Clopotul, mai-decembrie 1974 (Anul 30, nr. 4138-4175)

1974-05-01 / nr. 4138

Expuneri dedicate zilei de 1 Mai In cursul zilei de ieri au avut loc nume­roase adunări, în între­prinderi, instituții și sate în cadrul cărora au fost expuse de către membrii biroului Comi­tetului județean de par­tid, lectori și propagan­diști, activiști de partid și de stat, conferințe privind ziua de 1 Mai — ziua solidarității in­ternaționale a celor ce muncesc. Asemenea a­­dunări au avut loc la întreprinderea textilă „Moldova“, întreprinde­rea de confecții din Bo­toșani, cooperativa „Sporul“ din Dorohoi, în comunele Trușești, Fru­mușica, Brăești, Nicolae Bălcescu, în orașele Da­rabani și Săveni și alte localități. S-a reafirmat din nou cu acest prilej hotărî­­rea colectivelor de mun­că de a contribui cu toate forțele și pricepe­rea la devansarea în­făptuirii sarcinilor ac­tualului cincinal, la ob­ținerea de rezultate deo­sebite în cinstea celor două mărețe evenimen­te ale anului : a XXX-a aniversare a eliberării patriei și Congresul al XI-lea al partidului. Din nou la cabana Rediu Incepînd de azi se re­deschide cabana Rediu. Renovată și bine apro­vizionată cu tot ce e ne­cesar (inclusiv pui la ceaun, vin de Cotnari, Murfatlar, Odobești), u­­nitatea își așteaptă oas­peții. Un nou laborator de înghețată a fost pus în funcțiu­ne noul laborator de înghețată al I.C.S.A.P.N­. din municipiu. Avînd o capacitate de 1,5 tone în 24 de ore, noua unitate va satisface cerințele botoșănenilor. In curînd, aici se va produce ca­sată și parfeuri — pro­duse care pînă acum se aduceau din alte jude­țe ale țării. In cofetării s-a pus în vînzare tortul de în­ghețată. Ni s-au dat a­­sigurări că e parfumat și delicios­­ 100.000 de sticle de bere Pentru zilele de 4 și 5 mai a.c. se pregătesc circa 100.000 de sticle de bere pentru a fi pu­se la dispoziția popu­lației. Am înțeles, din cele spuse de către con­ducătorii comerțului, că sunt și suficiente can­tități de băuturi răco­ritoare, apă minerală etc. S.P.C.­6 Cu indicatorul „ur­gent“, I.M.A.I.A. Boto­șani a executat pînă ieri, pentru unitățile a­­gricole socialiste, 300 de secții cultivatoare SPC - 6 (un subansam­­blu complex) care va fi folosit în campania de întreținere a culturilor în această primăvară. Utilizare Program special pen­tru unitățile comerciale, de alimentație publică și de prestări servicii pentru zilele de 2, 3, 4 și 5 mai a.c. In vederea unei mai bune organizări și deserviri a populației, în aceste zile, orarul de funcționare a unităților comerciale, de alimen­tație publică și de pres­tări servicii aparținînd tuturor sistemelor de co­merț și servicii se sta­bilește după cum ur­mează : a.c. în zilele de 2 și 3 mai magazinele ali­mentare, și unitățile nealimentare servicii vor de prestări funcționa cu program prelungit de câte 1-2 ore (la amia­ză și seara). Halele și piețele agroalimentare vor avea program con­tinuu de funcționare (cu pauză de masă, prin ro­tație). In zilele de 4 și 5 mai, unitățile comerciale și de prestări servicii vor funcționa după progra­mul normal al zilei de duminică. Unitățile de alimentație publică pre­cum și unitățile din zo­nele de agrement și de pe traseele turistice vor funcționa în aceste zile după orarul obișnuit (de dimineață pînă seara). ClOpOTUL e PAGINA 2 ^\­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­^^^^ MUNCA îN VIATA TA, * 7 VIATA TA ÎN MUNCA 9 \\\­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­N­\­^­­­­­­­­­­­­­­­­­\\\­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­\\\\\w^ NMI­ 01IM Pl 1971 — prezent în finala pe țară la olimpiada de chimie. In 1972 — locul I, tot la chi­mie. 1973 — locul al II-lea în finala pe țară și mențiune la olimpiada de la Sofia. 