Clopotul, 1954 (Anul 10, nr. 665-767)

1954-01-06 / nr. 665

2 CLOPOTUL Legea planului cincinal de dez­voltare drumul a economiei naționale pe socialismului prevede — pe anii 1951-1955 — sarcini re­feritoare atât la creșterea numă­rului animalelor, cât și la ran­damentul de carne, lapte, lână, piei etc. ce trebue obținute în fiecare an. Pe baza politicii partidului și guvernului de continuă întărire a alianței între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub condu­cerea clasei muncitoare, țăranii muncitori cu gospodării individuale și gospodăriile agricole colective au obținut succese însemnate în creșterea animalelor. S-au obținut realizări corespun­zătoare sarcinilor din planul cin­cinal la creșterea șeptelului de porcine și ovine. La începutul anului 1953, efec­tivele de bovine, ovine și porcine au depășit pe­­ acelea dinaintea răz­boiului. In perioada de la 1948 până la începutul anului 1953, efectivul de bovine a crescut cu 490.000 capete, sefectivul de porcine cu 2.064.000 capete și efectivul de­­ cabaline cu 141.000 capete. La obținerea acestor rezultate a contribuit răspândirea în țara noa­stră a științei agricole zootehnice și a experienței înaintate a agricul­turii sovietice. In multe regiuni, țărănimea muncitoare, sub îndrumarea Sfa­turilor Populare, extinzând semă­năturile furajere, ameliorând fâ­­nețele și pășunile, a obținut suc­cese importante în mărirea efec­tivelor de animale și a producti­vității lor. Gospodăriile agricole colective au obținut rezultate însemnate în dezvoltarea creșterii animalelor proprietate obștească. Multe gos­podării colective au un număr în­semnat de animale, așa spre pildă gospodăria agricolă colectivă ,,Gheorghe Dimitrov” din regiunea București are un efectiv de:91 bovine, (din care 34 vaci), 1.285 oi, 14? porci și 172 cai; gospodăria agri­colă colectivă „înainte” din re­giunea Baia Mare are un efectiv de: 171 bovine, (din care 47 vaci) 313 oi, 233 porci și 146 cai. *În scopul ajutorării țărănimii muncitoare individuale, a colect­i­viștilor și a gospodăriilor agricole colective în dezvoltarea creșterii animalelor, statul le acordă anual credite și mijloace pentru procu­rarea reproducătorilor și a vitelor de rasă. In prezent în stațiunile comunale de montă există un număr de 1.170 armăsari, 24.380 tauri, 128.100 berbeci și 12.080 vieri re­producători. Sunt organizate 783 circumscripții zoo-v­eterinare și 16 spitale veterinare care deservesc animalele țăranilor muncitori, ale gospodăriilor agricole colective, ale membrilor lor și ale gospodăriilor agricole de stat. Călăuzindu-se după Hotărîrea Plenarei C.C. al Partidului Munci­toresc Român din 3—5­ Martie 1949, gospodăriile agricole de stat au realizat o creștere simțitoare a efectivelor de animale și păsări. Unele gospodării agricole de stat au obținut rezultate bune în ceea ce privește productivitatea ani­malelor. Astfel, gospodăria agri­colă de stat Chirnogi a obținut în­tre anul 1953 o producție medie 2.758 litri lapte pe cap de vacă furajată. Gospodăria agricolă de stat Secueni din regiunea Ora­dea cap a realizat 5.250 kg. lână pe de oaie merinos. Unul din rezultatele de seamă obținute de regimul de democrație populară peste creșterea puternică a consumului propriu de produse alimentare in gospodăriile țărănești. Totodată, ca urmare a creșterii continue a populației orășenești, a continuei sporiri numerice a clasei muncitoare, a creșterii cerințelor ei și a necesităților mereu crescânde ale industriei alimentare și ușoare în materii prime, a crescut con­sumul orășenesc de produse ani­male. Față de nevoile de consum sporite ale populației, șeptelul, pro­ducția de carne și alte produse pe cap de animal și calitatea lor au crescut într-o proporție necores­punzătoare. Aceasta a dus la o neconcordanță între nevoile de con­sum ale populației și resursele exis­tente de