Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-06-03 / nr. 44
Anula fi. Nr. 44-88. Domineca 15. 3. Juniu, 1869. Eee de doa ori in septemana Dominec’asi Joia. Pretiulu de prenumeratiune pentru provindele auatriace. Pe anu intregu . 10 fl „ 6. lune . 5 „ lun 3 . Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 15 fl. pe 6 lune 7 fl. 50. cr. pe 3 lune 3 fl. 75. cr. mou, uuetr. Pentru inserciuni si totu felulu de publicaciuni se respundu 10 cr de linia. Prenumeraciunea se face in Pest’a laSpedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dio. J. Noseda , in piati’a Seminariului Nr. 7. In Comitate la tóte oficiele postali si la DD. Corespundinti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent roaste de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ea ’ pentru cele ce privescu Redactiunealralocalulu acesteia strat’a Sacalului Nr. 9, Revist’a politica. Pesta 14.2. Juniu. Publicul paris canu e cam miscatu prin noutatea sosita pe calea Noului Eboracu (News-York), in care se dice, ca ostile francesci in 5 Maiu, ar fi mancatu bataia aprope de Mesîcu. Nu e mirare deca fiii marei naciuni, dedati a audi numai de invingerile ostilor francesci, se cam turbura mai vertosu candu unui popom mieu i-ar sucede a reporta învingere asupra-le, se pare inse ca soirea susat însa nu e adeverata, de ora ce generalul Lorencez pe la 5. Main au trebuitu se fie inca la Puebla ear nu in fati’a Mesîcului; sinistr’a scire se va fi nascutu a buna sama d’in lips’a insciintiarilor oficiose. Recunoscerea regatului Italiei prin Rusia e obieptul negotiaciunilor de fatia, carorua guvernul francescu li da sprijinirea sa cea mai aptiva si cea mai simpatica. O depesia a dlui Gorciacova sosita in dilele de pe urma la Paris, spune ca Rusia e forte bine despusa a recunosce regatul italicu; pune totodata condîciunea, ca guvernul de Taurinu se se deoblege a nu suferi neci unu felu de organisare a emigrantilor poloni pe teritoriul Italiei; asta pretînsîune aflandu-o insa- si Francia a fi cuviinciosa, e sperare ca guvernul italicu o va si implini. Indata ce Rusia va recunosce regatul Italiei se crede fara indoela ca si Prusia va grăbi a uina esemplul. Imperatul Napoleone si imperatesta Eugenia plecara la Fontainebleau spre a se mai recori la umbr’a copacilor si a mai scutur a pe unu tempu grigile politice. Cestiunea muntenegrina se trateaza acum in cetatea Constantîneana in spiretul unei sincere (?) împăciuiri, intre Porta si Marile puteri. Anglia singura se opune ca Turcia sa nu faca concesiuni, Austria au aflatu cu cale odata a se alipi de Francia si Rusia in interesul crestinilor, felicitamu pe guvernul nostru pentru acestu pasu umanu, care va contribui multu spre a inchia resbelul adoptandu-se o convenciune in a careia potere intre alte folose incuviintiate Muntenegrului s’ar cuprinde si dreptul de a poté avé comunicaciune cu sinul mârii de Autivari. De altmintrea credemu ca Turcia inca nu va fi pre cerbicosa a face concesiunile necesarie, ca ce buletinele pline de fanfare ale lui Omeru pasia totdeaun’a au nenorocirea a fi urmărite de altele contrarie. De unu tempurar se făcu vorbe despre unu congresu europeanu, ce s’ar reuni spre a regulă incurcaturele politice a caroru deslegare nu s’a potutu inca află pe calea cea lunga a corespundîntielor dîplomatece, intr’asta combinaciune ar intră si Veneția, constituindu-se intr’unu statu libera, dar nu e cu potînda ca poterile se nu prevédia câ acestu statu abie infiintiatu ar prochiamâ indata anesîunea cu regatul Italiei, si nu se pote presupune ca poterile atunci s’ar încumetă a lu supune ear la starea de mai nainte. Pentru curiosetate nmintîmu scirea respandîta despre staruiniiele Tuibeilelor spre a înduplecă pe guvernul austriacu, ca densul se mediulocesca depărtarea lui Francescu II. d’in Rom’a. Ast’a ar fi o vatemare fatia cu Austria, are imperatul Napoleoné autoritate de ajunsu spre a efeptul acestu scopu, daca are vointi’a resoluta, fara ca se mai recurgă la altu ajutoriu. S. S. Ponteficele tienu luni consîstoriul in care episcopii i presentara adres’a in favorea poterii tempurarie. Mai nainte de a se ceti acestu aptu, Ponteficele rosti un’a