Clopotul, ianuarie-martie 1971 (Anul 27, nr. 3019-3093)
1971-01-03 / nr. 3019
LA TUDORA Revelionul a început la amiaza Conform unor vechi tradiții, statornicite de altfel și în alte localități ale județului nostru, la Tudora, toate formațiile de datini și obiceiuri care în seara revelionului urmau să colinde locuitorii comunei, s-au prezentat, în ziua de 31 decembrie, începind cu ora 12, intr-un spectacol concurs. Bilanțul asistenței este cu totul impresionant peste 10.000 de spectatori reprezentînd comuna gazdă ca și comunele învecinate — Vorona, Dolhasca, Liteni etc., 16 autoturisme din diferite județe ale țării și din străinătate, fotoreporteri ai unor ziare, operatori amatori de film. Prezenți între acei numeroși spectatori — și mai puțini avizați despre farmecul deosebit al datinilor de care aveam sa ne convingem mai tîrziu — ne-am întrebat, cu cîteva minute înaintea începerii spectacolului, ce a determinat, în mod deosebit, ca la spectacolul tudorenilor să participe un număr atât de mare de oameni ? Răspunsul ne-a venit din partea tovarășului Andrei Surugiu, primarul comunei, pe care-l consemnăm : „Numeroasa participare la acest spectacol nu este un lucru nou pentru localnici, deoarece faptul se intîmplă în fiece an, la data de 31 decembrie. Este adevărat că, in comparație cu alte localități ale județului nostru, la Tudora, datinile și obiceiurile ocazionate de sărbătorirea revelionului s-au conservat poate cel mai bine. Dar, despre calitatea prezentării, să lăsăm să vă „vorbească" spectacolul însuși". Afirmațiile interlocutorului nostru aveau să nu se confirme o dată cu începerea spectacolului : un adevărat ceremonial profan care sub altă formă, în alte dimensiuni se repetă la sfârșitul fiecărui an. După o defilare pe principalele artere ale comunei, toate formațiile s-au adunat în jurul podiumului special amenajat. Câteva care alegorice ornate cu brazi — Simbolul vieții eterne — purtînd lozinci și steagurile țării și a partidului, avînd în frunte tradiționalul plug tras de patru boi, au înconjurat mai întîi — conform tradiției — podiumul, după care a început spectacolul propriu - zis. Frumoși flăcăi, înveșmîntați în albe costume, fete îmbrăcate în straie naționale purtînd căluți sau capre, ursari și urători, rînd pe rînd, și-au etalat măiestria dansului pe care moștenesc din moși - strămoși. Tematica obiceiurilor — vechi rituri agrare — a fost redată în toată plenitudinea, depășindu-se deseori chiar farmecul și virtuozitatea vestitului joc al „Călușarilor“. Despre frumusețea programului prezentat a dorit să ne spună cîteva cuvinte Ioan Filip, din Timișoara : „Profesia m-a determinat să petrec multe revelioane în diferite localități ale țării- Mărturisesc sincer că în nici o localitate n-am fost atît de impresionat de farmecul datinilor și obiceiurilor de iarnă, ca aici, la Tudora. Părerea mea este că dacă aceste formații ar fi prezentate într-un cadru mai larg, în afara limitelor județului Botoșani, ar contribui mai mult la cunoașterea obiceiurilor de iarnă atât de diverse ale neamului nostru românesc“. La rîndul nostru, mărturisim că ne-a fost greu să ne despărțim de programul prezentat de artiștii amatori din Tudora. Cîtiva oameni mai vîrstnici din sat, prezenți de asemenea la spectacol, spuneau la sfîrșitul programului : „Semne bune anulate ..." cifice vîndute de magazinele botoșănene în preajma revelionului, acest brad ar avea printre ramurile sale: luminări, 25.600 globuri, 15.000 peste toate, pentru ei, fiecare noapte și fiecare zi conține ceva din atmosfera sărbătorilor. Intră un tren, pleacă altul, ca5.000 spirale din fulgi metalici,27.000 artificii, 