Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-09-15 / nr. 10
Amilii I. 1861. Mr. 10. Domineca 3|15. Septemvre. Ese de doa ori in septemana Dominec’a si Joia. Predulu de prenumeraciune pentru provinciele austriace . Pe anu intregu . 8 fi. „ 6 lune . 5 „ » 3. „ .3 M Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 14 fl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 60 cr. mon. austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia.CONCORDIA IMAMI POLITICII SI LITERARUL Prenumeraciunea se face in Pest’a la Spediciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma , tierraulu Dunarii, in cas’a Piaristiloru. ■ «ii'ii-. ' . ———.............nrnr-nr . i --------------- In Comitfituri la toate oficiele postali si la DD. Corespundînti a-i Concordiei. Cancelariele episcopali sent rugate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresii pentru totui ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ear’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acesteia in strat’a Pălăriei Nr. 9. Revist’a Politeca. Pest’a ani4 Sept. D’in semnele observate in portarea guvernului francescu fatia cu caus’a romana, se vede ca statul de acum al lucrurilor se va sustiene pana candu se voru impaciui turburarile in provinciele meridionali, — ast’a inse nu va intardia, fiindu câ capeteniele bandelor hotiesci incepu a se supune unul câte unul. — Diurnalul de Roma disese câ guvernul ponteficiu nu va respunde, or mai bine nu se va justifica in contr’a incriminărilor Dlui Ricasoli, pentru cuventul ca si-ar vatema demnitatea, ci cu toate acestea. Antoneli au respunsu totusi intru o nota indreptata câtra curțile străine, ce e dreptu, neci nu justifica guvernul seu, neci nu restorna asertele lui Ricasoli, ci se multiumesce a denegâ scurtu tote învinuirile, adeca au alesu celu mai usioru modu de refutaciune. „Op in iu n e a“ de Turinu vi se promite câ va publica unu documentu a supr’a organisarii comi tetului cintrale burbonianu in Roma, — mai adauge câ intre bandele de hoţi cari jafuescu Italia merid, sunt multi Bavari, Ispani si Irlandeni. In altu artîcolu dice, câ atâtu pentru Italia câtu si pentru Francia, si pentru alianti’a acestor deatiere o politica nedepindinte d’in partea guvernului Italiei e neaperata. Italia doresc®^ are Rom’a pentru a poté constitui regatul ItJM^dar’ spre a ne impedecâ se mérgemu la Rom’a nu se recere a intari garnison’a francesca, ajunge sîngur’a flamura a Franciei; daca se recere immultirea garnisonei, apoi acea e de lipsa spre a aperâ pre Ponteficele in contr’a supusilor sei, ear’ nu spre a impedecâ armat’a nostra de a intra in etern’a cetate. De câte ori Francia se opune cuvintelui opiniunii publice in caus’a unificării, de atâte ori partîd’a faptei incepe a se misca, a se intari, si ochii tuturora se intarna câtra eroul Italiei Garibaldi, care nu ascepta,neci nu are trebuintia de a ascepta poruncele cabinetelor. — Anglia inca promite a sprijini pre b. Ricasoli daca Francia ar avé de cugetu a impedeca îndeplinirea lucrului inceputu chiaru prin dens’a. Aniversaria intrării lui Garibaldi in Neapole s’au serbatu in 7. sept. intr’asta capitale vechia, cu mare selenitate si cu insufletire neasemenata. Numele regelui V. Emanuil intre vivatele sîmpatece ale poporului s’au unitu neincetatu cu numele liberatoriului Italiei. — Reactiunea poate vorbi despre amorea si alipirea Neapolitanilor câtra dînastiea burboniana. Dîet’a Croatiei fu suprinsa forte neplacuta prin scrisoarea comitilor supr.Erdődy si Jancovich, data in numele aceloru membri cari cu prilegiul desbaterilor d’in 13. Juliu, asupr’a uniunii cu Ungaria, esise d’in camera, si carea fusese substernuta la M. Sa, dar fara de vreunu respunsu retramisa la dieta. In siedînti’a de a 10. sept. cu prilegiul cetîrei acelei scrisori, in carea majorității dîetali se