Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-08-05 / nr. 62

care sunt garantiele natiunalitatii romane, precum si a celora lalte natiunalitati ale patriei? Se tiene ore de aceste garantii, desfacerea, bucatirea Arde­iului in mai multe teritorie natiunale, in mai multe­­ieri? ore e cu potentia a se realisa asémine idea? ore realisarea unei asémine idei s’ar potrivi cu interesele romane, si unguresci, si chiaru sasesci, si mai alesu cu interesele tierei si ale imperatiei ? pre asemine idea se potrivesce cu intieresulu, cu spiritulu propusetiunei a cincea care trateza despre impartirea politica a tierei spre a midi­loci o ad­­ministratiune mai usiara si mai regulata? Ore e conformu spiritului propusetiunei ce sta la lo­­culu antâiu, a­dice ca națiunea romana se fia a patr’a națiune a tierei? pentru ce, rogu-ve, chiaru a patr’a?! Ore la numirea in posturile mai innalte ale tierei, si in viitoriu se mai serveasca de base re­­ligiunea capre tempulupersecutiunilorureligiose? Ore atunci n’ar fi lucru de plânsu, câ­ ce Romanii nu sunt impartiti in vreo 5—6 confesiuni, spre a avea amploiati natiunali de fia-care confesiune? — De alta parte, la desbaterea propusetiunei a treia, se va determina sfer’a lucrarei, sfer’a competîntiei dietei, reportulu tierei Ardélului câtra Monarchia, si câtra celelalte parti ale Monarchiei; cu unu cu­­ventu se va determina: care este dreptulu publicu alu Ardélului? La acésta propusetiune, de abia va fi cu petîntia a nu atinge si famas’a cestiune a unirei, ore intru adeveru unirea Ardealului cu Un­­gari’a, ar fi o cestiune ce ar interesa numai preUn­­guri si pre Imperatulu, la care Romanii n’aru avé nici unu cuventu de grattu? Ore daca asemine vorbe n’au esitu d’in convingere, ci numai d’in o apucatura politica, nu sunt ore o apucatura pre­­hazardata, pre-periculoasa, si in totu casulu preumi­­litaria pentru Romani? — Prin ce si cumu va fi inlocuita Diplom­aLeopoldina? Acestea si alte mai multe asemini mari cestiuni, are de a deslega adu­narea tierei Ardealului. Si daca, DVoastra, Domnule Redactore, mi-ati da voia; mi-asia permite, fara vre­o pretensiune, a cerca si eu deslegarea astora cestiuni, in columnele pretiuitului vostru diariu. Unu Ardelianu. Revista dinrnalistica. „Független“ in anul 177 face aceste combina­­tiuni a­supra situatiunei: 1. Conservarea constîtutiunei atâtu in provin­­ciele eredîtarie, câtu si in Ungari’a si conservarea starei imperiului ca potere mare, e scopul finale atâtu pentru dinastia câtu si pentru tote poporele asiediate sub guvernarea ei; 2. Dreptul dinastiei, esîstînti’a imperiului in­­tregu se baseza pe dreptul istoricu, pentr’acea con­servarea dreptului istoricu e alu doile scopu finale. 3. Egal’a indreptatire a nationalitatiloru ce locuescu in imperiulu intregu, — in câtu se pote fara vatemarea amintîteloru doue principie — acest’a e alu treile scopu finale. FOISIOR’A. NORIA $I CLOȘCA. (Urmare.) Guvernul convinsu despre aceste massime, nu numai a descuviintiatu férte insuretiunea, ci a facutu si re­­monstratiuni, d’in cari nu resultâ alta de câtu absurdul suspiciu, cum ca mărturisirea lui Horia aru fi adeverata, si ca guvernul l’ar’ favorisă. Acestu suspiciu se intari in acele capete cu atâtu mai vertosu, ca­ ce unu curieru sosîtu in 26 noembre de la Vien’a la Sîbiiu, aduse faim’a, cu imp­era­tul da amnestia generale rebeliboru, descuviintia forte insurectiunea si o opresce cu seri­­osîtate, si suspinde tote esecutarile mai departe a pedep­sei de morte, pana ce nu voru sosi comisarii impe­­ratesci (numiti mai susu) contele J­anco ii­cin St generalul Papilla, si comandantele generale generalul Fabris denumitu in loculu generalului Preysz.