Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)

1971-04-22 / nr. 3112

In întîmpinarea semicentenarului P.C.R. • La căminul cultural din comuna Sulița a a­­vut loc un simpozion „Partidul Comunist Ro­mân* prezentă activă în viața politică a țării în anii libertății“. Au vor­bit, cu acest prilej, to­varășii Simion Bughici, membru al C.C. al P.C.R., Andrei Cardaș, directorul cabinetului județean de partid și Miron Doboș, activist al comitetului jude­țean de partid; • In fata studenților de la universitatea se­rală de marxism-leni­nism din municipiul Bo­toșani a fost prezentat simpozionul „Crearea Partidului Comunist Român, moment de în­semnătate istorică in dezvoltarea mișcării muncitorești din Româ­nia, în viața poporului român“. Despre tradi­țiile înaintate ale miș­cării muncitorești din România, reluarea și dezvoltarea lor de către P.C.R. a vorbit profeso­rul Dumitru Atudo­­roaie. Profesorii Teo­dor Clocotici și Ștefan Dragomir au expus une­le idei cu privire la cla­rificarea ideologică din mișcarea muncitorească din România și ches­tiuni programatice reie­șite din dezbaterile ce au avut loc la Congresul I al P.C.R. Tovarășul An­drei Cardaș, a sintetizat tematica simpozionului, punînd un accent deo­sebit pe momentul creă­rii Partidului Comunist Român, la 8 mai 1921. • In aula Liceului „A.T. Laurian" elevii de la cursurile serale ale li­ceelor din Botoșani, s-au întîlnit cu secretarii co­mitetului municipal de partid. Despre „Tine­retul — prezență eroică în marile bătălii con­duse de P.C.R. în anii ilegalității“ a vorbit to­varășul Teodor Melin­­te. In încheiere, tovară­șul Constantin Iurea, prim secretar al Comite­tului municipal Boto­șani al P.C.R., a evi­dențiat „Participarea ti­neretului sub conducerea P.C.R. la viața socială și politică a țării“. • Pînă acum, în peste 35 de instituții și între­prinderi ale municipiu­lui Botoșani sectori ai Comitetului municipal de partid expunerea au prezentat „România, factor activ în dezvolta­rea schimburilor econo­mice internaționale“. Ex­punerea a fost urmărită cu viu interes de un ma­re număr de oameni ai muncii. Acțiunea face parte din programul de manifestări dedicat se­micentenarului partidu­lui. m­n 1971 CLOPOTUL ® PAGINA 2 Oglindește căminul cultural La întrebarea „oglindește căminul cultural viața satu­lui ?“ ne-au răspuns mai mulți directori de cămine culturale. In cele ce urmează prezentăm spicuiri din convorbirile avute cu o parte din aceștia, păre­rile lor , dacă pe aceeași temă vom mai primi informări din partea celor care conduc acti­vitatea culturală în satele ju­dețului, redacția va găzdui cu plăcere opiniile din aceste co­respondențe. ★ DUMITRU LUPAȘCU, direc­tor al căminului cultural Cris­­tinești: — Un spectacol, un program de brigadă, sau orice altă ac­tivitate desfășurată în cadrul căminului cultural, care să nu spună nimic despre viața satu­lui nostru, nu-și poate nici­cum atinge scopul inițial fixat. Am convingerea, formulată pe experiența muncii ce o desfășor, că stilul direct, în mod deosebit la brigada artis­tică, e de cel mai mare efect. De la anotimp la anotimp, viața satului se îmbogățește­ participarea la dezbaterile e­­conomice și la înfăptuiri pe acest tărîm declanșează forțe, angajează oameni. E un prilej ca oamenii, componenți ai a­­cestei obști, să fiecare intr-un mod reacționeze, propriu. Fiecare este antrenat în mun­ca ce o desfășoară în C.A.P., dar au apărut (e drept în pro­porție minoritară) și aspecte negative. Iată, în programul ultimului spectacol de brigadă sunt criticați cei care au căutat să-și justifice lenea prin încer­carea de a obține certificate medicale. In cursul anului trecut, am organizat o întîlnire a fiilor satului — eveniment marcant în viața satului nostru și, bine­înțeles, a activității căminu­lui cultural, care l-a integrat într-un amplu program ocazio­nal de întîlnire. Aș putea sublinia că în a­­cest an, comitetul județean pentru cultură și artă ne-a ofe­rit un bun prilej de a valori­fica