Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-01-19 / nr. 1
vru alu subscrie. — Apoi pe langa tóte cu jurnalistic’a din patria,, si străină, pretindea in destularea nationalitatiloru, — si cu romanii din carasiu si castigara limb’a pe cale legiuita, si pe dreptulu autonomiei unui comitatu, — consiliulu totusi cu o péna, o sterse. Deca rugarile popoareloru suntu tocma asia desierte cu promisiunile, — atunci ce sperantia mai poate se aiba cineva pentru poporulu seu, candu in trecutu, nu védi alta, decâtu nebăgare de séna, calcare, storcere. Acelu intimatu renumitu dise mai departe „cu autonomi’a comitatului, ’si trage viéti’a, din constitutionalismulu, ce se baseza pe reverinti’a catra lege; si autonomia nu se poate redica peste legislatiune, ce e puterea suprema; dar’ deca comitatulu ’si folosesce drepturile municipale spre stricarea legiloru, se scóala in contra constitutiunii.“ E lucru firescu, numai atunci este autonomia, candu e si constitutionalismu, dar’ acest’a numai atunci trage după sine reverenti’a catra legi, candu legile suntu drepte pi pentru acesta sânte innaintea tuturoru si a tuturora poporeloru, candu acele legi suntu aduse chiaru constitutionalmente prin concurgerea fiacarii parti elementaria din patria. Ore in acestu modu suntu aduse legile, pe cari intimatulu ’si laseza valorea sa de supralege peste determinatiunea comitatului? — Ba! E lucru firescu ca antonomi’a comitatului nu se poate redica peste legislatiune; — dar’ atunci, candu patri’a nu se gubernéza numai de legile aduse prin dieta; dar’ atunci — candu după datina, in patria — ordinatiunile aduse de comitate, consiliu, tabula regesca, si cancelaria, prin usu se făcură de lege; dar’ atunci candu patri’a a esecutatu in trecutulu seu si asia legi, cari nu fura sanctiunate nici candu, seu pana candu fu ocasiune a se sanctiuna,-----------nu s’ar pute numi nici chiaru de unu casu estraordinariu, ci de comunu, candu unu comitatu s’ar administra prin o determinatiune a sa, adusa din puterea autonomiei, si prin modulu seu, pe cale legiuita, cu atata mai tare, cu catu comitatulu, Carasiului, a facutu numai aceea ce a vrutu se faca insusi legislatiunea patriei in dieta — ci din intemplare fu impedecata a — face. Din tote determinatiunile comitatului nostru se vede apicatu, ca nu si-a folositu dreptuile municipale spre stricarea legiloru nici a constitutiunii, cu atatea mai tare, cu câtu innaltulu gubernu chiaru in intimatu dice: „c nepatrunsu de simtiementul cuviintiei, carele ’lu nutresce pentru dreptele pretensiuni de nationalitate a poporeloru din patria, si innaltulu gubernu, n’are dorintia mai inflacarata, si sperantia mai sigura, decatu îndestularea nationalitatiloru.“ In acestu modu gubernulu insusi trebuia se recunósca ca comitatulu Carasiului, nu a facutu nemic’a in contra voiei gubernului, déca in adeveru voiesce se indestulésca natiunalitatile; — apoi e cunoscutu lucru in patria, si in Europa, cu natiunalitatile mai antâiu ’si ceru limb’a loru de oficiala. Si déca gubernulu innaltu, vre forte strinsu se se tiena de legalitatea cea adeseori pomenita pe cont’a pagubitiloru de vécuri, se crede ca se fia avutu pacientia se astepte acuma insusi pana la convocarea de nou a dietei si sanctionarea legiloru pentru limb’a natiunalitatiloru, pe cum si aceste avura pacientia a suferi vécuri si a astepta imbunatatirea stării loru, cu atâtu mai tare, cu câtu caus’a nationalitatii nu se mai pote pune după datin’a vecha ad acta cum honore — de orece e o cuestiune flagranta, nu numai in patria, ci si afara de patria, si de ce se decide mai tardiu, seu nici de cum in favorea poporeloru superate, de ce e si mai periculosu. Altumintre noi romanii suntem su preuritu despoiati candu unu dreptu castigatu „bona fide“ ni se sterge numai prin o pena si numai pentru ca langa ea, este puterea. E curioasa forte concessiunea, ce o face intimatului din — mila — pentru romani, dicandu „ca intra romani in coatingerile oficioase a administratiunii, diregatorii singulari potu se folosésca limb’a romana. Acést’a, numai bunulu Ddieu o scie interpretă! In scurtu timpu ne vomu covinge, (ca déca acuma, numai intimatele vin. consiliu servescu de lege.) incâtu se esecuta acesta lege, carea dara porta legalitatea in fétita sa, si incâtu se implinesce, chiaru dorintia flagranta a vnn. consiliu pentru indestulirea nationalitatiloru. In fine