Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-05-04 / nr. 32
Anula II. Xr. 32% Domineca 22. Apr. 4. Maiu 186». Eb6 de doa ori in septemana Dominecasi Joia. Pretiulu de prenumeratiune pentru provinciele austriace. Pe anu intregu . i 0 fl „ 6, lune , 5 „ » 3. „ S ». Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 15 fl pe 6 lune 7 fl. 50. cr, pe 5 lune 3 fl. 75, cr. inon, austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu locr de linia. CONCORDIA Prenumeraciunea se face in Pest ’i, la Spedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Cloru E. Podini si J. Noseda, in piati’a Seminariului Nr. 7. In Comitate la tote oficiele postali si la DD. Corespundînti a-i Concft» dîei. Cancelariele episcopali sentr^a*te de a primi banii de prenumeraciune. A se adresa pentru totu ce privescu amenestraeiunea la spedîciune, ea ’ pentru cele ce privescu Redactiuneala localulu acesteia strat’a Sacarului Nr. 9. Diurnafu politicii si literariu. Revist’a politica. Pest’a 21. Apr. 3. Maiu. Cu tote ca guvernul francescu prochiama preste totu principiul neintreveniciunei, elu insusi intrevine totusi in treburile altor’a unde numai pote si candu-i vine bine la socotéla; astfelu D. Mercier ministrul fr. la uniunea americana in urmarea îndrumărilor capetate pune tota sîlinti’a, bine ca numai dîplomăteca, a împacă staturile americane de Nord si Sud, — asta in sine ar fi o fapta pre lăudabile, ci basea se dice a fi recunoscerea staturilor desbinate, condîciune, carea nu are prospeptu de a fi primita d’in partea cabinetului de Washington, — ba, daca bunavointi’a Franciei s’ar manifestă in forma cam silnica, pote deveni causa de resbelu intre Americ’a si Francia, mai vertosu de vomu luă in socotîntia impresîunea cea nefavoritoria, făcută asupr’a Americanilor prin curios’a procedura mai noua a guvernului fr. fatia cu Mesîcanii, in contr’a caror’a generalul fr. ignorandu convenciunea inchiata prin coaliatii colegi la Soledad, voiesce a navali cu ostea sa, sub cuventu ca vre se storca garanție de ajunsu de la Mesîcani in privinti’a indetoririlor intrenacionali, cari inse după scirile cele mai próaspete se desvelescu a fi nesce interese spurcate ale unoru instelatori finantiari, intre cari figuréza si Mires, cunoscutu d’in procesul celu scandalosu, inchiatu inse in favorea lui prin decisîunea tribunalului de Diuai, care l’au dechiaratu de nevinovații, adeverindu-se si in privinti’a lui dical’a romaneasca„celu ce-a furatu, totu se fure, — pre pagubasiu se lu spendiure.“ Corpul legelatîvu al Franciei, in 19. Aprile, a votatu legea, carea prescrie a se scote 100,000 feciori la oste pe an. 1862. In onorea reginei de Olandîa se dede prandiu mare si baiu stralucitu in palatiul Tuilerielor; ospetii s’a miratu cu imperates’a Eugenia a lipsîtu d’in baiu, cu tote câ in ace’asi diua esise a cercetă o prăvălie. Regele Olandîei se ascepta pe a 6. Maiu la Paris, unde va petrece o septemana. Faim’a împreunată cu acesta cercetare, ca si candu ar avé de scopu a se inchiă căsătorie intre mosceanulu coronei olandice si o principesa de Muratu, se dad minciuna prin scirile cele mai noue. Solii japonezi, cari cercetandu diversele asiediaminte ale Parisului dédera semne de rara intrelegintia nepresupusa la nesce barbari, plecara la Londonu spre a poté amira si marimea Britaniei. Ex-regele Francescu II. avu de curendu o conversare, — plina de invetiatura pentru densul, — agintele dîplomatecu al Angliei la curtea Romana, scopul lui fusese de a pipai. Ore mai pote speră reasiediarea sa pe tronul celu frumosu al Neapolei. Dl. Odu Russel i-a resîpitut tote ilusîunile in asta privintia. Regele Italiei fu primitu cu entusiamu nedescriptîbile atâtu in Livornu, câtu si mai vertosu in Neapole, unde ploa flori d’in ferestele domnelor pe trasur’a lui. De trei ori au trebuitu se se arete poporului esindu pe balconul casei unde a trasu in cortelu, si fu salutatu cu achiamaciuni de viua multiumire. Rescol’a de Nauplia e inchiata. Regele au primitu condîciunile capilor rescolei, — neamnestiatii, pe cari autoritatile britanice ale insulelor ionice nu voira ai primi, — luara cale câtra Smirna, inserainainte