Clopotul, 1952 (Anul 8, nr. 463-563)
1952-01-06 / nr. 463
2c lopotul JUDECATA POPORULUI De vre’o era?a zile situația planului de colectare al comunei Hănești era neschimbată . . La sediul sfatului popular, președintele era îngrijorat. Telefonul țârâia neintrerupt. — „Vorbiți cu colectările tovarășe președinte”... — Tovarăși, dar e o rușine să pierdem întrecerea și steagul de comună fruntașă la colectări — spunea președintele. Steagul e la noi și dacă situația nu se schimbă înseamnă că suntem printre codași, și e vorba de colectare, de hrana fraților noștri, muncitorii din fabrici, de Jir,nan,matei noastre. Ei, ce spuneți nu-i rușine să pierdem steagul ?... — ce spune organizația de bază ? S’auzim îndrumarea ei. Tovarășe Chirilă să ne mai sfătuim puțin... * Seara, membrii organizației de bază s’au adunat în ședință și au desbătut problema îndeplinirii planului de colectare. In discuțiile purtate, comuniștii Gheorghe Chirilă, Vâsle Chica-Roșie, Nicolaie Grigoraș, Ștefan Mihai și alții au arătat că satele Sărata-Basarab, Moara Jorii, Borolea și Slobozia din comună sunt fruntașe pe raion la predarea cotelor. Agitatori ca Ignat petru, Spriridoin Vasile, Ungureanu Petru, Ignat Mihai și alții au muncit pentru ca și satul Hănești să fie în rând cu celelalte sate pentru ca astfel comuna să devină fruntașă la predarea cotelor. Aproape tot satul și-a îndeplinit înalta datorie patriotică. — Ce credeți că dacă au mai rămas unii care n’au predat cotele, e că n’aiu? Da de tunde... E la mijloc ,mâna chiaburului Porfir loan. Viclenia potonogului — așa-i %pun oamenii din sat chiaburului Porfir —n’are margini’... Chirilă Ștefan, secretarul organizației de bană op «-lui«« picioare, își dresc puțin glasul și rosti mai avântat... „Da! chiaburul mai are de predat vre’o 3.000 kgr. și când te duci pe acasă începe a se jelui că n’are nici de nuiele, nici de surcele... Ca’ntr’un pui de tei să te încrezi în vorbele chiaburului... Minte de’nghiață apele... Aqun când am început a-1 strânge în ghingi s’a îmblânzit tiara, și-i numai cu miere pe buze. Și vipera, nevastă-sa a căpătat glas de arene, d'a’n inimă poartă cutit și fiere... Din Mălăiștea și Ponoarele până’n Hârtoape, de la Fântâna Curteanului până’n Geamăna, din Vatra Satului la Moara Jorii, unui țăran muncitor care să nu fi argații, să nu fi fost slugă la Cotonog. Asilulta fi tovarăși! Chiaburul și-a dosit grânele pe la megieși, le-a cărat noaptea la Dumitru Gogoș, la Ciobanu Constantin, la Tilica Constantin și pe la alții pe care i om afla noi. Că nu rămâne nimic neștiut de comuniști! Trebuie să vedem să m u iasă boli din curtea ăstora care și-au vândut chiaburului sluiDt. 1 Descoperim noi toate vizuinele lighioanii... ...Nu poate el să fure sfatul nostru al muncitorilor și țăranilor. Oricât s’ar zvârcoli, cât ar încerca să umble cu flori în vorbe, trebue să fim vigilenți!...” * Cam spre zori ședința organizației de bază luă sfârșit, printre hotärile luate, organizația de bază, cerea așa cum ceruse satul la adunarea de la căminul cultural ca procesul chiaburului sabotor al colectărilor să fie judecat la Hănești. * Vestea că chiaburul Profir Ion va fi judecat în satul Hănești se răspândi cu iuțeala fulgerului în toate satele comunei. Sute de țărani muncitori au umplut sala cinematografului, căminului cultural. „Să-l judecăm noi după legea noastră dreaptă, a muncitorilor și țăranilor, că de ajiuns ne-a judecat el după legea chiaburilor. Pâinea și cuțitul ei le-a avut. Și-a tăiat în noi fără milă... Noi o să-l judecăm’"... spunea Ungureanu Petre. Gu șiretlicuri doțomane, chiaburul încercat la