Clopotul, aprilie-iunie 1969 (Anul 25, nr. 2476-2552)

1969-04-01 / nr. 2476

I CLOPOTUL • PAGINA 2 CRONICA MUZICALĂ La pupitru,Radu Botez Vineri, 28 martie, Filarmo­nica botoșăneană a cîntat sub bagheta maestrului Radu Bo­tez — prim dirijor al Operei de stat din Iași, în program : „Tablouri de Grigorescu“ de Ion Hartulary - Darelée, Con­cert în re major pentru vioară și orchestră de P. I. Ceaikovski și Simfonia „Din lumea nouă“ de A. Dvorak. Solistul concertului a fost tî­­nărul dar cunoscutul violonist Eugen Sârbu. Cu prilejul ce­lor cinci repetiții ci­ și după concert am discutat îndelung cu cei doi distinși oaspeți. Mai întîi cîteva cuvinte despre oaspeții noștri. Radu Botez — discipolul u­­nor mari personalități ale ve­chiului conservator ieșean, unde și-a desăvîrșit tehnica dirijorală sub îndrumarea maestrului Antonin Ciolan, în­cununare a activității sale ar­tistice — titlul de artist eme­rit. A ridicat și a afirmat co­lective acum prestigioase pre­cum : Ansamblul armatei, Orchestra filarmonică din Ti­mișoara și Opera de stat din Iași. A întreprins turnee de prestigiu în străinătate cu spectacole de operă și simfo­nice.­­Calitățile sale de virtuos al baghetei și-n același timp de distins îndrumător le-am remarcat încă de la prima re­petiție cu orchestra noastră. Relația dintre muzică și teh­nică a fost nuanțat respectată cu o mare consecvență de l­a o repetiție la alta. Colabora­rea cu Radu Botez a avut o deosebită semnificație pentru orchestra botoșăneană prin înțelegerea ritmului ca expre­sie muzicală necesară în rea­lizarea celor trei lucrări atît de dificile). Eugen Sârbu e încă student la conservatorul bucureștean, laureat al mai multor festiva­luri republicane și al Con­cursului Bach — Leipzig. L-au ascultat Isac Stern, Leonid Kogan, Yehudi Menuhin ca­re i-au prezis o frumoasă ca­rieră violonistică. Anul trecut Eugen Sârbu a deschis sta­giunea de concerte din Rou­baix (Franța). Redăm spicuiri din cronicile muzicale ale zia­relor franceze de anul trecut: „Tînărul violonist român de­schide stagiunea cu brio“ (Nord Eclaire) „Este un violo­nist de mare talent care are o mare înțelegere a conținu­tului muzical“ (La voix du Nord). înscriind în programul con­certului piesa „Tablouri de Grigorescu“ de I. Hartulary- Darclée, Radu Botez a întărit expresivitatea lucrării prin derogări de la anumite nuan­țe indicate de compozitor. Mai ales în „Dorobanțul“ un­de a făcut cîteva schimbări de tempo aducîndu-și în acest fel semnul personalității sale alături de compozitor. Cu concertul în re major de Ceaicovski — capodoperă literaturii violonistice mondi­a­­le — Eugen Sârbu dovedește o mare maturitate artistică. Concertul are asemănare cu forma clasică dar compozi­torul aduce anumite schimbări radicale în monotonia tiparu­lui clasic. Acestei dificile par­tituri, adevărată probă de mă­iestrie pentru solist, Eugen Sârbu a știut să-i asigure ma­ximum de claritate, înțelegîn­­du-se perfect în dialogul cu orchestra și cu dirijorul. Pon­derea replicilor, echilibrul do­zajului nuanțărilor a făcut din acompaniamentul condus de Radu Botez—climatul adecvat evoluției solistului. Eugen Sâr­bu ne apare ca un violonist de VIATA ARTISTICA o serioasă factură pentru mu­zica lui Ceaikovski prin înca­drarea în tempo, frazare ex­celent dozată și construcția de ansamblu. Ceea ce a atras a­­precierea publicului este căl­dura expresiei