vomu vedea in viitoriu, cum se pricepe dicerea cea repetita „câ si romanii suntu primiți in siantiurile constitutiunii*?"si me temu, câ se nu se pricepa asia ca altii suntu in cetate. Ddieulu celu bunu, carele ne a tienutu pana adi, ne va mai intari inimi dea, si ni va da sperantie mai bune!!! — * * * Estratu din Protocolulu si edintiei Comitetului distriptuale a Cetatei de Petra tînuta in Somcut’a Mare in 19 a Decembrie 1861. In urmarea Cerculariului de convocare a Ilutsritatei Sale Căpitanului supremu, coadunanduse toti membrii Comitetului, Ilustritatea sa după datin’a constitutitionale, prin una Comissiune sub presidiulu Vice Căpitanului secundariu, statatere din mai multi membrii cu intrega solenitate s’a provocatu a veni in Sal’a Congregatiunei, si asi cuprinde scaunulu presidiale, in urma cărei provocări Ilustritatea Sa intre vivate sgomotose a comparații, si ocupandusi scaunulu presidialu a deschisu siediuti’a cu urmatorea cuventare romana : Speptatu Comitetu distriptuale! Adunarea aceast’a de mare insemnetate, dela a cărei decisiuni depinde esistinti’a Comitatului si pe viitoriu, seu desfiintiarea acestuia,cu solenitate o deschidu. In estu tempu seriosu patri’a intréga cu una atenţiune Încordata priveghlédie asupr’a pasîloru nostri, bincuventare, séu blastemu voru urma fapteloru nostre asia precum noi seriositatea situatiunei bine séu reu o vomu intielege-o; dar’ de altmintrea fie critic’a tempului viitoriu macara catu de rigoresa, totusi va apretiui cercustarea ace’a, cu situatiunea distriptului nostru cu multa diferenta de acea a celorlalte Comitate din patria aceasta, ce istoriculu nepartiiitoriue Îndatinatii a supune unei drepte cumpeniri. Dar’ca istoricii in critic’a loru se se poata, orienta vedu a fi de trebuintla innaintea patriei si innaintea Domniiloru Vóastre cu ccsiunea aceast’a pre scurtu a desfasluru, cumu ne amu constituitui pre calea constitutionale, si ce am facutu dela Constituirea noastra in cace. De abie a venitu in publicitate Innalt’a diploma imperatesca din 20 optobre 1860, care a pusu in celu mai bunu prospeptu Încetarea sistemei absolutistice, si restabilitarea vietiei Constituţionale. Domnia Vostra nu adi intardlatu a presenta la prea innaltulu Tronu una rugare , ca pregradiosu se se Îndure d’in Distriptulu acest’a a denumi unu Căpitănii supremu si chiar’ din smnulu natiunei romane. Dorind’a Domniiloru Vóstre innaintea Tronului s’a ascultatu, si din patru inşi din petitiunea Domniiloru V. desemnati, eu am avutu norocirea fi alesu si denumitu. Asia am fostu rechiamatu eu, care in 13 ani am traitu retrasu si departatu de distriptulu acesta in celu mai inversluati tempu pre arena lupteloru politice, care puţine flori, dar’cu atatu mai multi spini produce. După prea indurata denumire-mi mi-am luatu in Considerare puterile si ponderandidml patimile trecute, internarea la locuri străine si in câtu se pote după combinatiuni aruncandu una căutătură si in dublului viitoriu, lungii tempu si multumeam medicatu, se primescu eu staţiunea aceasta strălucită, seu ba? si tragandu paralelii intre grelele facende, si intre debilii mei umeri, precandu ideea de a nu primi la mine Începea a se preface in postulaţii, atunci Domnia Vostra in mai multe renduri de provocări, intre espresiuni de dublu si sperantia a’ti adresaţii catra mine, care am fostu departatu , cu aceea espertavorire, ca se me grabescu in bradele iubirei si increderei, ca cuprindiendu scaunulu de ochirmuire, sei redau dinstriptului acestuia drepturile juredicionale si binefacerile din aeste provenitere, care de multu nu le au folositu. A nu deferi provocarea acestei plina de incredere si cordialitate, aru fi semnatu unu in diferentismu in privintia trebilorui comune a patriei si catra calduroasa alipire a Domniiloru Vóstre a se arata cu unu peptu rece ca ghiada. După aceste prin intemplare primindu demnitatea de Capitanu supremu, indata me-am grabitu la Viena, unde innainte de toate Majestatei Sale Apostolice cu devoțiune omagiale i-am multiamitu pentruca a pretiuitu cea mai umilita rugare a Domniiloru Vóstre,in personalitatea mea neinsemnata, s’a induratu a denumi unu Capitanu supremu de romanu, de care in distriptulu Cetatei de Petra inca nici candu a fostu. Pe aripile amarei si increderei reciproce me amu grabitu catra Chiaru, unde impresuratu de imbracioslarile fratiloru, Consangenilor, Amiciloru