1974 — locul I și calificarea pentru olimpiada internațională de la București. — Cînd a fost mai greu ? — In fiecare an, mai greu decit în ceilalți. — Cum îți privești propri­ile succese ? — Eu cred că un mare­­ me­rit îl au tovarășii profesori. Dînșii sunt de părere că me­ritul este al meu. — Te-ai gindit la o defini­ție a muncii ? — Pentru un tînăr munca înseamnă certitudinea că se va putea afirma și în viitor. Pentru mine munca e și sin­gurul mod în care pot trăi în prezent. Toți cei din jur mun­cesc. Peste cîțiva ani genera­ția mea va fi în producție. A­­tunci se va verifica cum am muncit în­­ școală. De fapt, nu pentru olimpiade mă pregă­tesc eu ci pentru viață, învăț teorie, rezolv probleme, fac laborator. Mă bucură desigur și rezultatele din acești ani ai olimpiadelor. Dar bucuria a­­devărată mi-o dă certitudinea că voi deveni pe deplin folo­sitor societății. Numai așa, a­­ceste rezultate pot să nu ră­­mînă numai în amintire ci să însemne un punct de pleca­re, un start bun. Interlocutor: elevul DORIN STANESCU, anul IV, Liceul nr. 1 Dorohoi. Munca e omniprezentă ... în școală ECII MO ROL BIR DREPTUL INIMII L-am „prins“ între drumuri lungi. Venise de două la Constanța și se pregătea să plece la Curtea de Argeș. Dis­cuția am dus-o în cabina autocamionului 21-BT-1309. Am discutat în cabină pen­tru că GHEORGHE ANDRIEȘ nu se desparte aproape nici­odată de mașina sa. La drum lung, odihna tot în mașină și-o face. — De ce ? — Știi mata ? Eu duc măr­furi de valoare. Știu ce în­seamnă aceste mărfuri și nu le pot lăsa așa, la voia în­­tîmplării. E muncă acolo, nu glumă și eu răspund. N­ întreb de kilometrii par­curși în cei 22 de ani de me­serie, îmi spune o cifră: 1.800.000. încerc un calcul. De 45 de ori lungimea e­­cuatorului. Adică, de două ori în fiecare an, înconjurul pă­­mîntului. Dar în calculul meu nu am inclus omul. Omul și inima lui. — Apoi, vezi că eu nu o fugăresc, îmi încep lucrul cu­ mai de dimineață. La 7 să fiu la beneficiar. Pe prima am dus-o la casare fără reparații. Așa vreau și cu asta. Că are același număr ca și prima. Și dacă pot de ce să nu fac și eu o economie, să nu se facă cheltuieli cu reparațiile. Așa îi învăț și pe băieți. Le arăt cele 14 insigne pe care le-am primit, le arăt ordinul. Să vadă și ei că numai din mun­că trăiesc. — Drum bun, Gheorghe Andrieș ! Drum bun, pe ecua­torul din dreptul inimii du­­mitale de neostenit muncitor­ ,pe ogoare­ diul „Răspîndirea corbului în județul Botoșani“. Stu­diez în continuare corvidele. — Ați ajuns și la anumite constatări personale ? — La foarte multe. In spe­cial lucrările făcute fără un studiu atent al speciilor res­pective trebuie corectate. Bu­curia cea mai mare este a­­tunci cînd verifici singur ca­re e adevărul. — Și cum reușiți să-1 verifi­cați ? — Studiind tot timpul, lă­­sînd, mereu, odihna pentru ziua de mîine. Trebuie să lucrezi și ziua și noaptea. Nu­mai așa poți cerceta natura­. Și numai așa cartea poți scrie un studiu care să nu aibă nevoie de corectări peste cîți­va ani. Așa e munca noastră. In bucuria descoperirii stă frumusețea ei. Și frumusețea e permanentă. Și bucuria ră­mîne, oricare ar fi obstacole­le care stau în calea cercetă­torului. — Elevii dv. au obținut peste 15 premii și mențiuni la olimpiadele pe țară, au reu­șit în învățămîntul superior în proporție de 60 la sută. Cum ați reușit să-i faceți să reușească ? — Ințelegînd că profesorul face o muncă de creație. Fă­cîndu-i pe elevi să înțeleagă că viața cere mari eforturi, răbdare și muncă. Am înțeles că avem un tineret foarte ca­pabil. Noi trebuie să-i dăm măsura valorii, să-l facem să creadă în posibilitățile sale, să creadă în autodepășire și să fie capabil să se autodepă­­șească. — Prin ce mijloace serveș­te profesorul acest scop ? — Prin sinceritate deplină cu elevii — a continuat pro­fesorul PANAITE FORȚA, prin valorificarea potențialu­lui lor, a spontaneității. Apoi, ori­cit