Clopotul, aprilie-iunie 1972 (Anul 28, nr. 3406-3482)
1972-06-23 / nr. 3476
CLOPOTUL • PAGINA 2 Din dialogul purtat cu numeroși locuitori ai comunelor și orașelor din județ, s-a desprins următoarea idee : adoptarea Legii 20, privind contribuția bănească și în muncă pentru efectuarea unor lucrări de interes obștesc, a însemnat un nou și important sprijin dat localităților, a stabilit cadrul legal de participare a cetățenilor la gospodărirea și înfrumusețarea comunelor și orașelor patriei noastre, întruniți, mai întîi, pe circumscripții și apoi, la nivel de unitate administrativ - teritorială, în adunarea delegaților împuterniciți, locuitorii comunelor și orașelor județului nostru au hotărît construcția unor dispunînd totodată, obiective, ce anume să se investească, banii și munca lor , să construiască școli și ateliere școlare, dispensare, cămine culturale, îmbunătățirea viabilității căilor rutiere, tinderea întreținerea sau exmentele locurilor de agretrecîndu-se la lucru cu operativitate, în multe localități, consiliile populare au fructificat o bună parte din propunerile cetățenilor. Bunăoară, în comuna Dersca, noul sediu al căminului cultural d e drept, construcția a început mai de mult — prin contribuția bănească a cetățenilor va fi dată curînd în folosință. Tot în aceeași localitate și din aceeași sursă financiară, în luna aprilie a.c. au început lucrările de construcție pentru o școală cu 8 săli de clasă, primele 4, inclusiv dependințele, fiind deja la stadiul de finisare. „E drept, n-am avut întreaga sumă necesară — ne spunea secretarul consiliului popular Al. Ostafi — dar nici construcția școlii nu putea fi amînată pe anul viitor“. Sînt însă localități ale căror conduceri au acționat cu și mai multă operativitate, obiectivitate, obiectivele hotărîte a se construi de către adunarea delegaților împuterniciți, intrînd în folosință în cinstea Conferinței Naționale a P.C.R. : un ștrand, în orașul Dorohoi, o școală în satul Roșiori, comuna Răchiți, instalația pentru apă potabilă pe o lungime de 1 500 m.l., la Sulița etc. Din discuțiile purtate cu notabilitățile localităților amintite am reținut una și aceeași concluzie, și anume că ei nu au făcut decât să folosească cu chibzuială sumele încasate, să concentreze și să canalizeze munca cetățenilor spre obiectivele propuse de ei înșiși. Simplu ca bună ziua, s-ar putea spune: De ce însă nu s-a procedat în toate localitățile la fel, de ce unele obiective sînt mereu amînate pentru „la anu" ? Dealtfel, vom prezenta o serie de exemple care, prin întîrziere, se situează la polul opus celor consemnate anterior, în satul Oneaga, comuna Cristești (primar, Dumitru Borfotină) de doi ani se tărăgănează construcția unei școli cu 4 săli de clasă, deși contribuția bănească pe acest an a fost încasată în procent de aproape 50 la sută. Tot în domeniul construcțiilor școlare, mari rămîneri în urmă se înregistrează la comunele Vlăsinești (primar, Vasile Dascălu), Concești (primar, Chirică Negri) și Manoleasa (primar, Vasile Grosu), obiective ce vor trebui neapărat să fie date în folosință pînă la deschiderea noului an școlar. Motive ce se pot invoca, sunt destule — de fapt pseudomotive — dar acestea nu se pot oferi elevilor la 15 septembrie. Intr-un ritm greoi se lucrează și la construcția unor dispensare, așa cum se întîmplă, de exemplu, în comunele Vlădeni (primar D. Danilescu), Știubieni (primar, Gh. Chelărescu) și Avrămeni (primar, AL Baciu), iar la Călărași, propunerea pentru o anexă absolut necesară dispensarului a rămas în