Clopotul, ianuarie-martie 1971 (Anul 27, nr. 3019-3093)

1971-01-03 / nr. 3019

LA TUDORA Revelionul a început la amiaza Conform unor vechi tradiții, statornicite de altfel și în alte localități ale județului nostru, la Tudora, toate formațiile de datini și obiceiuri care în sea­ra revelionului urmau să colin­de locuitorii comunei, s-au pre­zentat, în ziua de 31 decembrie, începind cu ora 12, intr-un spectacol concurs. Bilanțul a­­sistenței este cu totul impre­sionant­­ peste 10.000 de spec­tatori reprezentînd comuna gazdă ca și comunele învecina­te — Vorona, Dolhasca, Liteni etc., 16 autoturisme din diferite județe ale țării și din străină­tate, fotoreporteri ai unor ziare, operatori amatori de film. Prezenți între acei numeroși spectatori — și mai puțini avi­zați despre farmecul deosebit al datinilor de care aveam sa ne convingem mai tîrziu — ne-am întrebat, cu cîteva minu­te înaintea începerii specta­colului, ce a determinat, în mod deosebit­, ca la spectacolul tudorenilor să participe un nu­măr atât de mare de oameni ? Răspunsul ne-a venit din partea tovarășului Andrei Surugiu, primarul comunei, pe care-l consemnăm : „Numeroasa par­ticipare la acest­ spectacol nu este un lucru nou pentru lo­calnici, deoarece faptul se in­­tîmplă în fiece an, la data de 31 decembrie. Este adevărat că, in comparație cu alte localități ale județului nostru, la Tudora, datinile și obiceiurile ocazio­nate de sărbătorirea revelio­nului s-au conservat poate cel mai bine. Dar, despre calitatea prezentării, să lăsăm să vă „vor­bească" spectacolul însuși". Afirmațiile interlocutorului nostru aveau să nu se confir­me o dată cu începerea specta­colului : un adevărat ceremo­nial profan care sub altă formă, în alte dimensiuni se repetă la sfârșitul fiecărui an. După o defilare pe principalele artere ale comunei, toate formațiile s-au adunat în jurul podiumului special amenajat. Câteva care alegorice ornate cu brazi — Simbolul vieții eterne — pur­­tînd lozinci și steagurile țării și a partidului, avînd în frunte tradiționalul plug tras de pa­tru boi, au înconjurat mai în­­tîi — conform tradiției — po­diumul, după care a început spectacolul propriu - zis. Fru­moși flăcăi, înveșmîntați în albe costume, fete îmbrăcate în straie naționale purtînd că­luți sau capre, ursari și ură­tori, rînd pe rînd, și-au etalat măiestria dansului pe care moștenesc din moși - strămoși.­­ Tematica obiceiurilor — vechi rituri agrare — a fost redată în toată plenitudinea, depășin­­du-se deseori chiar farmecul și virtuozitatea vestitului joc al „Călușarilor“. Despre fru­musețea programului prezentat a dorit să ne spună cîteva cu­vinte Ioan Filip, din Timișoa­ra : „Profesia m-a determinat să petrec multe revelioane în diferite localități ale țării- Măr­turisesc sincer că în nici o lo­calitate n-am fost atît de impre­sionat de farmecul datinilor și obiceiurilor de iarnă, ca aici, la Tudora. Părerea mea este că dacă aceste formații ar fi pre­zentate într-un cadru mai larg, în afara limitelor județului Bo­toșani, ar contribui mai mult la cunoașterea obiceiurilor de iarnă atât de diverse ale nea­mului nostru românesc“. La rîn­­dul nostru, mărturisim că ne-a fost greu să ne despărțim de programul prezentat de artiștii amatori din Tudora. Cîtiva oa­meni mai vîrstnici din sat, pre­zenți de asemenea la spectacol, spuneau la sfîrșitul programu­lui : „Semne bune anul­ate ..." cifice vîndute de magazinele botoșănene în preajma reve­lionului, acest brad ar avea printre ramurile sale: luminări, 25.600 globuri, 15.000 peste toate, pentru ei, fiecare noapte și fiecare zi conține ce­va din atmosfera sărbătorilor. Intră un tren, pleacă altul, ca­5.000 spirale din fulgi metalici,­­27.000 artificii, 600 jucării