Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)

Amilii I. 1861. (PRO§E’E€TU.) Domin­eca (1.) Augustii. Ese de doa ori in septematia D­o­­m­inec’a si Joi­a. Pred­ulu de preinraeraciune pen­tru provinciele austriace . Pe anu intregu* . 8 fl. „ 6 lune .• 5 „ ii 3. „ .3 ii Pentru principatele unite, si strai­­netate se va adauge costulu transpor­tului. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraciunea la spediîciune, eari pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acestei­a in strad’a Pălăriei Nr. 9 (kalap­uteza). Prenumeraciunea se face in Pest­a la Spediciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasiliu Cosma , tier­­mulu Dunării, in cas’a Piaristiloru. In Comiliituri la tóte oficiele pos­tali si la DD. Corespundinti a­i Con­cordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de preinraeraciune. I CATRA ONOR. PUBLICU. * /­ e di ce merge evenimintele politece a­le contenintelui nostru se desfasiura cu repe­­dime necunoscuta in cartea intemplamin­­teloru genului omenescu. Spiretulu domnitoriu alu tempului cu potere neresîstîbile impinge innainte pe calea civilisaciunii moderne atâtu pre po­­porele cele mari spre a împlini misiunea loru, câtu si pre cele mai mice si desig­nate, cari se desceptase la anulu 1848. Spre a urma derepciunea apucata atunci, de a se consolida si de a cuprinde loculu ce li­ se cuvine intre na­­ciunile sorori. Devista cea sublime a sedlului e princi­piu­lu naciunalitatii. Staruinti’a poporeloru mai nainte de tote e: unitatea naciunale,­ adunandu-se toti fiii unei mari familie de acea­­si limba, datîne etc. spre a forma naciunea, ca­­rea socotita in spatiulu ce cuprinde se­dice si pa­tria, pentru ca astfelu in solidaritate incordandu poterile sporite mai usioru si mai curendu se ajunga la scopulu comune. Ap­oi va urma neape­­ratu uniunea naciuniloru conferintei lui nostru si mai de aproape a popoareloru vecine a­le caroru interese sent mai comuni, adeca înfră­ţirea intre fiii omenesci, pentru ca se implinesca detorintiele ce le au unii catra alţii in poterea eternului principiu alu caritatei crestine. Ca se potemu împlini aceste detorintie se re­fere ca~Se ne­amauiu unii pre alţii pentru ca apoi se ne potemu uni, ca se respetâmu drepturile cele neinstrainabili a­le altoru-a ca­ si pre ale nóstre inse-si adeca: ecuali drepturi pentru fiesce care ca omu sînguratecu si pentru toti socotiți ca naciune, fiindcă altfelu fara asta ecualetate deplina, fratietatea nu are intielesu. Totu insulu carele scurtează, vatema, rapesce or calea drepturile unui poporu, ori­ lu desbina in­­cure urgisirea omenimei. Daca e fromosu de a vede pre omu, devenitu prin a sa intielegintia domnulu naturei, supunendu trebuintieloru sale ma chiaru si capritieloru sale elemintele cele mai infricosiate, inca mai e unu lu­cru si mai fromosu si care ni lasa in anima unu respetu mai adancu, si o multiumire mai com­pleta de noi insi­ne. Ast’a e triumfulu dreptului a supr’a silei (fortia) a dreptâtii a supr’a pa­­tîmeloru, a consciintiei a supr’a vicle­niei si a supr’a celoru mai stiintifice p­r­e c­a­l­c­u­­lari a­le tiraniei. Ast’a privelisce gloriosa ni apare in detaiuri intru legile parteculari a fie că­rui poporu civilisatu, si carele amorei gloriei au solutu insoti amorea libertatii. Dar’ nu straluce de totu in a sa deplinetate decâtu in legile ginerali d’in cari s’au formatu cu incetulu dreptulu popoareloru, seu pre cum se numesce mai bucurosu, dreptulu intrenaciunale. Veni-va dica, in care popoarele parasându su­­metiea desiertaciunile si lacomiea predomnirei se voru imbratisia ca frati. In tempurile trecute omenii mai nante de a cunosce ca sent omeni, screa indata ca sent Crestini, Mahomedani, Evrei or pagani si socotîâ cumca i’e­­legiunea li impune sacr’a detorintia de a face sila consciintiei fratiloru sei; asta­ di sentemu Italieni, Frances!, Romani, Nemti, Magiari scl. si ast’a e