Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-09-19 / nr. 11
Amin I. 1861 Mr. 11. Joi 7.119. Septemvre Ese de doa ori in septemana Dominec’a si Joia. Pretiulu de prenumeraciune pentru provinciele austriace . Pe anu intregu . 8 fl. „ 6. lune . 5 „ „ 3. „ .3 ,, Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 14 fl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 60 dv mon. austr. Prenumeraciunea se face in Pest’a laSpediciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasiliu Cosma , tiermiulu Dunârii, in cas’a Piaristiloru. In Coraitaturi la tóte oficiele postali si la DD. Corespundînti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă, pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ear’ pentru cele ce priveseu redactiunea la localulu acesteia in strat’a Pălăriei Nr. 9. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. DlMALI POLITICI SI LITERARII). Revist’a Politeca. , Pest’a e/18 Sept. Informaciunile sosite d’in Berlinu nu mai lasa incoela despre caletoriea regelui de Prusia ce o va face cu scopu de a cerceta pre imperatul Napoleone. întâlnirea se va intempla in a 6. optovre, si neci la Strassbourg, neci la Plombières, precum se vorbim, ci la Compiègne. Pentru Serbarea încoronării regelui de Prusia, carea se va intempla la Koenigsberg se făcu mari pregătiri. Capeteniele misiunilor străine din Berlinu sunt invitate de a lua parte, inse vediendu augustimea localității au se se infictisie fără de femei si fără secretarii legaciunilor. Mai toate curțile europene voru tramite câte unu membru de familia, or o personalitate mai de frunte afara de solii ordenari. Pays dar’ mai vertosu Constitutionnel protesteza in contra soliei respandite, ca si candu Francia ar vena in Italia interese parteculari, vrendu a se desdauna pentru servitiul ce lar face pentru unificarea Italiei. Constitucionalul dice : „Francia nu va pretinde neci o palma de pamentu italienescu, ear’ Sardinia (insul’a) e pamentu italienescu, si a ni-o insusi , nu ar mai fi anesîune, ci dreptu cucerire.“ Curieriul de Domineca supune la aspra critica sistemul guvernului francescu, atacandu pre acei publicisti oficiosi, cari fericirea popoarelor o cérca intr’ unu sîbaritîsmu scarnavu, si cari pe Francia o tratéza ca si pre o tiitoare, carea e impacata si multiumita daca are mesa buna, îmbrăcăminte formoase, carutta pentru preamblare, si login in opera. In contra unei astfelu de fericitari sardanapalice protesteaza si numai atunci va lauda regimul de acum, daca prin elu in locu de a scade se voru immulti ideele, talintele, idealitatea, operele de arte si de sciintie, si de alta parte daca voru despare crimele, instelatoriele, desfrenarea si escesele. Ce mai lectiune pentru guverne, si mai vertosu pentru acele cari nu potu întinde poporelor neci mecaru folose materiali, necum se potu de cele spiretuali. Gen. Cialdini au refusatu ajutoriul ce i-au promisu unii d’intre senatorii neapolitani, dicandu-le ca mai vré se-i faca opuseciune, fiindcă ajutoriul lor au trantîtu si pre antecesorii sei. Tote diurnalele Vienese de eri, dar mai alesu cele oficiose si oficiali vrea se tramita cu sîl’a pre Garibaldi in America, ca se cascige noue cunune in tier’a antîpodilor, dar’ scirile mai prospete afirma cu securitate ca Garibaldi nu merge, si au refusatu invitaciunea ministrului americanu de Brusela. Bar. Tecco solul regelui Italiei la curtea de Madritu au pretînsu ca se i-se predee aptele soliei neapolitane, cari sunt proprietate a regatului Italiei, dar’ fiind că i-s’au refusatu, se pote intempla o ruptura dîplomateca intre aceste doa staturi. Guvernul otomanu au indreptatu o nota cerculare catra poteri, in carea spune că au datu porunca lui Omer pasi’a de a incepe ostilitățile in contr’a