muzicale, ex­cese dar totodată fără limitări în redarea obiectivă, în structura părții a doua, în formă tripartită, se concen­trează o imagine ideală a me­lancoliei, specificul constînd în caracterul reticent redat cu cantabilitatea proprie muzicii lui Ceaikovski (amintim Sere­nada melancolică, Meditație), în finalul concertului se des­lușesc ritmurile unei sărbători populare cu care prilej E­u­­gen Sârbu a demonstrat di­versitatea calităților sale de virtuos, o bună tehnică a ar­cușului și o siguranță în con­struirea întregului, finalul fi­ind o piatră de încercare pentru mulți violoniști. Simfonia compusă de Dvo­rak în timpul directoratului său la Conservatorul newyor­­kez care are ca subtitlu „Din lumea nouă“, exprimă mai puțin culoarea locală cît mai­­ cu seamă nostalgia după pa­tria depărtată. Este în sensul cel mai adînc o simfonie cehă. Dvorak însuși preciza : „Am căutat să reproduc în simfo­nia mea caracterul unor me­lodii negre și indiene ; n-am folosit nici una din aceste me­lodii“. Piesă de rezistență a con­certului de vineri, Simfonia lui Dvorak a dat posibilitatea dirijorului să-și releve tem­peramentul vigoare, prin voluntar plin de suflul larg al frazelor și prin direcția clară a fiecărei intenții. Sub fieca­re accent orice intenție a com­pozitorului a fost subtil relie­fată obținînd o mare valoare în coloritul general. Confesîn­­du-se dirijorul ne-a spus: „Mă consider ca în fața unei creații noi, necîntate încă, prin mine vreau s-o asimilez și să-i pătrund emoția, suflul inte­rior“. Partea a doua este o tristă melopee în care cornul englez evocă un cîntec popular in­dian. Aici Dvorak urmărește o idee programatică. Radu Botez reușește spre deosebire de alți dirijori să redea ca­racterul plasticizant al ima­ginilor muzicale mai ales printr-o fină subdivizare pen­tru a marca valorile cu punct. Vigurosul dans slav din Scher­­zo a fost redat cu măiestrie, într-o nuanțar­e fermă. Cînte­­cul auzit în partea a doua este transfigurat în finalul simfoniei prin travaliul tema­tic, dirijorul făcînd din el o veritabilă apoteoză. După concert ne-am adre­sat dirijorului Radu Botez ca­re ne-a spus referindu-se la orchestra pe care tocmai o di­rijase : „E necesar să se îm­prospăteze orchestra cu ele­mente tinere, măcar la fieca­re partidă cîte un bun ata­cant. Să se cînte mai des mu­zică de cameră care este o premisă a unei dezvoltări a expresivității și tehnicii in­strumental - muzicale. Con­ducerea filarmonicii să se in­tereseze pentru procurarea tuturor instrumentelor de a­­ceeași fabricație, asta pentru a înlesni acuratețea necesară repertoriului oricărei orches­tre“. în încheiere maestrul Radu Botez a ținut să adauge că „în general s-au rezolvat lucruri de o calitate superioa­ră în profilul și evoluția or­chestrei. Țin să remarc însu­flețirea cu care lucrează con­ducătorul acestei instituții și-i recomand să acorde și mai mult interes pentru ridicarea nivelului artistic al colectivu­lui. Oricînd voi dirija cu plăcere concertele orchestrei dv­. GEORGE CORNEANU Revista este genul de spec­tacol atît de îndrăgit de noi toți, atît de solicitat, în care tronează muzica ușoară, dan­sul, cupletele comice, și de la care spectatorul pleacă cu zîmbetul pe buze, fredonînd pe stradă melodiile ascultate. Săptămîna trecută, am avut plăcuta ocazie să vizionăm do­uă spectacole de revistă : Tea­trul de stat de estradă Deva, cu „Revista revistelor“ și Tea­trul satiric muzical „Constan­tin Tănase“, cu spectacolul „Ca la Tănase“. Estrada de la Deva s-a pre­zentat cu un afiș modest, fă­ră nume de mare popularita­te, dar ne-a oferit un specta­col de bună ținută artistică, antrenant și într-un ritm ti­neresc, așa cum trebuie să fie revista. Am admirat frumoa­se numere de coregrafie, în care cuplul Ene Georgeta și Tică Hanea s-au înscris în­tr-o plastică remarcabilă. Am reținut cîteva scenete comice reușite, cu actorii Lucian Ra­­dulian și Ioan Mihail. Prin preocupările lor pentru cînte­­cul melodios de înaltă forță vocală, ne-au reamintit că de aici s-a ridicat o mare cîntă­­reață, Doina Badea. Cu toate că unele numere prezentate ne erau cunoscute din specta­colele lor precedente, am re­văzut cu plăcere „Revista re­vistelor“. ★ Venind cu mari pretenții să ne prezinte „Marele succes al stagiunii, după 300 de specta­cole în Capitală“, estrada bucureșteană, cu toate capete­le de afiș, ne-a lăsat o undă de dezamăgire. Desigur, l-am aplaudat pe decanu­l muzicii ușoare, me­reu tînărul Gică Petrescu, mai ales în partea a doua a spec­tacolului, cînd, pe lingă cîte­va melodii de mare succes, ne-a îmbătat cu frumosul cîn­tec de pahar, servit cu măies­trie, cu aceeași voce caldă, plăcută. H. Nicolaide și Al. Lulescu ne-au prezentat cu­plete decente, cu bun - gust, dar și cu umor „Ca la Tăna­se“. Cei doi Caban au cîntat cu mult farmec, pînă la epui­zare. Ne-a amuzat cuplul co­mic fantezist Anton și Romi­­că, intr-adevăr surpriza spec­tacolului, în postura mimării surorilor Kessler. Dar cam atît. Cel ce a dat viață atît de îndrăgitului șlagăr al „Lalele­lor“, cu tot repertoriul melo­diilor de mare succes, a ră­mas undeva departe, pierdut în fondul scenei. A­m aplau­dat-o și pe Virginica Roma­­novschi, amintindu-ne de ar­tista emerită care a dominat scena ani în șir prin cîntecul și dansul ei, căci în acest spectacol am văzut doar o bu­nicuță ce încerca să aducă a­­minte nepoțeilor cît era de frumos altădată. In ansamblu, spectacolul bucureștean a trenat, s-a sim­țit cuprins de oboseală, fără unitate și strălucire, ceea ce ne îndreptățește să credem că nu chiar așa era „spectaco­lul de mare succes“ al sta­giunii. Neorînduiala orches­trei pe scenă, aranjată ad-hoc, îmi amintește, fie-mi iertat, de „șușanele“ trimise pentru provincie. VASILE JURJE Două reviste... PREMIERĂ LA TEATRUL DE PĂPUȘI Oul lui Noul spectacol al teatrului de păpuși (premieră absolută) este o reușită sigură. Cu atît mai mult, cu cît realizatorii lui au lucrat asupra unui text dificil, plin de inconsecvențe. Piesa lui George Scripcă nu rezistă unei analize severe, pornind chiar de la titlul ei destul de nepotrivit. Oricine știe că „Oul lui Columb” e o metaforă livrescă pentru per­spicacitate, pentru simplita­tea inteligenței veritabile. La George Scripcă „Oul lui Columb“ este pe semne Pămîn­­tul, pe care îl colindă hoinarul rățoi­oase împre­ună cu puișorul Vasilică. Motivul venturilor piesei e cel al a­­dânquijottești, co­­borît la nivelul fabulelor a­­nimaliere. Rățoiul Tase e un cavaler înarmat cu spadă, tor­turat de demonul aventurii, puișorul Vasilică, cel naiv și isteț, este scutierul său. Pă­durea, prin care rătăcesc ei plini de curaj, le oferă sur­priza unui atac din partea unor bandiți. Tase se dove­dește a fi laș și pentru a se salva îl aruncă pe scutierul său în ghearele dușmanului. O