pré bine, pentru câ gradînaltulu celu pre intieleptu spre a sa desfetare au preseratu in gradîn’a sa flori de diferite colori si mirosuri, ci precum densulu li-au da­tu tuturoru asemene drepturi de viétia, asia naciunile, cele mai frumose flori a­le marelui gradînariu au dreptulu de a vietiui, de a se inve­­sce imfromsetiandu-se si desvelindu-se dupa plăcu pe calea ce natur’a loru li-o prescrie; inse ele intre sine au detoriati’a primare de a recunoasce demni­tatea omeneasca, stîmandu-se si amandu-se impru­­mutatu, — fiii naciuniloru, bine ca de diferite limbe datîne, scl. se se socoteasca ca frați, ca fiii acelui­a­si Dorinte. Candu fiii naciuniloru un’a câte un’a, voru fi petrului de acestu adever­u se voru imbratisiu dan­­du-si sărutare fratiésca. Ast’a va fi dio’a cea mare, serbatorea cea luminata a patriei omenesci. Asceptandu realisatiunile aceste sublimi a viitorimei, noi esti de acum se ne facemu detorin­­ti’a, se urmâmu pre calea propasirei, se perseve­­râmu cu­ tenacitatea atâtu de carateristeca si pro­pria naciunii nóstre, s­e mérgemu innainte! Toti barbatii de intrelegintia si cu anima fa­­ca-si detorintia actuale intru luminarea poporului, intru aperarea drepturi­loru lui. Nimene d’intre fiii i.aciunii nóastre, fie acelu­ a câtu de invetiatu, sé nu formeze in parte planurile sale pentru innaintarea intereseloru naciunali sub cuventu câ densulu s’ar pricepe mai bine la aceste. Nimene sé nu créda, cumca sînguru sentie­­mintele lui sent cele mai curate, cumca arderea-i câtra mam’a comune e mai potînte decâtu a con­­fratiloru sei, ci unindu-ne cugetele si animele, im­­partesindu-ne ideele, vederile si părerile d’impreuna se prelucrâmu basea operaciuniloru nóstre tienen­­du-ne totu de a un’a câtu se pote mai aproape de mintea universale a naciunii, adeca intru toate fa­ptele noastre sé fie intre noi solidaritate. Nimene fie câtu de luminatu si de ori ce stare nalta sé nu plece pre cale separata, ci se socotâmu ca sentemu indetorati a ne supune vointiei univer­sali a adeveratei intrelegintie romane, câ­ci numai atunci întreprinderile nóstre voru insufla respetu si nu ni­ se va opune d­in partea antagonistîloru nostri cumca unii si alţii vorbescu, sentiescu si lu­cra altcum si poate fi mai nimeritu decâtu mulţi­mea cea mare. Inca si atunci avemu se urmâmu dîrepciunea apucata de intrega naciunea noastra, candu nu ar fi dupa părerile si plăcerea nóastra, pentru cuventulu ca unu trupu morale mai a rare ori se insiela si mai cu anevoe poate fi instelatu de­câtu persoane singuratece. Subscrisulu condusu de aceste principie, si imboldîtu de dorulu de a carâ celu putinu o petra spre constru­erea acelui maretiu edificiu careje se numesce naciunalitatea romana, am socotîtu cum10 pentru­ innaintarea intereseloru nóstre naciunalu^e infiintiezu a­ici in centru unu diurnalu politecu literariu, si a­nume: pentru ca, decandu aburele si eleptricitatea a­scurtatu depărtările, au invecinatu popoarele, se recere ca se urmarimu câtu se poate de aproape toate evenimintele ce decurgu nu numai in vecinetatea noastra ci si in tierele mai îndepărtate dar a­le caroru geniu influintiéza a­supr­a destinu­lui Europei. Asta-di popoarele sent intr’o corelaciune atâtu de strinsa, incâtu unulu nu poate ignora cea ce se intempla la celalaltu, fara ca se nu sentiesca urma­­rile intr’ une ori chiaru cu a sa scădere. Mai de­parte, medilecele de comunicaciune cari ni-su indemana a­ici, ne punu in stare de a impartesi chiaru si intemplar­ile provinciali, locali, parteculari, mai curendu decâtu de ori unde d’in altu locu. In fine acele straformâri grandiose cari se desvelescu acum in patriele nóstre tara adancu in viétia naciunei romane incâtu avemu neaperata tre­­buintia de a cunosce deplinu totu ce se intempla in Ungari­a si la guvernulu ei, pentru ca se ne po­temu orien­ta de tempuriu. Programulu diurnalului nostru e aperarea drepturilora naciunali