Cinema, 1976 (Anul 14, nr. 1-12)

1976-01-01 / nr. 1

Mari personaje istorice, mari răspunderi cetăţeneşti si artistice 9 9 5 Traducînd în fapt indicaţiile conducerii de partid, cine­matografia noastră şi-a constituit In momentul de faţă un plan de perspectivă al epopeii naţionale, un plan larg şi solid, elaborat pe criterii ştiinţifice, un plan care se axează pe momentele-cheie ale dezvoltării poporului nostru. O parte din aceste proiecte au depăşit stadiul de proiect O altă parte se află în etapa unui studiu temeinic şi minuţios. Ştefan cel Mare Ştefan cel Mare este întruchiparea de veacuri a luptei pentru apărarea gliei strămoşeşti Este firesc ca la începutul acestei noi etape de lucru să recapitulăm ceea ce s-a realizat pînă acum în zona filmului istoric şi să încercăm ca,învăţînd din ceea ce am reuşit şi din ceea ce nu am reuşit pe deplin, să ridicăm epopeea cinematografică la nivelul epopeii reale pe care o constituie istoria poporului nostru. Gheorghe COZORICI: Orice elev, chiar din clasele primare, are o imagine despre Ştefan. Nu ne-am propus — ar fi fost, cred, imposibil — să făurim o imagine care să satisfacă viziunea tuturor. Nici nu ne-am propus o monografie cinematografică asupra figurii domnitoru­lui Ar fi fost nevoie pentru aceasta de zeci de mii de metri de peliculă. Am vrut doar să surprindem esenţialul, comprimat in dou­­ momente ale vieţii şi domniei sale (dinainte, din timpul şi după bătălia de la Lipnic, şi momentul-limită: bătălia de la Podul­­inalt). Ca actor eu m-am întîlnit de mai multe ori cu personajul lui Ștefan cel Mare: e o figură care, intr-un fel, m-a urmărit L-am interpretat într-un serial de televiziune («Cosmin, fiul zimbrului»), apoi în piesa lui Paul Anghel, care compunea un Ștefan cel Mare, nu In apoteoza victoriilor cum ne-am obişnuit să-i cunoaştem, ci Intr-un moment de criză in care e infrînt la Valea Albă. Acest moment sublinia forţa caracte­rului său. Deci cînd am început filmările la Fraţii Jderi şi Ştefan cel Mare — Vaslui 1475, nu eram la prima întilnire cu această mare figură istorică. Punctul de plecare: scenariul lui Constantin Mitru, Profira Sadoveanu şi Mircea Drăgan. Sigur că documentaţia lor a fost căutată la Sadoveanu, Iorga, in nişte cronici poloneze şi turceşti, incercind să se ajungă la surse cît mai veridice de inspiraţie. De gin­­dit, rolul l-am gindit Intr-un fel anume: un mare domnitor, un mare diplomat, un mare gospodar, un politician cu clarviziune extraordinară în vremea lui, viziune cu răsunet şi in­contemporaneitate. Un om căruia nu-i plac războaiele, dar care se luptă strălucit cînd e silit să se apere. Momentul propriu zis al conceperii rolu­lui ţine, cred, de o anume spontaneitate a actului de creaţie. Pe nişte date bine sta­bilite se suprapun emoţia, trăirea cit mai adevărată a personalului, o anume trans­punere afectivă a datelor morale şi filozo­fice, cu mijloace proprii, omeneşti. Ju­cându-l pe Ştefan cel Mare, pentru a nu mă simţi zdrobit de el, mă gindeam că,la urma urmelor, Ştefan a fost tot un om, tot un român. Nici o ţară, orbcit de mică, nu poate fi îngenuncheată, nu poate fi subjugată — iată politica şi crezul lui Ştefan. Pe această structură morală am încercat să definesc dimensiunea contemporană a eroului. Violeta ANDREI, în evocarea istorică Ştefan cel Mare — Vaslui 1475 am avut un rol prea puţin im­portant. Filmul a fost gândit şi făcut ca un «film de bărbaţi», întregul scenariu fiind astfel construit Incit întreaga acţiune să conducă la reconstituirea marii bătălii de la Podul înalt, bătălie cu larg ecou in Europa acelei vremi, ceea ce l-a făcut pe istoricul polonez Dlugosz să scrie că Ştefan este «cel dinţii dintre principii lumii care a re­purtat In zilele noastre o victorie atlt de stră­lucită împotriva turcilor». Rolul jucat de mine a fost prea puţin important In primul rînd pentru că In acea epocă rolul femeii era redus doar la cel de sofie şi de mamă. Slnt foarte puţine referiri la Maria de Mangop In cronicile vremii. Am încercat să aflu cît mai multe lucruri despre acest personaj. Am găsit cite ceva la Xeno­­pol şi la Iorga şi, desigur, la Sadoveanu şi chiar in cunoscutele «Trecute vieţi de doamne şi domniţe» de N. Oane. Prea puţin pentru a alcătui un personaj. De comun acord cu regizorul am încercat să sugerăm, în contrast cu Ştefan, dram­a unei femei fără ţară, înrudită cu împăraţii Ştefan cel Vlare. I­n popor oricît de mic nu poate fi îngenunchiat nu poate fi subjugat (Ştefan cel Mare şi Maria de Mangop în interpretarea actorilor Gheorghe Cozorici şi Violeta Andrei)

Next