Cinema, 1981 (Anul 19, nr. 1-12)

1981-09-01 / nr. 9

Gale şi „zile...“ Galele şi Zilele filmului românesc peste hotare, desfăşurate în nouă ţări in luna august, continuă in luna septembrie cu o Săptămină a filmului nostru la Londra, care va avea loc in prestigioasa sală a complexului cultural de la National Film Theatre. Selecţia,făcută chiar de gazde în urma vizionării a aproape 30 de filme,­cuprinde: Proba de microfon de Mircea Daneliuc, Stop cadru la masă de Ada Pistiner, intre oglinzi paralele de Mircea Veroiu, Un om în loden de Nicolae Mărgineanu, Revanşa de Sergiu Nicolaescu şi Duios Anastasia trecea de Alexandru Tatos. Festivaluri • Frankfurt (Republica Federală Germania) — la Festivalul filmului pen­tru copii ne va reprezenta Veronica de Elisabeta Bostan. • Magaweesh (Egipt) — la Festivalul filmului de artă vor fi prezente documentarele Hora de Slavomir Popovici și Jocul cu lutul, cu fierul şi cu apa de Mirel Ilieşiu. • Atena (Grecia) — la cea de a V-a ediţie a Festivalului filmului balcanic, din selecţia românească fac parte: Proba de microfon de Mircea Daneliuc, Bună seara Irina de Tudor Mărăscu şi documentarele Curajul marilor spaţii de Mirel Ilieşiu şi Pentru strănepoţi încă ceva despre Bucureşti de Doru şi Paula Segal.­­M Animaţia ca vedetă Participînd la Fes­tivalul filmului pen­tru tineret de la Costineşti, anima­ţia s-a dovedit o prezenţă cu ade­vărat tinerească. Nu este vorba despre vîrsta bio­logică a autorilor înscrişi în con­curs, ci despre calităţile de căpă­­tîi ale creaţiei lor, harul inventivi­tăţii, vocaţia polemică,şi ambiţia de a rămîne ei înşişi, intr-un fel sau altul, aceştia şi-au propus să combată prejudecăţi legate de prea puţin cunoscuta lor artă. Să încercăm să ne amintim cum, pomenind filmele in ordinea apa­riţiei lor pe ecran. Cu un episod din ciclul Ulise şi Penelopa, intitulat Pene­­lopa şi Scufiţa Roşie, Luminiţa Cazacu a făcut o incursiune pe tărâmul hazului şi a dovedit că «arta a opta» nu se opreşte la gagurile fizice­­ la Woody, că umorul de calitate include şi subiecte serioase, ca de pildă mult disputata condiţie a femeii. Rafinamentul graficii nu este un atribut snob, ci explică farmecul unui film poematic, pare să arate Cercul de Ion Truică. Nu numai tehnicile spectaculoase, ci şi ri­goarea gândirii regizorale parti­cipă la intensificarea tonului po­lemic al unei parabole filosofice. Dovada o face Zoltán Szilagyi cu Arena, a doua sa peliculă, cîştigătoare a premiului pentru animaţie (unicul acordat de fes­tival). Ştefan Anastasiu demon­strează cu al său Raport că nonconformismul graiului nu în­seamnă întotdeauna încif­rare pro­gramată că acesta poate fi pre­­miza unui film perfect coerent şi purtător al unui mesaj grav şi neliniştitor. Preferinţele pu­blicului s-au îndreptat de fapt înspre el şi i-au acordat premiul de popularitate. Trădînd plasti­lina pentru a anima sticle, Mihai Bădică propune prin Nişte sticle o formulă insolită a criticii de moravuri. Semnatari ai unui epi­sod intitulat Alarma, Călin Ca­zan şi Mircea Toia arată că inventivitatea regizorală şi cali­tăţile grafice se pot afirma şi în cadrul serialului (Misiunea spa­ţială Delta). Last but not least Ion Popescu Gopo, participant în afară de concurs,s-a alăturat şi el progra­mului de combatere a prejude­căţilor ce subminează statutul «artei a opta». El a probat în primul rînd că fervoarea expe­­rimentalistă nu este incompati­bilă cu condiţia de clasic. E pur şi muove. Cadru cu cadru, Animagicfilm inventariază po­sibilităţile animaţiei şi atacă pă­rerile care asociază automat teh­nicii «imagine cu imagine» dese­nul caricatural sau agreabil zoo­morf. Nisipul, tutunul, strobo­­scoapele sau ceasurile pot de­veni elemente spectaculoase ale acestui grai inventiv. Şi pentru că tot vorbeam des­pre Gopo şi tot aminteam de prejudecăţi trebuie semnalat fap­tul că prezenţa sa în festival a reuşit să facă faţă în competiţia cu magnetismul actorilor. Deşi desfăşurate pe plaja fierbinte, fără pretenţii de «ţinută obliga­torie» dialogurile cu publicul au înlesnit formularea unor între­bări incitante privind realizarea filmelor şi rosturile creaţiei. Ele au fost însă semnificative şi pentru cota de popularitate a cineaştilor. Amestecat printre actriţe cu gene lungi şi actori cu plete blonde, Gopo a fost asaltat cu asiduitate de vinătorii de auto­grafe. Ispita obţinerii unui desen de mina autorului a îngroşat mult rindul admiratorilor. Am fost chiar martora unei scene înduioşătoare, cînd o mamă îşi trimitea pruncul de patru ani ,la nenea Gopo, să deseneze un omuleţ pe colac», lată deci că realizatorul de animaţie poate fi tratat ca o vedetă de festival. Imi veţi replica poate că am recurs la un caz special şi că cineastul beneficiază de nume­roase premii internaţionale. De ce să nu fim optimişti şi să nu admitem (pentru viitor) şi efici­enţa drumului invers, de la faima de acasă înspre cea dobîndită pe alte meleaguri? Pentru a­­ceasta este insă nevoie de o competiţie specializată, naţio­nală sau de ce nu, mondială. Făcind cunoscute filme ce iau anevoie drumul difuzării, Costi­neşti ’81 a dovedit că animaţia noastră se află Intr-o formă ca­pabilă de întreceri de anvergură. Marele cîştig pentru ea a fost însă în acest festival intilnirea cu publicul, apropierea de umerii calzi (nu numai pentru că erau bronzaţi) ai suporterilor. Dana DUMA ii ierna Intr-adevăr o arenă a talentului cîştigător (Arena de Zoltán Szilágyi)

Next