Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-01-19 / nr. 1

vru alu subscrie. — Apoi pe langa tóte cu jurna­listic’a din patria,, si străină, pretindea in destula­­rea nationalitatiloru, — si cu romanii din carasiu si castigara limb’a pe cale legiuita, si pe dreptulu autonomiei unui comitatu, — consiliulu totu­si cu o péna, o sterse. Deca rugarile popoareloru suntu tocma asia desierte cu promisiunile, — atunci ce sperantia mai poate se aiba cineva pentru poporulu seu, can­­du in trecutu, nu védi alta, decâtu nebăgare de sé­­na, calcare, storcere. Acelu intimatu renumitu dise mai de­parte „cu autonomi’a comitatului, ’si trage viéti’a, din constitutionalismulu, ce se baseza pe reverinti’a catra lege; si autonomia nu se poate redica peste legislatiune, ce e puterea suprema; dar’ deca comi­­tatulu ’si folosesce drepturile municipale spre stri­carea legiloru, se scóala in contra constitutiunii.“ E lucru firescu, numai atunci este autonomia, candu e si constitutionalismu, dar’ acest’a numai atunci trage după sine reverenti’a catra legi, candu legile suntu drepte pi pentru acesta sânte innain­­tea tuturoru si a tuturora poporeloru, candu acele legi suntu aduse chiaru constitutionalmente prin concurgerea fiacarii parti elementaria din patria. Ore in acestu modu suntu aduse legile, pe cari in­­timatulu ’si laseza valorea sa de supralege peste determinatiunea comitatului? — Ba! E lucru firescu ca antonomi’a comitatului nu se poate redica peste legislatiune; — dar’ atunci, candu patri’a nu se gubernéza numai de legile aduse prin dieta; dar’ atunci — candu după da­tina, in patria — ordinatiunile aduse de comitate, consiliu, tabula regesca, si cancelaria, prin usu se făcură de lege; dar’ atunci candu patri’a a ese­­cutatu in trecutulu seu si asia legi, cari nu fura sanctiunate nici candu,­­ seu pana candu fu ocasiune a se sanctiuna,-----------nu s’ar pute numi nici chiaru de unu casu estraordinariu, ci de comunu, candu unu comitatu s’ar administra prin o determinatiune a sa, adusa din puterea au­tonomiei, si prin modulu seu, pe cale legiuita, cu atata mai tare, cu catu comitatulu, Carasiului, a facutu numai aceea ce a vrutu se faca insusi legislatiunea patriei in dieta — ci din intemplare fu impedecata a — face. Din tote determinatiunile comitatului nostru se vede apicatu, ca nu si-a folositu dreptuile mu­nicipale spre stricarea legiloru nici a constitutiunii, cu atatea mai tare, cu câtu innaltulu gubernu chi­aru in intimatu dice: „c nepatrunsu de simtiemen­­tul cuviintiei, carele ’lu nutresce pentru dreptele pretensiuni de nationalitate a poporeloru din patria, si innaltulu gubernu, n’are dorintia mai inflacarata, si sperantia mai sigura, decatu îndestularea natio­­nalitatiloru.“ In acestu modu gubernulu insu­si trebuia se recunósca ca comitatulu Carasiului, nu a facutu nemic’a in contra voiei gubernului, déca in ade­­veru voiesce se indestulésca natiunalitatile; — apoi e cunoscutu lucru in patria, si in Europa, cu natiunalitatile mai antâiu ’si ceru l­imb’a loru de oficiala. Si déca gubernulu innaltu, vre forte strinsu se se tiena de legalitatea cea adeseori pomenita pe cont’a pagubitiloru de vécuri,­­ se crede ca se fia avutu pacientia se astepte acuma insusi pana la convocarea de nou a dietei si sanctionarea legi­loru pentru limb’a natiunalitatiloru, pe cum si aceste avura pacientia a suferi vécuri si a astepta imbu­­natatirea stării loru, cu atâtu mai tare, cu câtu caus’a nationalitatii nu se mai pote pune după da­­tin’a vecha ad acta cum h­onore — de orece e o cuestiune flagranta, nu numai in patria, ci si afara de patria, si de ce se decide mai tardiu, seu nici de cum in favorea poporeloru superate, de ce e si mai periculosu. Altumintre noi romanii suntem su preuritu de­spoiati candu unu dreptu castigatu „bona fide“ ni se sterge numai prin o pena si numai pentru ca langa ea, este puterea. E curioasa forte concessiunea, ce o face inti­­matulu­i din — mila — pentru romani, dicandu „ca intra romani in coatingerile oficioase a admi­­nistratiunii, diregatorii singulari potu se folosésca limb’a romana. Acést’a, numai bunulu Ddieu o scie interpretă! In scurtu timpu ne vomu covinge, (ca déca acuma, numai intimatele vin. consiliu servescu de lege.) incâtu se esecuta acesta lege, carea dara porta legalitatea in fétita sa, si incâtu se impli­­nesce, chiaru dorintia flagranta a vnn. consiliu pen­tru indestulirea nationalitatiloru. In fine vomu