Clopotul, 1954 (Anul 10, nr. 665-767)
1954-01-06 / nr. 665
2 CLOPOTUL Legea planului cincinal de dezvoltare drumul a economiei naționale pe socialismului prevede — pe anii 1951-1955 — sarcini referitoare atât la creșterea numărului animalelor, cât și la randamentul de carne, lapte, lână, piei etc. ce trebue obținute în fiecare an. Pe baza politicii partidului și guvernului de continuă întărire a alianței între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, țăranii muncitori cu gospodării individuale și gospodăriile agricole colective au obținut succese însemnate în creșterea animalelor. S-au obținut realizări corespunzătoare sarcinilor din planul cincinal la creșterea șeptelului de porcine și ovine. La începutul anului 1953, efectivele de bovine, ovine și porcine au depășit pe acelea dinaintea războiului. In perioada de la 1948 până la începutul anului 1953, efectivul de bovine a crescut cu 490.000 capete, sefectivul de porcine cu 2.064.000 capete și efectivul de cabaline cu 141.000 capete. La obținerea acestor rezultate a contribuit răspândirea în țara noastră a științei agricole zootehnice și a experienței înaintate a agriculturii sovietice. In multe regiuni, țărănimea muncitoare, sub îndrumarea Sfaturilor Populare, extinzând semănăturile furajere, ameliorând fânețele și pășunile, a obținut succese importante în mărirea efectivelor de animale și a productivității lor. Gospodăriile agricole colective au obținut rezultate însemnate în dezvoltarea creșterii animalelor proprietate obștească. Multe gospodării colective au un număr însemnat de animale, așa spre pildă gospodăria agricolă colectivă ,,Gheorghe Dimitrov” din regiunea București are un efectiv de:91 bovine, (din care 34 vaci), 1.285 oi, 14? porci și 172 cai; gospodăria agricolă colectivă „înainte” din regiunea Baia Mare are un efectiv de: 171 bovine, (din care 47 vaci) 313 oi, 233 porci și 146 cai. *În scopul ajutorării țărănimii muncitoare individuale, a colectiviștilor și a gospodăriilor agricole colective în dezvoltarea creșterii animalelor, statul le acordă anual credite și mijloace pentru procurarea reproducătorilor și a vitelor de rasă. In prezent în stațiunile comunale de montă există un număr de 1.170 armăsari, 24.380 tauri, 128.100 berbeci și 12.080 vieri reproducători. Sunt organizate 783 circumscripții zoo-veterinare și 16 spitale veterinare care deservesc animalele țăranilor muncitori, ale gospodăriilor agricole colective, ale membrilor lor și ale gospodăriilor agricole de stat. Călăuzindu-se după Hotărîrea Plenarei C.C. al Partidului Muncitoresc Român din 3—5 Martie 1949, gospodăriile agricole de stat au realizat o creștere simțitoare a efectivelor de animale și păsări. Unele gospodării agricole de stat au obținut rezultate bune în ceea ce privește productivitatea animalelor. Astfel, gospodăria agricolă de stat Chirnogi a obținut între anul 1953 o producție medie 2.758 litri lapte pe cap de vacă furajată. Gospodăria agricolă de stat Secueni din regiunea Oradea cap a realizat 5.250 kg. lână pe de oaie merinos. Unul din rezultatele de seamă obținute de regimul de democrație populară peste creșterea puternică a consumului propriu de produse alimentare in gospodăriile țărănești. Totodată, ca urmare a creșterii continue a populației orășenești, a continuei sporiri numerice a clasei muncitoare, a creșterii cerințelor ei și a necesităților mereu crescânde ale industriei alimentare și ușoare în materii prime, a crescut consumul orășenesc de produse animale. Față de nevoile de consum sporite ale populației, șeptelul, producția de carne și alte produse pe cap de animal și calitatea lor au crescut într-o proporție necorespunzătoare. Aceasta a dus la o neconcordanță între nevoile de consum ale populației și resursele existente de carne, grăsimi, lapte, ouă, lână etc. La bovine, cabaline și păsări îndeplinirea sarcinilor de ansamblu prevăzute în planul cincinal este mult rămasă în urmă. Această rămânere în urmă se resimte de asemieni în ce privește creșterea proporției de oi de rasă cu lână fină și semifină, față de totalul efectivului de ovine. Nu au fost îndeplinite decât în mică măsură sarcinile de îmbunătățire a rasei oilor (țigaizare), vaci Deasemeni, procentul redus de față de efectivul total de bovine constitue o piedică serioasă pentru sporirea efectivelor și pentru mărirea producției globale de lapte. Sfaturile populare și organele agricole tiu au acordat creșterii cailor atenția corespunzătoare cu importanța acestei ramuri. In multe gospodării agricole de stat și gospodării agricole colective se observă o neîndestulătoare preocupare pentru îngrijirea, hrănirea și folosirea cailor la munci. Nu există un număr suficient de căruțe și harnașamente pentru cai, ceeace împiedică folosirea lor rațională la transport și la muncile agricole. Din cauza slabei preocupări pentru îngrășarea animalelor pe pășune și în grajduri, tăierii animalelor tinere și cazurilor frecvente de sterilitate la femele in gospodării agricole colective, gospodării agricole de stat și gospodării țărănești individuale se