același stadiu de aproape 2 ani. Ce scuze — întemeiate — ar putea găsi primarii toți mai sus, cînd o bunărte din cetățenii pe care ii conduc și-au achitat contribuția bănească stabilită în adunarea delegaților împuterniciți, încă din primele luni ale anului ? ! Această întrebare — așa după cum ne-am convins din experiența bună a altor localități — nu poate avea decît un singur răspuns : insuficienta răspundere a celor pe care, în localitățile amintite, cetățenii i-au investit cu mandatul de deputat, iar sesiunea consiliului popular cu acela de membru în comitetul executiv, de primar al comunei. Sau poate, s-a uitat că consiliul popular, comitetul executiv, președintele acestui organism poartă răspunderea întregii vieți socialeconomice și cultural - educative a unității administrativteritoriale — indicație subliniată nu o dată în documentele de partid și de stat, îndeosebi în cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la prima Conferință pe țară a secretarilor de partid și primarilor de comune, din decembrie anul trecut. Analizând modul în care se aplică prevederile Legii 20 am constatat mari rămîneri în urmă în încasarea sumelor de la cetățeni, la comunele Călărași, Românești, Todireni, Manoleasa, Ripiceni, Mihălășeni, Ibănești, George Enescu și Havîrna. Că mai există unii cetățeni rău-platnici nu negăm, dar nu poate fi la fel majoritatea locuitorilor comunelor amintite. Explicația este însă alta- Mulți cetățeni din comunele amintite cît și din alte localități s-au adresat redacției pentru a primi lămuriri în legătură cu impunerea bănească ce li s-a adus la cunoștință de către consiliul popular. Cu cîțiva ani avut prilejul să discutăm direct. Unii nici măcar nu știau pentru ce au fost impuși (adică nu cunoșteau conținutul Legii 20) alții reproșau faptul că n-au fost anunțați să participe la adunarea pe circumscripții. Oamenii aveau dreptate, iar vina, în acest sens, aparține tot consiliilor populare, deputaților care nu s-au străduit să popularizeze legea, să facă cunoscute cetățenilor obiectivele propuse a se construi de către adunarea delegaților împuterniciți. Așa cum subliniam la început, adoptarea Legii 20 înseamnă un prețios sprijin dat dezvoltării localităților. Pentru aceasta însă, pentru aplicarea prevederilor ei se impune mai multă răspundere din partea consiliilor populare, a primarilor comunelor și orașelor din județul nostru. S. AILENEI Cu banii obștei, pentru obște! Dar nu la anul. LEGEA 20: Un prețios sprijin pentru dezvoltarea localităților TRIBUNA „CLOPOTUL Ca pe vremea cronicarului ? In orașul Dorohoi există o stradă care poartă cronicarului Neculce numele Această stradă, pe care circulă multe autovehicule, este de o bucată de vreme complet neglijată de edilii orașului. Pe stradă nu s-a mai adus nici un fel de pietriș (balast), nu s-a încercat nici o acțiune de modernizare a trotuarelor. Așa stînd lucrurile, în locul unei străzi netede a apărut un drum distrus, cu multe gropi și bălți. Oamenii, în majoritate muncitori și salariați la diferite întreprinderi și instituții din oraș, traversează strada înnotînd prin noroi, pe timp ploios, și prin praf, pe timp frumos. Noi, cei de pe strada Neculce fiind locuitori ai aceluiași oraș Dorohoi, care ultimii ani a cunoscut o amînlă modernizare a rețelei stradale, ceremi consiliului popular orășenesc, întreprinderii de gospodărie comunală să inițieze o acțiune de reparare și modernizare a străzii pe care locuim, acțiune la care ne angajăm să ne aducem și noi contribuția prin muncă patriotică. UN