ascriu nescari tendîntie si dorintie ascunse, si pre putinu controlate, erupse unu sgomotu, si o inversiunare generale in contr’a invinuitorilor. Mai multi d’intre membrii cari esise atunci d’in adunantia, dar’ reintrase eara-si,protestară asupr’a cuprinsului acelei invinuiri, de cari densii nu sciu nemic’a. S’au propusu ca se se roge M. sa spre a demisîunâ pre numiţii comiţi supr. ce se si primi. In siedînti’a de 13. septemvre, se ceti unu rescriptu imper., in care se dice: ca dupa ce întrebările de statu ale croaţiei s’au inchiatu nu numai nu e de lipsa, ci e si de prisosu de a rechiama la dîeta pre representantii marginilor ostasiesci, mai departe M. Sa recomenda dietei ca se se lase de a îndrepta adresa câtra tronu, ci amesuratu datenei vechie se faca o representaciune in carea se fia cuprinse doriniiele si greumintele tierei. — Se vede ca ast’a ar fi o cale de mediu locu, alesa cu multu tactu prin ministeriu, pentru a incungiurâ necesitatea de a dîsolve dîet’a, ce nesmintîtu ar trebui se urmeze judecandu de dupa tenerea adresei proieptate. Deci totu se mai nutrescu sperantie in Viena ca dîet’a Croaţiei se va îndrepta. FOISIORA. Amicului Stefanii Muresianu teologu in anulu aiu IV. la Vien’a, mortu in 14. Aprilie 1861. in Gherla. Candu sórele prea luciu pre bolt’a aerina, Zimbindui auror’a de’ntariu ’n resaritu, — Fientieloru prea blande cu gratii de lumina In sinulu Romanimei Tu flóre teai ivitu; Si’n gradin’a Natiuriei cu svaveleti colori Clătită de zefiruri, ce’n dîlele lui Maiu, Cu berea lenisiera se misca pre’ntre flori, Tu crude Trandafire frumosu te leganai! In stratulu preseratu de rugi si trandafire Ce’ncanta pre fientie c’unu fermecu lenisioru, Cu facl’a-ti gratiosa si tener’a-ti zimbire Prestai spre consolare Natiunei bunu odora; Si’n lustrulu primaverei, candu radiele de sare Pre neguri le alunga si-mprascia ori ce nori, Viati’a-ti era dulce, erai ca si o floare In sinulu fericirei cu dulcii frăţiori; Dar’ viermele pierirei cu faci’a înnegrită, Ce rade radeevi’a la flore nesemtîtu, Ajunse si la tine, sî’n er’ati aurita De’n sinulu Romanimei Amice tea rapitu, Oh dulce fratiore, ce ieri alalta ieri! Rideai ca si viar’a pre campulu diletatu, Cu Amicii împreuna departe de doreri In lustrulu primaverei viati’a-ti s’a curmatu! Atuncia candu Natiunea atensa de dorere Spera ca va s’aline de’n greulu ei suspinu, — Candu lustrulu celu de sare imprasce neguri grele, Sî’n locu de-amaratiune promite unu alinu; Atuncia candu Naţiunea de’n vifore marine Scapase, Oh Amice! Tu capulu tiai plecatu, Sî’n tempulu candu dorerea era se ti o aline Tu valedici aceia cu pieptulu sangeratu! Tu celu ce’n primaver’a junimei desfatai Pre fratiti si Amicii cu dinsii petrecundu In dîleleti de auru pre alu vietiei plaiu Te’nchini acumuAmice cu capulu la mormentu, Amiciti te voru plânge, si dulcii frăţiori Cu lacreme de sânge mormentu-ti’ Iu stropescu, Dorere sangeréza pre micele-ti sorori Ce’n doliulu intristarei mormentuti’nvelescu; Oh tempuri prea fatale si vifore negrite Voi valuri furibunde pre a lumei oceanu; Funebre uragane si viscole cumplite, Ce crude persecuarati de’n secii pre Romanu • Mai este pre lunga a vostra cutezare In care cu turbate pre’n arculu dorerosu, Pradati fora de cumpetu, răpiţi fora crutiare, De’nsinuluRonaanimei pre totu ce e frumosu; Pre florile Natiunei, viore pretióse Pre a caroru facisiere frumosu Iucescu colori, Si radie de sperare cu stele luminóase Ce dulce consolare promitu la venitori; Oh! Plânge si Tu Mama cu lacreme doiose Cu florile sperarei ce’n pratulu Teu resaru, Atropo le dobora cu brada sangeróse Versandusi furibunda pocalulu de amaru. Er’ Tu Amice pasa la maluri fericite Ca’n sinulu suvenirei viavei totu mereu, Sî dulceati amintire in aneme ranite Pastravoru tie-Amicii in bine sî in reu! La portulu fericirei ajunsai