me­canice, 3.000 jucării din car­ton poligrafiat și 1.600 păpuși de diferite mărimi, cinstit, dar uitucul s-a și dizol­vat în mulțime, de unde să-l ia ? Cineva aștepta totuși, poa­te, acel pantofi, încurcătura ternice revărsări de tradiție în care jocul caprei sau căluțului erau niște corespondențe trai­nice cu istoria. In virtutea a­­cestei premise am încercat să considerăm bucuria interioară plenar împărtășită de numero­șii participanți la revelionul ti­neretului. Bătaia de gong, secunda ca­re marca sfîrșitul unui fructuos cincinal, cuvintele secretarului general al partidului, toate a­­cestea i-au găsit pe tinerii dă­­răbăneni definind bilanțuri fru­moase și hotărîrea fermă de a munci mai mult și mai bine. Mihai Dobrincu, Vasile Ba­­dlic, floarei, Titias Muraru, Rodica ,­­Maria Bulgaru și cei­lalți pe care i-am întîlnit, și-au afirmat fiecare la locul său de muncă, tinerețea matură și creatoare. Sărbătoarea sfîrșitului de an a însemnat deci și la Darabani o manifestare a încrederii ge­nerale în destinul nostru și al pămîntului rodnic și neschim­bător în tradițiile sale. Istoric. Aici, se organizează cu regularitate în clubul între­prinderii revelionul, începind din 1954. In afară de lucrătorii din I.M.A., mai participă, de regulă, și alți localnici — c­a­­operatori, intelectuali. In sea­ra revelionului s-au prezentat vreo 40 de familii și au mai rămas pînă la sfîrșit ... cîți au putut! Ne interesăm dacă a fost petrecere „tare"­­ — „Tare" și cu bubuituri. — Adică ? — Adică, în miez de noapte, ca vînător ce sînt, îmi place să salut Anul Nou cu un foc de armă. Sau cu mai multe fo­curi. — Și? — Și, pe urmă, să jucăm Hora Unirii ! In gară Mai sosesc oaspeți In școli Mai mari sau mai mici, din clasa I, a IV-a ori a VIII-a, pes­te 85.000 pionieri și elevi cîntă și recită lingă strălucitorul pom de iarnă, sau fac cuminte horă în jurul darnicului Moș Gerilă care, pînă la urmă, se prinde și el în joc. Ca să întîmpine bradul și pe Moș Gerilă s-au pregătit ei cu săptăm­îni de zile înainte, în­­vățînd să joace căluții și ca­pra, să spună poezii și uraturi, să danseze ... Ei, pionierii­ și școlarii de la școlile nr. 6 și nr. 11, de la nr. 7 și preșcolarii de la grădinițele din municipiu. Ei, cei de la toate școlile. Iar alții, care sînt prea mici pentru a face ceva deosebit, au venit „să vadă bradul cel mare de la școală", dar cum zicea un mi­cuț, de la școala nr. 11 „au gă­sit trei în loc de unul“. In sate și orașe, la fiecare școală, serbarea pomului de iarnă ... Și la oricare școală, la fiecare serbare, în strămo­șeasca arătură sau în montajul artistic de la început, oriunde, auzi rostit în cint sau poezie : „Lumină vie, tu partid !"... Apoi, în sala unde, la loc de cinste, stă împodobitul brad, se reîntorc cu darurile încă în mîini ca să se prindă, din nou, în horă, veverițele, alături de urși masivi sub a căror blană se ascund țînei din a V-a. Ale­gorice sau nu, costumele îm­­pînzesc multicolor sala, într-un carnaval care populează cu per­sonaje de basm o copilărie ca-n povești: Oana, fiica marelui Ștefan, crăițe și zîne, ciobăni­țe autohtone, și păstori din Vestul sălbatec, Traian alături de un dac cu care s-a înfrun­tat mai Înainte într-o scenetă. Apoi clovni și paparude dar și doctorul cu infirmierul său, grănicerul , învățatul, jurnalis­­tul, măști și costume care as­cund și totodată dezvăluie aș­teptarea maturității. Numai cei mici dintr-a-ntîia stau „iepurași cuminți" și se mi­nunează de toată frumoasa vo­ioșie. De-acum se pot reîntoar­ce acasă, la pomul cel mic de lingă patul unde vor visa în multe nopți ursul cu clopot la ursu și canaturi roșii în urechi și păduri cu brazi cu steluțe și beteală... 