Cinema, 1991 (Anul 30, nr. 1-12)
1991-01-01 / nr. 1
sunt acum la modă: gen suspans, psihologice, aşa cum a fost acel mortal Jack Spintecătorul (mortal, intr-adevăr — D.S.) sau Lama zimţată.“ Pe de altă parte, Olguța Ivanciu din Bucureşti e de părere cănu trebuie aruncat tot ce s-a produs in trecut" şi citează filme care, după părerea domniei sale, merită tot interesul: Adela, Vreau să știu de ce am aripi, De ce are vulpea coadă. Noiembrie, ultimul bal, Concura, Rochia albă de dantelă, „filmele lui Mircea Daneliuc, mai ales Glissando, Iacob (doar problema minerilor e foarte actuală)“. Secretul armat secreta, Secretul Iui Bechus. Cu privire la repertoriul cinematografelor bucureştene: „cred că se face prea multă concesie unui anumit gust (poate din motive comerciale) pentru ..caft". .sex" sau „S.F“. (ultimele de proastă calitate sau slab fundamentate ştiinţific, eu personal ador genul).“ .Aş îndrăzni, continuă corespondenţa, să sugerez cinematografiei noastre să organizeze — eventual — retrospective ale filmelor lui Gopo". Alarmat şi el de viitorul filmului românesc (după lectura articolului „8 1/2 Buftea" din numărul 10 al revistei noastre), Marius Paise, care-şi satisface serviciul militar la Huşi, propune ecranizarea a trei cărţi ,de capă şi spadă" ale lui Ioan Dan: Curtenii secret. Cavalerii şi Taina cavalerilor. „Cu un scenariu bun şi cu o regie ca aceea a domnului Sergiu Nicolaescu cred că ar ieşi un film extraordinar". Cititorii noştri sunt aşadar gata să ofere soluţii pentru salvarea filmului românesc. Le mulţumim. Concluzia ar fi: regizori avem, actori avem. Ne mai trebuie bani Gernardo Bertolucci, un regizor care aminteşte de Griffith, iar Ultimul împărat — o capodoperă. Felul in care regizorul dezvăluie China, dar mai cu seamă felul in care „colorează" amurgul Orașului interzis ne duce poate cu gindul la sfera social-politică de la noi. Filmul lui BB este o tragedie umană (poate noi, românii, putem s-o luăm drept comedie umană, dat fiind spiritul nostru umoristic)... Cu toate că urmăreşte viaţa unui om, şi nu a unui om oarecare, ci a împăratului Chinei, vorbeşte prin intermediul acestuia despre întreaga lume, despre cursul inevitabil al istoriei (...). Totul nu este decit un joc de interese mai mult sau mai puțin meschine sau, uneori, chiar absurde, iar lupta pentru realizarea lor are la bază o ideologie. Poate noi, românii, trebuie să înţelegem cel mai bine acest film, avind in vedere perioada din care am ieşit, dominată de ideologia comunistă (...) dar, deşi ne-au fost oferite multe alte experienţe nefericite, continuăm să greşim, continuăm să uităm că deasupra oricărei ideologii trebuie să fie OMUL". Rindurile de mai sus aparţin lui Tul Denghel din Timişoara. Rubrica Dialog cu cititorii Dumitru SOLOMON TM Ultimele WIH două filme produse şi interpretate de Jane Fonda, Wil Old Gringow (cu Gregory Peck) w| şi Iris şi Stanley ii (cu Robert de Niro M în fotografie) , au constituit un eşec financiar. Lucrul acesta nu a dezarmat-o. Ea se află totuşi pe locul 5 în topul celor mai bogate femei din Statele Unite şi se pregăteşte pentru o nouăcampanie", după gimnastica aerobică, gimnastica atletică! VIITORUL FILMULUI ÎN PREZENT emnale alarmante privind destinul cinematografiei ne vin din țară (dar și, cum vom vedea, din străinătate). Aflăm din articolul anchetă al lui Bogdan Burileanu (Noul Cinema nr. 11/1990) că numărul spectatorilor de cinema din România a scăzut in 1990, fată de 1989, cu 35%, că, in ciuda unei evidente deschideri a repertoriului, publicul frecventează din ce in ce mai rar sălile de spectacol. Diminuarea interesului pentru film nu poate fi explicată, din păcate, numai prin organizarea defectuoasă a difuzării şi prin starea mizerabilă a majorităţii sălilor de cinema, năpădite de frig, şobolani şi coji de