carne, grăsimi, lapte, ouă, lână etc. La bovine, cabaline și păsări îndeplinirea sarcinilor de ansamblu prevăzute în planul cincinal este mult rămasă în urmă. Această ră­mânere în urmă se resimte de ase­­mieni în ce privește creșterea pro­porției de oi de rasă cu lână fină și semifină, față de totalul efectivului de ovine. Nu au fost îndeplinite decât în mică măsură sarcinile de îm­bunătățire a rasei oilor (țigaizare), vaci Deasemeni, procentul redus de față de efectivul total de bovine constitue o piedică serioasă pentru sporirea efectivelor și pen­tru mărirea producției globale de lapte. Sfaturile populare și organele agricole tiu au acordat creșterii cailor atenția corespunzătoare cu importanța acestei ramuri. In multe gospodării agricole de stat și gos­podării agricole colective se ob­servă o neîndestulătoare preocu­pare pentru îngrijirea, hrănirea și folosirea cailor la munci. Nu există un număr suficient de căruțe și harnașamente pentru cai, ceeace împiedică folosirea lor rațională la transport și la muncile agricole. Din cauza slabei preocupări pen­tru îngrășarea animalelor pe pă­șune și în grajduri, tăierii ani­malelor tinere și cazurilor frec­vente de sterilitate la femele in gospodării agricole colective, gos­podării agricole de stat și gospo­dării țărănești individuale se în­registrează în fiecare an pierderi atât pentru economia națională cât și pentru țăranii muncitori. Situația nefavorabilă în dome­niul creșterii animalelor se dato­­rește în primul rând producției și aprovizionării nesatisfăcătoare de furaje. Planul cincinal prevede o creș­tere a suprafețelor de plante fu­rajere de 143 p/o față de 1950 și o ridicare corespunzătoare a ran­damentului furajelor la hectar. Sar­cinile prevăzute pentru anii 1951— 1953 parte, au fost realizate numai în la aceasta contribuind și seceta. In multe raioane, semănatul ier­burilor se face pe o scară redusă. Producția la hectar a pășunilor și fânețelor naturale și a ierburilor semănate este încă scăzută. Este neglijată cultura rădăcinoaselor și bostănoaselor furajere, precum și a porumbului de siloz și a floarei soarelui, care sunt cele mai valo­roase și mai productive culturi pentru nutreț murat; se neglijează și sarcina ameliorării și folosirii raționale a fânețelor și pășunilor naturale. O lipsă serioasă o constitue și întârzierea în fiecare an a recol­tării fânurilor cultivate și natu­rale, ceea ce duce la însemnate pier­deri cantitative de nutrețuri și la scăderea valorii lor nutritive. Insilozarea nutrețurilor este slab organizată. In multe gospodării agricole co­lective nu se acordă atenția sufi­cientă asigurării fondului de fu­raje necesar pentru creșterea ani­malelor proprietate obștească și nu se respectă statutul gospodăriilor agricole colective privitor la re­partizarea furajelor. Cantitățile de furaje fibroase și concentrate se repartizează în mare parte în contul zilelor-muncă pres­tate, animalele, propriile obștea­scă din gospodăriile agricole co­lective rămânând în unele cazuri neasigurate cu furajele necesare­. Sfaturile populare, organele a­­gricole locale Inu acordă ajutor su­ficient gospodăriilor agricole co­lective în organizarea fermelor de animale și păsări, în crearea bazei furajere, construirea adăposturilor pentru animale și pregătirea ca­drelor necesare pentru creșterea animalelor. De asemenea, nu se dă ajutor suficient colectiviștilor la procu­rarea animalelor proprietate perso­nală și la asigurarea acestor ani­male cu nutrețuri și pășuni. In producția și reproducția ani­malelor nu se acordă atenția cu­venită îmbunătățirii calității lor. Insămânțarea artificială a ani­malelor domestice, procedeu care dă posibilitatea de a spori într’un timp mai scurt numărul animalelor cu o productivitate mai mare, se aplică insuficient, îngrijirea zoo­tehnică-veterinară este organizată în mod nesatisfăcă­tor, rețeaua