d’in acele cuventuri, pururea acelea si in forma si la intielesu, in cari densul isbesce in contr’a idrei revoluciunarie cea cu siepte capete, si in contr’a loviturelor ce ratecirile seclului indrepteza asupr’a autoritatii be- sericei catolice; asta data obieptul parteculariu fu beseric’a italica cea atâtu de apesata, dise S. Sa, si resbelul dechiaratu poterii tempurarie. — 21 Cardinali si 244 de episcopi juruescu in adresa colucrarea loru spre a improptî ruin’a poterii tempurarie, imbarbatandu pe S. Parinte a nu cede intru nemic’a; socotîmu câ nu erâ de lipsa, câ ce o face S. Sa câtu se pote de bine. Comitetul ce derege in Roma lucrările partitei naciunali indîrepta catra Romanii d’in etern’a cetate o prochiamaciune, pr.n care a i provoca a serba aniversaria serbatore naciunale prin fapte de indurare crestina „Celor., dice prochiamaciunea, cari amici or neamici, ar incerca de a ve impinge in aventure, respundeti le: Romanii nu voru se compromită marele opu al rescumperarii naciunali pentru a se subtrage cu o di mai curendu de sub jugul celu detestatu al poterii tempurarie“ Aceste cuvinte barbatesci si patriotece merita a fi ascultate, ci poporul si asculta intru tote de comitetu. Diurnalul of. de San-Petruburgu aduce denumirea Marelui principe Constantînu de locuitenetoriu al regatului polonu; se ascepta ca se soseasca la Varsiavia, unde D. Wielopolski in caletate de „ad latus“ face pregătirile spre a lu recepe; generalul Liderstiene poterea pana la sosirea principelui, de la care se ascepta mari reforme pentru Polonia, ca ce densul e cunoscut de omu liberale, mai vertosu de candu se fece renumitu prin staruintiele-i cele liberali in comisîunea asiediata in trebile tierarilor, in carea principele vediendu portarea ruginitilor boieri, scapase nesce vorbe cam grosolane, dar pore meritate, dicandu ca „scuipe pre nobilime. Nu scimu daca Innaldlea sa au intrelesu pre nobili in genere si intr’ acestia pe boierii d’in Romania, atât’a inse crédemu ca principele ar face mare si erbitiu bietei Românie, daca Emininti’a sa presiedîntele actuale al adunării naciunali (?!) in Bucuresci i-ar cede locul pe tempul sa dîntifilor, in cari se va desbate nefericit’a cesliune rurale, a cărei deslegare de 3 ani totu vine si nu mai sosesce, — ar fi buna „de morte“ voru fi dicandu fiii României, cari in urma voru alunecă a crede, ca boierii d’in adunarea obsceasca ascepta, se o deslege densii, atunci apoi deslegarea ar fi mai dreapta. Nu cumva se fiau reu intielesi d’in partea boerilor, adăugeam ca : pricépemu calea legale si anume prin schimbarea legii electorali, asiediandu-se si poporul in posesiunea acestui dreptu frumosu ca ce nu e cunoscuta însufletirea cu carea lucra adunarea obscesca de a lati acestu dreptu si asupra tierenilor. Desluciri sincere la obserbatiunile prea stimatului D. Georgiu Ardeleanu cari s’au publicatu in Nr. 34 alu „Concordiei“ subtitululu: Se intramu in constitutionea magiara? (Fine) Acu P. St. Die! deve se marturisescu, ca nu ai petrunsu in adeveratulu intielesu al articulului meu, deci ca se fie acelu articulu mai clara deve sé privimu la urmatoarele. — Fiescecare constitutiune octroata fie aceea pentru un’atiera de o națiune seu polyglota, are doue feliuri de relatiuni. — Relatiunea cea d’antaiu si mai capitale o făcu legile fundamentali, care prescriu aceleași conditiuni, dela a cărora împlinire atârna ca oarecare regiuna seu imperatore, se poata fi capulu unei fieri si prin urmare capulu aceiași constitutiuni, asia p. e. in asta privintia cele mai frumoase Pacte cele mai frumoase legi fundamentali le are constitutiunea Ungariei, — fiindcă acele sunt mai cunoscute innainte O. p. cetitoriu, decatu sé fie de lipsa aci a le insiră; — deci se fie destulu pomenirea Santimnei pragmatice, a careia art. 2. si 3. dice: Cumca Ungari’a e detoria a recunósce de rege pre piimogenitulu d’in cas’a Absburgica, tocma de va fi si femee, era regii d’in acést’a casa sunt detoria tiené in vigoare si a administra tier’a după constitutiunea si legile patriei, era nici decum după norm’a altora provinție ereditarie. — art. 10. d’in 1791 asiguredia independinti’a patriei, art. 12. asiguredia