Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-08-05 / nr. 62
care sunt garantiele natiunalitatii romane, precum si a celora lalte natiunalitati ale patriei? Se tiene ore de aceste garantii, desfacerea, bucatirea Ardeiului in mai multe teritorie natiunale, in mai multeieri? ore e cu potentia a se realisa asémine idea? ore realisarea unei asémine idei s’ar potrivi cu interesele romane, si unguresci, si chiaru sasesci, si mai alesu cu interesele tierei si ale imperatiei ? pre asemine idea se potrivesce cu intieresulu, cu spiritulu propusetiunei a cincea care trateza despre impartirea politica a tierei spre a midiloci o administratiune mai usiara si mai regulata? Ore e conformu spiritului propusetiunei ce sta la loculu antâiu, adice ca națiunea romana se fia a patr’a națiune a tierei? pentru ce, rogu-ve, chiaru a patr’a?! Ore la numirea in posturile mai innalte ale tierei, si in viitoriu se mai serveasca de base religiunea capre tempulupersecutiunilorureligiose? Ore atunci n’ar fi lucru de plânsu, câ ce Romanii nu sunt impartiti in vreo 5—6 confesiuni, spre a avea amploiati natiunali de fia-care confesiune? — De alta parte, la desbaterea propusetiunei a treia, se va determina sfer’a lucrarei, sfer’a competîntiei dietei, reportulu tierei Ardélului câtra Monarchia, si câtra celelalte parti ale Monarchiei; cu unu cuventu se va determina: care este dreptulu publicu alu Ardélului? La acésta propusetiune, de abia va fi cu petîntia a nu atinge si famas’a cestiune a unirei, ore intru adeveru unirea Ardealului cu Ungari’a, ar fi o cestiune ce ar interesa numai preUnguri si pre Imperatulu, la care Romanii n’aru avé nici unu cuventu de grattu? Ore daca asemine vorbe n’au esitu d’in convingere, ci numai d’in o apucatura politica, nu sunt ore o apucatura prehazardata, pre-periculoasa, si in totu casulu preumilitaria pentru Romani? — Prin ce si cumu va fi inlocuita DiplomaLeopoldina? Acestea si alte mai multe asemini mari cestiuni, are de a deslega adunarea tierei Ardealului. Si daca, DVoastra, Domnule Redactore, mi-ati da voia; mi-asia permite, fara vreo pretensiune, a cerca si eu deslegarea astora cestiuni, in columnele pretiuitului vostru diariu. Unu Ardelianu. Revista dinrnalistica. „Független“ in anul 177 face aceste combinatiuni asupra situatiunei: 1. Conservarea constîtutiunei atâtu in provinciele eredîtarie, câtu si in Ungari’a si conservarea starei imperiului ca potere mare, e scopul finale atâtu pentru dinastia câtu si pentru tote poporele asiediate sub guvernarea ei; 2. Dreptul dinastiei, esîstînti’a imperiului intregu se baseza pe dreptul istoricu, pentr’acea conservarea dreptului istoricu e alu doile scopu finale. 3. Egal’a indreptatire a nationalitatiloru ce locuescu in imperiulu intregu, — in câtu se pote fara vatemarea amintîteloru doue principie — acest’a e alu treile scopu finale. FOISIOR’A. NORIA $I CLOȘCA. (Urmare.) Guvernul convinsu despre aceste massime, nu numai a descuviintiatu férte insuretiunea, ci a facutu si remonstratiuni, d’in cari nu resultâ alta de câtu absurdul suspiciu, cum ca mărturisirea lui Horia aru fi adeverata, si ca guvernul l’ar’ favorisă. Acestu suspiciu se intari in acele capete cu atâtu mai vertosu, ca ce unu curieru sosîtu in 26 noembre de la Vien’a la Sîbiiu, aduse faim’a, cu imperatul da amnestia generale rebeliboru, descuviintia forte insurectiunea si o opresce cu seriosîtate, si suspinde tote esecutarile mai departe a pedepsei de morte, pana ce nu voru sosi comisarii imperatesci (numiti mai susu) contele Janco iicin St generalul Papilla, si comandantele generale generalul Fabris denumitu in loculu generalului Preysz.