de bună ar fi clasa, profesorul nu poate rămîne la nivelul ei. Fiecare lecție e un cîmp de luptă. Nu poți cîștiga dacă nu vii înarmat cu noi cunoștințe. Această informare permanen­tă te stimulează, te menține tînăr. Altă cale nu există. Da­că e nevoie trebuie să o iei de 20 de ori de la capăt. Te simți stimulat și de încrede­rea cu care vin la tine părin­ții și elevii. Și atunci, pe pri­mul plan apare satisfacția și bucuria acestei munci. A mun­cit de a-i învăța pe alții să muncească. Și, mai presus de toate, să iubească munca. SĂ RÂMII, TONTĂ­­IN]N, TÎNĂR N MONO­­CO­­NMTII­ La Dorohoi, în vecinătatea nisipului de Miorcani, s-au născut noi meserii. Noi mese­rii care transformă în irizări de cristal o valoroasă mate­rie primă. Noi meserii care transformă, la temperatura înaltă a muncii, conștiințele. Meșterul CONSTANTIN MELINTE, sticlar cu peste 14 ani vechime în unități simi­lare din țară, lucrează acum la Dorohoi. Ca sticlar. Și ca șef de echipă. Ține la rezul­tatele sale. Dar, poate mai mult, la rezultatele întregii e­­chipe. Muncește ca un meș­ter. Muncește ca un om, între alți oameni. Muncește cu oa­menii. Numai așa se explică de ce echipa pe care o condu­ce își depășește planul în fie­care lună. Și de ce această echipă a primit diploma de fruntașă în întrecerea cu ce­lelalte. Și de ce, împreună cu toată echipa, e prezent la pa­noul de onoare din centrul o­­rașului. — Meșterul Melinte — ne spune secretarul comitetului de sindicat din întreprindere, e un adevărat comunist care știe că trebuie să-i ajuți pe cei mai tineri, să ți-i apropii, să te bucuri de succesele lor. Să te bucuri cînd cei pe care i-ai ajutat ajung ei să te în­treacă. A înțeles că trebuie să fie un exemplu pentru lucră­torii din echipă, pentru tine­rii care abia au terminat școa­la profesională. 14 ani de me­serie îi stau drept mărturie pentru priceperea sa ca spe­cialist. Și tot atîția — pentru priceperea de a lucra cu oa­menii. Pricepere cîștigată la școala muncii și împărtășită altora, tot la școala muncii. PENTRU ODIHNĂ LNS, MTRT0, HON­OT MÎINT Din 1966 lucrează în ca­drul Muzeului de­ științe na­turale Dorohoi. Cele 6 comu­nicări publicate pînă în pre­zent îi atestă specializarea în domeniul ornitologiei. — Cu­ timp vă ia o aseme­nea comunicare, tovarășe CORNELIU ANDRIESCU? — Luni și ani. La o comu­nicare de 5 pagini am lucrat 6 ani. Doi ani am lucrat la cercetările privind cuibări­­tul și dezvoltarea puilor la stăncuța gulerată. — Mi-ați spus că aveți le­gături cu muzee din Londra, Paris, Amsterdam, New York, că faceți pchimburi de publi­cații cu muzee din Europa, America, Australia. Privitor la județul nostru însă, ce cer­cetări ați întreprins ? —• In 1972 am publicat stu­ IN CE CÎND ESTE UN MECANIZ NEO? La început i-am cunoscut doar numele : GHEORGHE IONESCU. Și în dreptul nume­lui, o precizare : mecanizator de onoare. I-am aflat și locul de muncă , secția de mecani­zare a agriculturii Călărași. Apoi am cunoscut omul. In ultima zi a lunii aprilie, ime­diat după ce se terminase campania de însămînțare a porumbului. — Cum a fost in campa­nie ? — Muncă în schimburi pre­lungite, fără pauză. Lucrări executate după pretențiile agriculturii moderne. Sunt fiu de țăran. Știu cum se făcea agricultură acum 30 — 40 ani. Nu se mai compară. — In timpul orelor lungi, în timp ce trece pe sub soa­re și nor, pe sub stele și lu­nă, la ce gîndește un meca­nizator ? — Se gîndește că asigură hrana unui popor. Eu am luat în martie 2 600 lei. Nu­mesc mai puțin de 1 400 ori­pe lună. Cîștig tot ce-mi tre­buie pentru ai mei. Dar prin­cipalul imbold îl am în acest gînd că munca mea e nece­sară. Nu spun că e ușoară. E necesară și bărbătească. CE SIMTE CONSTRUCTORUL CÎND TERMINĂ O LUCRARE 13 ani pe șantier. Șeful e­­chipei de betoniști, rostuind munca a 46 de