înregistrează în fiecare an pierderi atât pentru economia națională cât și pentru țăranii muncitori. Situația nefavorabilă în domeniul creșterii animalelor se datorește în primul rând producției și aprovizionării nesatisfăcătoare de furaje. Planul cincinal prevede o creștere a suprafețelor de plante furajere de 143 p/o față de 1950 și o ridicare corespunzătoare a randamentului furajelor la hectar. Sarcinile prevăzute pentru anii 1951— 1953 parte, au fost realizate numai în la aceasta contribuind și seceta. In multe raioane, semănatul ierburilor se face pe o scară redusă. Producția la hectar a pășunilor și fânețelor naturale și a ierburilor semănate este încă scăzută. Este neglijată cultura rădăcinoaselor și bostănoaselor furajere, precum și a porumbului de siloz și a floarei soarelui, care sunt cele mai valoroase și mai productive culturi pentru nutreț murat; se neglijează și sarcina ameliorării și folosirii raționale a fânețelor și pășunilor naturale. O lipsă serioasă o constitue și întârzierea în fiecare an a recoltării fânurilor cultivate și naturale, ceea ce duce la însemnate pierderi cantitative de nutrețuri și la scăderea valorii lor nutritive. Insilozarea nutrețurilor este slab organizată. In multe gospodării agricole colective nu se acordă atenția suficientă asigurării fondului de furaje necesar pentru creșterea animalelor proprietate obștească și nu se respectă statutul gospodăriilor agricole colective privitor la repartizarea furajelor. Cantitățile de furaje fibroase și concentrate se repartizează în mare parte în contul zilelor-muncă prestate, animalele, propriile obștească din gospodăriile agricole colective rămânând în unele cazuri neasigurate cu furajele necesare. Sfaturile populare, organele agricole locale Inu acordă ajutor suficient gospodăriilor agricole colective în organizarea fermelor de animale și păsări, în crearea bazei furajere, construirea adăposturilor pentru animale și pregătirea cadrelor necesare pentru creșterea animalelor. De asemenea, nu se dă ajutor suficient colectiviștilor la procurarea animalelor proprietate personală și la asigurarea acestor animale cu nutrețuri și pășuni. In producția și reproducția animalelor nu se acordă atenția cuvenită îmbunătățirii calității lor. Insămânțarea artificială a animalelor domestice, procedeu care dă posibilitatea de a spori într’un timp mai scurt numărul animalelor cu o productivitate mai mare, se aplică insuficient, îngrijirea zootehnică-veterinară este organizată în mod nesatisfăcător, rețeaua zootehnică-veterinară la regiuni și raioane fiind insuficientă. In unele raioane starea sanitară a animalelor lasă de dorit, atât în sectorul socialist, cât și la gospodăriile individuale ale țărănimii muncitoare. în Intr’un ritm încet se introduc domeniul creșterii animalelor realizările științei și experienței înaintate. Prevederile zootehminimului, factor important în sporirea șeptelului, și în ridicarea productivității animalelor nu sunt încă în mod consecvent aplicate. Munca institutelor de cercetări științifice are un caracter mai mult abstract și rămâne în urma cerințelor practice ale zootehnicii. Cu totul nesatisfăcător se popularizează și se introduc în producție realizările fruntașilor în creșterea animalelor. Mecanizarea în domeniul zootehnic este slab introdusă în gospodăriile agricole de stat și gospodăriile agricole colective ; mecanizarea strângerii și prelucrării furajelor, a lucrărilor de ameliorare a pășunilor și fânețelor, precum și a lucrărilor care necesită un volum mare de muncă la fermele zootehnice, ca prepararea nutrețurilor, adăpatul și mulsul vacilor, tunsul oilor și transportul în interiorul fermei este introdusă în foarte mică măsură. Stațiunile de mașini și tractoare nu se ocupă deloc de mecanizarea lucrărilor grele în ramura creșterii animalelor din gospodăriile agricole colective. In multe gospodării agricole și herghelii ale statului și gospodării agricole colective tau sunt asigurate adăposturi suficiente pentru animale și păsări, iar cele existente, nu se repară la timp; animalele se adăpostesc în condițiuni nesatisfăcătoare, ceea ce duce la scăderea productivității, îmbolnăvire și mortalitate, mai ales la animalele tinere. Aprovizionarea gospodăriilor agricole și hergheliilor statului și a gospodăriilor agricole colective cu materiale de construcții ,este slab organizată. Există deficiențe serioase în pregătirea și folosirea specialiștilor și cadrelor de conducere din domeniul zootehnic. Nu este suficient organizată calificarea cadrelor de masă (brigadieri, mulgători, îngrijitori, ciobani, grăjdari, îngrijitori de păsări etc.) pentru deservirea animalelor din gospodăriile agricole colective, din întreprinderile agricole și hergheliile statului și din gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori. La gospodăriile de stat nu a fost creată o bază furajeră satisfăcătoare, nu se folosesc în mod suficient posibilitățile existente pentru mărirea efectivului de animale și păsări, în proporții foarte mici se produc și se folosesc nutrețurile suculente și