de a debarcă depusera armele la pro- [ vocarea făcută d’in partea prefetului milit. francescu, cu densii plecara si vreo suta de ostasi, iar ceilalți se imparta in ostea regeasca. Arsenalul Naupliei după capitulare, se a găsi tu desi ertatu de arme, cari guvernul le cerca acum in tote părțile. Cestiunea sucesîunei la tronu inca e deslegata, de ora ce feciorul celu mai mare a principelui Luitpold (de Bavaria) primesce tronul cu oblegaciunea de a mărturisi relegiunea grecesca. Principele României Alesandru Ioana I. are de cugetu a întreprinde o caletorie la Paris, carea va avèa numai carateru privatu. Prim’a lui Maiu e diu’a sperantielor, diua de serbatore pentru poporele imperatiei cari locuescu de cea parte de Jordanul austriacu, in 1. Maiu 1861, dechiarase imperatul nostru in cas’a ablegatiloru senatului imp. cu voiesce se guverneze după principie constitucionale, si acum la aniversarea acelei dile Dl. ministru de statu Schmerling ceti in cas’a ablegatilor nunciul imperatescu, in care se dechiara respundiabilitatea ministrilor si catra senatul imp. nu numai catra person’a monarcului, precum era mai innainte. In Viena domnesce bucurie, noi inca ne insotimu d’in anima vediendu triumful principielor liberali innaintandu asceptamu inse mai nainte se vedemu ce felu de legi se voru formulă in asta privintia si cum se voru aplecă acele. Prin diurnalele de Vien’a cursese faima, cumca in statul ministeriale trenutu in 26. 1. c. consuliarii coronei votara pentru principiul responsabilitatii ministrilor, pentru a se reduce numerul astei cu 20,000. feciori si 8000. cai. —in fine se vorbesce despre amnestiarea foilor condemnate pentru delipte de tipariu. Acestu pasu al guvernue menitu a intari credetul publicu care se trage ca si boleticul ce nu sentiesce potere in venele sale, daca nu ne Instelamu apoi pre D. Schmerling ’lu cam stringu opincele, goletatea vistieriei trebue sé fie pré sentibile si prin urmare nu e lucru greu a găci, că are lipsa mare de unu imprumutu de statu; realisandu-se cele promise, nesmintîtu se va redîcă crédetul, ear biét’a presa acestu fiastru nenorocosu are trebuintia de lege, si cara lege pentru ca se fie scutita de necesitatea amnestiei. Conserbarea autonomiei interne a Transilvaniei si pre timpuiu anesarei sale la Ungaria 1000—1526. II. Am dîsu ca Tin’a si după anesarea sa la Ungari’a, nu s’a contopitu, seau nu s’a amalgamisatu ori fusionatu intru unu Statu cu Ungari’a. Ea si-a tienutu caracteriulu de tiera autonoma in afacerile sale interne caci cu tote mesujele faptice ale lui Stefanu Tri’a in privintia organisatiunei sale interne s’a abatutu dela principiale fundamentali, introduse de densulu in Ungari’a seu acele principia cu respectu la Tni’a, se aplecara in intieresu si direptiune divergente. Pre candu Stefanu in organisarea remnului seu ’si luase de modelu instituliunile si reformele apuseniloru, pre atunci Tuiforu le vineă mai bine la socotéla a se acomodă după principiale politicei bisantine si a imprumut’ă institutiuni dela bisantini cu cari erau legaţi si in respectulu religiunei. Voicu se dîcu, pre candu Ungaria așteptă totu binele si totu viitoriulu seu numai dela simpati’a si amiciti’a apuseniloru, mai alesu a Pontificelui romanu sî a imperatului Germaniei; pre atunci Tui’a nostra, caută cu simpatia si sperare mai mare catra curtea bisantina, carea sî de alimentea eră mai aproape de dinsa, prein urmare mai influentiatoria; apoi ca, Tuia si avea lipsa de ajutorie mai grabnice si protegere mai inteiîla in contra invasiuniloru străine de la Bulgariloru, Cumaniloru etc. Ear dela apuseni, fiendu acestia mai departati, nu prea poté speră multu ajutoriu, precum aceea s’a doveditu intru unu modu destulu de tristu in secolii mai tardii, pre candu Turcii începură a amenintiă crestinismulu Europei. Cacerni’a de multe ori vedienduse instelata in sperantiele sale dela apuseni, tocmaî in ajutoriulu speratu dela Ungari’a, — cu carea eră anesata — se vedii constrinsa a ingriji ca insasi de apararea s’a propria. Asia patîra Tnii, tocma si pre timpuiu celui mai erou rege a Ungariei, pre timpuiu lui Mateiu Corvinulu. — Ungari’a