muntenegrenilor, de cari nu potu fi in pace marginele imperatiei. In siedinti’a de 16. sept. a dietei croatece Stoianoviciu propuse ca se se tramita la tronu adresa, ear’ nu o simpla representaciune , si unu protestu pentru că nu s’au chiamatu la dieta representantii marginilor ostasiesci, — mai departe, a lua indata adres’a la desbrtere, si a respunde specialminte la rescriptul regescu. S’au primitu. — In siedinti’a d’ in 17. sept. proieptul de adresa e lucratu prin comisîune, dupa o desbktere mai lunga de trei ore fu primitu cu 53 voturi contr’a 32. Desbkterile speciali voru urma. Caus’a dietei transilvanice De câte-va dile in cace stă pe locu, — precum se dice, nu se pote afla personalitatea carea se plinesca locul Dlui Kemény, celu putinu demisîunea data in a 13. inca nu s’au primitu pana in 17. sept. Diurnalele magiare impartesiescu cate va corespundîntre d’in Ardealu, in cari se dice ca Magiarii Secuii tienendu uniunea de legiuita nu voru alege la dieta, si au de cugetu se faca unu veto intemeiatu pe masim’a de nobis sine nobis, adeca , le vine la socotéla, cea ce la 1848, nu vrea densii se recunosca fatia cu Romanii. Scaunele secuesci se voru pote absenta, dar’ ast’a pentru comitate, unde Magiarii pe toti idene sunt in minoritate, im are neci unu inthderii. Pentru popom, in caus’a nationalitatei. In numerulu 6 alu feiei acesteia arataramu cele mai de frunte siere din rugarea Romaniloru dela 25. Fauru 1849. Intre aceste e celu din taiu si mai de temelia. Unirea tuturoru Romaniloru din statulu austriacu intr’o singura natiune de sine statatoria suptu sceptrulu Austriei, ca parte intregitoria a Austriei. Va pricepe fiacine, cumca daca se implinea puntulu acesta alu cererei, celelalte tóte urma mai ca de sine. Ce s’a facutu dara cu scrisorea aceea? va întreba cetitoriulu. Ca respunsu ’i aducemu aminte de respunsulu Măriei Sale Imperatului, unde dice ca o va dă la desbatere. Barbatii Romaniloru eră cu cea mai mare incredintiare catra aceste Din negrele canane, durerea suferita, Maestrilor in fatia, intrega-ati destupatu, Si-ati demustratu c’ alora base-e mucedîta Si insisi autorii de ele s’ au spariatu. Barbati de demnitate, barbati intr’o unire, Cari sortea din tribune adi ear v’a rechiamatu, Urmati pe cariera in nobile sentire, Alu vostru nume fi-va cu gloria pastratu! Josasielu, sânte vorbe. Fiindu inse instelati mai de multe ori, ca nucumva, — danduse suplica dela innaltiatulu imperatu la sierbii sei cei mai mari numiţi miniştrii, — aceştia sa o uite, cum cam aveau datin’a a uită mulţi din domnisiorii cei mai mici numiţi pretori, solgabirai seu judi de cercu candu se ruga cineva de ei , au datu o deslucire si la ministeriu si ’lu au rugatu, ca sa ajute sa li se implinesca cererea catu mai curundu. La deslucirea aceasta ’i pusa dedesuptu clipa a 5-a a lui Martîsioru 1849. In aceasta au spusu ei ca ce intielegu ei sub unirea tuturoru Romaniloru dintre Tis’a, Carpati si Seretu. Au disu cumca precepu ca Romanii isa ’si parte trebile prin omenii loru, aleşi si platiti de ei si sa fia deschiliniti sau despărţiţi de celelalte neamuri, precum suntu in Ardealu Saşii si Ungarii. Mai alesu aratara ei ca Saşii dela Bistritta suntu de totu rupti de catra cei dela Sibiiu, Mediasiu, Brasiov, Sigisiara, Sebisiu, Orestia s. c. l. si totusi potu sta laolalta sub „C o m e s uu“ sau Cornitele loru. Ba ei aratara ministeriului chiaru si aceea, cumca atunci Austria prin Romani putea castiga vadia si incurgere si in tierile de catra resaritudar’ mai alesu in Turcia. Mai incolo disera, sa nu taie aminte minsteriulu la minciunile unoru clevetitori, cari vorbea reu despre Romani, ca sa ’i faca uriti la curtea imperatului, precum facusa cancelaria de curte a Ardealului, candu plecasa deputatii