GRUP DE CETĂȚENI, str. Cronicar Neculce Dorohoi Pentru liniștea noastră Luînd cunoștință despre conținutul articolului „De-a joaca cu... locurile de joacă pentru copii“ ce a aparut în ziarul dv., vă informez că sumnt unul din locatarii blocului A5 din cartierul Eminescu și că la data de 6 iunie am sesizat consiliul popular al municipiului Botoșani în legătură cu situația terenului de joacă. Dar nu s-a luat nici o măsură. Mai menționez că în același spațiu, în mijlocul cartierului, e o stație de parcare a autoturismelor și loc pentru bătut covoare. Nu există nici un program pentru joaca copiilor, nici pentru bătut covoarele, așa ca liniștea locatarilor este tulburată din zori pînă noaptea tîrziu. Am discutat cu președintele asociației de locatari, dar nu am găsit nici o înțelegere. Ar trebui stabilit un program de joacă pentru copii, unul pentru bătut covoarele, iar cu stația de parcare... ce să mai facem ? De fapt e un fel de joacă cu liniștea și sănătatea locatarilor. ZAHARIA ASTRATINEI Botoșani, str. I. C. Frimu, bloc A 5, ap. IX ti W televiziune VINERI 23 IUNIE 9.00 Deschiderea emisiunii de dimineață. TELEX. 9.05 Universitatea TV (reluare). 9.50 Muzică populară. 10.30 Desen animat. 10.45 In întîmpinarea Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român. 11.10 Retrospectivă Walt Disney (reluare). 12.00 Film serial pentru copii. Ai și cămila. 12-15 Telejurnal. 16.00 — 17.00 Teleșcoală. 17.30 Deschiderea emisiunii de după-amiază. 18.00 Pentru sănătatea dv. 18.45 Tragerea Loto. 19.00 Munci și zile — reportaj de Sînziana Pop. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnal. 20.20 Ancheta TV. 21.00 Film artistic . ..Punicul automobil“. 22.30 24 de ore. SÎMBATA 24 IUNIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri 605 Jocuri populare românești 6.10 Actualitatea în agricultură 6.30 Ritmuri matinale 6.45 Cîntece populare românești 7.00 Radiomatineu Program de seară 17.00 17.05 17.30 17.45 18.30 19.30 Buletin de știri Cintecul care mi-e drag Preocupări cetățenești Revista melodiilor Cotidian sonor Pe portativul undelor, melodia preferată Teatru scurt : „Rîul, noaptea", Dinu Kivu și bastian Costin Muzică ușoară Romanțe și cîntece de petrecere Arte plastice Din poarelor muzica Radiojurnal Muzică de dans de Le20 30 21.00 21.10 21.35 21.45 22.00 22.30 po- Pe șantierul extinderii F. C. Botoșani W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W W Wwwwwwwwwwxwww^xx^wxwxxv.wvw^^yÝ.^^^^^..^^^^^^^^^^ culturale • culturale • culturale • culturale • culturale • culturale Numai zîmbet? Spectacolul din sala Teatrului „Mihai Eminescu": Numai zîmbet, numai cîntec, fost, intr-adevăr în prima sa aparte numai zîmbet și numai cîntec. Orchestra de populară a Consiliului muzică județean al sindicatelor Rapsozii Botoșanilor a făcut și de această dată o bună impresie , condusă cu discreție și subtilitate de Costel Moisa, orchestra sună și acompaniază frumos. Ne-au plăcut soliștii instrumentiști Vasile Nuțu, clarinet, Aurel Amarandei, fluier, Doru Farcaș, vioară, Aurel Tonei țambal. Dintre soliștii vocali îl menționăm aparte pe Anton Achiței, nu pentru că se detașează prin posibilități vocale de colegii săi, ci pentru preocuparea de a-și alcătui un repertoriu autohton, ales cu discernămînt. Solista Radioteleviziunii române, Doina Badea, a demonstrat, cu vocea sa puternică, încă o dată, pe viu, marile sale calități interpretative. In prima parte a programului Doina Badea a interpretat cîteva cîntece de muzică populară, fiind acompaniată de orchestra Rapsozii