Clopotul, 1963 (Anul 19, nr. 1595-1699)
1963-01-01 / nr. 1595
anin him—nr. 1595 Marii 1 Januarie 1963 a PAGINI - 20 BAIU Anul Nou s-a încetățenit pentru noi ca o sărbătoare care simbolizează un prag în drumul nostru continuu și ascendent pe calea luminoasă a socialismului și comunismului. Spre deosebire de trecut când termenul frecvent.a trecut un an“ se referea mai ales la simpla scurgere a timpului care era punctat doar de noi fapte ale burghezo-moșierimii îndreptate împotriva maselor muncitoare, acum trecerea fiecărui an înseamnă noi pași pe drumul progresului, bunăstării maselor. Năzuințele firești ale oamenilor muncii capătă contur și se materializează odată cu înaintarea impetuoasă a socialismului. Pină și sentimentele noastre au căpătat alt sens. Mîndria a devenit o expresie a încrederii în noi, a satisfacției că munca și hărnicia noastră este prețuită, iar roadele ei ne aparțin ; o expresie a bucuriei că pe plaiurile patriei noastre se ridică spre albastrul cerului păduri de sonde, sute de coșuri ale fabricilor și uzinelor care dau formă și întrebuințare bogățiilor solului și subsolului nostru; că apele imblînzite ale rîurilor ne dăruie nouă forța lor; că glia noastră este brăzdată de mii de tractoare, că pretutindeni se manifestă cu intensitate viața nouă. Anul care a trecut a consemnat uni eveniment de mare însemnătate victoria relațiilor de producție socialiste la sate. Incheierea colectivizării agriculturii și realizările obținute în dezvoltarea gospodăriilor agricole colective, sînt fapte înscrise cu litere de aur în istoria patriei noastre. Ca întotdeauna cînd privim la timpul ce s-a scurs, cînd scrutăm viitorul, și la acest prag al vremii gîndurile noastre se îndreaptă spre partidul nostru care ne-a învățat cum să ne făurim fericirea, a cultivat in noi cele mai nobile simțăminte: dragostea pentru muncă și față de patria noastră socialistă, față de cuceririle revoluționare ale oamenilor muncii de pretutindeni, simțul datoriei de a face ca rodul brațelor și a minții noastre să fie mai bogat. Un avantaj puternic al construcției socialiste se evidențiază oamenii muncii prin contribuția lor la îndeplinirea planurilor de producție în industrie și agricultură, la progresul tehnicii și al științei. Se cuvine ca și acum stima noastră să se reverse către acei care o iau înaintea timpului calendaristic, să le transmitem felicitările noastre. Poporul nostru, patria noastră își făuresc noua lor istorie în condițiile existenței puternicului lagăr al socialismului, cu sprijinul multilateral al Uniunii Sovietice, în strinsă colaborare cu celelalte țări socialiste. Sîntem mîndri că facem parte din puternicul și invincibilul lagăr al socialismului, că ne aducem contribuția noastră la gigantica luptă pentru apărarea păcii, că sprijinim năzuințele acelor popoare care n-au scuturat încă de pe grumazul lor jugul colonialist, că luptăm pentru progresul omenirii. Sub conducerea înțeleaptă a partidului, pășim în noul an cu încredere deplină în perspectivele luminoase ale viitorului nostru. La mulți ani, tovarăși! pe Orășelul copiilor Devenit tradițional, Cimeiul copiilor este locul spre care se îndreaptă zeci de copii. Cite n-au de văzut aici... Bradul înalt și tăios, este împodobit nu numai cu jucării, baloane și ghirlande, becuri multicolore, bomboane, etc., ci și cu fulgi adevărați de zăpadă pufoasă și strălucitoare. Lîngă el, venit din păduricea amenajată, stă bătrînul și uriașul Moș Gerilă cu barba căruntă și mantia lui roșie care se distinge de departe. ÎNSEMNĂRI Grupuri de băieți și fete încotoșmați, cu obrajii îmbujorați de frig, se plimbă prin „crasei“, discută, arată cu mina minunățiile șiridi voioși. Mariana și Cosjtel, de vreo 4—5 anișori, privesc curioși la Moș Martin și se miră cum de un urs așa mare stă cuminte, iar urechilă, iepurașul alb și pufos rîde parcă pe sub mustăți, abia așteptînd s-o zbughească. Iată și crăiasa pădurii, frumoasa Albă ca zăpada înconjurată de cei 7 pitici. Mulți copii se opresc în fața cabanei unde-i amenajat Teatrul de păpuși „Cravata Roșie 11. AgI ° jA<ție este și în fata Cl^s^rilor, librăriei, O.C.L. ^Vmentara și O.C.L. j industrial. Nelu Bule își cumpără o jucărie, fiindcă e mic încă, pe cînd Cristina își alege cîteva cărți. In Orășelul celor muii nimeni nu se plictisește, căci totul e amenajat cu gust, instructiv și plăcut, oferind un prilej bun de distracții. E. SOARE Oameni dintr-o uzină Pe un