împușcătură providențială îi alungă pe bandiți și puișo­rul Vasilică, dezamăgit de ca­­ valerul său, se întoarce în o­­grada natală, păzită strașnic de Lina gospodina. Dar șase Sub acest titlu, foarte sem­nificativ, cîțiva tineri poeți botoșăneni (dintre care numai Lucian Valea are o activitate poetică mai întinsă în timp), s-au întîlnit într-o plachetă e­­ditată de Casa județeană a creației populare. Versurile lor sînt intr-adevăr cuvinte fierbinți de mulțumire adre­sate patriei, pămîntului, ma­mei, istoriei cu bărbații și fe­meile ei, din care am coborît cu toții. Tonul fundamental al poeților botoșăneni e cel profund patriotic. O noblețe a sentimentului patriotic curge prin fiecare vers din plache­perseverează in aventură. Are prilejul să salveze un stup de albine atacat de niște furnici, învingător, revine acasă, aco­perit cu glorie și cu penele frumoase, dăruite de matca stupului. Iar Lina gospodina, în loc să-l sancționeze pentru hoinărelile lui periculoase, îl­­ răsplătește cu o strachină de grăunțe gustoase. Inconsec­vența caracterului lui Tase nu cred că are un efect educativ pozitiv asupra copiilor. Dar se zice că piesa e adresată și oamenilor mari. In cazul a­­cesta, nu e decit amuzantă, datorită glumelor (poante sim­patice de hol de cinema) cu care este pigmentată savuros. Am discutat atît de mult piesa, dorind ca indirect să facem o critică repertoriului teatrului de păpuși. Totuși a­­ceastă piesă slabă este salva­tă de maniera excelentă în care a fost transpusă pe sce­nă. Regizorul Mircea Suciu a reușit să impună colaborato­ră. Comunitatea sentimentului nu exclude însă posibilitatea diferențierii clare a fiecărui poet. Fiecare își are timbrul său specific, original. Dacă Ion Murgeanu se dovedește a fi un teluric, legat prin fire trainice de o imagine oare­cum tradițională și salubră a pămîntului și spiritului româ­nesc, Dumitru Ignat, dimpo­trivă, face eforturi de subtilă intelectualizare a fiorului po­etic. Mihai Lău, e încă discur­siv, are voluptatea declarației programatice, strecurînd ici și colo este o metaforă insoli­rilor concepția sa regizorală : un joc clar, în care mișcările inutile, fără acoperire psiho­logică, au fost eliminate rigu­ros, o concordanță perfectă între dialoguri, muzică și miș­cări. Decorurile sugerînd foar­te bine dimensiunile spațiului real, au facilitat mișcarea li­beră, firească a păpușilor. De­sigur, nu a lipsit nici umorul suculent din felul lor de a se mișca. Tache Dobrescu a rea­lizat păpuși originale, pline de haz, care au contribuit la suc­cesul spectacolului. Despre ac­tori nu se pot spune decit lu­cruri frumoase. Gabi N istori­­că ne-a fermecat iarăși inter­­pretînd pe puișorul Vasilică. Și ceilalți actori (Iuliu­ Bocoș, Elisabeta Grigoruță, Lucica Vizitiu, Războian Giurgiu) au răspuns conștiincios cerințelor regizorului. Putem afirma, gîndindu-ne la spectacolele din urmă, că toți actorii s-au depășit pe sine. De unde se vede că o­ colaborare cît mai strînsă a teatrului de păpuși botoșănean cu regizorii cei mai pricepuți din țară este binevenită. DORIN BACIU­ Ță. O sinceritate extraordina­ră, aproape dureroasă, fră­­mîntă cuvintele împerecheate elegiac în poezia „Tainica mul­țumire“ a lui Radu Codelcu, Anisie Gabriela, George Coz­­ma, Constantin Prut, Constan­tin Coșman, Dumitru Țiganiuc sînt cîteva nume posibile în­tr-un viitor peisaj al poeziei. Totuși, chiar numai simpla în­șiruire a numelor atîtor poeți e o probă optimistă a eferves­cenței creatoare din județul nostru. D. FETESCU „Mulțumireli Peisaj de J. Vasile t i ~ ~ SSF î MIERCURI 2 APRILIE PROGRAMUL I 5.05— 6.00 Program muzical de dimi­neață. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. 9.30 Matineu literar. 10.00 Album de madrigale. 10.10 Curs de limba germană. 10.30 Muzică populară. 11.05 Din creația compozitorului Ion Vasilescu. 11.30 Piese corale. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Melodii de ieri, interpreți de azi. 12.15 Cronica muzicală. 12.30 Întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.21 Muzică ușoară. 14.10 Pile de legendă. 14.35 Concertul zilei. 15.05 Valsuri celebre. 15.15 Studioul de poezie (reluare). 15.35 Antologie corală : Teodor Teo­­dorescu. Prezintă D. D. Botez. 16.00 Radiojurnal. Sport. Buletin me­teorologic. 16.10 Melodiile anotimpurilor. 16.30 Antena tineretului. 16.55 Radio publicitate. 17.00 Orchestra Cornel Popescu. 17.15 Cvartetul nr. 1 în Re major d­e Karol Ditters von Dittersdorf. 17.30 La microfon Mihaela Mihai și Donald Lautrec. 17.45 Radiosimpozion. 18.05 Album folcloric. 18.30 Gazeta radio. 19.00 O melodie pe adresa dumnea­voastră. 19.20 Sport. 19.30 Din înregistrările violonistului Ion Luca Bănățeanu și ale cla­rinetistului Guti Adolf. 19.50 Șansonete. 20.05 Fragmente din operete. 20.20 Formația de muzică ușoară Co­ral. 20.30 Serenada pentru tenor, corn și orchestră de Benjamin Britten. 21.05 Știință, tehnică, fantezie. 21.30 Pagini din opera „Michelange­lo" de Alfred Mendelsohn. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorolo­gic. Sport. 22.20 Vechi melodii populare. 22.40 Moment poetic. Versuri de Di­­mitrie Stelaru. 22.45 Actualitatea muzicală. 23.20 Muzică ușoară. 23.30 Patru piese pentru orchestră și cantata „Cîntecul păcii“ de Ze­no Vancea. 0.05—5.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 6.00 Din programul zilei. 6.10 Ritmurile dimineții. 6.45 Cîntec, joc și voie bună. 7.10 Valsuri, polci, marșuri. 7.37 Melodii distractive. 7.45 Cîntece și jocuri oltenești. 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.25 Duete din operete. 8.34 Suita de balet „Tricornul" de De Falla. 9.10 Curs de limba germană. Ciclul I, secția a 17-a. 9.30 Soliști de muzică ușoară. 10.05 Recital Radu Aldulescu. 10.30 Antena tineretului. 10.55 Arii celebre din opere. 11.15 Partita pentru orchestră de Dan Constantinescu. 11.40 Fantezii din operete . 12.05 Avanpremieră cotidiană. 12.16 Concert de prînz. 13.00 Din muzica popoarelor. 13.15 Lieduri interpretate de Ileana Cotrubaș. 13.30 Unda veselă (reluare). 14.10 Interpreți de muzică populară : Magda Constantinescu și Ion Rădulescu. 14.30 Moment științific. 14.35 Muzică ușoară. 15.00 De la preclasici la moderni.­­ 15.30 Muzică ușoară. 15.40 Radio publicitate. 16.00 Cîntece de loan Chirescu. 16.15 Consultație juridică. 16.25 Muzică ușoară. 17.00 Radiojurnal. Sport. Buletin me­teorologic. 17.10 Soliști și formații artistice de amatori. 17.30 Arte frumoase. 17.45 ...Simfonia brevisă de Cornel Țăranu. (Orchestra simfonică a Filarmonicii din Cluj, dirijor Mircea Cristescu). 18.05 Recital de poezie susținut de Emil Bota. Prefața emisiunii — Iulius Țundrea. 18.25 Mozaic muzical. 19.05 Luminile rampei. 19.30 Curs de limba germană. Ciclul II, secția a 26­ (reluare). 19.50 Noapte bună, copii. 