început să ocolească fărădeleagile făptuite, , Strâns în chingile întrebărilor, chiaburul a prins a se văicări, dar a fost nevoit sa recunoască că a ascuns produsele pentru a nu preda la colectare. — întreg satul mi-e martor că am fost ou Cumsecade, că am muncit cinstit,a cercat chiaburul să se desvinovățească. — Martor sunt eu, sunt oamenii din sat... Noi putem spune cine e chiaburul Porfir și cum și-a făcut averea, începund glasul clocotind de mânie moș Ungureanu Petru. ...Iți amintești foarte bine, chiaburule, co’.onogu'.e,când ai venit la mine să devin sulgă. Ți-am argăsit au fii-mei Costache și Alexandru, vre’o paisprezece ani. Ficia-mea Aglaia și-a slujit șase ani. De când ai venit în sat, de la Rădăuți de pe malul Prutului, după răscoala din 907 când ai dat foc la percepție și ai fugit ca Un hoț cu banii — birul poporului — și te-ai aranjat în sat, de-atunci iai început să ne tăcmănești. Ai început să faci apoi politică. Tu liberală, frate-tău Costache țărănistă. Când tu erai la primărie, primar, când frate-tău. Ați împărțit prada — satul — pe din două. Din „banca poporului” cum îi zicea fi băncii pe care ați administrat-o, din banca „Fotin Enescu” și din cooperativa pe care ai condus-o cu chiaburul Gorgan și cu toate rudele,ți-ai înălțat o parte din avere. Erau banii din truda noastră... ...Pământul ? ...peste patruzeci de hectare în cel mai bun loc. De unde l-ai luat ? * Să spună Gheorghe Vrabie, care-i acum în gospodăria colectivă den Săram cum l-a îmbrobodit azi cu’n păhăruț, mâine la fel, poimâine iarăși s’a trezit Vasile fără pământul din Geamăna, mândrefe de pământ și fără măcar c’o iolincă’n casă. Sărac de-1 purtau vânirile. Așa-i fraților ?... Toată sala răsună cu un singur glas: -----------------.r-t-c 4,0 f ’ ’ Moș Ungureanu, lepădă surtucul de pie umeri și continuă. ....,Să-mi dați voi?, tovarășe judecător să spun mai departe, că mi-e inima un ghem de necazuri. Unde țineam? Dardu pământul era vorba. Nu s’a săturat cotonogiul că și-a întins ghiara peste Mălăiștea și Geamăna și a ochit ogorul lui Fălcica Alexandru din vatra satului. Când a socotit după rachiul prim , Fălcica îi mai era dator. Și, la fel i-a sărăcit pe Marchitan Costache, pe văduva învâțătoruliui Străchinescu, l-a înșelat pe Oancea-Clum vedea un ogor că-i împiedica îmbogățirea, îl fiura cu ghiarele-i hapsâne. Și-a clădit două rânduri de case, și-a cumpărat moară, vre’o trei batoze, tractor, a avut o herghelie de cai, cireadă de vaci. Un cârd de porci, toate, toate pate le-a adunat de pe sudoarea muncii noastre, le-a strâns. Să fie pedepsit așa cum i se cuvine, pentru că numai de tâlhării s’a ținut o viață întreagă. Să-și primească osânda aspră și dreaptă!” * A luat apoi cuvântul Briceag Petre. Oamenii își îndreptară privirile spre fundul sălii de unde țâșni un glas de om, amărît care vorbea din adâncul inimii. ...„Gândul hoției n’are graniți în mintea chiaburului. N vedeți și-l știți ca toții pe Porfir, „con u Jenică” cum a poruncit să i se spună. Voia să ajungă cel puțin ca Galian, Knops și Max Iosipovici, lupii satelor noastre, moșierii la care a făcut ucțenicia până a învățat să fura fără ascunzișuri. Ca să-i fiu rob până la moarte, m’a curmat, și m’a trecut în rândul neamurilor. Așa cum a făcut și cu Vasile Nicoaie Făină. . . Finii mei — așa obișnuia să ne spună în văzul sătenilor. Când eram singuri; pătea mâna pe ciomag și trăgea până obosea. Se rânduia atunci cu fică-saj și du ciuceană-sa. Când scăpăm, însângerat și învinețit, îmi făceam cruce și mulțumeam cecului că îm s’a întâmplat să-mi las sufletul între loviturile de ciomag