1001 de seri MEDICII în lumea albelor halate se veghează... Cîteva secvențe se derulează pe fondul sonor al vâsetelor, bu­curia­ copiilor face explozie în jurul bradului. Din ochii me­dicilor , al surorilor, se revar­să numai lumină, nimic nu e trist, deși decorul înfățișează Spitalul de copii din Botoșani. Cu cîteva ore înaintez­ Anului Nou, personalul de aici a fini­sat un brad („Nu chiar grozav, dar contează altceva“ — și în­țelegem ce anume contează, din intonația dr. Doina Harasim), fiecare dintre micii pacienți și fiecare mamă — însoțitoare pri­mind dulciuri, bomboane de la un imaginar Moș Gerilă, un halat alb ... Iar cei cărora sta­rea sănătății le-a permis-o, au vizionat la televizor programul de varietăți ... Tot in universul oamenilor în alb din Botoșani surprindem, la telefon, pe dr. Teodor Popa, me­dic de gardă la maternitate. Suntem­ felicitați (cum au fă­cut și mulți alți cititori și cu­­laboratori ai ziarului, adresin­­du­-ne bune urări, pentru care ne mulțumim tuturora !) și aflăm că în seara aceasta au venit pe lume încă două fetițe. Surprinse, nepregătite tocmai acum, ma­mele­­ Emilia Moldoveanu, din Răchiți, și Maria Stoica, din Ștefănești), nu le-au găsit încă un nume. Dorim mulți ani de viață celor două copile deocam­dată anonime și întrebăm, la Salvare, dacă s-a intîmplat ceva deosebit, credințează „Nimic încă", ne­în­telefonistul de serviciu. Acolo, în orice mo­ment pregătiți să pornească mo­torul mașinii, cinci bărbați ve­ghează. Dintre ei, Constantin Filip, la volanul salvării 31—BT —809, tocmai pornise în noap­te. Și nici la farmacie, până la ora 23, nu s-a făcut vreo soli­citare deosebită. Aparatul foto­grafic al reporterului fixează în prim plan o masă - ncărcată cu bucate. Poate, a doua zi dis­­de-dimineață, se vor fi cerînd a­­numite tablete ? —­ Nu știu, răspunde farma­cista Maria Rus. Sunt pentru prima oară de gardă în noaptea revelionului, la Botoșani ... BOTOȘANI Globuris artif­iciiy spirale Dacă ar fi să ne închipuim un­ uriaș pom de iarnă împo­dobit cu toate articolele spe­ CLOPOTUL PAGINA 2 REVELION 1971 ORE LA RA­SPINTIA ANILOR Botoșani. Entuziasm la revelionul tineretului menii se învălmășesc, che­­mîndu-se și despărțindu-se, al­cătuind mulțimea pestriță ca­re numai în aparență poartă pe­cetea anonimatului. La ora 17,30 (s-a consumat și ultima în­­târziere a anului­) trenul din­spre Verești aduce încă un lot de călători prea grăbiți să nu scape ceva din vedere. Cineva uită in compartiment o sacoșă cu cîteva perechi de încălță­minte nouă, șeful de tren este inabordabil în graba sa să-l gă­sească pe păgubaș. Un ceferist e prea evidentă, facem haz de necazul nîndu-ne destinatarilor, imagi­­stu poarea : așa ca­dou, mai rar. Iar aici, pe pe­ron, impiegatul de mișcare Bog­dan Grigorovici ne urează la mulți ani. Alături de el, în tura de Anul Nou, se află Ma­ria Dragoș, Mihai Ungureanu, Gheorghe Hangu, alți oameni deprinși cu serviciul la orice oră, fiece ceas însemnînd pen­tru ei, într-un fel, spectacolul sărbătorii celor ce vin și plea­că ... DARABANI Urare a tinerilor cu cuget curat La Darabani am ascultat pîu­­gușorul pionierilor adresat con­ducătorilor orașului. Urătorii costumați de sărbătoare și ros­tind patetice cadențe, cu ură­rile de belșug și bunăstare, au dat glas bicelor și clopoțe­ilor , am văzut recunoștința candidă a vîrstei aflată la con­fluența primelor neliniști ado­lescentine. Gheorghe Ilaș, O­vidiu Mihăescu, Silvia Burla­­cu, Teodora Călin, frații Boz, Liviu Andronic, Constantin Vizitiu și mulți alții, toți pur­tători ai cravatelor roșii, au primit apoi tradiționale cadouri. In atmosfera tă de policromia festivă, anima­luminilor sunetul zglobiu de clopoței, lin­și­tă ferestrele ornate de Anul Nou, am trăit clipele unei