Cinema, 1991 (Anul 30, nr. 1-12)

1991-01-01 / nr. 1

sunt acum la modă: gen suspans, psihologice, aşa cum a fost acel mortal Jack Spintecăto­rul (mortal, intr-adevăr — D.S.) sau Lama zimţată.“ Pe de altă parte, Olguța Ivanciu din Bucu­reşti e de părere că­­nu trebuie aruncat tot ce s-a produs in trecut" şi citează filme care, după părerea domniei sale, merită tot intere­sul: Adela, Vreau să știu de ce am aripi, De ce are vulpea coadă. Noiembrie, ultimul bal, Concura, Rochia albă de dantelă, „filmele lui Mircea Daneliuc, mai ales Glissando, Iacob (doar problema minerilor e foarte actuală)“. Secretul armat secreta, Secretul Iui Bechus. Cu privire la repertoriul cinematografelor bu­­cureştene: „cred că se face prea multă con­cesie unui anumit gust (poate din motive co­merciale) pentru ..caft". .sex" sau „S.F“. (ulti­mele de proastă calitate sau slab fundamen­tate ştiinţific, eu personal ador genul).“ .Aş îndrăzni, continuă corespondenţa, să sugerez cinematografiei noastre să organizeze — eventual — retrospective ale filmelor lui Gopo". Alarmat şi el de viitorul filmului românesc (după lectura articolului „8 1/2 Buftea" din numărul 10 al revistei noastre), Marius Paise, care-şi satisface serviciul militar la Huşi, pro­pune ecranizarea a trei cărţi ,de capă şi spadă" ale lui Ioan Dan: Curtenii secret. Ca­valerii şi Taina cavalerilor. „Cu un scenariu bun şi cu o regie ca aceea a domnului Sergiu Nicolaescu cred că ar ieşi un film extraordi­nar". Cititorii noştri s­unt aşadar gata să ofere so­luţii pentru salvarea filmului românesc. Le mulţumim. Concluzia ar fi: regizori avem, ac­tori avem. Ne mai trebuie bani G­ernardo Bertolucci, un regizor care aminteşte de Griffith, iar Ultimul împărat — o capodo­peră. Felul in care regizorul dezvăluie China, dar mai cu seamă felul in care „colo­rează" amurgul Orașului inter­zis ne duce poate cu gindul la sfera so­­cial-politică de la noi. Filmul lui B­B este o tragedie umană (poate noi, românii, putem s-o luăm drept comedie umană, dat fiind spi­ritul nostru umoristic)... Cu toate că urmă­reşte viaţa unui om, şi nu a unui om oare­care, ci a împăratului Chinei, vorbeşte prin intermediul acestuia despre întreaga lume, despre cursul inevitabil al istoriei (...). Totul nu este decit un joc de interese mai mult sau mai puțin meschine sau, uneori, chiar ab­surde, iar lupta pentru realizarea lor are la bază o ideologie. Poate noi, românii, trebuie să înţelegem cel mai bine acest film, avind in vedere perioada din care am ieşit, dominată de ideologia co­munistă (...) dar, deşi ne-au fost oferite multe alte experienţe nefericite, continuăm să gre­şim, continuăm să uităm că deasupra oricărei ideologii trebuie să fie OMUL". Rindurile de mai sus aparţin lui Tu­l Den­­ghel din Timişoara. Rubrica Dialog cu cititorii Dumitru SOLOMON TM Ultimele WIH două filme produse şi interpretate de Jane Fonda, Wil Old Gringo­w (cu Gregory Peck) w| şi Iris şi Stanley ii (cu Robert de Niro M în fotografie) , au constituit­­ un eşec financiar. Lucrul acesta nu a dezarmat-o. Ea se află totuşi pe locul 5 în topul celor mai bogate femei din Statele Unite şi se pregăteşte pentru o nouă­­campanie", după gimnastica aerobică, gimnastica atletică! VIITORUL FILMULUI ÎN PREZENT emnale alarmante privind destinul cinematografiei ne vin din țară (dar și, cum vom vedea, din străi­nătate). Aflăm din articolul an­chetă al lui Bogdan Burileanu (Noul Cinema nr. 11/1990) că nu­mărul spectatorilor de cinema din România a scăzut in 1990, fată de 1989, cu 35%, că, in ciuda unei evidente deschideri a repertoriului, publicul frecventează din ce in ce mai rar sălile de spectacol. Diminuarea in­teresului pentru film nu poate fi explicată, din păcate, numai prin organizarea defectuoasă a difuzării şi prin starea mizerabilă a majorităţii sălilor de cinema, năpădite de frig, şobolani şi coji de