Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-06-10 / nr. 46

tîtu pe calea diurnalisticei a dovedi cumca ierar­­hiea serbeasca nu ni-au apesatu, dar neci nu ni-a fostu spre stricare, — ma, ce se mai audi cumca despărțirea nostra de ei va fi ruinarea nostra, — d’in asta causa densii ne compatimescu innainte vediendu perdiarea nostra, ce trebuesce se se nasca indata ce vomu ava ierarcie nacionale! Ce sufletu crestinescu! Li­e de noi mila, ca Tiga­nului de pila. — Noi d’in parte­ ne credemu, cumca abstragandu de la nescari interese mate­riali si unele politice de cari se folosia ierarciea serbésca avendu sub juredaciunea sa besericesca 2 milioane de Romani, ambele parti, despartindu­­ne fratiesce, am casciga numai in privinti’a interese­lor celoru mai innalte cari sunt comuni pentru ori care parte a marei familie omenesci. Despre ade­­verul acestei aserciuni numai acei­a se potu indoi a­le caroru cugete nu sunt curate si a­le caroru pepturi nu le insufla spiretul celu santu al cari­tăţii crestine. Unii ca acesti­a au alunecatu pana a vede si reutatea inimei loru respandîndu pe ca­lea publicității acelu neadeveru istoricu, cumca Romanii neci nu avura ierarhie besericesca, ca­ si candu mai nainte de a veni Serbii in tiera Roma­nii ar fi fostu pagani, or celu putinu numai o tur­ma fără de pastori. — Se privimu inse la fapte cu lumin’a adeverului, care resfira négur’a, ce unii se nevoescu a o face mai désa decâtu e. De la repausarea celui mai de pre urma Metropolitu mosneanu al beséricei ortodose orien­tali in seclul trecutu, barbatii de statu ce stétera atunci in fruntea guvernului nu avura prégitu a impedecă adunarea si tienerea sinodului beseri­­cescu ce se cern­ de atâte ori „pentru alegerea legiuitului Arhi­episcopu al beséricei mosnene de legea ortodosa resariteana. Intr’ acestu modu veduva remanendu ierar­h­ea mosneana, in locu ca după lege dobandîndu­­si al seu arei episcopii si episcopi cu chiamare sufletesca, se fie guvernata după canone cu pote­­re legiuita, delaturandu-se legile besericei si datî­­nele moscenite de la străbuni, d’in tempul acelu­a si pana acum, dens’a mai câ ajunse a fi guvernata in modul, ce in limb’atierenilor nostri esînonimu cu ciomagul, pentru ca repausarea mosneanului Metropolitu se socotise ca unu temeiu de ajunsu­l a face repausate si drepturile ierarhiei nostre mosnene, asiediandu-o sub jugul de si crestinescu dar inse totu jugu al Arci­episcopului d­in satul­­ slavonu militare Carlovetiu. Acestu­a apoi de­­ atunci si pana acum in resperul canonelor beseri­­cesci aruncă in catedrele episcopielor mosnene begiunari, cari nu avura sfiala a scote la mediatu (licitaciune) bineficiele, treptele si chiamarile bese­­ricesci, socotindu totu o data ca se tiene de misiu­nea lor a intruduce limb­a serbesca nu numai in treburile strinsu besericesci, ci chiaru si pana in besericele si scolele poporenilor romani. E lucru de notorietate publica, recunoscuta chiaru si d­in partea confraţilor poporeni sârbi cumca pana in dilele cele mai de pre urma colaciunea binefi­­cielor parodiali eră o arinda formale, pratîsandu­­se cea mai detestabile sîmonie, condemnata prin­­decretele sînodelor ecumenice. Estmodu de unu veacu si mai bine cu totu adînsul se imprascia întunericul in beseric’a mosneana, tientîndu a ni­ se stinge lumin’a sufletâsca, ca cu atatu mai de siguru se ne pota face pentru totdeaun’a préda jăfurilor si nelegiurilor. D’in tempul acestu a asia dara, innadusita aflandu-se adunarea legiuitelor sinode besericesci provinciali si diecesane, mosneanca­ ne Metropolie romanesca d’in Temi si or­a, precum si episco­­piele d’in Garan-Sabisiu, Aradu, Orade- M­a­r­e, remasera in decurgere de unu veacu si mai bine neîmplinite in intielesul dreptului cano­­nicu. Neîmplinite, dicemu! câ­ ce de ora ce la noi Resaritenii de legea ortodosa, Arci­ episcopii si episcopii nu se potu