specificul vieții spirituale a satelor noastre, organizînd „șezătoarea botoșăneană“. Scena căminului nostru a o­­ferit, de fiecare dată, spectato­rilor dansurile cu specific lo­cal, care s-au bucurat de bună primire. Printre acestea o aș enumera : „Trei neveste“, „Șotirul“ și „Batista“. Noile probleme ce preocupă colectivitatea noastră și-au găsit adesea rezolvarea în ac­țiunile inițiate de căminul cul­tural. Astfel, dacă vorbim de problemele de agrotehnică, trebuie să amintim de „săptă­­mîna cărții" pe care am orga­nizat-o sau de sfatul ingineru­lui agronom. Tot mai mulți săteni folosesc energia electri­că , un cadru didactic, Gheor­­ghe I. Cimpoeșu, a prezentat în cadrul căminului seri de experiență, a dat sfaturi prac­tice privind folosirea diferite­lor articole electro-casnice. VASILE GAFIȚEANU, direc­torul căminului cultural Ibă­­nești: — Poate că nu am făcut tot ceea ce puteam face pentru a reflecta mai fidel întreaga gamă de probleme ce frămîntă colectivitatea noastră. Cîteva capitole ale activității formați­ilor căminului se disting prin fidelitatea cu care au reflectat comoara spirituală proprie locuitorilor de aici. Reprezen­tativ în acest sens este taraful de muzică populară în reper­toriul căruia sunt înscrise me­lodii de circulație locală. Preocupări în direcția ridi­cării calității muncii în unele sectoare economice ne-au de­terminat să organizăm cu tine­rii din sectorul zootehnic C.A.P. un concurs. Participan­a­­ții au consultat documentații de specialitate, au lecturat material bibliografic care le-a înlesnit însușirea unor cunoș­tințe de valoare. Lucru îmbu­curător — urmarea concursu­lui s-a reflectat în îmbunătăți­rea activității tinerilor în acest sector. Tot tinerilor se adresează și serile distractive pe care le organizăm bilunar. De fapt acestea, pînă acum, au înche­iat acțiuni obștești la care au participat tinerii la plantarea unui gard viu, amenajarea te­renului de sport. Poate că cel mai angajat în viața satului este programul brigăzii artistice de agitație, care a criticat :activitatea ne­satisfăcătoare a unor factori poștali, aspecte negative din desfășurarea comerțului în ca­drul cooperativei de consum sau manifestările puțin ieșite din comun ale unor tineri. PAVEL LUȚUC, directorul căminului cultural din comuna Mihai Eminescu : — Reflectarea vieții satului în activitatea căminului impli­că, după părerea mea, un com­plex de activități care, în final,­ converg spre zelul nos­tru principal, educarea masei de oameni. Intr-o anume ordi­ne, aș cita : necesitatea infor­mării cu problemele de actua­litate, diversificarea tematică a activității, în funcție de vîr­­stă și preocupări, necesitatea ca activitatea culturală să fie în sprijinul activității econo­mice din cooperativele agrico­le de producție. In comuna noastră aceste cerințe și-au găsit traducerea în fapt într-un mod destul de divers, dat fiind și un anume specific, majoritatea satelor dispunînd de posibilitatea des­fășurării unor activități inte­resante în localul căminelor ce le au, au In cadrul serilor de tineret fost abordate teme ca „Responsabilitatea socială a tînărului de 18 ani“, „Timpul — prieten și dușman“, „Apăra­rea patriei, datoria socială a fiecărui tînăr", „Coordonate actuale ale comportării tînăru­­lui în societate“. O zi pe săp­­tămînă dedicată femeilor, în cadrul activităților de la că­minele culturale din Cucorăni și Cătămărăști-Vale, prezintă o altă fațetă a preocupărilor consiliului de conducere al că­minului cultural. Aceste acti­vități s-au finalizat cu organi­zarea expoziției „Talent, pa­siune, artă“ în 5 cămine cultu­rale din comună, iar la Cătă­­mărăști-Vale cu realizarea — în curs — a unui set de cos­tume naționale respectînd tra­diția locală. Ne-am propus realizarea unui muzeu sătesc care să valorifice piesele de arheologie de la Cucorăni și Stîncești culese de doi devo­tați intelectuali din comună — Dumitru Cristea și I. D. Marin. Intenționăm ca să alăturăm acestui muzeu o secție de etnografie