— Atâtu de intrelepte trebue se fie aceste despusetiuni si in ochii lumei, cu atâtu mai vertosu, câ­ ce indata s’a esperi­­atu, câ imperatul la inceputu a vediutu câ por­tarea gu­vernului nu e destul de via, si a descuviintiatu-o prin depunerea generalului Preusz si prin amonitiuni aspre, câ comisariloru numiti li-a datu plenipotîntia nemărginită, si mai multoru regimente stationate in Transilvania si Ungari’a li au demandatu, ca se innainteze de toate partile, si se impregiure pe rebeli, si astu-felu, unde e cu potîntia se-i aduca la ascultare fara sila, iar’ unde nu e cu potîntia, se intrebuintieze si sîla. Rebelii, carii lățiseră vio­­linitele loru peste comitatul Zarandului, a Unediovei si o parte a comitatului Albei, intre malurile de medianópte si resaritu ale Muresiului (peste care ei n’au trecutu numai­­ odata la Dev’a, precum amintîramu, dar’ fura respinsi), părăsiţi de o parte mare a consociloru loru, si parcelaţi prin trupele ce innaintau spre ei d­in locurile invecinate, se retraseră in munţii de la Campeni,si in partea de media­nopte a comitatului Albei. Nu multu după convorbirea amintita a colonelului Schulz cu capul rebeliloru Hori’a la 1noembrepe candu acesti­a pustiiau mai cu seama in comitatul U n e d i óa r­e i, demanda acestu căpi­tănii alu rebeliloru in 10 noembre ca se se predeie in scrisu tabulei comitatense d’in Unediór’a urmatoriele puncte de capitulatiune : 1. „Comitatul cu toti posesorii sei nobili se puna juramentu pe crucea (ce la inceputu a fostu portata printre rebeli, si la care trebuia se jure toti con­­socii)“ *) 2. „Mai multu se nu fie nobilime ; celu ce poate capeta vr’unu siervitiu imperatescu, se traésca de după elu.“ 6. „Nobilii in tocm’a ca poporul continu, se platésca contributiune“ 4. „Nobilii se-si ieie de locu piciorul d’in posesiunile loru“ 5. „Pamenturile nobili sé seimparta intre tiereni, conformu ordînatiunei pre’nalte imperatesci“ 6. „Daca tabul’a voesce a primi aceste condîtiuni, se puna stindarde albe la palatiu,si la capetele orasiului Deva.“Pana in 14 noembre voescu ei a ascepta in pace respunsul, ca­rele pe diu’a acésta trebue adusu la pop’a Danila inCri­­s­c­­­o­r­u, la d’in contra amenintiâ ca voru urma căpitanului i­o r i’a, si voru ataca D­e v’ a. Pre câtu de neaccepta­bile se fie aceste puncte, ele totu­si sunt interesate, pentru ea areta, unde propiamente i stringea pe resed­ati, asie dieandu, opine’a. — O alta faima mai adauge ca Horia, aru fi emanatu si unu cerc­u lari­u, prin care elu imbia cu pace si linisce pe toti nobilii unguresci, dar’ su condî­­tiunile: 1. „Ca ei se abdica de nobilimea loru, si propieta­­tile loru se le imparta cu R o m a n i­ia. „Ca ei, pana la coronarea unui rege legitimu se lu recunosca pe elu de capitanu general­u, si se asculte de elu; si 3 ca ei se se lase de confesiunea catolica, si se primeasca religiunea greca.“ — Acestu rebelu, pecum se vede, capeta se cugete forte cutediatorie; si se vorbesce ca elu s’aru fi dechia­­ratu , ca intentiunea lui aru fi, de a se impreuna cu core­­ligionarii sei cu Romanii d’in tier’a romanesce, ca împreuna cu ei se cuprindă toata Tran­silvani’a, si se reinoesca imperiul celu vechiu romanu, d’in care (pre cum am aretatu) si tragu ei originea. Ultimul cercu­-­ a­r­­­u alu rebeliloru era indreptatu catra tote satele romanesc­ si cuprinsul lui principalu eră urmatoriul: „Imperatul aru fi acuma la ei, daca ungurii nu i-aru fi mintitu ca domnesce cium’a in ticra, inse peste trei septemani va veni a buna séma, si li va porunci, ce se întreprindă mai departe pentru stirpirea totala a ungu­ri­loru.