pune după lege, decâtu numai prin legiuitele sînode provinciali si ădeca dîece­­sane, deci după dreptu numai prin clerul si popo­rul respetivu se potu alege cu potere legiuita, — astfelu de sînode vise a­ici in Ungaria, d’in tem­pul repausarei celui d’in urma Metropolitu mosne­anu al tierei ne fiindu iertate, — d’in asta causa nece cu potura fi legiuite, prin urmare neci nu potu fi alesu d’in partea poporului tierei or legi­­uitu Metropolitu, or episcopi legiuiţi si primiţi in intielesul dreptului besericescu; de a­ici se invederéza pre indestulatu, ceea ce disesemu, cumca susamintîtele dîecese mosnene si arcidîe­­cesea tierei d’in lips’a unei alégeri legiuite in intielesul celu adeveratu al dreptului remâsera vacante după tota form’a, pentru ca acei străini, cari sub numire de Vladic’a * * *) nu s’a aruncatu după capu, cuprindiendu scaunele nostre episcopesci fara a fi aleși prin clerul si popo­rul respetivu si fara sînode legali, lipsîti fiindu de chiamarea sufletesca neaperatu trebuinciosa in poterea legilor besericesci, — nu se potu luă in socotîntia legiuita, spre a se poté privi d’in partea moșnenilor, câtu­si de putinu ca fiintie după drep­tu, in aevea de fatia. Noi de altmintrea bucurosu concedemu, cumca intierea turcesca vre unu mai mare beseri­cescu se aiba voia de capul seu, delaturandu ca­lea alegerii legiuite, cu poterea propria si in contr­a vointiei respetîvilor credincioși a vre­unei d­ecese se arunce după capu poporului omeni, ce apoi ar fi de a se dice ca sunt episopi cu chiama­re; la noi inse cari nu suntemu in Turcia, ci sub guvernul celu dreptu al casei austriace, al cărei capu innaltu au dechiaratu ca va domni ca impe­­ratu constitucionale, si ca va fi părinte adeveratu tuturoru poporelor sale celoru credînciose, intre cari noi Romanii nu suntemu cei de pe urma, asemene lucru nu se pote intempla de ici in colo de aceia neci câ potemu primi neci de câtu in be­seric’a nostra astfelu de asiediamentu sâlnicu, dreptu lege besericeasca, neci vomu schimba tariea bratiului cu poterea cuventului, ca inchiandu-ne silei, se recunoscemu de ardierei omeni aruncați după capul nostru prin o ierarcie străină. Carelegionarii noştri, frații Serbi ieau, după cum vedemu, dreptu temelie drepturilor si a constitu­­ciunii loru ierarcice ore care concesiuni, ce li s’ar fi facutu prin liberalitatea imperatului atunci candu fusese nevoiti a fugi in tier’a nostra. In poterea acestoru concesiuni pote se fie iertatu loru, adeca emigraților sârbi a le octrou fara pregetu asiediaminte besericesci, arci­ episcopu si episcopi pre cari apoi ei se aiba ai cunosce de legiuiți, — la care nea mosnenil­r, ce nu sentemu de cet’a * Ce va se insemneze acésta numire intru celu ade­veratu intielesu al cuventului nu potemu aretă, pentru că nu scimu turcesce, dar după semnele cele d’in afara a­le acestei gonge politicesci, am poté-o cercuscrie „Schi­o­­pul domnu in tiera orbilor!“ Auto­ ritatea poporului tote le-au aflatu de bune la Romani, cu catu au fostu mai contrariu ceva lucru ratiunei omenesci cu atata mai ingraba li-au parutu loru a fi ac­ela divinu. Unu adeveru simplu nu i-aru fi miscatu pre ei a­sia tare; loru liau debuitu objete de amiratiune si semne dieesci, si acelea nu s’au potutu află fara numai in lucruri miracu­­culose si ridicule. Intru adeveru, acela au fostu unu lucru forte estra­­vagantu a crede, mântuirea republicei depinde dela ape­­titulu celu sacru a unei gaine si dela dispusetiunea parti­­loru din launtru a victimeloru; inse aceia care au intro­­dusu ceremoniile aceste au cunoscutu partea cea buna si rea a acestora, si asia ei tocma din raţiuni sanatose, au pecatultu in contra insei raţiuni. Decumva cultulu acesta aru fi fostu mai ratiunaveru, si omenii cei literati anca l’aru fi imbratiosiatu tocma asia cu poporulu, inse in acelu casu aru fi perdutu inaintagiulu celu potea asceptu dela elu, au