mai ales nutrețul murat. In heciar urma recoltelor scăzute la a culturilor furajere, balanța furajeră a acestor gospodării este încă deficitară la furajele concentrate. Ca urmare a organizării proaste a muncii nu se îndeplinesc sarcinile privind mărirea productivității animalelor, din care cauză prețul de cost al cărnii, laptelui, lânei și al altor produse animale este mare. Toate aceste lipsuri serioase în dezvoltarea creșterii animalelor sunt rezultatul faptului că Ministerul Agriculturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale îndrumează în mod nesatisfăcător dezvoltarea acestei ramuri importante a agriculturii. Drept urmare, privind an de an, planul de stat dezvoltarea creșterii animalelor și predarea produselor animale către stat nu se îndeplinește. Gospodăriile individuale ale țărănimii muncitoare nu au fost suficient stimulate la creșterea vitelor. Dezvoltarea creșterii vitelor în gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori a fost serios stânjenită datorită insuficientei întrețineri a izlazurilor comunale și a altor terenuri care formează baza furajeră a șeptelului gospodăriilor individuale, a posibilităților reduse de a obține credite pentru achiziționarea, dezvoltarea și creșterea vitelor, a insuficientei asistențe zooveterinare, precum și a folosirii vitelor îngrășate și vacilor de lapte la munci agricole și la transport. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, potrivit Hotărîrilor Plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 1920 August 1953, este necesar să se aplice un program de măsuri menite să stimuleze și să sprijine creșterea animalelor în gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori cât și în gospodăriile colective, în întovărășirile agricole și zootehnice și în întreprinderile agricole zootehnice ale statului. Aceasta va avea drept rezultat întărirea schimbului de mărfuri între oraș și sat, consolidarea și dezvoltarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare sub conducerea clasei muncitoare, de Mărirea continuă a efectivului animale și păsări, odată cu sporirea productivității lor, mărirea producției globale și a producției marfă de carne, grăsime, lapte, lână, ouă și alte produse animale, este una din cele mai importante probleme ale dezvoltării agriculturii în Republica Populară Română și sarcină permanentă a Ministerului Agriculturii și Silviculturii, a Sfaturilor Populare, a organelor agricole, a țăranilor muncitori individuali, a colectiviștilor, a muncitorilor din gospodăriile agricole de stat, din herghelii și ferme de stat și a specialiștilor din domeniul zootehnic. Aceasta obligă Ministerul Agriculturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale de a lichida lipsurile existente în munca de creștere a animalelor și de a asigura o astfel de creștere a numărului de animale și o astfel de mărire a productivității lor încât în următorii 2—3 ani să asigure o simțitoare îmbunătățire a aprovizionării populației muncitoare de la orașe și sate cu produse alimentare și a industriei ușoare cu materii prime. Sfaturile populare și organele agricole au sarcina să contribue la sporirea vigilenței politice țaranilor muncitori, a colectiviștilor, a muncitorilor din gospodăriile agricole de stat, herghelii și ferme de stat, împotriva încercărilor unor elemente chiaburești și a altor elemente dușmănoase de frâna și submina îndeplinirea măasurilor pentru dezvoltarea creșterii animalelor. Ministerele și Sfaturile Populare au sarcina de a îndruma țărănimea muncitoare, pe colectiviști și pe muncitorii din gospodăriile agricole, hergheliile și fermele de stat, în vederea îndeplinirii și depășirii programului de măsuri privind: dezvoltarea creșterii animalelor, în vederea măririi efectivului de animale și păsări, creșterii productivității lor și consolidării și lărgirii bazei furajere. ART. 1. — Sarcina principală în domeniul creșterii animalelor în anii 1954—1956 este de a asigura o simțitoare îmbunătățire a aprovizionării populației muncitoare de la orașe și sate cu produse animale și a industriei ușoare și alimentare cu materiile prime necesare producerii bunurilor de larg consum. Pentru îndeplinirea acestei sarcini sunt necesare : * a) creșterea continuă a jefectivelor de animale și păsări și îmbunătățirea speciilor și calității lor, ținând seamă de condițiile specifice ale regiunilor țării noastre ; b) sporirea productivității animalelor și păsărilor în ceeace privește randamentul de carne și grăsime, producția de lapte, lână, ouă și de alte produse animale ; c) lărgirea suprafețelor însămânțate cu plante furajere și sporirea productivității lor la hectar, precum și îmbunătățirea pășunilor și fânețelor naturale; d) introducerea pe scară largă a mecanizării în domeniul creșterii animalelor, în producerea nutrețurilor și în alte lucrări care cer (Continuare în pag. 3-a) LEGEA privitoare la măsurile pentru dezvoltarea creșterii animalelor, în anii 1954-1956, în Republica Populară Română CAPITOLUL I Sarcina principală în domeniul creșterii animalelor în anii 1954—1956