dreptulu autonomu de a codifică legi — si cumca regimulu nu poate administa prin ordinatiuni legiloru contrarie, era art. 4. d’in 1827 asigurédia dreptulu de a votă contributiune si militia — védi P. St. Die! aceste principie făcu statornica constitutiunea Ungariei, aceste au sustienutu-o atati secii — si o au aperatu in contra apucaturiloru d’in partea ministriloru statului in contra ei îndreptate. — Aceste legi sunt caus’a pentru care amu disu eu ca constitutiunea Ungariei, e mai statornica decatu cea octroata a Austriei; deci in convinsu P. St. Die ca nu d’in lungimea tempului a constitutiunei Ungariei amu scosu eu folositatea si durabilitatea ei fara d’in Pactele care se afla intre Ungari’a si cas’a Absburgica — si aceleasi Pacte si legi fundamentale sunt caus’a pentru care eu me lipescu de ăceiasi constitutiune, si pote ca nici voiu gresi, dicandu, ca in ast’a privintia au numitu Meternichu constitutiunea Ungariei de strălucită, caci atunci candu relatiunea fatia cu regimulu e sustienuta cu scumpatate, spre care scopu e de lipsa cea mai strînsa cointielegere a tuturora membriloru intre sine decumva acele sunt spre apesarea unei clase de poporu sau unde sunt mai multe naţiuni spre apesarea unei naţiuni, in calea legislativa se potu emendă, se potu șterge, si a se codifică alte legi noue — după cum poftesce geniulu tempului după cum aceea o poftesce interesulu claseloru de poporu seu interesele natiunali; — va se dica atunci candu avemu de a aperă relatiunile furia cu regimulu, fara deosebire de națiune si religiune dele se fimu toti membrii constitutiunei, frați atatu in dieta catu afara de dieta, era candu avemu a aperă relatiunile membriloru constitutiunei, putemu fi in dieta cei mai mari inimici o națiune alteia — staruindu ca ce e reu pentru noi se se stearga — dar’ inimiceati’a se nu o transplantam afara de dieta, cu atat’a mai putinu atunci, candu vinu a se aperă relatiunile fatia cu regimulu se pasimu pe terene diverse, — caci relatiunile interne a unei constitutiuni se potu schimbă fara de daun’a constitutiunei; dar’ d’in relatiunile fatia cu regimulu numai un’a iota lasandu neobservata e periclitata constitutiunea. P. St. D. G. A, dice: „Ca constitutiunea d’in 1848 e nedrépta pentruca are de fundamentu unitatea nationale magiara.“ Eu asia cugetu, ca cine a urmatu cu atentiunea cuvenita faptele magiariloru dela esirea acelei legi, a debuitu se se convingă, ca magiarii aceia, carii au codificatu aceea lege — vediendu neplăcerea cu care s’au intimpinatu d’in partea natiuniloru nemagiare, s’au infioratu de ea, — si cu toata ocasiunea cauta unu espedientu prin care aru poté scapă de acést’a numire ; dara cu onoare espedientele inca nu e aflatu, — dar’ eu amu un’a sperintia nemărginită in diet’a viitoare, care acést’a cestiune o va deslegă fericitu. Implinesca fiescecare ablegatu in diet’a viitoare acele cuvinte a s. scripturi: Ce tie nu’ti place, altuia nu face, si cca cestiunea e deslegata. P. St. D. G. A. dice: „Ca constitutiunea austriaca ara debui sa se basedie pe dreptulu natiunale, era nu pe dreptulu istoricu.“ Bine P. St. Die pentru provintiile de dincolo de Laita se se basedie pe orice principiu, dar’ noi in provintiele de sub coron’a S. Stefanu se remanemu pe langa dreptulu istoricu, — ca pofi fi P. St. Die incredintiatu cumca o constitutiune pe dreptulu natiunale acum fabricata e octroare — era ce e octroare aceea după cum insusi marturisesci, nu are statornicia, si de nu ai mărturisi esperinti’a ne invatia. Crede me P. St. Die a pofti un’a constitutiune austriaca de si pre bas’a dreptului nationale — pentru noi nu e alta decâtu a crede vrabiei, cumca in ea e unu globu de auru catu unu ou de gâscă — vrabi’a ne fiindu mai mare decatu unu ou de gaina — se pote octroa prin o constitutiune austriaca pre dreptulu natiunale basata — administratiune curatu natiunale — limba si capu natiunale si alte catetote; dar’ aceste n’aru fi alte cele decatu atate unghiite de a ne prinde pentru senatulu imperialu — că apoi se ne prefacemu intr’o provincia asemenea Bucovinei care orice alta e numai romana ba, — si unde aru fi santiunea pragmatica, care asigure dia tier’a ca