intrebuintiandu spre acestu scopu tóate medi­lecele cari ni­ le poate întinde unu statu constitucionale, tienendu-ne strinsu de prin­­cipiulu ecualitatii, de unde firesce urméza innain­tarea fratietatii intre naciunile colocuitorie. Preste totu luminarea poporului nostru in privinti’a inte­reseloru lui cele naciunali, si politece. Se pricepe de sine cumca interesele besericesci, industriali si cele ce privescu innaintarea culturei inca voru fi obieptulu staruintieloru nóstre. Onoratulu publicu va ave ocasîunea de a se convinge despre nestiintiele nóstre. Diurnalulu va fi nedepindinte, feritu de ori­ce incurgere, si atâtu redagatoriulu câtu si coluc­­ratorii voru urma numai cea ce li­ va spune con­­sciinti’a, eara consciinti’a de fii credinciosi ai na­ciunei romane. Crédemu ca in părerile si vederile nóastre vo­m­­ fi spriginiti prin zelos’a nóastra intrelegintia, pe carea cu asta cale o si rogâmu ca se binevoesca a ne sucurge prin colucrârile sale atâtu spiretuali câtu si materiali. In fiesce care nu­meru alu diurnalului va esi câte unu artîculu acomodatu priceperei poporului. Foiletonulu va aduce artîclii literari, limbi­­steci, novele, si poesîe. Formatulu va fi acestu­a ce e alu prospetului, decâtu cole a intréga. Patriotismului si sentieminteloru adeveratu romane avemu de a multiami infiintiarea diur­nalului , de cra ce banii de cauţiune, cari se receru in intielesulu legiloru de tîpariu au bine­­voitu a-i depune străluciţii noştri barbati D. sub­­capitanu alu dîstriptului Cetatii de piétra Josi­fu Popu si judele cerculariu d’ in acelu distriptu D. Vasîliu Buteanu, amendoi ablegati la diet’a tierei. Ulteriorea subsîstere a diurnalului va depinde de la patriotîsmulu cu carele onoratulu publicuva imbratisiâ asta întreprindere nacionale. Asecurarea viitoriului acestei foi, mare parte depinde, de la zelos’a staruintia a Preluminatiloru DD.­Episcopi, si de la deregatorii romani. Numerulu intrelegintiei nóstre, lauda Domnu­lui! cresce intr’ unu modu imbucuratoriu, gustulu de cetire se face mai universale si speramu cumca vointiei firme ceriulu va adauge si medi-lecele ma­teriali , cari pana acum sartea ni­ le impartise cu mana avara. Concordia va esi intru inceputu de doa ori in septemana, adeca Dominec’a si Joi­a, eara decum­ va numerulu dloru prenumeranti ne va ajuta de a ajunge la astfelu de stare favorabile ca se potemu suportă spesele trebuincioase, diurnalulu va esi in toate dilele septemanei afara de Serbatori. Intru adeveru asta schimbare nu e numai do­­rinti’a noastra, ci a toturoru cari sentiescu necesita­tea unui diurnalu politîcu de toate dilele, tindea numai unu astfelu deorganuar poté se corespunda mai deplinu atâtu trebuintieloru nóstre, câtu si impregiurâriloru epocei atâtu de innaintate. Pretiulu de prenumeraciune e pe unu anu 8 fl., pe jumetate 5 fl., pe trei lune 3fl. mon.austr. Eara de la 1. Augustu a. c. pana la capetulu anului 4 fl. 50 cr. m. a. Inegalitatea ce e in privinti’a pretiului, deo­camdată se va susține pana candu se va vedea ca numerulu prenumerantiloru e de ajunsu spre a in­­tempina toate greutățile si eventualitățile. Banii in scrisori francate, se voru tramite la editoriulu, in localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma, Pest’a, tiermulu Dunărei in casa Piaristi­loru (Kegyes-rendüek épületében). Cele ce voru privi redactiunea insa­ si sé se adreseze „La Redactiunea Concordiei“ strat’a Pălăriei Nr. 9. (Kalap­utcza.) Numerulu antâiu va esi l­a Augustu an cuv. st. v. Deci pentru ca se potemu începe pe acelu tempu rogâmu pre DD. prenumeranti, ca se bine­voesca a grăbi cu tramiterea baniloru. Colectantiloru li se va tramite după 10 esem­­plare unulu rabatu. Ddieu cu santa caus’a nepotiloru lui Traianu! Pest’a 1. Juliu 1861 st. n. Sigiscim du Popu, supr. Capitanu a distr. Cetatii de piétra, redactorii reapundietoriu. Pest, 1861. Nyomatott Beimel J. és Kozma Vazulnál.

Next