seminţe, toate acestea, ştim bine, existau cel puţin in aceeaşi măsură şi cu un an in urmă. Fenomenul este — deducem şi din articolul menţionat — mai adine, mai dramatic şi, ca atare, mai greu de stăpinit. Sigur, televiziunea, cu tentaţiile ei pe jumătate informaţionale şi artistice, pe jumătatesenzaţionale" (vezi conflictul tăios dintre sindicatul liber şi conducerea TV, transportat pină sub acoperişul Parlamentului)... Sigur, videocasetele (dar acestea concurau de multi ani sălile de cinema, alături de televiziunile vecine mai norocoase)... Sigur, nevoia de spectacol absorbită in mare parte de către mişcarea străzii... (Dar, iată, aflăm din acelaşi număr 11 că, şi in Italia numărul spectatorilor de film a scăzut n ultimii 20 de ani de la 318 milioane la 22 de milioane, adică de aproape paisprezece ori şi jumătate, după un calcul rapid!). Ce se va intimpla, in aceste condiţii, cu filmul românesc? Care ii este soarta? Mircea Daneliuc ne desena un tablou sumbru al prezentului cinematografiei noastre, adaugindu-i (din nou , numărul 11) dezorganizarea, indiferenţa, inerţia sistemului de producţie. Vom ieşi din acest tunel întunecos? Va ieşi cultura din starea dramatică in care se găseşte? Cind? Cum? Cu ajutorul cui, cind guvernul o omite sistematic din tabelul priorităţilor? In acest timp, cititorii revistei se întreabă şi ei care este viitorul filmului românesc şi dau idei, îndemnuri, visează. Rodica-Vida Falecan din Oradea e romantică: „Filmul trebuie să devină o rază luminoasă reflectind pe o apă limpede! Să deschidem larg ferestrele spre marile noastre creaţii artistice, literare, filozofice etc., să scoatem din rafturi prăfuite (de ce prăfuite? — D.S.) marile cărţi ale literaturii noastre şi să facem film, film de calitate, adevărat, pe care ziua să-l vizionăm, apoi să-l comentăm şi noaptea să-l visăm! Iată cum aş dori eu viitorul filmului românesc! Avem actori minunaţi, slujitori statornici, dăruiţi artei lor pină la lacrimi..., ar fi păcat ca geniul să se irosească, să nu fie folosit! Este timpul să se realizeze ample filme artistice sau documentare, seriale cu caracter istoric-politic care să înfăţişeze cei 40 de ani de dictatură comunistă, să scoatem la lumină adevărul, adevărul anilor de beznă şi minciună, adevărul despre neadevăr; astfel filmului, cinematografiei , revine o misiune istorică... Lumea, noi toţi dorim adevărul: tot ce ani de zile s-a finul ascuns, secret, evenimente, intimplări, locuri, fapte, oameni! Este timpul deci să se deschidă dosarul tiranilor, a celor peste 40 ani de dictatură şi minciună!" Ce filme preferă corespondenţa noastră din Oradea? „Filme ecranizate (film-literatura), filme intelectuale, din care să pofi să fi knbo-. Numeroasele scrisori, telefoane şi vizite primite la redacţie in ultimele luni din partea cititorilor noştri, semnalind defectuoasa difuzare a revistei (in multe judeţe nu a sosit deloc) şi chiar a abonamentelor, ne determină să venim tot ajutorul dumneavoastră, incepind cu acest număr ne asumăm obligaţia de a expedia direct prin sistemul poştal-corespondenţă cu siguranţă de primire 100% „Noul Cinema“ abonaţilor noştri. Cei interesaţi sunt rugaţi să expedieze de urgenţi costul abonamentului pe un an (168 lei) pe adresa: DPPT, Casa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti, Cont 6451.206.08 Banca Comercială a Sectorului 1 Bucureşti cu menţiunea „Noul Cinema — abonament“. Abonamentele se pot face in continuare şi prin oficiile poştale pe baza Catalogului de presă — poziţia 203 sau prin Instituţii şi întreprinderi cu plata efectuată prin virament Firmele particulare autorizate in difuzare sunt Invitate la sediul redacţiei (tel. 17.38.71) in vederea încheierii de contracte pentru difuzarea revistei in condici foarte avantajoase. jp[F. in | UF. _ v | TIRGU-MURR. __ 3