pe care mi le oFoia chiaburi... Doi ani la rând i-am fost batezat. Când i-am pomenit de contract și ele plată m’a asvârlit din bătătură ca pe o zdreață. » „Nu ți-e rușine fine să-mi ceri plată. Vezi că-s de-o seamă cu tine... Am sărăcit”... — așa mi-a zis. L-am lăsat în plata Domnului și am fiurat să nu-i calc pragul câte zile oi -avea.Am uitat să vă povestesc de alte meteahne ale chiaburului Porfir, dar... despre asta să spună Ignăteinii că pe spinarea lor de mai multe ori au fost folosite. Să-i dați „nașului” meu o pedeapsă, să fie exemplu pentru toți nelegiuiții care-i vrp |UM col .CV ii lor*’..* ’ > '■ ' I. • 1 * I . 1 Ignatelia a fost patru ani slugă la chiaburul Porfir. De când porneau însămânțurile și până la cules, argații nu vedeau carne în străchini. Odată s’a îndurat chiaburul și le-a aruncat niște ciolane într’o zamnă de fasole. Chiaburoaica a iernat în cazan gaz și argații au asvârlit străchinie. Chiar și câinii s’au depărtat de mâncare. ...,,HC, v’-ați boierii — ne-a spus chiaburul. Să mai așteptați ospăț de acesta. Apoi a început să ne bată de ne-am răspândit care încotro. A doua zi ne-a adus la lucru cu jandarmii... Primăria, jandarmeria ,notarul, totul era în mâna chiaburului Porfir. Care jandarm bă’ea mai cu putere slugile,acela era mai bine răsplătit”. Ignat Uie‘mai povesti cum într’o zi s’a inters chiaburul dela vânătoare, dv : acaz că armăsarii s’au spăriet de pa nu.in glonte, din care cauză sania lui Porfir s’a răsturnat, el, Ignat Ilia a f< scos vinovat și dat pe mâna jandarmilor care l-au snopit în bătăi* Cantor Nicolaie, are zon can». . .» întors nu de mult din armată. Până atunci a slujit la chiabur. ..„In campania însămânțărilor chiaburul mi-a spus să samău mai des la marginea ogorului și rar de tot prin mijlocul lumii că nu-i pagubă dacă nu se face recoltă,că azi, mâine vin „prietenii lui” de peste ocean, americanii. Când mergea la vânătoare strângea copiii satului, și-i trimetea hăitași, apoi la plată îi bătea și a alunga. Când se întorcea nervos de la vânătoare era var și amar de cei ce îndrăzneau să-i vie în cale. Așa s’a întâmplat cu femeia Profira Costache Bulgaru pe care a împușcat-o în piept. Noroc că doctorul era în sat”... I ., N ■ * Ungureanu Petru Costache, Ignaty Gh„ Ignat Mihai, Vasile Vrabie, și alți țărani muncitori eu luat apoi cuvântul și au vorbit despre metodele de jaf pe care chiaburul le întrebuința pentru a se îmbogăți din truda poporului. In toți anii cât a ținut satul în palmă”, cum spunea íterfir când amenința țăranii muncitori, chiaburul a scornit diferite metode pentru a nu-și plăti slugile; „gâtița de trup” și „vrăjitoarea găcitoarea"”. Când slugile nu mai vroiau să muuncească și-și cereau drepturile, chiabur,il ascundea, fie hamurile de pa cal, o pătură, sau alte obiecte, aduna apoi slugile, și le spunea că s’a uitat în „gâtița de lup’’, sau că „vrăjitoarea-ghicitoarea” i-a spus cine a furat lucrurile. Toate slugile erau învinovățite de furt. .erau purtate zile întregi pe la postul de jandarmi, pe la judecătorie. In toate părțile chiaburul era găsit nevinovat iar slugile rămâneau neplătite și de multe ori erau pedepsite la proces. Când a văzut că unii „fini” își pierd încrederea în „naș”, viclenia l-a îmbrâncit să înfieze copiii oamenilor săraci. Așa a adus-o pe Migdalia,o fată a unei văduve dintr-un sat din Oltenia, să-i fie ureche și trâmbiță prin sat, să poarte svonurile pe care voia să le împrăștie chiaburul în mijlocul sătenlor și să afle ce mai spune lumea la adunări. Așa a procedat și cu Vlada, copila văduvei Ma- Constituirea Comitetui regional pentru