Botoșanilor. A doua parte a concertului a fost rezervată muzicii ușoare. Vasile Cnihinschi s-a dovedit a fi un interpret interesant dar incomodat vădit de orchestra botoșăneană Hyperion care activează sub patronajul Consiliului județean al sindicatelor. In încheierea recitalului pe care l-a susținut, Doina Badea a interpretat cîteva din cunoscutele sale bucăți de muzică ușoară. Trebuie spunem cu toată sinceritatea să că a doua parte a concertului a fost mult sub nivelul primei părți din pricina zgomotului, nu folosim prețiozități stilistice cînd spunem zgomot, produs de formația de acompaniament. Fără nici un simț al dozării, din clipa în care s-a deschis cortina, bateristul s-a năpustit cu furie în cele cîteva tobe care-l înconjurau și nu le-a menajat deloc pînă la sfîrșitul spectacolului. Avea dreptate poetul cînd spunea referindu-se la tobă ! niciodată golul n-a sunat mai tare. A. M. AGRIPA „Trandafir de la Moldova" Am văzut, în sala mică a Teatrului Mihai Eminescu o trecere în revistă a echipelor de dansatori, a rapsozilor populari, a diferitelor obiceiuri prilejuite de sărbătorirea anului nou : mascați, urși, dansul căluților, dansul caprei, ciuburi, totul de o mare frumusețe și puritate. Există în cîntecul și dansurile noastre populare, în obiceiurile noastre o frumusețe cîteodată stranie, există o mare dragoste de viață, de muncă și de petrecere. Să ne exprimăm așa cum le-am preluat de la înaintașii noștri. E lăudabilă ideea alcătuirii acestui ansamblu de amatori care va prezenta primul său spectacol în cinstea Conferinței Organizației județene de partid, urmînd ca apoi să susțină atît în județul nostru cît și în alte județe din țară o serie de spectacole. Ansamblului folcloric de amatori din județul nostru .Trandafir de la Moldova“, căci așa se cheamă, să-i dorim activitate rodnică și să se îmbogățească mereu din inepuizabilele frumuseți ale folclorului botoșănean. Să-i dorim să rămînă ansamblul folcloric botoșănean și în port și în cîntec și în dans, și în obicei.. Să ferim acest ansamblu de degradarea și poluarea ce l-ar amenința prin persoana unor prelucrători de folclor. Să fie și să rămînă un ansamblu folcloric nu o diletantă și desuetă trupă de operetă. A. MOCANU „Fetele Didinei“ comedie de Victor Eftimiu pe scena Casei orășenești de cultură din Dorohoi Fotografia: I. GROSULEAG Parodia ca specie literară apare în antichitate. Cuvîntul e compus din para — alături și ode — cîntec și are sensul de imitație burlescă a unei opere serioase sau de contrafacere grotească. Printre primele parodii celebre se numără Batrachomiomahia sau Lupta între broaște și șoareci, în care, un autor necunoscut, parodiază Iliada lui Homer. Se cuvin menționate apoi Tesmaforii și Broaștele de Aristofan în care sunt parodiați tragicii greci. Lucian din Samosata parodiază în a sa Istorie adevărată, stilul romanelor de aventură ale epocii. Roma antică nu cultivă parodia. Abia spre sfîrșitul Evului Mediu și mai ales în Renaștere, și în epocile următoare, specia înregistrează o înflorire. Pagini parodistice găsim la Rabelais. Scarron parodiază Eneida lui Virgiliu iar Boileau îl parodiază pe Homer în Strana — altercațiune între un canonic și un țîrcovnic. Apărută din necesități de amuzament, parodia devine repede, datorită calităților ei literare, o specie beletristică propriu-zisă, înrudită cu fabula și cu satira. Dar intențiile în care e folosită tot mai mult, odată cu timpul, o trec fără multă ezitare între modalitățile criticii literare. In structura ei intimă, găsim implicat