19.55 Discografie Hugo Wolf. Pre­zintă compozitorul Mihail Andri­­cu. 20.30 Ora specialistului. Prezent și vi­itor în știința agricolă. 20.50 Teatru radiofonic. „Maestrul" de Himer Rich. 22.06 Concertul pentru suflători, pian și percuție de Walter Mihai Klepper. Suita pentru suflători, percuție și cor de copii de Li­viu Glodeanu. 22.30 Cronica muzicală. 22.45 Cîntece de dragoste. 23.07 Opera „Zborul de noapte“ de Luigi Dallapiccola (fragmente). 23.45 Orchestra Mantovani. 23.58—1.00 Cantata „Carmina Burana“ de Carl Orff. ȘAIZECI DE SECUNDE ASTRONOMICE Ce înseamnă un minut pen­tru un astronom ? Durata u­­nei rotații a Pămîntului în ju­rul axei sale este de 24 de ore. Prin urmare, un minut este a 1.440-a parte din acest interval de timp. Astronomii au dat și o altă definiție, în­­trucît Pămîntul nu se rotește în jurul axei sale absolut uni­form, în 1956 Biroul interna­țional de măsuri și greutăți a stabilit ca unitate de măsură a timpului, secunda, să fie considerată drept 1/3 1­55 6925, 9747 parte din anul 1900, con­siderat drept „standard a­­nual“ convențional. Dacă acest număr este înmulțit cu 60 obținem cifra care ne arată a cita parte din același an îl constituie un minut. Cum folosesc astronomii minutul ? Ei compară ceasor­nicele lor cele mai precise, așa-zisele „păstrătoare ale timpului“, cu ceasornicele si­milare ale altor servicii ale orei exacte aflate fie la Mos­cova, fie la Paris. Acest lucru STIINTA f­O SI t TEHNICA se face cu ajutorul unor sem­nale de radio înregistrate pe oscilograf. Serviciul orei exac­te din Paris recepționează, de exemplu, semnalele din Was­hington, în timp ce Washing­tonul le recepționează, de e­­xemplu, pe acelea din Rio de Janeiro. Cînd un telescop este în­dreptat spre cer, în decurs de un minut se poate vedea o stea, după care, pe timp se­nin, se stabilește ora. In­ de­curs de un­ minut, cu o pre­cizie de o milionime de se­cundă, se verifică ceasornicele de la un serviciu al orei exac­te : diferența este arătată de controlul electric. In trecut, pentru prelucra­rea rezultatelor observațiilor astronomice se pierdeau cea­suri de-a rîndul, în timp ce în prezent un calculator elec­tronic comunică rezultatele doar într-un minut. APARAT CARE PROVOACĂ SOMNUL La Institutul de cercetări științifice în domeniul apara­telor medicale din Sofia s-a construit un aparat electric perfecționat „Somnolema”, ca­re provoacă somn. Tratamentul insomniei cu ajutorul acestui aparat a fost introdus în numeroase spita­le, evitîndu-se astfel efectele nocive ale somniferelor. Experiențele au dovedit că „Somnolema“ este excelent pentru tratarea maladiilor sis­temului nervos. S-a imaginat și o metodă nouă, care per­mite medicilor să stabilească legătura cu pacientul adormit. Aparatul „Somnolema“ poa­te fi utilizat în tratamentul sistematic al tulburărilor de memorie. APA NU ÎNGRAȘĂ ȘI NU DĂUNEAZĂ RINICHILOR Medicii specialiști au des­coperit încă un adevăr trist: majoritatea femeilor nu beau cantități suficiente de apă, ne­cesară pentru funcționarea normală a rinichilor. Această descoperire explică în parte și cauzele frecvenței bolilor de rinichi atît la femei, cît și la bărbați. Femeile cred că apa îngrașă, iar bărbații se tem că prea multă apă dău­nează rinichilor. Specialiștii sînt însă de părere că apa nici nu îngrașă, nici nu dău­nează rinichilor. în Franța cercetările pentru perfecționarea viitoru­lui