fostu opu dara de nesce asta ceremonie, care pre unii sei tiena in superstitiuine,’ér la altii se le deschidă calea de a intrena politic­a, si aceasta numai prin divina­­tiuni s’au potutu ajunge. Aceste au facutu ca despre sena­torii cei de frunte si literati se credea, ca sciu voi’a celo­ru de susu inse acestia cunoscea de un’a data precumu partea cea ridicula asia si cea folositore a divinatiu­­niloru. Cicerone dice *), ca Fabiu augurulu au tienutu de regula, cumca ori ce era inaintagiosu pentru republica, s’au facutu totu deauna sub auspicie bune. Elu e intru una părere cu Marcelu *), cumca desi credulitatea popo­rului au fundatu intru inceputu institulu auguriloru, totusi usuru aceluia au fostu de lipsa de a se sustiene pentru folosulu republicei; si elu acea diferintia face intre Roma­ni si străini, cumca cestia s’au folositu de auguri in tote impregiurarile, dar ceia numai singuru in afacerile privi­­tore la interesul publicu. Cicerone *) ne invattă, ca candu au tresnitu dea stanga trecui, au fostu semnu bunu, decumva acésta nu s’au intemplatu in adunările poporu­lui, praeterquam ad comitio. Pentruca de au tresnitu­­dea stanga cu ocasiunea adunariloru, atunci au incetatu valorea reguleloru maestriei auguriloru, si atunci superio­ritatea au judecatu după voi­a ei despre bunetatea auspi­­ciloru, si apoi aceste auspicie au fostu unu freni, de care au potutu duce poporulu. Cicerone adauge anca: Hoc institutum reipublicae causa est, ut comitiorum, vel in jure legum, vel in iudiciis populi, vel in creandis ma­­gistratibus, principes civitates essent interpretes. Elu au fostu disu mai nante, ca s’au cetitu din cărțile cele sânte cumca: Jove tonante et fulgurante, comitia populi habere nefas esse. Acésta pentru acea s’au introdusu, dice elu ca se aiba superioritatea pretestu de a disolv­e adunările poporului. *) Altumintrele au fostu unu lucru forte indife­­rinte, cumca ore bune au rele semne arata victim­a ta­­iata, fiindcă de nu corespundea asceptarei cea d’in­­taia atunci taia a duoa, treia, patra, care apoi se chiama hostiae succedanae. Paulu Emiliu voindu a face sacrificiu au fostu silitu a taia duodieci de victime, si totuși dieti nu au fostu industuliti numai prin cea din urma in care apoi s’au aflatu semne prosaitietare de victoria. Deacea era datina a dice ca cu ocasiunea sacrificieloru, victimele din urma suntu de una insemnetate mai mare, cu cele dintâi e, Cesare nu au fostu asia de patientucu Paulu Emiliu, pentruca precum dice Suetoniu *) taiandu elu mai multe victime, si ne aratanduise semne favorabile, au pa­­rasitu altariele cu despretiu, si au intratu in senatu. De vreme ce profetiele atârna dela voi’a superiorita­­tei, asia ea era in posesiunea unui midilocu forte securu, seu de a retienea pre poporu dela un’a batalia, care aru fi avutu unu resultatu funesta, seu de alu înduplecă se întreprindă un’a cu acea, din care aru fi potutu trage fölese. Divinatorii, care totu cu armat’a umblă şi care mai multu era interpreţii generalului decâtu a dieiloru, inspiră curagiu in soldaţi. Decumva din intemplare ceva semnu reu aru fi spariatu armat­a; unu generalu dibaciu semnulu acela odata ilu esplică de favoraveru, precumu au facutu Scipione, care cadiendu pe tiermurele Africei candu au esitu din nala afara, au luatu pamentu in mani si au disu. Esci alu meu o paminte africane, si prin aceste cuvinte elu au facutu de buna una profesia, care s’au parutu a fi forte funesta. Sicilienii imbarcandu spre a merge in contra Afri­cei,asia s’au spariatu de un’a întunecime de sere catu era a­prope de a se abate dela propunere­ si, inse generalel iau incuragiatu dicandu: „Intru adeveru, acesta întune­cime aru fi fostu semnu reu, decumva aru fi aparutu îna­inte de imbarcare, fara de vreme ce numai după acea s’au escatu, ea numai pre Africani ii pote ameninkță.