care să oglindească specificul local. Căminul cultural a fost or­ganizatorul unor manifestări ce au precedat campania agri­colă din această primăvară, au fost organizate „mese ro­tunde“ la care au participat specialiști, președinți ai C.A.P. și brigadieri. Viața așezărilor noastre complexă. Nu putem afirma că­­ am făcut totul pentru a o o­glindi în activitățile pe care le-am organizat la căminul cultural. Satele periferice au fost mai puțin satisfăcute în acest sens. Dat fiind că, în per­spectivă, avem în vedere pro­movarea activităților de micro­­grup, avem vom reuși să convingerea că găsim și cele mai bune modalități de a rea­liza acest deziderat antrenînd deopotrivă masele de oameni, intelectualii din comună și membrii consiliului ■ căminului cultural. DUMITRU IVAN viața satului? „DA“ — răspund cîțiva directori ai căminelor culturale, relatîndu-ne experiențe bune, interesante U TELEVIZIUNE JOI 22 APRILIE 18.00 Deschiderea emisiunii. 18.30 La volan. 18.50 Mult e dulce și fru­moasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 50 de ani în 50 de e­­vocări. 20.20 România în lume. In circuitul economic și tehnico - științific mon­dial. 20.50 Jocul salbelor. Cîntece și jocuri popu­lare din zona de șes a Banatului în interpreta­rea artiștilor amatori din comuna Drăgoiești. 21.05 Planeta se grăbește. 21.45 Emisiune literară. 22.05 Teledivertisment. Prezintă Florin piersic. 22.50 Telejurnalul de noap­te. DECADA CĂRȚII ROMÂNEȘTI La toate librăriile din ju­deț, între 19 și 28 aprilie se desfășoară decada cărții ro­mânești. Această acțiune marchează o largă partici­pare a maselor de cititori la un contact nemijlocit cu producțiile editurilor noas­tre. La Librăria nr. 1 din Botoșani deschiderea decadei a prilejuit prezentarea unei expuneri de către profesorul Valerian Crîșmaru, inspector la Comitetul județean pentru cultură și artă, cei prezenți vizitînd apoi expoziția de carte românească organizată în cadrul librăriei. In cadrul librăriilor orășenești din Da­rabani, Dorohoi și Săveni au fost organizate standuri de carte românească in care sunt prezentate lucrări de specia­litate, literatură beletristică, cărți pentru tineret și copii. Librăriile județului vor avea ca oaspeți în aceste zile nu­meroși elevi, cooperatori, muncitori și intelectuali. Cei peste 50.000 de participanți la concursul literar organizat în cinstea semicentenarului partidului — „Lupta comu­niștilor oglindită în litera­tura română contemporană“ vor avea puse la dispoziție numeroase titluri de lucrări prevăzute în bibliografia concursului. Tr­LEFON K­ádick<­»»w.­.­v .«t.. .x vfoftawi--- Cartea lui Christian Ber­­nadac nu e prima ce-și pro­pune să explice o veche și durabilă problemă etică și politică : atitudinea față de om a diferitor conducători de stat, partide politice în diverse orînduiri sociale. Autorul cărții, reporter al televiziunii franceze, ne vorbește însă despre un anumit regim și conducătorii lui — hitlerismul. Este cunoscut că hitleris­mul a însemnat acel regim politic și dictatorial în care ura și disprețul față de om au fost trăsăturile dominan­te. Ca expresie tipică a urii față de om a apărut și ac­țiunea de a transforma oa­menii privați de libertate în cobai de experiență. Faptele relatate, rezulta­te din mărturiile a numeroși foști deportați care au su­praviețuit experiențelor la care au fost supuși în la­gărele hitleriste de la Da­chau, Buchenwald, Ausch­witz etc., declarațiile u­­nor medici foști obligați să servească deținuți, ca a­­sistenți, ca și din notele stenografice ale proceselor criminalilor de război de la Nürnberg, nu pot să nu determine pe toți cititorii să se întrebe : cum a fost posibil să fie instaurată pu­terea politică a unui grup de indivizi, în frunte cu Hitler și Himmler, psiho­pați, paranoici sau feluriți șarlatani, care au inspirat și au încurajat activitatea odioasă a unor indivizi aleși după chipul și asemănarea lor ? Și cartea, realizînd un adevărat rechizitoriu al faptelor, explică