fratiere, In valile eterne, Edemulu angerescu, Curmatus’a necasulu, nemic’a te mai doré, Er’icia la momentuti Amicii te gelescu, Diet’a Transilvaniei Se va conchiama pe ultîm’a Septemana a lui optovre, si dupa cum dorisemu si proieptasemu noi neci la Clusiu, neci la Sabiu, ci la Alba-Iulia, la acestu locu de dulci suveniri pentru noi. Censul de 8 fi. s’au estinsu la toata contribuciunea, si de la 30,000 suflete se va alege unu ablegatu, astfelu naciunea rom.are se fie representata prin 43. de ablegati, afara de regalisti. In a 13. sept. la a média di D. cancelariu de curte al Transilvaniei b. Kemény, intru audinti’a avutu la M. Sa, si-au datu demisîunea, carea nu fu primita de ocamdata. Ministeriul de Vien’a ascepta cu nerăbdare resultate mari pentru politic’a sa de la dîet’a Ardealului Transilvania nu au mai avutu o misiune mai grea de candu esîste, dens’a are se decidă sortea imperatiei. Precum voru fi decisîuiile dietei Tr. favorabili or dusmane Dlui Schmerling, in acea mesura se va ingreuiâ pr usiorâ misiunea ministeriului de Vien’a. Unu Cuventu cu prilegiul organisarii Sedrielor comit. In decursul lunei acesteia se va organisa judecatoriea, vor intrebuintiandu denumirea oficiasa de mai nainte, sedri’a comitatului Biharianu; cu acestu prilegiu nu potemu ca se nu tragemu luarea aminte a Dlui Comite supr. de Bihari’a, asupr’a intereseloru poporului romanescu d’in acestu comitatu mare câtu o tiera intréga. Daca cu prilegiul constituirei comitatului la alegerile membrilor de comitetu si a deregatorilor de prin cercuri, interesele poporului rom. cari numera preste 200,000 suflete in Comitatu , s’au trecutu cu vederea, asta data avemu dreptul de a pretinde , ca smintel’a făcută atunci se se îndrepte, luandu-se membri romani in numera proporcionata, fiinduca instituciunile constitucionali ale tierei si interesele cele sânte ale poporului nu voru mai poté suferi ca se fie batjocurite astfelu, ca jupanii panduri sau haiducii comitatului cu armele in mani la spatele tierenilor se se intrebuintieze de tălmăcitori, precum se intrebuintiase jidanii de tălmăcitori intre tiereni si deregatorii nemtiesci de sub sistemul lui Bach, si noi presupunemu ca mai marii comitatului, ca barbati cu sentieminte si cu principie constitucionali, cari se ingradiescu de acea sistema, nu voru comite neconsecinti’a de a o continua in fapta. Aceste le repetimu si in privinti’a comitatelor Aradu, Satmariu, Temisiu, scl. unde poporul romanescu au fostu ignoratu cu totul. Sentiemintele de fratietate s’au recitu forte vediendu atât’a nebăgare de sama, se rudicu vointia reutacioasa, — deci ca se nu ne instrainamu si mai tare, ci d’in contra ca se ne apropiamu fratiesce se recere neaperatu, ca se se faca dreptate, mai multu nu pretindeam. Candu frații magiari se voru apropia de noi cu dreptatea deplina, i-asecuramu , cumca noi i vomu intempina cu cele mai calduroase sentieminte de fratietate. Si aare se nu poata cuprinde, se nu poata senti frații magiari acea fericire, acea bucurie si plăcere care am senti-o toti d’impreuna atunci, candu domnindu intre noi dreptatea, mai strinsu decatu tote legamintele politece ne-ar uni iubirea pornita d’in sentiemintele cele curate de fratietate. O fratilor! daca numai o singura data ati puté petrunde in fundul inimei omului dreptu si bunu, a omului pre care-lu insufletiesce iubirea lui Ddieu, carele e dreptatea ins’a-si, si iubirea de apropelui, care presupune pre cea d’antâia, — ati descoperi acolo tainice plăceri, atâtu de curate, incâtu v’ati desgusta de tote celelalte plăceri porninit d’in interese parteculari, sau chiaru d’in egoisme nationale. Cat. Cens. Corespondentie. Lugosiu in 9. Sept. 1861. Publiculu scie acuma d’in cele publicate in N-rii 7. si 8. (ba si 9. Red.) a Concordiei cum ca pe la noi se intemplara lucruri mari, lucruri de o 10