oameni. Alte date de stare profesională : — Lucrez acum cu echipa la t­u­r­n­ă­r­i de betoane la stîlpi, grinzi, fundații, par­doseli. Obiectivul este viitoa­rea întreprindere „Electro­­contact“... — EMIL, BREHUESCU, ce simte un constructor cînd ter­mină o lucrare ? — Intîi și întîi că trebuie să înceapă alta. Dar și treaba încheiată îți dă multă bucu­rie. Cred că un constructor lasă, în fiecare lucrare, ceva din el, pentru că munca noastră e o parte — și cea mai importantă, cred eu — di­n viața noastră, contactul" este a treia „Electro­­fabri­că la construcția căreia par­ticip aici în Botoșani. Mai întîi a fost I.U.P.S., am lucrat la un obiectiv apoi al I.M.A.I.A. Și ce mai simte constructorul, adică ce crede, dacă e tată , că, cine știe, poate copiii lui vor munci a­­colo unde el a ridicat lucra­rea, sau că poate și ei vor construi, la rîndul lor. Spun asta deoarece sunt tată a 4 copii care, mîine, poimîine, vor fi mari. — Aveți rezultate mai deo­sebite, obținute în întîmpina­­rea acestei sărbători 2 — Tovarășe, drept să vă­ spun, noi, echipa, am avut întotdeauna rezultate bune și depășiri de plan. Ne-a intrat în obicei. Și economii. In ul­timul timp am economisit peste 10 tone de ciment, de care o să avem nevoie în altă ... pe șantiere Munca sărbătorește munca. Nici o altă festivitate nu egalează în semnificație și frumusețe tumultul acțiunii care făurește bunurile și ideile, care transfigurează locurile și oamenii. Sărbătoarea și sa­tisfacția muncii sunt fapta muncii. Reportajul acestei zile se scrie în uzine și pe ogoare, în săli de curs și în laboratoare, peste tot acolo unde oamenii fac din da­toria lor izbîndă. Reportajul acestei zile se scrie cu uneltele muncii. Aceste însemnări nu sînt decit transcrieri — cîteva — ale marii cronici numită realitatea socialistă, mai bogată cu fiecare secundă. Cîteva contururi ale unei biografii trăite sub deviza nobleții socialis­mului : Munca în viața ta, viața ta în muncă. EFECTUL NUMĂRUL ONC NI MUNCII NOMISEOLOI — Munca noastră, a activiș­tilor de partid, are o particu­laritate : lucrări cu oamenii, și o astfel de muncă are exi­­gențe deosebite. Sunt activist Un nume — CRISTIAN A­­CHIȚEI — de la locul de muncă numit grădinița nr. 14 din municipiu... — Ciți ani ai, Cristian ? — Cinci. — Și părinții tăi unde mun­cesc ? — Și tata și mama lucrea­ză la construcții. Tata e mais­tru, iar mama calculatoare, de partid de 27 de ani, o ex­periență care mă orientează repede în a realiza apropie­rea de cei cu care lucrez. — Tovarășe DUMITRU SA­— Dar tu, Cristian, ce lu­crezi ? — Eu sunt la grădiniță și o ajut­ă pe tovarășa îngrijitoare să facă paturile, să aranjeze masa. Eu uci și florile, și așez jucăriile. — Dar acasă faci treabă ? — Da. O ajut pe mămica, îmi pun hainele în dulăpior și îmi fac pantofii, chiar și cînd e noroi ! CRISTIANI S­­PUNĂ ACTIVITATE parte, noi sau alți construc­tori. — Cînd credeți că are mun­ca mai mult spor ? — Cînd se lucrează în e­chipă, toți ca unul. Intrebați-i, dacă nu-i așa, pe Dumitru Tă­­nase, pe Gheorghe Ursache, pe Mihai Scarlaciuc sau pe ceilalți... RUGIU, care trebuie să fie e­­fectul numărul unu al mun­cii de ? pe — Convingerea. Să-i conving oameni de necesitatea împlinirii unei acțiuni sau alteia. Să citești in ochii lor că te-au înțeles și că sunt de acord cu tine, pentru că, în primul rînd, tu însuți trebuia să fii convins. De la rezulta­tele obținute pe cooperativa agricolă — și știți : coopera­tiva noastră a obținut rezul­tate deosebite — pînă la în­deplinirea sarcinilor la con­tractări și la construirea unui atelier-școală, să zicem, totul trebuie să fie efectul muncii din convingere și înțelegere. Stnt de doi ani în Vîrfu Cîmpului, secretar de partid și primar. Multe aspecte ale muncii­­ mele se leagă de acti­vitatea de primar. Vin cetă­țeni cu o