aerotren continuă. Constructorii au pus la punct un vehicul destinat să circule cu viteze de 300 pînâ la 400 km. pe oră MARȚI­I APRILIE 1969 BOTOȘANI Luceafărul Prințesa Melodia Fiul lui Tarzan DOROHOI Cultural Drumul spre Saturn Sfîrșitul planetei Saturn Tineretului Veșnicul întîrziat SAVENI Patria Judoka, agent secret DARABANI Făclia Premiere strict secrete TRUȘEȘTI Victoria Sfîrșitul agentului V. 4. C BUCECEA Bucecea Jurnalul unei femei­­ în alb Redacția nu răspunde de eventualele modificări ♦ ?f curier ANONIMA Corni Singura soluție pentru a putea intra în posesia drep­turilor reclamate este aceea de a vă adresa organelor de justiție. CONSTANTIN DANILA Săveni Consiliul popular al ora­șului Săveni, prin scrisoarea semnată de tovarășii V. Chi­­riac, președinte, și C. Mar­­cu secretar, ne informează că în curînd veți beneficia și dv. de butelie de aragaz. MIHAI V. BURCIU Românești De la Spitalul mixt Ște­­fănești ați primit îndrumă­rile necesare pentru a vi se restitui banii pentru spita­lizare (adeverință de sala­riat și cerere de retragere a debitului). De ce nu vă conformați ? AUREL CORJAUȚEANU Dorohoi Nu credeți că dacă ați fi trecut pe la comitetul de direcție al I.M.A. Dorohoi lucrurile s-ar fi lămurit mult mai repede ? • In ziarul nostru a a­­părut un articol cu titlul „Pentru cîteva sute de lei“, în care se critica faptul că în unele cooperative agrico­le televizoarele, pentru ca­re s-au cheltuit bani, nu funcționează. Uniunea ju­dețeană a cooperativelor a­­gricole (e drept, cam tîrziu) ne aduce la cunoștință că cele relatate sînt întrutotul juste. Au fost luate măsuri ca televizoarele de la coope­rativele agricole din Vatra Lupeni și Viișoara (pentru că și despre acestea a fost vorba în nota critică) să fie reparate și folosite în sco­puri culturale, în vederea educării și îmbogățirii cu­noștințelor cultural - educa­tive­­ ale membrilor coope­ratori. % Nota critică, „17 cu­vinte cu litera F“, publica­tă în ziarul nostru nr. 2443 din 21 februarie a.c., atră­gea atenția conducerii O.C.L. Alimentara că unele spații comerciale necorespunzătoa­re pun în mare încurcătură pe consumatori. Cel mai re­prezentativ exemplu, sub a­­cest aspect, fiind franzelă­­ria din Calea Națională, si­tuată, după cum se știe, în plin centru municipiului, unde din cauza spațiului prea mic se formează une­ori șiruri interminabile de cumpărători. In legătură cu observația făcută, conduce­rea O.C.L. Alimentara ne răspunde că într-adevăr de­ficiențele consemnate în nota critică sînt reale și că situația existentă este bine cunoscută și de către orga­nele locale cărora s-a adre­sat în mai multe rînduri pentru a primi sprijinul ne­cesar. Dar totul s-a oprit numai la faza de discuții, fără să se poată face nici măcar un pas înainte pe li­nia satisfacerii­­ spațiului solicitat de cerințele unui comerț civilizat, pe cînd pare și măsuri concrete ? M. V. Com. George Enescu După cite se pare nu prea citiți ziarul nostru deși sus­țineți acest lucru. La rubri­ca de față am mai invitat pe cititorii noștri ca in pri­vința pensiilor sau a altor ajutoare să se adreseze or­ganelor care se ocupă în mod special de re 20larea acestor probleme. Pentru a primi toate indicațiile de care aveți nevoie în situația relatată trebuie să vă adre­sați casei de pensii Botoșani. G. C. ȘI ALȚI CETĂȚENI Botoșani Răspunsul solicitat îl pu­teți afla adresîndu-vă Consi­liului popular al municipiu­lui Botoșani. PETRU VIZITIU Botoșani Direcția comercială ne-a comunicat că nu ați fost premiat deoarece ați avut abateri de la regulamentul de ordine interioară. GHEORGHE ALUPOAIE Aurel Vlaicu nr. 2 Dorohoi Tovarășul Ioan Clim de la unitatea din Botoșani ne-a comunicat că vă va rezolva cererea. ElE El GllIIIEOm­eni El ÄITli t KÎIDQ 1 MIERCURI 2 APRILIE 11.00 Limba franceză. Secția 53. 