600 jucării mecanice, 3.000 jucării din carton poligrafiat și 1.600 păpuși de diferite mărimi, cinstit, dar uitucul s-a și dizolvat în mulțime, de unde să-l ia ? Cineva aștepta totuși, poate, acel pantofi, încurcătura ternice revărsări de tradiție în care jocul caprei sau căluțului erau niște corespondențe trainice cu istoria. In virtutea acestei premise am încercat să considerăm bucuria interioară plenar împărtășită de numeroșii participanți la revelionul tineretului. Bătaia de gong, secunda care marca sfîrșitul unui fructuos cincinal, cuvintele secretarului general al partidului, toate acestea i-au găsit pe tinerii dărăbăneni definind bilanțuri frumoase și hotărîrea fermă de a munci mai mult și mai bine. Mihai Dobrincu, Vasile Badlic, floarei, Titias Muraru, Rodica ,Maria Bulgaru și ceilalți pe care i-am întîlnit, și-au afirmat fiecare la locul său de muncă, tinerețea matură și creatoare. Sărbătoarea sfîrșitului de an a însemnat deci și la Darabani o manifestare a încrederii generale în destinul nostru și al pămîntului rodnic și neschimbător în tradițiile sale. Istoric. Aici, se organizează cu regularitate în clubul întreprinderii revelionul, începind din 1954. In afară de lucrătorii din I.M.A., mai participă, de regulă, și alți localnici — caoperatori, intelectuali. In seara revelionului s-au prezentat vreo 40 de familii și au mai rămas pînă la sfîrșit ... cîți au putut! Ne interesăm dacă a fost petrecere „tare" — „Tare" și cu bubuituri. — Adică ? — Adică, în miez de noapte, ca vînător ce sînt, îmi place să salut Anul Nou cu un foc de armă. Sau cu mai multe focuri. — Și? — Și, pe urmă, să jucăm Hora Unirii ! In gară Mai sosesc oaspeți In școli Mai mari sau mai mici, din clasa I, a IV-a ori a VIII-a, peste 85.000 pionieri și elevi cîntă și recită lingă strălucitorul pom de iarnă, sau fac cuminte horă în jurul darnicului Moș Gerilă care, pînă la urmă, se prinde și el în joc. Ca să întîmpine bradul și pe Moș Gerilă s-au pregătit ei cu săptămîni de zile înainte, învățînd să joace căluții și capra, să spună poezii și uraturi, să danseze ... Ei, pionierii și școlarii de la școlile nr. 6 și nr. 11, de la nr. 7 și preșcolarii de la grădinițele din municipiu. Ei, cei de la toate școlile. Iar alții, care sînt prea mici pentru a face ceva deosebit, au venit „să vadă bradul cel mare de la școală", dar cum zicea un micuț, de la școala nr. 11 „au găsit trei în loc de unul“. In sate și orașe, la fiecare școală, serbarea pomului de iarnă ... Și la oricare școală, la fiecare serbare, în strămoșeasca arătură sau în montajul artistic de la început, oriunde, auzi rostit în cint sau poezie : „Lumină vie, tu partid !"... Apoi, în sala unde, la loc de cinste, stă împodobitul brad, se reîntorc cu darurile încă în mîini ca să se prindă, din nou, în horă, veverițele, alături de urși masivi sub a căror blană se ascund țînei din a V-a. Alegorice sau nu, costumele împînzesc multicolor sala, într-un carnaval care populează cu personaje de basm o copilărie ca-n povești: Oana, fiica marelui Ștefan, crăițe și zîne, ciobănițe autohtone, și păstori din Vestul sălbatec, Traian alături de un dac cu care s-a înfruntat mai Înainte într-o scenetă. Apoi clovni și paparude dar și doctorul cu infirmierul său, grănicerul , învățatul, jurnalistul, măști și costume care ascund și totodată dezvăluie așteptarea maturității. Numai cei mici dintr-a-ntîia stau „iepurași cuminți" și se minunează de toată frumoasa voioșie. De-acum se pot reîntoarce acasă, la pomul cel mic de lingă patul unde vor visa în multe nopți ursul cu clopot la ursu și canaturi roșii în urechi și păduri cu brazi cu steluțe și beteală... 