perete cineva a prins, alături de vechiul calendar îngălbenit al anului 1962, o rămurică de brad și un calendar nou, nouț. Pe prima filă, care încă n-a fost ruptă stau scrise cuvintele„La mulți ani, 1963“. Sfârșit de an... la 8 decembrie Colectivul de muncitori, ingineri și tehnicieni de la Uzina de reparații a rupt de mult primele zile ale calendarului vremii... încă la data de 8 decembrie, adică cu 23 zile înainte de termen el a îndeplinit planul anual. Producția globală a fost îndeplinită in proporție de 107,8 la sută, s-au realizat 2.066.000 de lei beneficii (150.000 de lei peste plan) și 320.000 de lei economii. Cind au sărbătorit evenimentul îndeplinirii planului anual s-au felicitat stringindu-și puternic mâinile și fruntașii în producție Ababei loan, Melciu Ioan, Solomon Meier și inovatorii Grecu Gheorghe, Drimbei Gheorghe, Danalagehe Constantin, Anighel Adolf și toți ceilalți muncitori și și-au urat ca și în anul 1963 munca să le fie încununată de realizări și mai frumoase. Biografii... fie că lucrează in secția strungarie, reparații motoare, sau turnătorie, incepind de la cel mai virstnic pină la cel mai tinăr muncitor, fiecare iși are insuccesele dobindite de uzină, o părticică din biografia sa. Stau de vorbă cu candidatul de partid Lupu Dumitru, care lucrează ca turnător. — Adevărata mea biografie a început, aici în anii regimului burghezo - moșieresc. Eram copil cind am pășit prima dată pragul turnătoriei. Cind am simțit căldura metalului incandescent, cind i-am văzut scinteierile asemănătoare unui joc de artificii, am încercat mai întii un simțămînt de bucurie. După deva timp bucuria s-a stins ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. V. ROMAN (Continuare în pag. 3-a) *---------------------------- Tov. Melciu Ioan, strungar la Uzina de reparații, este felicitat de tovarășii săi de muncă pentru rezultatele obținute în producție , în anul 1962. — ♦ [UNK] [UNK] [UNK] ♦ [UNK] [UNK]« i... — Vîrsta de aur a tinereții Ziua cînd împlinești 18 ani e cea mai frumoasă din viață. Atunci îți sărbătorești majoratul, treci de pe treapta adolescenței pe cea a tinereții. 18 ani e vîrsta de aur, e vîrsta visurilor și năzuințelor. Iată cîteva crîmpeie din biografia a trei din nenumărații tineri din orașul nostru care au trecut în rîndul cetățenilor majori. Argintă Eugenia e filatoare la uzinele textile „Moldova“ și lucrează în echipa de levată. Cînd o vezi mereu printre ringuri, cum schimbă țevile pline, cum înnoadă firul cu îndemânare și repeziciune, uiți deodată că-i atît de tînără și o admiri pentru experiența în profesia îndrăgită. La 18 ani Eugenia e textilistă calificată, fruntașă în producție și elevă la școala medie serală. A realizat mult, și totuși nimic deosebit, căci vremurile noi, oamenii noi, călăuziți de partid, i-au îndrumat pașii pe drumul adevărat, pe drumul unei vieți demne de epoca în care trăim. * La 18 ani profesia de constructor i se potrivește de minune tînărului Fetcu Stelian. Să clădești, să înalți ziduri puternice și suple, să construiești înfrumusețînd orașul în care trăiești, înseamnă să simți cum îți vibrează inima de bucurie. Fetcu Stelian are un bun îndrumător și sfătuitor în șeful echipei sale, comunistul Anton Viorel. Dacă azi se numără printre tinerii stimați în întreprindere, fruntași în producție, asta se datorește în primul rînd acestui om, care-l ajută părintește. Tot el l-a sfătuit: „învață mai departe, pregătește-te temeinic“. Și într-adevăr, Stelian s-a obișnut acum nu numai cu mistica, ci și cu dezlegarea problemelor de algebră. Ultima construcție la care lucrează este Complexul Agrosem, clădire care prin calitatea execuției și aspectul ei le face cinste constructorilor din rîndul cărora face parte și Stelian. ★ „Pe Lucica am crescut-o în colectivul nostru“, spun cu mîndrie cooperatorii de la „Munca““. Intr-un fel au dreptate, căci tînăra Biliuță de 18 ani a învățat primele noțiuni de croitorie, aici, în mijlocul lor, a fost apoi trimisă la școala profesională UCECOM din Galați și s-a reîntors din nou printre tovarășii ei. In secția nr. 5 croitorie și-a cîștigat stima întregului colectiv și a clienților pentru calitatea lucrărilor, pentru comportarea ei frumoas. « Dorința ei cea mai mare? » (se aseamănă de fapt cu al tinerilor amintiți mai sus). . Este să termine școala medie, la care s-a înscris, să lupte mai departe pentru » completarea cunoștințelor profesionale. E. TRANDAFIR \