vedea in viitoriu, cum se pricepe dicerea cea repetita „câ si romanii suntu primiți in siantiurile constitutiunii*?"si me temu, câ se nu se pricepa asia ca altii suntu in cetate. Ddieulu celu bunu, carele ne a tienutu pana adi, ne va mai intari inimi de­a, si ni va da sperantie mai bune!!! — * * * Estratu din Protocolulu si edintiei Co­mitetului distriptuale a Cetatei de Petra tînuta in Som­cut’a Mare in 19­ a Decem­brie 1861. In urmarea Cerculariului de convocare a Ilutsritatei Sale Căpitanului supremu, coadunan­­duse toti membrii Comitetului, Ilustritatea sa după datin’a constitutitionale, prin una Comissi­­une sub presidiulu Vice Căpitanului secundar­iu, sta­­tatere din mai multi membrii cu intrega solenitate s’a provocatu a veni in Sal’a Congregatiunei, si asi cuprinde scaunulu presidiale, in urm­a cărei pro­vocări Ilustritatea Sa intre vivate sgomotose a comparații, si ocupandusi scaunulu presidialu a deschisu siediuti’a cu urmatorea cuventare ro­mana : Speptatu Comitetu distriptuale! Adunarea aceast’a de mare insemnetate, dela a cărei decisiuni depinde esistinti’a Comitatului si pe viitoriu, seu desfiintiarea acestuia,­cu soleni­tate o deschidu. In estu tempu seriosu patri’a intréga cu una atenţiune Încordata priveghlédie asupr’a pasîloru nostri, bincuventare, séu blastemu voru urma fapteloru nostre asia precum noi seriositatea situ­­atiunei bine séu reu o vomu intielege-o; dar’ de altmintrea fie critic’a tempului viitoriu macara catu de rigoresa, totusi va apretiui cercustarea ace’a, cu situatiunea distriptului nostru cu multa dife­­renta de acea a celorlalte Comitate din patri­a aceasta, ce istoriculu nepartii­itoriue Îndatinatii a supune unei drepte cumpeniri. Dar’ca istoricii in critic’a loru se se poata, orienta vedu a fi de trebuintla innaintea patriei si innaintea Domniiloru Vóastre cu ccsiunea ace­ast’a pre scurtu a desfasluru, cumu ne amu consti­tuitui pre calea constitutionale, si ce am facutu dela Constituirea noastra in cace.­ De abie a venitu in publicitate Innalt’a dip­loma imperatesca din 20 optobre 1860, care a pusu in celu mai bunu prospeptu Încetarea sistemei absolutistice, si resta­­bilitarea vietiei Constitu­ţionale. Domnia Vostra nu adi intardlatu a present­a la prea innaltulu Tronu una rugare , ca pregradiosu se se Îndure d’in Distriptulu acest’a a denumi unu Căpitănii supremu si chiar’ din smnulu natiunei ro­mane. Dorind­’a Domniiloru Vóstre innaintea Tronu­lui s’a ascultatu, si din patru inşi din petitiunea Domniiloru V. desemnati, eu am avutu norocirea fi alesu si denumitu­. Asia am fostu rechiamatu eu,­ care in 13 ani am traitu retrasu si departatu de distriptulu acesta in celu mai inversluati tempu pre arena lupteloru politice, care puţine flori, dar’cu atatu mai multi spini produce. După prea indurata denumire-mi mi-am luatu in Considerare puterile si ponderandidml patimi­le trecute, internarea la locuri străine si in câtu se pote după combinatiuni aruncandu una căutătură si in dublului viitoriu, lungii tempu si multu­me­am medicatu, se primescu eu staţiunea aceasta strălu­cită, seu ba? si tragandu paralelii intre grelele facende, si intre debilii mei umeri, precandu ideea de a nu primi la mine Începea a se preface in pos­tulaţii, atunci Domnia Vostra in mai multe renduri de provocări, intre espresiuni de dublu si speran­­tia a’ti adresaţii catra mine, care am fostu depar­tatu , cu aceea espertavorire, ca se me grabescu in brad­ele iubirei si increderei, ca cuprindiendu scau­nulu de ochirmuire, sei redau dinstriptului aces­­tui­a drepturile juredicionale si binefacerile din aeste provenitere, care de multu nu le au fo­lositu. A nu deferi provocarea acestei plina de in­credere si cordialitate, aru fi semnatu unu in di­­ferentismu in privintia trebilorui comune a patriei si catra calduroasa alipire a Domniiloru Vóstre a se arata cu unu peptu rece ca ghiad­a. După aceste prin intemplare primindu dem­nitatea de Capitanu supremu, indata me-am grabitu la Viena, unde innainte de toate Majestatei S­ale Apostolice cu devoțiune omagiale i-am multiamitu pentruca a pretiuitu cea mai umilita rugare a Domniiloru Vóstre,in personalitatea mea ne­insem­nata, s’a induratu a denumi unu Capitanu supremu de romanu, de care in distriptulu Cetatei de Petra inca nici candu a fostu. Pe aripile amarei si increderei reciproce me amu grabitu catra Chiaru, unde impresuratu de imbracioslarile fratiloru, Consangenilor, Amiciloru de