de principiu, ca fostulu representantu a distriptului in anulu 1848, si acum din voia, si după provocarea Domniiloru Vóstre ca Capitanu supremii me-am impartasitu de astfellu de semne onerefacatóare a sincerei alipiri a Domniiloru Vostre, in catu acum mai tare decatu odiniora me-au adusu la acea determinatiune, ca Domniiloru Vostre voiu fi frate condivisionariu in bine si reu. După aceste cu cea mai mare lutiala ps calea constitutionalasia ne-amu organisatu incatu precum romanii aici precumpenitori, asia si ungurii au fostu indestuliti. Inse nu miau pututu incungiura atentiunea inversiunarile si instreinarile, ce sau escatu in unele Comitate de nationalitati diverse, din care causa amesuratu postulateloru tempului, cea mai Mare nestiintia mia’mu intorsuo intr’acolo, sa aflamu unu midiulocu, prin care in distriptulu acest’a ambele elemente, adeca romanii si magiarii in privinti’a folosireî limbei se’i putemu îndestuli. Prin binevointi’a si colaborarea Domniiloru Vostre mi-au succesu si pedecele aceste ale delatura, si inca cu unu resultatu asi’a eclatante, incâtu macarca prin dieta întrebarea nationalitatiloru nu se au deslegatu, totusi cei mai renumiti barbati de stătu, dispusetiunile nóstre, de modelu le au aretatu innainte; nu e mirare, ca Dumnedeu intrelignitia d’in Chiorii, care se scie innaltia preste marginile microcordialitatei, a creatuo in buna voitia. Dela acestu tempu in cace drepturile constituţionale si autonomia distriptului credincioşi leamu pastratu, ve-ati nesultu Domnia vostra deosebitii in ramulu judecatorescu unu asia resultatu a dovedi, care si periodulu vietiei municipale de odiniora, cu multu lu Întrece, Alipirea poporului in privinti’a Domniiloru Vóstre pentru acea e cea mai favoritóre, căci poporulu, fie acela de or si ce limba, mai vertosu interesele materialele ie in băgare de seama si le cumpenesce; fiindcă spiritulu fara buna stare materiala, nu se poate desvolta, sau decumva intre impregiurari deosebiru favoritere pena la unu certu puntu in desvoltare au si innaintatu, e amenintiata de una recădere nereconciliavera. Intre laptele reciproce de a innainta candu să delaturatu sentintia de auru a lui Horatiu: Virtus est medium viriorum et utriuque re ductum“ cu acea promissiune a principelui să desfiintiatu dieta, care su fostu dechiaratu pre sine de neintregita si pentru acea necompetenta de a deslega mai multe întrebări meritate. — ca Majestatea S’a in siese luni după delaturarea pedeceloru eâra a conchiema Dieta. Intre aceste Domniloruîsâ introdusu unuprovisoriu, si cu noi innainte de a ne fi pututu tine adunarea comitetului pre patra Noemvriu a. c. hotarita, sâ comunicatii pe langa acea demandare, ca de acum innainte se incetamu a tine ori si ce consfătuiri si adunarî. Mia fostu datoria in urma ordinatiunei a ceste regesei a opri adunarile de mai încolo; nu am in tardiatu de altmintrea mna Noembru a tine unaconferintia privata cu intreligintia distriptului, a cărei resultatu a fostu, a statulu nostru pelanga obligațiuni solidarie se ’lu tinemu si mai incolea panacandu acesta in interesulu nationalitatei si constitutiunii bine cumpăniții, cu onóre ilu vomu, puté sustiné. Greu a fostu de altmintrea pelanga astfelilu de obligațiune solidara a afla modiulu, pe langa, care cu desvoltarea viétiei constituționale si mai incolo, se ne tinemu terenulu cuprinsu; dar, fiindcă cu prilegiulu conferintiei acesteia toti, si solidarminte in personalitatea si in procedura mea de pana acum si-au cautatu garantia, încrederea catra mine dovedita, nu am vrutu in astfeliu de impregiuratu critice, pentru defeptulu de proba, a o periclita, ca prin trecutulu meu mi amu castigatu una convingere tare: tóate a le face pentru patria, tronu si interesulu bine companitu a nacionalitatiloru, si decumva in opul acestu maretiu asiu fi si amenintiatu si predatu totalei căderi si ruinări, totuci cu inima si sufletu liniscitu voiu pogori in adanculu peritiunei, inse impresuratu de amarea Domniiloru Vostre, nu si in alu uitarei eternu mormentu. Pentru acea data nu am intardiatu a ruga pe Eselentia S’a Cancelariulu atunci candu ordinatiunea, in adeveru pentru intrega patria intristatare a sositu, prin care sau opritu adunările Comiteteloru sa binevoiasca a intreveni la Majestatea S’a, ca dupace noi cu purtarea nóstra nu am datu ocasiu,ne spre a fi de trebuintia a aplica starea aceasta