cerere sau alta și cer să fie mulțumiți. Dacă vor fi mulțumiți sau dacă vor ști că am făcut totul pentru asta, înseamnă că munca mea e bună. Rezultatele activității mele se măsoară în rezultatele ac­­tivtății tuturor oamenilor comunei. Pot spune că în co­muna noastră se­ muncește frumos și asta mă face să cred că am cîștigat încrederea con­cetățenilor și că munca mea își dovedește, in acest fel, e­­ficiența. — Mi-ați pus întrebarea ca unuia care trebuie să răs­pundă ca un erou al mun­cii. Aș zice că dumneavoas­tră, reporterii, puteți răs­punde mai frumos și mai clar decât mine. Cit despre erou, el se cade să dovedeas­că mai departe că merită să i se spună așa. NU MĂ PRIVESC NICIOECOM CN PE ON ER00 — Momentul primirii titlu­lui de Erou al Muncii Socia­liste a fost unul dintre cele mai emoționante din viața mea. Și asta pentru că, fără să vreau să par modest, nu m-am privit și nici nu mă privesc ca pe un erou. Mi-am făcut datoria, după puterile mele , aprecierea a venit ca o con­firmare că datoria a fost fă­cută așa cum mi-am dorit și am înțeles. Autorii succeselor sunt în fond cooperatorii și adevăratul Erou al Muncii Socialiste este cooperativa a­­gricolă ; titlul meu e purtat, laolaltă, de încă alți 830 de oameni cooperatori din Ripi­­ceni. — Tovarășe MIRCEA. CA­LIN, vă înțelegem modestia, dar vă admirăm pentru pute­rea dumneavoastră de muncă, întrebarea mea s-ar referi chiar la aceasta : ce vă insu­flă pasiune, dăruire, putere ? — Puterea de muncă ți-o dă chiar munca. Aici, în co­operativă, ea crește, pentru că munca este colectivă, pentru că în tot ce gîndim ne consul­tăm și în tot ce facem pu­nem brațul cu toții. Iar fie­care lucru de azi este temei pentru altul, viitor. Acum, de pildă, am terminat însămînță­­rile ; suntem­ avansați și în celelalte sectoare, am predat mai multă carne decit preve­de planul. Dar gîndul ne e îndreptat deja spre ce urmea­ză să se facă. — Tovarășe Călin, ce-ați Cu un an în urmă prefigu­ram, intr-un reportaj, reali­zarea primului război de țe­sut „fabricat în Botoșani", act inedit în istoria acestui oraș care-și anunță și-și împlinește vocația de centru industrial. Războiul de țesut „made in Botoșani“ e acum o realitate și unul dintre înfăptuitorii lui este maistrul MIHAI CACIUC de la întreprinderea de utila­je și piese de schimb. — Am montat primul răz­boi de țesut la sfîrșitul lunii martie. Cu succes, așa că a­­cum suntem­ în stadiul de re­glare a unui lot de 10 răz­boaie. în luna mai vom reali­za alte 90. ☆ Două răspunsuri la o între­bare care nu ne-a fost adre­sată. Ne-am adresat-o singuri. Consemnăm doar răspunsuri­le : D. S. — 6 oameni de vîrste și profesii diferite, din loca­lități diferite, mi-au fost in­terlocutori. Fiecare mi-a vor­bit de munca sa. Și de munca altor zeci ca el. Asta, într-o singură zi. In fiecare zi e la — Adică tot atîtea prilejuri de satisfacție... — Bucuria pe care ne-o dă munca e aceea a lucrului ce iese din mîinile noastre. Și trebuie să avem multă grijă ca ceea ce este făcut să­ fie bine făcut. Am introdus, pen­tru noi care lucrăm la mon­taj, autocontrolul tehnic de calitate. Munca cere mereu alte exigențe. Războiul de țesut „fabricat în Botoșani", act inedit pînă acum, va intra în datele obiș­nuitului, iar satisfacția mon­­torilor pentru lucrul ieșit din mina lor va deveni, desigur, un sentiment firesc de fieca­re zi. fel. Nu pot să-mi definesc propria muncă decit ca un e­­fort pentru a cunoaște munca altora. D- I­ — Aici stă și bucuria muncii reporterului. Să iasă în întîmpinarea bucuriei ze­cilor și sutelor de oameni ai munc­i. Să-și înfrățească bucu­ria cu a lor.­ Să se umple de ea și s-o împărtășească și al­tora, răspunde dacă vi s-ar cere să definiți munca ? MIDE IN ROEQȘINI Reportaj realizat de Dumitru LAVRIC și Dumitru IGNAT ... în întreprinderi r X V

Next