1001 de seri MEDICII în lumea albelor halate se veghează... Cîteva secvențe se derulează pe fondul sonor al vâsetelor, bucuria copiilor face explozie în jurul bradului. Din ochii medicilor , al surorilor, se revarsă numai lumină, nimic nu e trist, deși decorul înfățișează Spitalul de copii din Botoșani. Cu cîteva ore înaintez Anului Nou, personalul de aici a finisat un brad („Nu chiar grozav, dar contează altceva“ — și înțelegem ce anume contează, din intonația dr. Doina Harasim), fiecare dintre micii pacienți și fiecare mamă — însoțitoare primind dulciuri, bomboane de la un imaginar Moș Gerilă, un halat alb ... Iar cei cărora starea sănătății le-a permis-o, au vizionat la televizor programul de varietăți ... Tot in universul oamenilor în alb din Botoșani surprindem, la telefon, pe dr. Teodor Popa, medic de gardă la maternitate. Suntem felicitați (cum au făcut și mulți alți cititori și culaboratori ai ziarului, adresindu-ne bune urări, pentru care ne mulțumim tuturora !) și aflăm că în seara aceasta au venit pe lume încă două fetițe. Surprinse, nepregătite tocmai acum, mamele Emilia Moldoveanu, din Răchiți, și Maria Stoica, din Ștefănești), nu le-au găsit încă un nume. Dorim mulți ani de viață celor două copile deocamdată anonime și întrebăm, la Salvare, dacă s-a intîmplat ceva deosebit, credințează „Nimic încă", neîntelefonistul de serviciu. Acolo, în orice moment pregătiți să pornească motorul mașinii, cinci bărbați veghează. Dintre ei, Constantin Filip, la volanul salvării 31—BT —809, tocmai pornise în noapte. Și nici la farmacie, până la ora 23, nu s-a făcut vreo solicitare deosebită. Aparatul fotografic al reporterului fixează în prim plan o masă - ncărcată cu bucate. Poate, a doua zi disde-dimineață, se vor fi cerînd anumite tablete ? — Nu știu, răspunde farmacista Maria Rus. Sunt pentru prima oară de gardă în noaptea revelionului, la Botoșani ... BOTOȘANI Globuris artificiiy spirale Dacă ar fi să ne închipuim un uriaș pom de iarnă împodobit cu toate articolele spe CLOPOTUL PAGINA 2 REVELION 1971 ORE LA RASPINTIA ANILOR Botoșani. Entuziasm la revelionul tineretului menii se învălmășesc, chemîndu-se și despărțindu-se, alcătuind mulțimea pestriță care numai în aparență poartă pecetea anonimatului. La ora 17,30 (s-a consumat și ultima întârziere a anului) trenul dinspre Verești aduce încă un lot de călători prea grăbiți să nu scape ceva din vedere. Cineva uită in compartiment o sacoșă cu cîteva perechi de încălțăminte nouă, șeful de tren este inabordabil în graba sa să-l găsească pe păgubaș. Un ceferist e prea evidentă, facem haz de necazul nîndu-ne destinatarilor, imagistu poarea : așa cadou, mai rar. Iar aici, pe peron, impiegatul de mișcare Bogdan Grigorovici ne urează la mulți ani. Alături de el, în tura de Anul Nou, se află Maria Dragoș, Mihai Ungureanu, Gheorghe Hangu, alți oameni deprinși cu serviciul la orice oră, fiece ceas însemnînd pentru ei, într-un fel, spectacolul sărbătorii celor ce vin și pleacă ... DARABANI Urare a tinerilor cu cuget curat La Darabani am ascultat pîugușorul pionierilor adresat conducătorilor orașului. Urătorii costumați de sărbătoare și rostind patetice cadențe, cu urările de belșug și bunăstare, au dat glas bicelor și clopoțeilor , am văzut recunoștința candidă a vîrstei aflată la confluența primelor neliniști adolescentine. Gheorghe Ilaș, Ovidiu Mihăescu, Silvia Burlacu, Teodora Călin, frații Boz, Liviu Andronic, Constantin Vizitiu și mulți alții, toți purtători ai cravatelor roșii, au primit apoi tradiționale cadouri. In atmosfera tă de policromia festivă, animaluminilor sunetul zglobiu de clopoței, linșită ferestrele ornate de Anul