cum și de ce în țara condusă de Hitler și Himmler erau promovați farsorii, sadicii, mediocrită­țile fără creier și fără co­loană vertebrală, semidocții decretați savanți, pe deplin incapabili de altceva decît de a distruge fără să cre­eze nimic. Autorul pune sub obiectiv ruina unei țări și a unui sistem politic în care nebunia șarlatanismu­­lui, incompetența și min­ciuna au fost considerate trăsături demne de a fi pro­movate. In cele 214 pagini de text (în ele fiind cuprinse și numeroase fotografii cu un puternic caracter demasca­tor) reporterul francez re­latează despre o multitudi­ne de experiențe făcute pe oameni de către medicii lui Hitler și Flimmler, expe­riențe criminale și absolut inutile, nici una neducînd la absolut nici o descoperire științifică. Publicarea cărții i-a apă­rut autorului ca o necesitate din mai multe motive. In primul rînd pentru că mare parte a tineretului nu o cunoaște nimic sau mai ni­mic despre bestialitățile re­gimului hitlerist și a sluji­torilor lui, instrumente de­testabile, „medicii bleste­mați". In al doilea rînd pentru că o bună parte din cei ce au trăit în acele vre­muri au uitat crimele, atro­citățile, politica nebunească, antiumană a „conducători­lor fără c­r­e­i­e­r“. In al treilea rînd pentru că unora nu le vine să creadă că au fost și astfel de oameni cărora li se dato­­resc înspăimîntătoarele cri­me, iar alții chiar admit „în anumite condiții“ experi­mentarea pe om, această idee fiind acreditată chiar și de către unele publicații, din unele țări, afirmîndu-se că experiențele hitleriste ar fi adus, chipurile, anumite servicii științei medicale. Or, întreaga istorie a medi­cinii, studierea fiecărei des­coperiri medicale nu oferă absolut nici un argument pentru confirmarea­lității unei asemenea valabi­teze. Nici una din marile desco­periri (ale lui Virchow, Koch, Aschhoff, Roentgen, Erlich etc.) nu a fost condiționată de experiențe făcute pe oa­meni. Meritul principal al a­­cestei cărți și care îi po­tențează forța de convin­gere îl constituie sublinie­rea seacă, necăutată a ab­surdității și inutilității ex­periențelor pe deținuții din lagărele de concentrare hi­tleriste.­­Se scoate astfel în­că o dată în evidență că hitlerismul a reprezentat un coșmar transplantat în rea­litatea istorică în forme organizate într-o țară unde spiritul organizatoric este dezvoltat prin tradiție. Subliniind meritul Edi­turii politice — București în publicarea cărții „Medi­cii blestemați“, tradusă din limba franceză de Paul B. Marian, subscriem totodată și la concluzia prof. dr. doc. C. Gh. Dimitriu, auto­rul cuvîntului introductiv : „Cărți ca aceasta constituie mijloace profilactice îm­potriva barbarizării omu­lui și pentru prezent dimen­siuni etice în responsabili­tatea specialiștilor și oame­nilor politicii. Apariția u­­nor asemenea cărți cu o anumită periodicitate este o necesitate socială". CONSTANTIN BORȘ NOTE DE LECTURĂ MEDICII BLESTEMAT­“ de Christian Bernadac 1 1 RADIO IAȘI VINERI 23 APRILIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri. 6.05 Radiomatineu. 6.30 Actualitatea în agricul­tură. 7.00 Medicul vă sfătuiește. 7.30 Breviar legislativ. Radiomatineu. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.10 Pe portativul undelor, melodia preferată. 17.45 Preocupări cotidiene. 18.00 De la muzica ușoară la jazz. 18.30 Prezențe românești pe glob. 18.50 Cîntare României so­cialiste (program de cîn­tece). 19.00 Radiojurnal. 