11.30 Limba engleză. Secția 52. 12.00 TV pentru specia­liștii din industrie. 12.30 închiderea emi­siunii de dimineață. 17.30 Telex TV. 17.35 TV pentru specia­liști. Medicină. 18.05 Limba germană. Lecția 49. 18.30 Club XX — emi­siune pentru tine­ret. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.30 în direct... de la Cluj. 19.45 Căsuța poștală 111. Dialog cu telespec­tatorii. 20.00 Avanpremieră. 20.10 Telecinemateca. „Al 41-lea“. 21.40 Publicitate. 21.45 Monografii con­temporane. 22.00 Itinerar european. (VI). 22.15 Recitalul barito­nului Octav Enigă­­rescu (interviziune). 22.45 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emi­siunii. lonDonmimiiniQiiininD Lapte acrișor La magazinul Gostat din Calea Națională, Botoșani, nu este lapte dulce. Asta datorită faptului că ges­tionara Catalina Rotam e foarte acră. Să ne expli­căm. Cu vreo lună în ur­mă cînd muta brînza de vaci dintr-o putină în cra­­tița din care o servește apoi clienților, uitase că are scară; mîinile, nu prea curate, le folosea cu multă dezinvoltură. Au văzut clienții, le-a pierit pofta și au plecat. Dumi­nică, 30 martie a.c., un șir de 40 de oameni aș­teptau ca aceeași Catali­na Rotaru să catadi­seas­că a primi cîteva bidoane cu lapte pentru ca astfel clienții să fie serviți mai iute. Au așteptat o oră. Ieri, 31 martie, a venit la redacție un cetățean care­­ luase lapte de la același magazin. Laptele se făcu­se brînză. Am întrebat-o pe Catalina Rotaru cum e laptele. „E acrișor”, mi-a răspuns dumneaei foarte acră.­­s-ar putea ca vina să fie și a fermei nr. 7 Cătămărăști. Dar din mo­ment ce vînzătoarea știe că laptele e acrișor, de ce-l mai oferă clienților ?­ Așadar, lapte acrișor, igie­nă... acrișoară, și o vînză­­toare acră. Acriturile n-au ce căuta acolo unde se vinde lapte dulce. Scrisoarea unui bebeluș „Nene CTC­ istule, am crezut că mă voi bucura cînd bunicuțul mi-a adus un talc pe letițe. Dar să vezi minune. Letițele nu se mișcă de loc. Și eu fac buf­oni de cîte ori incerc să merg cu talcul. Nene, mata ai bebeluși, ca mi­ne ? Dacă ai dă-le lor tal­­cul și ai să vezi ce-oi să-ți zică. E l­Lșine, zău așa. Parcă v-aș fi prins cu degetul în nas. Știți ce-mi face mama cînd mă prin­­de ? Nu-mi mai ia bom­boane. (Mai bine nu mi-al mai lua țarc“) Țarcul cu pricina este produs la I.O.I.L. Meta­lurgica Buzău și din vina nu știm cui, de la CTC, dar și de la OCL a ajuns în magazin. Cine poate să răspundă la scrisoarea be­belușului ? Pantoful Dariei Daria Bebușancă din Suceava a cumpărat joi, 27 martie a.c., o pereche de pantofi negri nr 39. N-a ajuns cu ei pînă a­­casă pentru că a pierdut unul (care, stîngul ori dreptul ?) cînd era pe Ca­lea Națională sau pe stra­da Karl Marx. Nu înțele­gem de ce trebuia să se adreseze neapărat nouă ? Să-i spunem celui care l-a găsit să vină să-l ia și pe al doilea ? Ori să i-l trimită la Suceava (cu cadouri cade Anul Nou ?). In orice caz noi păstrăm adresa Dariei. Rubrică realizată de RACU CADELCU

Next