pu- LA REVELIONUL TINERETULUI 120 de fete și băieți In spațioasa sală a Braseriei din Botoșani atmosfera sărbă­torească se instaurase o dată cu seara ultimei zile a anului trecut. Ghirlande, serpentine, fulgi metalici, steluțe și glo­buri creau cadrul plăcut în ca­re participanții la revelionul tineretului începeau să se adu­ne. Cîteva perechi au și în­ceput dansul. Buna dispoziție și veselia sînt prezente pre­tutindeni. Și deodată, acești tineri din municipiu, peste 120 la n­umăr, au format o singură­­ familie, adunată, după datină, în jurul meselor, să întîmpine noul an. Tehnicieni, munci­tori, ingineri, medici, profe­sori, toți avînd mai puțin­ de 28 de ani împliniți, după ce au ascultat cuvîntul Secretarului General, și-au urat fericire, să­nătate și noi succese în mun­că. Ceea ce a urmat va ră­­mîne pentru mult timp o amin­tire plăcută a începutului de an, 1971. Intre două reprize de dans, un concurs de răvașe, un altul de cat­rene, pe o te­mă dată, au fost­ prilejuri de amuzament general și de am­plificare a veseliei. „Perinița" cu strigături a fost o adevă­rată explozie de energie tine­rească... ALBEȘTI Un foc de arma pentru 1971 Despre revelionul m­ecanic Iohan Henk­, secretarul ca­­zatorilor din Albești am aflat mitetului de partid pe între­­clteva lucruri de la tovarășul prindere. Mai întîi, un reper... LA UZINELE TEXTILE »MOLDOVA“ Un dar sărbătoresc de 7 000 000 lei „La mulți ani și la mai mare / J Filatori și țesătoare / vopsi­tori și finisoare !". Sute de mîini au ridicat în aceste momente solemne ale joncțiunii dintre ani — la revelionul textiliști­­lor — cupele de cleștar pentru a întări urările de sănătate, de viață lungă și noi succese în muncă în anul care vine. A­­celeași mîini măiestre care au mîngîiat ieri harpa aspră a fi­relor se string acum muncito­­rește, la unison cu tara. Căci marea familie a textiliștilor bo­­toșăneni și-a făcut cu prisosin­ță — în anul a căror ultime secvențe se succed acum — datoria: 36,5 milioane de m.p. țesături finite (mai mult cu a­­proape 1 milion în comparație cu anul anterior) puse în 1970 la dispoziția populației face cunoscută marca Combinatului textil nu numai în țară, ci și de­parte peste hotare. O sută de tone de fire, 30.000 m.p. țesă­turi, confecții în valoare 1,3 milioane lei, piese de schimb­­ de circa 300 mii — adică In total o producție suplimentară de aproape 7 milioane lei — este darul făcut din toată ini­ma de către acest mare și har­nic detașament al clasei munci­toare la marele bilanț econo­mic al întrecerii socialiste. ... Se apropie miezul nopții. Cîteva momente de liniște. Conducătorul partidului și sta­tului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, transmite țării, po­porului tradiționalele urări de sănătate și ani mulți în pace și fericire. „La mulți ani !". In fiecare mină o­cupă, sus, tot mai sus ! o urare din inimă pentru iubiții conducători ai partidului și statului, închi­nă paharul lăcătușii mecanici care au terminat de montat, nu de mult, cele 144 de războaie ce vor spori producția de te­saturi a noului an cu cîteva mi­lioane de m.p.) închină pa­harele inginerul Dumitru Ra­evschi împreună cu ceilalți maiștri din secția finisaj —• Ioan Atadosie, Gh. Ivănușcă ș.a., filatorii Gh. Axinte și Gh. Huțanu, țesătoarele (inima me­reu tînără a uzinei), firărese­­le, șablonierii, confecționere­­le, controlorii. Felicitările a­­dresate de președinta comite­tului sindicatului Elisabeta Fan­­ta, sînt urmate de lungi aplau­ze. E aici un întreg flux, de astă dată nu tehnologic, ci al i­­nimilor, al simțamintelor, al gîndurilor. Am intrat într-un nou an și e firesc să ne îm­părtășim gîndurile, părerile, do­rințele de împlinire. Sarcinile sînt mari și complexe dar