19.15 Muzică populară ro­mânească. ------ 50 DE REPORTAJE DIN CIMPIE­­«] ----­REÎNTÎLNIRE CU TODIRENII Reporterul — se zice — are capacitatea, nativă dar și exersată, de a distinge, cromatic, semnificativul și ine­ditul, acolo unde ochiul comun vede doar în alb — negru. Așa zicînd, trecînd, de pildă, printr-o localitate, cel înar­mat cu creion și notes ar trebui să identifice nu numai kilometrii de asfalt ai noii șosele, ai trotuarelor, dispen­sarul nou, casele noi, rețeaua electrică extinsă, zecile de antene de radio și televizie, rezultatele cutărei întreprin­deri sau cooperative agricole, afluența oamenilor la cămi­nul cultural sau la cinematograf — toate acestea fiind vi­zibile și evidente pentru oricine, ci și altceva, deosebit, dar și definitoriu, altceva, care să descopere așezării un unghi de vedere altul, nu numai pentru cel care trece ci chiar și pentru localnic. La aceasta mă gîndeam ca la o condițe a reîntîlnirii cu Todirenii... Justificînd dar și contrazicînd un „reportaj de cîmpie“ Todirenii învecinează apa Jijiei împlinindu-și statura pe un deal care avantajează comuna, conferindu-i panoramă. In celelalte privințe localitatea are suficiente asemănări cu altele și despre realizările ultimilor ani mi-au vorbit, ca despre ceva cit se poate de firesc, primarul Gheorghe He­­men ori președintele cooperativei de consum Vladimir A­­lexa ori contabilul șef al cooperativei agricole, Vasile But­­narașu , s-au obținut, în anul agricol trecut, și 3645 kg po­rumb boabe la ha, in 1964 s-au plantat 27 ha cu pruni și prunii aceștia rodesc de 2 ani, 80 de ha de vie dau de cîți­va ani recolte bune ; mi s-au dat exemple de cooperatori de recunoscută hărnicie și i-am notat pe Vasile Juravlea, Nicolae Andriesei, Ilie Spinosu, care lucrează la cîmp, Dumitru R­otaru de la ferma zootehnică ; în acest an re­țeaua electrică se va extinde cu încă 5 km, iar în locul unui mai vechi dispensar uman am văzut edificiul — a­­proape gata — al altuia, nou, și, bineînțeles, mai bine do­tat ; oamenii din sat au cumpărat multă mobilă, mașini de cusut, aparate de radio și televizoare. Și ce încă mai e la Todireni ? ...M-am reîntâlnit cu Todirenii, după ce, cu ani în urmă, cu anume ocazie am cunoscut comuna aceasta în toate anotimpurile. Ii știam de atunci pe oamenii de aici * Todirenenii au, intre altele, o secretă mîndrie în legă­tură cu vechimea satului lor. La cîțiva kilometri este gara TODIRENI și gara s-a numit așa după satul cel mai im­portant din preajmă. Acum gara este în teritoriul Hlipice­­nilor, dar totuși ... ... Intr-o zi cineva venit de la județ a întîlnit pe di­rectorul școlii din Todireni care prezentîndu-se a zis : No­roc ! Persoana s-a nedumerit la început, dar lucrurile au fost apoi lămurite , directorul școlii se numește Ștefan No­roc. Am amintit aceasta un anecdotizînd : o bună parte din oamenii din Todireni se numesc Noroc și desprindem de aici o statornicie a locuitorilor, o altă secretă iubire pentru teritoriul natal, unde se reîntorc, chiar după ce isprăvesc o facultate sau își adaugă o calificare. M-am reintilnit cu Todirenii la școală, școală cu etaj, unde coridoarele ostentează tablouri și hărți, între care una pentru îndrumarea profesională a absolvenților , școa­la cu vechi cunoștințe, directorul Noroc, învățătorul Du­mitru Domnișoru, trecut de vîrsta pensionării dar care, tînăr sufletește, mai profesează (ba chiar de puțin timp și-a terminat de construit casa, ca și directorul — alt semn de statornicie), Mihai Marcu, fost profesor și acum director de cămin cultural. ... Și revenind în Todireni am recunoscut și voi re­cunoaște cu fiece revenire, însemne distincte și în acelaș timp pretutindeni vizibile: adaosul de fiecare zi, de fie­care anotimp, de fiecare an, pe care-1 înregistrează, îmbo­­gățindu-se existența așezărilor, a fiecărui locuitor pe care această orînduire socialistă îl împlinește plenar, spre un ascendent pol cu semn plus. DUMITRU IGNAT In curînd, la cinemato­graful Luceafărul va ru­la filmul „Doar un tele­fon 11 RADI VINERI 23 APRILIE 6.00 De la 6 la 9.30. 7.00 Radiojurnal. 9.00 Buletin de știri. 9.30 Memoria pămîntului ro­mânesc. 10.00 Buletin de știri. 10.05 Muzică populară. 10.30 Fonoteca pentru copii. 11.00 Buletin de știri. 11.05 Din folclorul muzical al popoarelor. 11.15 Consultație juridică. 11.25 Prietenii muzicii corale. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.10 Un interpret și roluri­le sale. 12.30 întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră cotidiană. 13.27 Rebus melodii. 