zootehnică-veterinară la regiuni și raioane fiind insufi­cientă. In unele raioane starea sa­nitară a animalelor lasă de dorit, atât în sectorul socialist, cât și la gospodăriile individuale ale ță­rănimii muncitoare. în Intr’un ritm încet se introduc domeniul creșterii animalelor realizările științei și experienței înaintate. Prevederile zootehmini­­m­ului, factor important în spo­rirea șeptelului, și în ridicarea productivității animalelor nu sunt încă în mod consecvent aplicate. Munca institutelor de cercetări ști­ințifice are un caracter mai mult abstract și rămâne în­ urma cerințe­lor practice ale zootehnicii. Cu totul nesatisfăcător se popularizează și se introduc în producție realiză­rile fruntașilor în creșterea ani­malelor. Mecanizarea în domeniul zooteh­nic este slab introdusă în gospodă­riile agricole de stat și gospodăriile agricole colective ; mecanizarea strângerii și prelucrării furajelor, a lucrărilor de ameliorare a pă­șunilor și fânețelor, precum și a lucrărilor care necesită un volum mare de muncă la fermele zooteh­nice, ca prepararea nutrețurilor, adăpatul și mulsul vacilor, tunsul oilor și transportul în interiorul fermei este introdusă în foarte mică măsură. Stațiunile de mașini și tractoare nu se ocupă deloc de mecanizarea lucrărilor grele în ra­mura creșterii animalelor din gos­podăriile agricole colective. In multe gospodării agricole și herghelii ale statului și gospodării agricole colective tau sunt asigurate adăposturi suficiente pentru ani­male și păsări, iar cele existente, nu se repară la timp; animalele se adăpostesc în condițiuni nesatisfă­cătoare, ceea ce duce la scăderea productivității, îmbolnăvire și mor­talitate, mai ales la animalele ti­nere. Aprovizionarea gospodăriilor a­­gricole și hergheliilor statului și a gospodăriilor agricole colective cu materiale de construcții ,este slab organizată. Există deficiențe serioase în pre­gătirea și folosirea specialiștilor și cadrelor de conducere din dome­niul zootehnic. Nu este suficient organizată calificarea cadrelor de masă (brigadieri, mulgători, îngri­jitori, ciobani, grăjdari, îngrijitori de păsări etc.) pentru deservirea animalelor din gospodăriile agri­cole colective, din întreprinderile agricole și hergheliile statului și din gospodăriile individuale ale ță­ranilor muncitori. La gospodăriile de stat nu a fost creată o bază furajeră satis­făcătoare, nu se folosesc în mod suficient posibilitățile existente pen­tru mărirea efectivului de animale și păsări, în proporții foarte mici se produc și se folosesc nutrețurile suculente și mai ales nutrețul mu­rat. In heciar urma recoltelor scăzute la a culturilor furajere, ba­lanța furajeră a acestor gospo­dării este­ încă deficitară la fu­rajele concentrate. Ca urmare a organizării proaste a muncii nu se îndeplinesc sarcinile privind mă­rirea productivității animalelor, din care cauză prețul de cost al cărnii, laptelui, lânei și al altor produse animale este mare. Toate aceste lipsuri serioase în dezvoltarea creșterii animalelor sunt rezultatul faptului că Ministerul Agriculturii și Silviculturii, Sfa­turile Populare și organele agricole locale îndrumează în mod nesatis­făcător dezvoltarea acestei ramuri importante a agriculturii. Drept ur­mare, privind an de an, planul de stat dezvoltarea creșterii ani­malelor și predarea produselor ani­male către stat nu se îndeplinește. Gospodăriile individuale ale ță­rănimii muncitoare nu au fost su­ficient stimulate la creșterea vitelor. Dezvoltarea creșterii vitelor în gospodăriile individuale ale țărani­lor muncitori a fost serios stân­jenită datorită insuficientei între­țineri a izlazurilor comunale și a altor terenuri care formează baza furajeră a șeptelului gospodăriilor individuale, a posibilităților reduse de a obține credite pentru achizi­ționarea, dezvoltarea și creșterea vitelor, a insuficientei asistențe zoo­­veterinare, pre­cum­ și a folosirii vitelor îngrășate și vacilor de lapte la munci agricole și la trans­port. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, potrivit Hotărîrilor Ple­narei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19­20 August 1953, este necesar să se aplice un program de măsuri menite să stimuleze și să sprijine creșterea animalelor în gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori cât și în gospodăriile colective, în întovărășirile agricole și zootehnice și în întreprinderile agricole zoo­tehnice ale statului. Aceasta va avea drept rezultat întărirea schim­bului de mărfuri între oraș și sat, consolidarea și dezvoltarea alianței dintre clasa muncitoare și țărăni­mea muncitoare sub conducerea cla­sei muncitoare, de Mărirea continuă a efectivului animale și păsări, odată cu sporirea productivității lor, mărirea producției globale și a producției marfă de carne, grăsime, lapte, lână, ouă și alte produse animale, est­e una din cele mai importante probleme ale dezvoltării agriculturii­­ în Republica Populară Română și sarcină permanentă a Ministe­rului Agriculturii și Silviculturii, a Sfaturilor Populare, a organelor agricole, a țăranilor muncitori in­dividuali, a colectiviștilor, a mun­citorilor din gospodăriile agricole de stat, din herghelii și ferme de stat și a specialiștilor din dome­niul zootehnic. Aceasta obligă Ministerul Agri­culturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale de a lichida lipsurile existente în munca de creștere a animalelor și de a asigura o astfel de creș­tere a numărului de animale și o astfel de mărire a productivității lor încât în următorii 2—3 ani să asigure o simțitoare îmbunătățire a aprovizionării populației mun­citoare de la orașe și sate cu pro­duse alimentare și a industriei ușoare cu materii prime. Sfaturile populare și organele agricole au sarcina să contribue la sporirea vigilenței politice țara­nil­or muncitori, a colectiviști­­­lor, a muncitorilor din gospodă­riile agricole de stat, herghelii și ferme de stat, împotriva încercări­lor unor elemente chiaburești și a altor elemente dușmănoase de frâna și submina îndeplinirea mă­a­surilor pentru dezvoltarea creșterii animalelor. Ministerele și Sfaturile Populare au sarcina de a îndruma țărănimea muncitoare, pe colectiviști și pe muncitorii din gospodăriile agri­cole, hergheliile și fermele de stat, în vederea îndeplinirii și depășirii programului de măsuri privind: dez­voltarea creșterii animalelor, în ve­derea măririi efectivului de ani­male și păsări, creșterii producti­vității lor și consolidării și lăr­girii bazei furajere. ART. 1. — Sarcina principală în domeniul creșterii animalelor în anii 1954—1956 este de a asigura o simțitoare îmbunătățire a aprovi­zionării populației muncitoare de la orașe și sate cu produse animale și a industriei ușoare și alimentare cu materiile prime necesare pro­ducerii bunurilor de larg consum. Pentru îndeplinirea acestei sar­cini sunt necesare : * a) creșterea continuă a jefectiv­e­­lor de animale și păsări și îmbu­nătățirea speciilor și calității lor, ținând seamă de condițiile specifice ale regiunilor țării noastre ; b) sporirea productivității ani­malelor și păsărilor în ceeace pri­vește randamentul de carne și gră­sime, producția de lapte, lână, ouă și de alte produse animale ; c) lărgirea suprafețelor însămân­țate cu plante furajere și sporirea productivității lor la hectar, pre­cum și îmbunătățirea pășunilor și fânețelor naturale; d) introducerea­ pe scară largă a mecanizării în domeniul creșterii animalelor, în producerea nutre­țurilor și în alte lucrări care cer (Continuare în pag. 3-a) L­EGEA privitoare la măsurile pentru dezvoltarea creșterii animalelor, în anii 1954-1956, în Republica Populară Română CAPITOLUL I Sarcina principală în domeniul creșterii animalelor în anii 1954—1956

Next