Nou, am trăit clipele unei pu- LA REVELIONUL TINERETULUI 120 de fete și băieți In spațioasa sală a Braseriei din Botoșani atmosfera sărbătorească se instaurase o dată cu seara ultimei zile a anului trecut. Ghirlande, serpentine, fulgi metalici, steluțe și globuri creau cadrul plăcut în care participanții la revelionul tineretului începeau să se adune. Cîteva perechi au și început dansul. Buna dispoziție și veselia sînt prezente pretutindeni. Și deodată, acești tineri din municipiu, peste 120 la număr, au format o singură familie, adunată, după datină, în jurul meselor, să întîmpine noul an. Tehnicieni, muncitori, ingineri, medici, profesori, toți avînd mai puțin de 28 de ani împliniți, după ce au ascultat cuvîntul Secretarului General, și-au urat fericire, sănătate și noi succese în muncă. Ceea ce a urmat va rămîne pentru mult timp o amintire plăcută a începutului de an, 1971. Intre două reprize de dans, un concurs de răvașe, un altul de catrene, pe o temă dată, au fost prilejuri de amuzament general și de amplificare a veseliei. „Perinița" cu strigături a fost o adevărată explozie de energie tinerească... ALBEȘTI Un foc de arma pentru 1971 Despre revelionul mecanic Iohan Henk, secretarul cazatorilor din Albești am aflat mitetului de partid pe întreclteva lucruri de la tovarășul prindere. Mai întîi, un reper... LA UZINELE TEXTILE »MOLDOVA“ Un dar sărbătoresc de 7 000 000 lei „La mulți ani și la mai mare / J Filatori și țesătoare / vopsitori și finisoare !". Sute de mîini au ridicat în aceste momente solemne ale joncțiunii dintre ani — la revelionul textiliștilor — cupele de cleștar pentru a întări urările de sănătate, de viață lungă și noi succese în muncă în anul care vine. Aceleași mîini măiestre care au mîngîiat ieri harpa aspră a firelor se string acum muncitorește, la unison cu tara. Căci marea familie a textiliștilor botoșăneni și-a făcut cu prisosință — în anul a căror ultime secvențe se succed acum — datoria: 36,5 milioane de m.p. țesături finite (mai mult cu aproape 1 milion în comparație cu anul anterior) puse în 1970 la dispoziția populației face cunoscută marca Combinatului textil nu numai în țară, ci și departe peste hotare. O sută de tone de fire, 30.000 m.p. țesături, confecții în valoare 1,3 milioane lei, piese de schimb de circa 300 mii — adică In total o producție suplimentară de aproape 7 milioane lei — este darul făcut din toată inima de către acest mare și harnic detașament al clasei muncitoare la marele bilanț economic al întrecerii socialiste. ... Se apropie miezul nopții. Cîteva momente de liniște. Conducătorul partidului și statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, transmite țării, poporului tradiționalele urări de sănătate și ani mulți în pace și fericire. „La mulți ani !". In fiecare mină ocupă, sus, tot mai sus ! o urare din inimă pentru iubiții conducători ai partidului și statului, închină paharul lăcătușii mecanici care au terminat de montat, nu de mult, cele 144 de războaie ce vor spori producția de tesaturi a noului an cu cîteva milioane de m.p.) închină paharele inginerul Dumitru Raevschi împreună cu ceilalți maiștri din secția finisaj —• Ioan Atadosie, Gh. Ivănușcă ș.a., filatorii Gh. Axinte și Gh. Huțanu, țesătoarele (inima mereu tînără a uzinei), firăresele, șablonierii, confecționerele, controlorii. Felicitările adresate de președinta comitetului sindicatului Elisabeta Fanta, sînt urmate de lungi aplauze. E aici un întreg flux, de astă dată nu tehnologic, ci al inimilor, al simțamintelor, al gîndurilor. Am intrat într-un nou an și e firesc să ne împărtășim gîndurile, părerile, dorințele de împlinire. Sarcinile sînt