14.00 Compozitorul săptămî­­nii. 14.40 Muzică populară. 15.00 Buletin de știri. 15.05 Revista economică. 15.30 Pagini vocale și orches­trale din muzica de es­tradă. 16.00 Radiojurnal. 16.15 Muzică de promenadă. 16.30 Cîntece de Camelia Dăscălescu și Gelu So­­lomonescu. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Pentru patrie. 17.30 Concert de muzică popu­lară cu Ioana Cristea, Dumitru Constantin și Victor Negrea. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară de Anton Breitenhofer. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Din repertoriul Măriei Tănase. 20.55 Știința la zi. 21.00 Bijuterii muzicale. 21.25 Consemnări de Paul Popescu Neveanu. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Sport. 22.30 Concert de seară. 22.55 Moment poetic. Sonete de Shakespeare. 23.00 Concert de seară, (con­tinuare). 24.00 Buletin de știri. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. Stiință si tehnică DRUMURI DIN ARGILĂ La laboratorul de materiale de construcții al Institutului politehnic din Vladivostok a fost realizat un material arti­ficial pentru acoperirea dru­murilor. La baza sa se află argila obișnuită. Materialul se obține prin prelucrarea unui amestec de sol argilos cu un adaos nu prea mare de materiale liante, deșeuri din producția de az­best, precum și o substanță hi­­drofobă, de asemenea un de­­șeu rezultat din rafinarea u­­leiurilor. Noul material de acoperire a drumurilor va ieftini con­struirea unui kilometru de drum în medie cu 6.000 ruble. In ținutul Primorie există tronsoane experimentale cu acoperiri de acest tip, care au demonstrat calități superi­oare în exploatare. MAȘINA DE PLOAIE ARTI­FICIALA „FREGAT“ Specialiști leningrădeni au realizat mașina autopropulsa­tă de ploaie artificială — „Fregat". Conducta ei, lun­gă de 450 m, se mișcă în cerc, aidoma acelor unui ceasornic uriaș. Pe conductă sunt mon­tate 50 de aspersoare cu den­sitatea necesară. Conducta se sprijină pe 16 cărucioare autopropulsate, iar deplasa­rea pe cerc se face cu e­­nergia folosită pentru dis­persarea apei. Specialiștii apreciază că mașina poate fi folosită, în diferite zone ale U.R.S.S. pen­tru orice cultură. Agregatul, apreciat ca fiind de mare randament, a fost su­pus unor probe de lungă du­rată în Azerbaidjan, și o co­misie de stat l-a omologat pen­tru producția în serie. LIMITAREA DURATEI DE HRANIRE A GĂINILOR Cercetătorii de la Universi­tatea din statul Wasington au făcut experiențe cu 300 de găini ouătoare timp de doi ani, reu­șind să lichideze reducerea ca­pacității de ouare cauzată de micșorarea cantității de hrană consumată zilnic. Capacitatea de ouare a rămas constantă, în timp ce consumul de hra­nă s-a redus cu 9—16%. Găinile au căpătat hrană in cantități nelimitate numai în­tre orele 8—10 și 15—17 Deși găinile ouătoare, care timpul de consumare la a hranei a fost limitat, au in­gurgitat în medie mai puțină hrană, numărul ouălor a cres­cut cu 14%. Cînd, la sfîrși­­tul anului, găinile au fost sa­crificate, ele au cîntărit mai puțin decît găinile din grupa martor și au avut mai puțină grăsime interioară. O găină ouătoare mănuncă în medie cca. 40 kg de hrană pe an. Sistemul de hrănire a găinilor în decursul unui in­terval de timp unite economisirea limitat pe l­a 4 kg de hrană de fiecare găină ouătoa­re. ȚESĂTURA IGNIFUGA In Suedia s-a realizat o țe­sătură ignifugă, care este de fapt o mătase artificială aco­perită cu o peliculă subțire de material poliesteric armat cu aluminiu. Această țesătu­ră va fi folosită la confecțio­narea hainelor de protecție. Țesătura reflectă pînă la 98% din razele termice, are o greutate specifică redusă, o durabilitate apreciabilă și re­zistă la temperaturi de pînă la 300 ° C. Marea vă Mamaia — perla litoralu­lui românesc își așteaptă, și în acest an, oaspeții. De fapt, Oficiul nostru județean de așteaptă turism a pus deja în vinzare bilete pentru petrecerea con­cediului pe malul mării și primește, în continuare, so­licitări. I­i r't ► 1 V * *

Next