sărbătorirea centenarului nașterii lui I. L. Caragiale Zilele acestea a avut loc la sediul Sfatului Popular regional constituirea Comitetului regional pentru organizarea desfășurării sărbătoririi centenarului nașterii lui I. L. Caragiale. Din comitet fac parte tovarășii: Ionescu Oh. lom., secretarul comitetului executiv al sfatului popular regional; Că președinte ; Ciocoiu Gheorghu, inspector regional I.C.D., ca secretar; Grosulescu Em, membru în biroul comitetului regional de partid; Filip Mihai,, din partea secției regionale de cultură și artă; Coki Marca, locțiitor de președinte al Consiliului Sindical regional; Abramovici M, membru în biroul regional U.T.M.; Sumer Saly, membru în biroul regional U.F.D.R.; Rudich Isidor, secretar de redacție al ziarului „Clopotul”; Manu Iosif, secretarul comtetului regional de luptă pentru pace ; Ripicemu Mihai, membru in biroul comitetului regional A. R. L. U. S.; Croitorț losif, șediul secțiunii regionale de învățământ public; Ilieș Ioan, membru in biroul regional al organizației „Frontul Plugarilor”; Rubenștein M Șu, secretarul filialei S. R. S. C. ; Moscoviți Berea, directorul centrului regional de librării și difuzarea cărții; Bădăran Larisa, membru în biroul cenaclului literar; Vavaric Constantin, profesor; Darie Elena, profesoară; Andrieș Nicolaie, profesor; Webff Mar, directorul filarmonicei. Comitetul regional are sarcina de a organiza acțiunea pentru popularizarea cât mai largă în massele poporului ,muncitor a operei lui I. L. Caragiale pentru a scoate în evidență actualitatea și"valoarea Universală a acestei opere. In planul comitetului este prevăzută organizarea de conferințe publice în orașul Botoșani și la centrele de raioane în cadrul cărora se va vorbi despre viața și opina lui Caragiale, despre caracterul popular și actualitatea operei sale. In preajma aniversării a 100 de ani de la nașterea scriitorului, va avea loc la Botcșani o ședință festivă, cu prilejul căreia, se vor prezentă și fragmenta din diferite opere ale lui Caragiale. Manifestări asemănătoare vor avea loc în cursul lunii ianuarie la" căminele culturale, în întreprinderi, în școli,etc. Belșugul pătrunde în casele colectiviștilor din Stăuceni și Cristești După împărțirea veniturilor, în casele Co’ectiviștilor din Stăuceni și Cristești — la fel ca și în casele tuturor colectiviștilor harnici — s’a revărsat pentru prima dată belșug de grâne și alte produse pe care nicicând nu l-au avut pe vremea când robeau pe la chiaburi și moșieri. Colectivul Mihai Pascaru din Stăuceni, împreună cu familia sa, a primit pentru zilele-muncă prestate 1.893 kgr. grâu, 1.463 kgr. porumb, 269 kgr. floarea soarelui, 765 kgr. secară, peste 1.000 kgr. cartofi, 22 kgr. zahăr, 25 kgr. brânză, 24.500 ioi și încă multe altele. Cantăi însemnate de grâne au primit și Aneta Costea, Jenița Murari și alți colectiviști din această gospodărie. Fărpăluță Alexandra din gospodăria colectivă Cristiești, împreună cu familia sa, a fost răsplătit pentru cele 522 zile-muncă lucrate în gospodărie, cu peste 5.700 kgr. produse agricole de tot felul, în afară de 5T62 kgf. furaje și 14.736 tei obținuți din valorificarea produselor agricole ale gospodăriei. Zile de adevărată sărbătoare au trăit colectiviștii în timpul împărțirii veniturilor. Ei și-au putut da acum și mai bine ,tema de marele ajutor pe care partidul îl acordă mereu țăranilor muncitori și dea.eia, ei au pornit cu și mai un avânt în muncă, hotărîți să pregatească femete în campania agricolă de primăvară, ca în alaul 1952 să obțină recolte și , mai îmbelșugate. Coresp. Gh. Mica și P. părpălui,*