principiu, ca fostulu representantu a distrip­­tului in anulu 1848, si acum din voia, si după provocarea Domniiloru Vóstre ca Capitanu sup­remii me-am impartasitu de astfellu de semne onerefacatóare a sincerei alipiri a Domniiloru Vostre, in catu acum mai tare decatu odiniora me-au adu­­su la acea determinatiune, ca Domniiloru Vostre voiu fi frate condivisionariu in bine si reu. După aceste cu cea mai mare lutiala ps calea constitutional­asia ne-amu organisatu in­­catu precum romanii aici precumpenitori, asia si ungurii au fostu indestuliti. Inse nu miau pututu incungiura atentiunea inversiunarile si instreinarile, ce sau escatu in unele Comitate de nationalitati diverse, din care causa amesuratu postulateloru tempului, cea mai Mare nestiintia mia’mu intorsuo intr’acolo, sa aflamu unu midiulocu, prin care in distriptulu acest’a ambele elemente, adeca romanii si magiarii in privinti’a folosireî limbei se’i putemu îndestuli. Prin binevointi’a si colaborarea Domniiloru Vostre mi-au succesu si pedecele aceste ale dela­­tura, si inca cu unu resultatu asi’a eclatante, incâtu macarca prin dieta întrebarea nationalitatiloru nu se au deslegatu, totusi cei mai renumiti barbati de stătu, dispusetiunile nóstre, de modelu le au aretatu innainte; nu e mirare, ca Dumnedeu intrelignitia d’in Chiorii, care se scie innaltia preste marginile microcordialitatei, a creatuo in buna voitia. Dela acestu tempu in cace drepturile consti­tuţionale si autonomia distriptului credincioşi le­­amu pastratu, ve-ati nesultu Domnia vostra deo­sebitii in ramulu judecatorescu unu asia resultatu a dovedi, care si periodulu vietiei municipale de odi­­niora, cu multu lu Întrece, Alipirea poporului in privinti’a Domniiloru Vóstre pentru acea e cea mai favoritóre, căci poporulu, fie acela de or­ si ce limba, mai vertosu interesele materiale­le ie in bă­gare de seama si le cumpenesce; fiindcă spiritulu fara buna stare materiala, nu se poate desvolta, sau decumva intre impregiurari deosebiru favoritere pena la unu certu puntu in desvoltare au si innain­­tatu, e amenintiata de una recădere nereconcili­­avera. Intre laptele reciproce de a innainta candu să delaturatu sentintia de auru a lui Horatiu: Virtus est medium viriorum et utriu­­q­u­e r­e d­u­c­t­u­m“ cu acea promissiune a princi­pelui să desfiintiatu dieta, care su fostu dechia­­ratu pre sine de neintregita si pentru acea necom­petenta de a deslega mai multe întrebări meritate. — ca Majestatea S’a in siese luni după delatura­­rea pedeceloru eâra a conchiema Dieta. Intre aceste Domniloruîsâ introdusu unupro­­visoriu, si cu noi innainte de a ne fi pututu tine adunarea comitetului pre patra Noemvriu a. c. ho­­tarita, sâ comunicatii pe langa acea demandare, ca de acum innainte se incetamu a tine ori si ce consfătuiri si adunarî. Mia fostu datoria in urma ordinatiunei a ceste regesei a opri adunarile de mai încolo; nu am in tardiatu de altmintrea mna Noembru a tine una­­conferintia privata cu intreligintia distriptului, a cărei resultatu a fostu, a statulu nostru pelanga obligațiuni solidarie se ’lu tinemu si mai incolea panacandu acesta in interesulu nationalitatei si constitutiunii bine cumpăniții, cu onóre ilu vomu, puté sustiné. Greu a fostu de altmintrea pelanga astfelilu de obligațiune solidara a afla modiulu, pe langa, care cu desvoltarea viétiei constituționale si mai incolo, se ne tinemu terenulu cuprinsu; dar, fi­indcă cu prilegiulu conferintiei acestei­a toti, si solidarminte in personalitatea si in procedura mea de pana acum si-au cautatu garantia, încrederea catra mine dovedita, nu am vrutu in astfeliu de impregiuratu critice, pentru defeptulu de proba, a o periclita, ca prin trecu­tulu meu mi amu castiga­tu una convingere tare: tóate a le face pentru pat­ria, tronu si interesulu bine companitu a nacionalitati­loru, si dec­umva in opul acestu maretiu asiu fi si amenintiatu si predatu totalei căderi si ruinări, totuci cu inima si sufletu liniscitu voiu pogori in adanculu peritiunei, inse impresuratu de amarea Domniiloru Vostre, nu si in alu uitarei eternu mormentu. Pentru acea data nu am intardiatu a ruga pe Eselentia S’a Cancelariulu atunci candu ordinatiu­­nea, in adeveru pentru intrega patria intristatare a sositu, prin care sau opritu adunările Comiteteloru sa binevoiasca a intreveni la Majestatea S’a, ca dupace noi cu purtarea nóstra nu am datu ocasiu,­ne spre a fi de trebuintia a aplica starea aceasta­

Next