vestitul adagio horațian : ridendo dicere verum (rîzînd să spui adevărul). Parodia modernă e de origine franceză și o datorăm lui Paul Redoux și Charles Muller care în primele decenii ale secolului al XIX-lea tipăresc o culegere intitulată Ale maniere de ... (In maniera lui..). Cei parodiați se numesc Shakespeare, Flaubert, Tolstoi... Parodia de manieră urmărește să surprindă felul specific de exprimare al unui scriitor, elementele sale lingvistice și mai ales sintactice. Obiectivul urmărit e deci forma artistică, prin evidențierea acelor note caracteristice, a căror exagerare provoacă rîsul cititorului. Maestrul acestui gen de parodie în literatura noastră a fost Topîrceanu. Opusă parodiei formal, parodia de conținut urmărește să pătrundă în intimitatea gîndirii artistice a unui itor. Ea ambiționează să subsurprindă substanța artistică, structura fondului emoțional, nucleele ideale ale operei literare. Astfel parodia de conținut, devine o specie autonomă, independentă de opera de la care se revendică,, și de ce să n-o spunem deschis, uneori egalizîndu-și modelul, ba chiar întrecîndu-1. In acest din urmă caz se găsește Marcel Proust, cu ale sale pastișe, scrise înaintea romanului „In căutarea timpului pierdut“, dar publicate în volum abia în 1919. Cu strălucire inegalabilă Proust, pornind de la scriitori ca Saint-Simon, Balzac, Renan, Saint - Beuve, alcătuiește pagini în care nu parodierea formală urmărită, ci studierea stilului, expresivității lingvistice, prin a pătrunderea în universul operei, în scop de a surprinde și exprima, structurile sale intime. Nimic mecanic sau de ironie ieftină nu se găsește în aceste pagini admirabile. Secretul succesului e mărturisit de Proust într-o srisoare unde explică felul în care l-a pastișat pe Renan : „Mi-am potrivit metronomul meu interior,după fupiul său“. Un pas, spre parodia de“ conținut,' îr forfrta1' elevată a pastișei, îl face în literatura noastră Marin Sorescu, cu volumul inegal din păcate, Singur printre poeți. Pe aceeași linie, Mircea Micu, scoate el parodia din zona amuzașimentului anecdotic, ridicîndu-o în cea a surprinderii mecanismelor de structură, care dau viață unei opere literare. Dracul verde este, din acest punct de vedere, o carte despre modalitățile intime scriitoricești și nu o parafrazare de formule stilistice. Autorul, el însuși, un poet autentic, pune foarte multă seriozitate în actul parodistic al creației. Scriitorii parodiați apar cititorului sub înfățișarea bogată diversității nicit nu facem un a paradox dacă afirmăm că în parodiile lui Mircea Micu dăm și peste nostalgie, tristețe, tensiune lirică. Parodia pentru Mircea Micu nu e un joc de amuzament. Situate undeva între critica literară și creația beletristică, textele sale propun mai degrabă noi modalități de lectură, surprinzînd în egală măsură laturile lizibile ale unui univers literar ca și pe cele solemne și grave. După expresia lui Proust Mircea Micu își potrivește „metronomul (său) interior, după ritmul“ poeților ce-i parodiază. Acesta e cazul parodiilor după M. Beniuc, Emil Brumaru, Nina Cassian, Ion Horea, Ion Gheorghe, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu. Horia Zilierului Există însă în multe din resparodiilor lui Mircea Micu o alunecare spre procedeul anecdotic de parodiere, procedeu în care poanta e atotputernică. Lipsa de profunzime, în astfel de cazuri, e suplinită totuși de un umor deschis și sănătos. Semnul sub care stau parodiile lui Mircea Micu, e generozitatea. Nu dai in textele sale nici peste maliția sumbră