mari și complexe dar cele cîteva mii de inimi care bat atât de puternic aici și care formează inima mare și fierbinte a Combinatului se vor acorda cu siguranță la tensiunea înaltă a ritmurilor edificării noastre socialiste din următorii ani. LA EXPLOATAREA ELECTROENERGETICA Bucurîndu-se, la datorie, de bucuria altora Am întîlnit și un om care în ultimii douăzeci de ani de muncă a petrecut doar zece nopți de An Nou . — Așa-i la noi, ne vine rîndul din doi în doi ani, ne spunea electricianul de tură de la deranjamente, Petru Hamburda. In seara asta, am avut cîteva chemări. Una la un loc de muncă, la gară, s-a rezolvat cu prioritate. Celelalte, la abonați particulari. Negreșit, ne gîndim, ar fi izbutit electricienii să le remedieze înaintea gongului hotărîtor, iar interlocutorul ne roagă să consemnăm numele componenților echipei de intervenție : Ion Condurache, Constantin Mihalache și mecanicul de la uzină, Ion Olaru. Zeci de alte secvențe. Oameni în ipostazele munci, la Uzina de apă, la Trustul alimentației publice, în întreg județul. Ce cronică de sărbătoare ar ieși dacă toți ospătarii ar aduna într-un „volum“ notele de plată întocmite ? Și o primă imagine critică dată publicității în 1971, din toate traseele, din toate cărările cutreierate de mulțime în seara aceasta, organizatorii transportului în comun, la Botoșani, s-au gîndit doar la un singur autobuz, intre gară și centrul orașului, și un singur taximetru. Facem un bine celor vizați să întrerupem, pentru moment, banda sonoră, pe care sînt înregistrate „urările“ cu adresă precisă a oamenilor așteptînd degeaba în stații. Și ce mai adresă II! — Dar nu se prevede nimic nou, ne asigură meteorologul de serviciu, Vasile Istrati. După ultima citire a aparatelor, trebuie să ne așteptăm la schimbări mici de temperatură, însoțite de averse locale. Vintul va sufla tot din sud ... — Nu vă putem dezvălui numele, ne pare rău, zic telefonistele. Notați că sîntem numerele 9 și 32 și atît. Totuși, la Dorohoi, am aflat că stăpînă a firelor vibrînd de glasuri era tovarășa Maria Rîpă. Ea și colega sa din Darabani, și colegele din Săveni, șase femei care au avut „norocul" să nu intre în bucătărie, să nu gătească bunătăți oaspeților, să nu ducă grija gospodăriei, o dată pe an. „La mulți ani !” ne-au zis toate, iar una (nu desconspirăm !) mi s-a plîns că șeful nu i-a îngăduit să-și facă nici măcar o cafea în incinta centralei. Halal 1 LA F.C. DOROHOI Gînduri, gînduri... Ne-am cerut iertare că l-am stingherit de la masa festinului pe tovarășul Gheorghe Burlacu, directorul Fabricii de confecții din Dorohoi, dar bucuria interlocutorului să-și exprime gîndurile la cumpăna anilor ne-a convins prin sinceritate : — Ne așteptă sarcini sporite, multe lucruri noi. Ne gîndim (și-ntr-adevăr, se gîndeau mai mulți la masa acelui revelion) să ne îmbunătățim stilul, concepția de muncă. In 1971 vrem să facem totul pentru a răspunde prin fapte, concret, la măsurile stabilite de înalta conducere de partid și de stat pentru perfecționarea activității. La masa asta avem și bucurii și certitudini, iar bucuria cea mai mare cred că e faptul că știm ce și cum vom face în viitor... |----------1 IMAGINI DE LA TUDORA Pe podium : căluții. . în pom : admiratorii I I Schimbînd I unealta I cu paharul j ■ ... Iar după ce a trecut clipa, reporterii și-au îngăduit să schimbe uneltele cu paharul. Și încă I o dată adresează tuturor cititorilor ziarului, cele mai bune urări de sănăt ■tate, succese în muncă și ■ la mulți ani, SILVESTRI AILENEI, EUGEN HRUȘCĂ, DUMITRU IVAN, VICTOR MAPTFI, ION MAXIMIUC, ALEXEI RUDEANU, IAr VICTOR TEIȘANU ■I FotogrAfii: ION HELICI , IOAN NEGREA <