cele cîteva mii de inimi care bat a­­tât de puternic aici și care for­mează inima mare și fierbinte a Combinatului se vor acorda cu siguranță la tensiunea înal­tă a ritmurilor edificării noas­tre socialiste din următorii ani. LA EXPLOATAREA ELECTROENERGETICA Bucurîndu-se, la datorie, de bucuria altora Am întîlnit și un om care în ultimii douăzeci de ani de mun­că a petrecut doar zece nopți de An Nou . — Așa-i la noi, ne vine rîn­­dul din doi în doi ani, ne spu­nea electricianul de tură de la deranjamente, Petru Ham­­burda. In seara asta, am avut cîteva chemări. Una la un loc­ de muncă, la gară, s-a rezolvat cu prioritate. Celelalte, la a­­bonați particulari. Negreșit, ne­ gîndim, ar fi izbutit electricie­nii să le remedieze înaintea gongului hotărîtor, iar inter­locutorul ne roagă să consem­năm numele componenților e­­chipei de intervenție : Ion Con­­durache, Constantin Mihala­­che și mecanicul de la uzină, Ion Olaru. Zeci de alte secvențe. Oameni în ipostazele munci, la Uzina de apă, la Trustul alimentației publice, în întreg județul. Ce cronică de sărbătoare ar ieși dacă toți ospătarii ar aduna în­tr-un „volum“ notele de plată întocmite ? Și o primă imagine critică dată publicității în 1971, din toate traseele, din toate că­rările cutreierate de mulțime în seara aceasta, organizatorii transportului în comun, la Bo­toșani, s-au gîndi­t doar la un singur autobuz, intre gară și centrul orașului, și­ un singur taximetru. Facem un bine ce­lor vizați să întrerupem, pen­tru moment, banda sonoră, pe care sînt înregistrate „urările“ cu adresă precisă a oamenilor așteptînd degeaba în stații. Și ce mai adresă II! — Dar nu se prevede nimic nou, ne asigură meteorologul de serviciu, Vasile Istrati. Du­pă ultima citire a aparatelor, trebuie să ne așteptăm la schimbări mici de temperatură, însoțite de averse locale. Vin­­tul va sufla tot din sud ... — Nu vă putem dezvălui nu­mele, ne pare rău, zic telefo­nistele. Notați că sîntem nume­rele 9 și 32 și atît. Totuși, la Dorohoi, am aflat că stăpînă a firelor vibrînd de glasuri era tovarășa Maria Rîpă. Ea și co­lega sa din Darabani, și cole­gele din Săveni, șase femei ca­re au avut „norocul" să nu in­tre în bucătărie, să nu găteas­că bunătăți oaspeților, să nu ducă grija gospodăriei, o dată pe an. „La mulți ani !” ne-au zis toate, iar una (nu descon­­spirăm !) mi s-a plîns că șeful nu­­ i-a îngăduit să-și facă nici măcar o cafea în incinta cen­tralei. Halal 1 LA F.C. DOROHOI Gînduri, gînduri... Ne-am cerut iertare că l-am stingherit de la masa festinu­lui pe tovarășul Gheorghe Bur­­lacu, directorul Fabricii de confecții din Dorohoi, dar bu­curia interlocutorului să-și ex­prime gîndurile la cumpăna a­­nilor ne-a convins prin sin­ceritate : — Ne așteptă sarcini spo­rite, multe lucruri noi. Ne gîndim (și-ntr-adevăr, se gîn­­deau mai mulți la masa acelui revelion) să ne îmbunătățim stilul, concepția de muncă. In 1971 vrem să facem totul pentru a răspunde prin fapte, concret, la măsurile sta­bilite de înalta conducere de partid și de stat­ pentru per­fecționarea activității. La ma­sa asta avem și bucurii și cer­titudini, iar bucuria cea mai mare cred că e faptul că știm ce și cum vom face în viitor... |----------1 IMAGINI DE LA TUDORA Pe podium : căluții. . în pom : admiratorii I I Schimbînd I unealta I cu paharul j ■ ... Iar după ce a trecut­­ clipa, reporterii și-au în­­­­­­găduit să schimbe unelte­le cu paharul. Și încă I o dată adresează tuturor­­­­ cititorilor ziarului, cele­­­­ mai bune urări de sănă­­t ■­tate, succese în muncă și ■ la mulți ani, SILVESTRI AILENEI, EUGEN HRUȘCĂ, DUMITRU IVAN, VICTOR MAPTFI, ION MAXIMIUC, ALEXEI RUDEANU, I­Ar VICTOR TEIȘANU ■I FotogrAfii: ION HELICI , IOAN NEGREA <

Next