“ Prin acesta au pusu capetu terorei loru si intru unu ob­­jetu infricosiatoriu au aflatu midilocu de ale inmulti curagiulu. Lui C­e­s­a­r­e iau sfatuitu divinatorii mai de multe ori, ca se nu treaca in Afric­a pana nu se va invera. Elu nu au ascultatu de ei, si prin acea au prevenitu pre ini­micii sei care fura acesta ingrijire de sine a lui, aru fi avutu tempu de asi reuni puterile. C r­a s­u sacrificandu au scapatu cutitulu din mana si aceasta s au tienutu de semnu reu, inse elu au manga­­iatu pre poporu dicandu. Acésta nu face nemica, incat sa­­bi’a nu mi-au picatu neci una data din mana“. Lui L­u c­u­­­u tocm­a voindu a începe batai’a cu Tigrane, i­ s’au spusu ca di’a aceia aru fi o dî nenorocosa: „Cu atata mai bine dise elu, noi o vomu preface in noro­­cosa prin victori’a nostra.“ Tarcuiniu Superbulu voindu a fundă jocuri in ouo­­rea dintei Mania, au consultatu pre oracululu lui Apoline, dela care au capatatu unu respunsu oscuru, ca adeca debue sacrificatu capete pentru capete, capitibus pro capi­­tibus supplicandum. Acestu rege mai crudelu anca decâtu superstitiosu au sacrificatu prunci mici, inse Juniu Brutu au schimbatu acestu sacrificiu oribilu, pentruca elu au sacrificatu caciulie de aiu si de macu, si prin acea au im­­plinitu sau au eludatu orad­ulu. *) Alesandru au taiatu nodulu gordianu ne potendulu deslegă , asemena au facutu si Clodiu Pulcheru, pentruca voindu a se lasă intru una bataia navala, au aruncatu in mare gainele cele sânte, dicandu: bee deca nu au voitu se mance *). E dreptu ca a une ori s’au pedepsitu unu generalu că acela, care nu au urmatu profețiile, si aceea anca au fostu unu ereptu nou a politicei Romaniloru. Prin acesta au adusu poporulu la aceea convingere, cumca nu se potu ascrie unei constitutiuni rele a statului sau slabiciunei re­publicei nenorocirile, cetatile scapate sau bătăile perdute, fara aci e de vina unu cetatianu, care au Iritatu pre­diei in contra sa. Prin una apucatura ca acesta nu au fostu greu de a insuflă încredere in poporu nepoftinduse spre acesta alta ce, decâtu cateva ceremonie si sacrifîcie. Asia, candu cetatea era amenentiata sau conturbată de ceva nenorocire, totu deauna i se afla caus’a acesteia in mania are caruia dieu a caruia cultu s’au negrigitu ; si spre a se garanta in contra maniei acestuia, au fostu destulu de a areta sacrificiuri si a face procesiuni, si deuna data a cu­rati orasiulu cu tor­tie, pucioasa si cu moratare. Viptim’a mai nante de a se taia o purtă in jurulu muriloru, si acesta se chiama sacrificium amburbium, et amburbiale. De multe ori anca si armat’a si flota debuiă sese curaţi­­asca, după ce apoi fresce care devinea mai curagiosa. Scevola marele pontifice si Varone m­ulti dintre cei mai mari teol­ogi ai loru, au disu, ca e necesariu de a re­­mane multe lucruri adeverate necunoscute inantea popo­rului si ca se creda in multe lucruri false. Santulu Augus­­tinu dice *), ca Varone prin acea a descoperitu totu secre­­tulu politicil­oru si barbatiloru de statu. Totu ficevoita insusi au impartitu dieii in trei clase precumu ne invatia S. Augustinu *), in clas­a antaia au ocupatu loc­u dieii creaţi de poeţi; in a dupa cei creaţi de filosofi si in­ treia cei creaţi de superioritate, a principibus civitatis. (Va urmă.) *) Hoc reipublicae causa eonstitutum: comîtiorum enim non habendorum causas esse voluerunt. (De Divi­natione.) *) Pluribus hostiis caesis, cum lita^e non posset, in­trolit curiam, spreta religione. (in Jul. Caes. cap. LXXXI.) *) Optimis auspiciis ea geri quae pro reipublicae salute gererentur, quae contra rempublicam fierunt, cont­ra auspicia­tur­. (De senectute, cap. IV.) *) De Divinatione, *) De Divinatione, lib. II. 188 *) Macrob., Saturnal. lib. I. *) Val. Maxim., lib. I, cap. IV. *) Totum consilium prodidit sapientun per quod ci­vitates et populi regérentur. (De Civit. Dei lib. IV. cap. XXXI.) *) De civiitate Dei, lib. IV. cap. XXXI. ♦

Next