și nici peste ceea ce numește popular bășcălie. Parodistul ride decent, eliberînd un spațiu generos în subtextul parodiilor sale. Și totuși... parodia nu ni se pare a fi deloc un gen umoristic, de felul epigramei sau anecdotei versificate. Pornind de la opere singulare sau de la modalități estetice generale, parodia presupune o înțelegere profundă a modelului și o re-creare a lui, în condițiile în care sensurile se răstălmăcesc și structurile interioare se încurcă. Parodistul nu e un autor de texte vesele ci un poet grav. DRACUL VERDE, Dicționarul parodistic contemporan — ce apare în revista Steaua — cît și Gloanțele oarbe, parodiile în proză din revista timișoreană Orizont — sînt în măsură să ni-l prezinte pe Mircea Micu în ipostaza unui virtuos al stilului, al ironiei și al bunului-gust. LUCIAN VALEA CRONICĂ LITERARĂ DRACUL VERDE MIRCEA MICU M.I.C.M. Centrala Industrială Automatizări București 1 Bd. Kalinin nr. 18, telefon 33.00.90 recrutează tineri în vîrstă de 15—18 ani, absolvenți ai școlii generale de 8—10 ani (cu domiciliul în orașul și județul Botoșani), pentru Fabrica de aparataj de joasă tensiune „Electrocontact“ Botoșani în vederea participării la concursul de admitere în următoarele școli profesionale, după cum urmează : — Școala profesională nr. 1 Iași, str. 13 Decembrie nr. 54, cursuri de zi, pentru meseriile : — sudori ; — frezori, rabotori, mort,ezori; — Școala profesională nr. 2 Iași, str. Mihai Sturdza nr. 2, cursuri de zi, pentru meseriile : — strungari ; — sculeri matrițeri; înscrierile se fac la sediile școlilor profesionale, pînă la data de 5 iulie a.c. în baza următoarelor acte : — certificat de naștere (în original și copie) ; — adeverință de promovare a clasei a VIII-a ; — fișă medicală eliberată de școala generală ; — buletin de analiză a sîngelui și rezultatul examenului pulmonar. Concursul de admitere va avea loc în perioada 6 — 14 iulie a.c. și va fi precedat de examenul medical, care este eliminatoriu. Concursul de admitere constă din următoarele probe : — matematică (scris și oral) ; — fizică (scris și oral) partea I mecanică și căldură. Informații suplimentare se pot cere la secretariatul școlilor profesionale menționate. Combinatul siderurgic Hunedoara angajeaza muncitori calificați în meseriile de : — lăcătuși ; — sudori ; — tîmplari-dulgheri ; — tinichigii ; — instalatori ; — impiegați de mișcare ; — acari-manevranți. muncitori necalificați de la vîrsta de 18 ani împliniți cu posibilități de calificare în bile specifice siderurgiei Se asigură cazare mesecăminele muncitorești și masă la cantină cu deja servire exemplară contra cost. Salarizarea se face conform H.C.M. 914/1968 și a Legii nr. 12/1971. Grupul Combinatului și siderurgic Hunedoara recrutează candidați pentru școala profesională, cursuri de zi și ucenicie la locul de muncă în următoarele meserii : — operator mecanic la fabricarea cocsului ; — furnalist; — oțelar ; — turnător-formator ; — laminatori profile și tablă. Se primesc absolvenți ai școlii generale de 10 ani sau promovați ai clasei a VIII-a pînă la vîrsta de 18 ani împliniți în cursul anului 1972 înscrierile se fac la Secretariatul Grupului școlar C.S.H., pînă la data de 5 iulie a.c., în fiecare zi de lucru între orele 8—12 și 16—19, iar examenul de admitere se va ține între 6 și 14 iulie. Pe durata concursului școala asigură cazarea gratuită și masa contra cost la cantina școlii Informații suplimentare se pot obține la secretariatul școlii, str. 23 August nr. 1, Hunedoara sau prin telefon 1687 și 1522. i 1