“ Pentru scrierea astoru-felu de demandatiuni si intemplari, se folosîa Hori’a de unu predicatoru refor­­matu cunoscutu, pe care elu l’a prinsu la Abrudu, la poftă pretutîndene cu sine, si lu folosîâ ca de secretariul seu. De astu-felu de amagiri viclene se foloaeă Hori’a si credinciosul lui CI­o­s­e’ a, si bietul popom indulcitu de speranti’a unei proprietati viitorie, si de eliberarea de uli­­tele robote, se lasă a se conduce la stricare, cu o cre­dulitate înnăscută Romanilor­­. Tote comunitățile fura molipsite de acést’a amagire nefericita; pretutîndenea lu asceptău pe Hori’a, ca si pe unu salvatore, cugetau a-si fi si implinitu detorinitele, seu murmurau pentru ele. Inse d’in toate asceptarile si promisiunile nu s’a alesu nimicii, nici nu urma respunsu la punctele numite mai susu *) Vedi in derem­natura crucea, caria sta pe unu munte, si are trei grindi crucesie. Hori’a se folosîâ si de acésta, împreuna cu cele­lalte însemne arelate a­colo, in amblem’a sa si in sigilu. Aut. 248 Deca aceste trei adeveruri voru fi recunos­cute d’incoce si d’incolo de Laitha, deca vomu re­­cunosce, ca in aceste trei puncte se intr’unescu interesele dinastiei, Ungariei si ale provincieloru eredîtarie, precum si ale tuturoru poporeloru si nationalitatiloru d’in imperiul intregu, atunci ne vomu pricepe usieru; dîsput’a nu va fi sterpa si vomu inainta cu securitate pe cararea ce ne con­duce la scopul intereselor comune. Introducerea patentei d’in fauru, asie precum s’a scrisu, nu e scopu finale, ci forma constituita pentru ajungerea acelui­a. Legile d’in 1848 sunt asisdere numai forma, pentru care nu­ e iertatu a periclita sau a gertfi scopul. Inse in acea parte a patentei d’in fauru ce se referesce la Ungari’a abia se pote descoperi acea forma, ce ne-ar conduce la scopul de toti doritu, e in contr’a principieloru de susu. Ungari’a nu numai pentr’acea nu voesce se tramita deputati in senatul imperiale in intielesul patentei d’in fauru, pentru câ gertfindu continui­tatea de dreptu, ar periclita si constitutiunea sa; ci fiindu câ ar trebui se-si elupte acolo dreptul isto­ricu garantatu prin diplom’a d’in Optovre, ar pe­riclita constitutiunea provincieloru eredîtarie si dora si starea imperiului ca potere mare. Pentr’acea diace in interesul dinastiei, a Un­gariei si a provincieloru eredîtarie, ca acea parte a patentei ce se referesce la Ungari­a, se se modifice. Legile d’in 1848 asisdere nu corespundu sco­pului prefiptu, nu garanteza de ajunsu drepturile regelui Ungariei, si nu implinescu dorintiele juste ale nationalitatiloru d’in Ungaria, — pentru acea legile d’in 1848 asisdere trebue modificate. Si atâtu patent’a d’in fauru, câtu si legile d’in 1848 suntu de a se modifica pe cale constitutin­­nale, câ­ci Mai. S. voesce se guverneze tote popo­rele sale constitutionalminte, si pentru ca numai astufelu se pote spera deslegarea dorita. De la diet’a Transilvaniei primiramu urmatorele sciri: In 29 Jul. s’a­­constituitu comisîunea însărci­nata cu compunerea adresei, alegandu-si de presie­­dînte pe Metrop. Sterca-Siulutiu si de refe­­rinti pe Baritiu si pe Ranicher. Comisîunea a tinutu siedînti’a prima in 30 Jul.