dar’ incurcata in certe interne ori in vesbele esterne, de multe ori nu fii in stare a ajută si a apară Tni’a in contra Turciloru. De aci urmă, ca dependinti’a Tniei dela Ungari’a tocma sî in privinti’a uniunei personali in person’a regelui comunu— deveni dein candu in candu mai problematica, mai nesigura mai lasia si mai lanceda, sî chiaru prin slăbirea acestui nesu de statu, se pusa temeliu la desfacerea totala a Tniei de subtu coron’a ungurésca, ce urmă după catastrofa dela Mohács dein anulu 1825. Pre lenga aceste, rivalitatea, neîncrederea ma tocma uneori sî antipatia ce dominau intre proprietarii mai mici dein Tii’a, facia cu proprietarii celi mari si ingamfati dein Ungari’a, inca suntu de a se consideră intre altele, că o causa a slabirei si relasarei legaturei de Statu intre Tin’a sî Ungari’a *). iii. Inse, ca sa ne convingemu despre conserbarea autonomiei interne a patriei nostre si pre timpuiu, câtu fii ea anesata la Ungari’a, e delipsa sa aruncamu o privire generale preste constitutiunea ei interna, preste gubernarea si relatiunea ei de dreptu facia cu Ungari’a. După constitutiunea patriei nostre, poterea suprema se eserceă de ducii seu Voivodii tierei si de diet’a provinciale. Ducii seau Voivodii ’si aveau atribuciunile loruca potestateesecutiva, ear diet’a provinciale ’si avea atributiunile sale că potestate legislativa si representativa. Sa vedemu dar mai antaiu atributiunile potestatiei esercitate de ducii sau Voivodii tierei. Istori’a ne spune, câ Tii’a după anesarea sa la Unguri’a, pre timpuiu, catu au domnitu regii Unguresci din villa arpadiana sa gubernatu mai alesu prin duci, cari erau născuţi din sânge regescu, si mai alesu fraţi, sau fiii de ai regiloru. Aceşti duci au gubernatu Tiia cu potere si cu drepturi mai nerestrinse concentrandu in persoana loru dispunerea nerestrinsa preste puterea civile SI DUlltârlSi avendu drreptulu dx la o onokis mA _ provinciale si fara scirea regelui, de a face donatiuni sî a imparti privilegie s. a. cari suntu parte esentiale din drepturile suverane. De aci a urmatu, ca pe timpuiu, câtu au gubernatu atari duci, legatur’a de Statu a Tniei facia cu Ungari’a, fii in fapta forte slaba sî nesigura. Că ce ducii născuți din sange regescu nu prea vobeau sa recunosca de suverani ai sei pre regii din Ungari’a, ci starueau pentru independinti’a deplina a tierei gubernate de dinsii. Si unii dintr’insii si-au si eluptatu, de si numai in treacatu cu armele amana acést’a independintia. Intre altii, esemplu mai chiaru avemu in Stefanu fiulu lui Bela IV, carele sculandu-se cu armele, asupr’a tatanescu, lu constrinsa, ca sa’lu recunósca de rege independinte preste Tii’a *). Romanii dein Tni’a, cari nice odata n’au potutu gravită catra Ungari’a, sî cari pre aceste timpuri inca si au sclutu pretiui autonomi’a patriei sale , inca si-a insocitu armele cu Stefanu, asupr’a regelui Ungariei, si acela in semnu de recunoscintia pre romanii celi mai meritaţi prin sierbitiele loru ’i două bunuri sî sentintie. Esemple de atari rescale a duciloru din sânge regescu asupr’a regiloru Unguresci, istori’a ne arata mai multe. Sî atributiunile potestatiei Voivodîloru inca fura însemnate. Voivodii Transilvaniei se denumeau de catra regii Ungariei de intre personele nobili cele mai destinse. Eli inca aveau concentrata in person’a loru o potere însemnata, caci eli erau capii gubernului civile sî militare; eli conchiamau diet’a provinciale-tocma sî fora de a cere involîrea regelui-sî presiedeau intr’ ins’a — (forte arare ori se umplă sa presiédia regele) — Voivodii denumeau pre Vice-Voivodisî pe Chinesi***) primeau *) Védi: Kővári L. Erdély történelme Tom. I. pag. 55.-56. **) Védi : Kővári L. Erdély történelme Tom. I. pag. 126—127. s. a. **) Pray Ann. V. pag. 491. — Istoria ne pastréza mai multe chinesiaturi romane, precum : la Deva, Ilumiadorna, Zarandu si Chioru. Romanii din aste Chinesiaturi se bucurau de jurisdictiunile loru proprii natiunali, si aveau Judecii seau Chinesii loru alesi din midiloculu proporului, cari in timpu de bataia erau totu deciata si conductorii loru védi . Vizsgálódások az Erdély Kinézsegekről 1846 pag. 29. jegg.