dela Blasiu la Insbruck in Tier’a Tirolului, ca sa arate imperatului Ferdinandu olaririle Romaniloru din campulu libertatei. Si sciți ce o fostu dîsu cancelariă? Nice nu amu puteă crede ca aru fi pututu dice cineva asia ceva. Ea o dîsu ca Romanii tienu in sufletulu si in inima loru cu muspalii. Daca diceă ca tienu cu Romanii din Tier’a Romanesca si Moldova, seu cum sa numescu astadi cu „Principatele unite“ mai era ce mai era, ba daca dicek macaru ca si emitescu si au cugete bune catra Italieni, Franci, Spanioli, Portugali, anca nu aru fi fostu asia lucru de miratu, cp, aceşti suntu fraţi cu noi parte mai de aprope, parte mai departe si suntu luminaţi; dar’ chiaru cu Muscalii, carii nu scieu alta, mai alesu pe atunci, decatu sa dee la bicie cu noduri, numite „cnute“, — totu o fostu prea multu. Pecandu dedura ei aceste desluciri esîsa din pean’a unui popa sasescu cu numele Roth o cărticică unde se vorbesce despre nusduce imperatia mare romaneasca numita Daco-Romania. Pe langa aceasta mai diceu pe la curte clevetitorii, cumca Romanu ’su hoți si talhari, ca fura, rapescu si omora omeni nevinovați si nearmati, si cumca nu ’su buni de nemica fara numai de fapte rele. Asia eră chiaru la loculu seu a lamuri treab’a la minicum potemu pretinde că scriemu bine si regulatu? Eu d’in parte-mi fara se am cugetu a vatemir, o spunu verde, cumca vediendu in cutare scrisore astfelu de sminte grosolane, presupunu cu certetudine, că unii ca acestia n’au prinsu in mana neci o gramateca, si daca au luatu-o, atunci fără indoiela, nu au luatu-o cu scopu de a invetik, numai de a frundiari de ici pana cam colé, apoi — sé o mai roda si moliele. Mi se pote opune, cumca sunt nedreptu in presupuseciune-mi, cu atâtu mai vertosu, fiindu că unele sminte ca aceste adese ori potu fi asia numitele : sminte de pena. Concedu că potu fi, dar’ aceste se potu recunosce indata, si se potu deosebi de smintele purcese d’in nesciintia imputabile. Asertul meu e intemeiatu pe esperiintia, fiindu că am avutu ocasîune in nenumerate crsuri (i) de a me convinge, cumca nu toti cei ce au opuri gramatecali, le-au si cetitu. In asta privintia voiu aminti in treacatu, casi unu lucru curiosu, cumca la an. Dlui 1850, am avutu norocirea de a vedé pre més’a unui mare carturariu, dar’ cu multu mai mare domnu, tentamele critîcu al Dlui Laurianu, — ast’a nu ar fi lucru curiosu, nu, ci l’am vediutu netaiatu! dupa o posesiune de diece ani’ pecatele mele! in. FOISIORA. Catra representantii romani la diet’a din Pesta. Barbati cu animi nobili, cu spirte eroine, Ce sortea ve chiamase la lupta se esîti Naţiunea ve tramite in orele-i senine Cunun’a de merite eternu se străluciţi! In mediloculu de castre potinti si numerose La santulu dreptu de limba, la geniulu de progresu, Măreţi ca Epaminonda prin sentiuri glorioase Cu aurulu ce arde cu totii v’ati alesu. Eterna suvenire de faptele măreţie • Va remane in lume la fiii următori, Avevoru strănepoţii esemplu se invetie Din Gosdu supraconte barbatu nemoritoriu. De secte numerose natiunea e întristata Si nime nu cuteadia in parte-i a pleda, Unu Babesia, Vlada, unu Popa acuma ne areta. Ca nu e pecatu dreptatea pe fatia a o dk. Pelerinulu in doliu. Conversari asupra ortografiei rouianesci. (Urmare). Acum se vedemu contrariul. Unii, in locu de a scrie imperf. poteamu, vedeamu, etc. si mai vertosu a 3. pers. potek, vedea, credea, etc. Iu scriu cu ea semnatu, d. e. eu poteamu, elu erede, vindeamu, audie, etc. Asia mai departe : inflorea, dormea, indulceamu, infloreamu, etc. si eara si se parik, se védik, pricepik, culegik, etc. fara neci o bagare de sama la infinitivele respetivelor conjugaciuni, daca inse nu vomu grigi cum se cade, or mai bine dicandu, daca nu vomu invetik gramatec’a limbei. 11