­eppul Siaguna in o cuventare a desfasiu­­ratu cuprinsul adresei, formularea acestei­a s’a concrediatu unui referinţe, diplom’a leopoldîna s’a primitu ca puntu de plecare. Numai unu Sasu n’a voitu a primi de plecare puntul istoricii. Dis­­put’a a fostu lunga si înfocata. Proiectul de adresa se va împărţi intre deputaţi cam la 5 —­8 i. c. Romanii au tinutu conferintia lunga in loca­litatea seminariulu teologicu gr. or. Guvernul in siedinti’a d’in 31 Jul. a decisu a se ordina alegeri noue in acele cercuri ce nu-su inca representate la dieta, diu’a alegerei s’a defiptu pe 12 aug. Totu d’in acesta siedînti’a se va tramite re­­presentatiune câtra Mai.­s. in privinti’a regalistiloru cari nu se’nfatisiara. Secțiunile au insciintiatu pe presiedîntele die­tei, ca ele s’a constituitu.­ ­ Resjmnsu la corespimdinti’a «.d­in Parasi­u cu tiata lu 15. Juliu 1863 “ * *) Intre numeroasele scăderi, cari a le avéa marturisescu si le recunoscu cu toata sinceritatea si naivitatea, numera eu si acea, cu opiniunea mea in privinti’a ori cărei intre­­baciuni, persoane au objetii, o dau pre fatia, cu cea mai mare franchetia, totudeauna, si intre ori ce impregiurari, adese ori fara toata crutiarea. Aceasta insusire carea nimene nu mi o poate abnega, o numescu eu scădere, cu toate câ alții o aru cualificâ de virtute, — scădere pentru acea câ­ce si despre virtuti stâ „omnequod estnimium vertiturin vitium.“ Insusirei acesteia pentru mine sinistre, amu de a multiumi câ pre câtu e de largu cerculu stimatoriloru, pre atâtu e de angustu alu amiciloru mei, câ­ ce a ascultâ ade­­verulu, mai virt­osu daca este amaru, nici amiciloru nu le place Si totu­si nici câ potu, nici câ voiu se resîstu natu­rei mele si nici de cumu nu me potu îndupleca la acea, ca se ascundu cugetele mele, si se refacu adeverulu, cu atât’a mai pucinu a mi pune pe fatia masc’a lina si fina a ipocrisîei, au tocm’a a maguit neadeverulu si a laudă seu baremu numai a ascunde, seu a neted! ce e reu după pă­rerea mea, cu tóate ca inca in prunci’a mea amu invetiatu si nu numai ca nu amu uitatu, dara cu dorere amu si es­­periatu in decursulu vietiei mele pline de amaraciuni, si desamagiri, cu:veritas odium parit. Scaderei mele amintite aduse in tributu si prin pu­blicarea articolului meu in „Sürgöny“­ in 11. Juliu a. c. de­spre carele corespundîntele Telegrafului dice ca e o tra­­vestia, sau nu scie ce, de nu cum­va e parodia ironica de­spre romanii Logosieni. Domnule corespundînte! articolulu pomenitu in câtu nu privesce la carapterulu Administratoriului Comitatului nostru, a caruia carapteristica au provenitu d’in adanculu animei mele, si mi forméza convingerea cea mai tare, — nu este a travestî’a, nici câ este parodia, ci este o satira, ca­ci „dificile erat satyram non scribere“ este o ironia mu­­sieatore inse nu a­supr’a Carasieniloru nici a Logosieni­­loru, in mici loculti caror’a de 16 ani vietiuescu, si ca­­ror’a pentru onorea mie pana acum’a aretata prin nenu­­merate fapte, si cu feliurite ocasiuni sum datoriu cea mai mare multiumita, ci numai in contr’a si despre unii, mai dica odata numai unii (precum amu si scrisu in articolulu meu) dintre romanii neuniti logosieni, carii pote la îndem­narea, sau cu cointielegerea unui Mephistofeie au jucatu unu rolu carele cu natur­a sincera si deschisa a romanu­lui nu se potrivesce nici de cum * Infandum regule jubes renovare do­lorem. *) Vedi Nr. 56 si 57 ai „Telegrafului Romanu.“

Next