seminţe, toate acestea, ştim bine, existau cel puţin in aceeaşi măsură şi cu un an in urmă. Fenomenul este — deducem şi din articolul menţionat — mai adine, mai dra­matic şi, ca atare, mai greu de stăpinit. Sigur, televiziunea, cu tentaţiile ei pe jumătate infor­maţionale şi artistice, pe jumătate­­senzaţio­nale" (vezi conflictul tăios dintre sindicatul li­ber şi conducerea TV, transportat pină sub acoperişul Parlamentului)... Sigur, videocase­­tele (dar acestea concurau de multi ani sălile de cinema, alături de televiziunile vecine mai norocoase)... Sigur, nevoia de spectacol ab­sorbită in mare parte de către mişcarea stră­zii... (Dar, iată, aflăm din acelaşi număr 11 că, şi in Italia numărul spectatorilor de film a scăzut n ultimii 20 de ani de la 318 milioane la 22 de milioane, adică de aproape paispre­zece ori şi jumătate, după un calcul rapid!). Ce se va intimpla, in aceste condiţii, cu fil­mul românesc? Care ii este soarta? Mircea Daneliuc ne desena un tablou sumbru al pre­zentului cinematografiei noastre, adaugindu-i (din nou , numărul 11) dezorganizarea, indi­ferenţa, inerţia sistemului de producţie. Vom ieşi din acest tunel întunecos? Va ieşi cultura din starea dramatică in care se găseşte? Cind? Cum? Cu ajutorul cui, cind guvernul o omite sistematic din tabelul priorităţilor? In acest timp, cititorii revistei se întreabă şi ei care este viitorul filmului românesc şi dau idei, îndemnuri, visează. Rodica-Vida Fale­­can din Oradea e romantică: „Filmul trebuie să devină o rază luminoasă reflectind pe o apă limpede! Să deschidem larg ferestrele spre marile noastre creaţii artistice, literare, filozofice etc., să scoatem din rafturi prăfuite (de ce prăfuite? — D.S.) marile cărţi ale lite­raturii noastre şi să facem film, film de cali­tate, adevărat, pe care ziua să-l vizionăm, apoi să-l comentăm şi noaptea să-l visăm! Iată cum aş dori eu viitorul filmului româ­nesc! Avem actori minunaţi, slujitori stator­nici, dăruiţi artei lor pină la lacrimi..., ar fi pă­cat ca geniul să se irosească, să nu fie folo­sit! Este timpul să se realizeze ample filme artistice sau documentare, seriale cu caracter istoric-politic care să înfăţişeze cei 40 de ani de dictatură comunistă, să scoatem la lumină adevărul, adevărul anilor de beznă şi min­ciună, adevărul despre neadevăr; astfel filmu­lui, cinematografiei , revine o misiune isto­rică... Lumea, noi toţi dorim adevărul: tot ce ani de zile s-a finul ascuns, secret, eveni­mente, intimplări, locuri, fapte, oameni! Este timpul deci să se deschidă dosarul tiranilor, a celor peste 40 ani de dictatură şi minciună!" Ce filme preferă corespondenţa noastră din Oradea? „Filme ecranizate (film-literatura), filme intelectuale, din care să pofi să­ fi knbo-. Numeroasele scrisori, telefoane şi vizite pri­mite la redacţie in ultimele luni din partea cititori­lor noştri, semnalind defectuoasa difuzare a re­vistei (in multe judeţe nu a sosit deloc) şi chiar a abonamentelor, ne determină să venim tot ajuto­rul dumneavoastră, incepind cu acest număr ne asumăm obligaţia de a expedia direct prin siste­mul poştal-corespondenţă cu siguranţă de pri­mire 100% „Noul Cinema“ abonaţilor noştri. Cei interesaţi sunt rugaţi să expedieze de urgenţi costul abonamentului pe un an (168 lei) pe adresa: DPPT, Casa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti, Cont 6451.206.08 Banca Comercială a Sectorului 1 Bucureşti cu menţiunea „Noul Ci­nema — abonament“. Abonamentele se pot face in continuare şi prin oficiile poştale pe baza Cata­logului de presă — poziţia 203 sau prin Instituţii şi întreprinderi cu plata efectuată prin virament Firmele particulare autorizate in difuzare sunt Invitate la sediul redacţiei (tel. 17.38.71) in vede­rea încheierii de contracte pentru difuzarea revis­tei in condici foarte avantajoase. jp[F. in | U­F. _ v | TIRGU-MURR. __ 3

Next