— Atâtu de intrelepte trebue se fie aceste despusetiuni si in ochii lumei, cu atâtu mai vertosu, câ ce indata s’a esperiatu, câ imperatul la inceputu a vediutu câ portarea guvernului nu e destul de via, si a descuviintiatu-o prin depunerea generalului Preusz si prin amonitiuni aspre, câ comisariloru numiti li-a datu plenipotîntia nemărginită, si mai multoru regimente stationate in Transilvania si Ungari’a li au demandatu, ca se innainteze de toate partile, si se impregiure pe rebeli, si astu-felu, unde e cu potîntia se-i aduca la ascultare fara sila, iar’ unde nu e cu potîntia, se intrebuintieze si sîla. Rebelii, carii lățiseră violinitele loru peste comitatul Zarandului, a Unediovei si o parte a comitatului Albei, intre malurile de medianópte si resaritu ale Muresiului (peste care ei n’au trecutu numai odata la Dev’a, precum amintîramu, dar’ fura respinsi), părăsiţi de o parte mare a consociloru loru, si parcelaţi prin trupele ce innaintau spre ei din locurile invecinate, se retraseră in munţii de la Campeni,si in partea de medianopte a comitatului Albei. Nu multu după convorbirea amintita a colonelului Schulz cu capul rebeliloru Hori’a la 1noembrepe candu acestia pustiiau mai cu seama in comitatul U n e d i óa re i, demanda acestu căpitănii alu rebeliloru in 10 noembre ca se se predeie in scrisu tabulei comitatense d’in Unediór’a urmatoriele puncte de capitulatiune : 1. „Comitatul cu toti posesorii sei nobili se puna juramentu pe crucea (ce la inceputu a fostu portata printre rebeli, si la care trebuia se jure toti consocii)“ *) 2. „Mai multu se nu fie nobilime ; celu ce poate capeta vr’unu siervitiu imperatescu, se traésca de după elu.“ 6. „Nobilii in tocm’a ca poporul continu, se platésca contributiune“ 4. „Nobilii se-si ieie de locu piciorul d’in posesiunile loru“ 5. „Pamenturile nobili sé seimparta intre tiereni, conformu ordînatiunei pre’nalte imperatesci“ 6. „Daca tabul’a voesce a primi aceste condîtiuni, se puna stindarde albe la palatiu,si la capetele orasiului Deva.“Pana in 14 noembre voescu ei a ascepta in pace respunsul, carele pe diu’a acésta trebue adusu la pop’a Danila inCriscoru, la d’in contra amenintiâ ca voru urma căpitanului io r i’a, si voru ataca De v’ a. Pre câtu de neacceptabile se fie aceste puncte, ele totusi sunt interesate, pentru ea areta, unde propiamente i stringea pe resedati, asie dieandu, opine’a. — O alta faima mai adauge ca Horia, aru fi emanatu si unu cercu lariu, prin care elu imbia cu pace si linisce pe toti nobilii unguresci, dar’ su condîtiunile: 1. „Ca ei se abdica de nobilimea loru, si propietatile loru se le imparta cu R o m a n iia. „Ca ei, pana la coronarea unui rege legitimu se lu recunosca pe elu de capitanu generalu, si se asculte de elu; si 3 ca ei se se lase de confesiunea catolica, si se primeasca religiunea greca.“ — Acestu rebelu, pecum se vede, capeta se cugete forte cutediatorie; si se vorbesce ca elu s’aru fi dechiaratu , ca intentiunea lui aru fi, de a se impreuna cu coreligionarii sei cu Romanii d’in tier’a romanesce, ca împreuna cu ei se cuprindă toata Transilvani’a, si se reinoesca imperiul celu vechiu romanu, d’in care (pre cum am aretatu) si tragu ei originea. Ultimul cercu- aru alu rebeliloru era indreptatu catra tote satele romanesc si cuprinsul lui principalu eră urmatoriul: „Imperatul aru fi acuma la ei, daca ungurii nu i-aru fi mintitu ca domnesce cium’a in ticra, inse peste trei septemani va veni a buna séma, si li va porunci, ce se întreprindă mai departe pentru stirpirea totala a unguriloru.“ Pentru scrierea astoru-felu de demandatiuni si intemplari, se folosîa Hori’a de unu predicatoru reformatu cunoscutu, pe care elu l’a prinsu la Abrudu, la poftă pretutîndene cu sine, si lu folosîâ ca de secretariul seu. De astu-felu de amagiri viclene se foloaeă Hori’a si credinciosul lui CIose’ a, si bietul popom indulcitu de speranti’a unei proprietati viitorie, si de eliberarea de ulitele robote, se lasă a se conduce la stricare, cu o credulitate înnăscută Romanilor. Tote comunitățile fura molipsite de acést’a amagire nefericita; pretutîndenea lu asceptău pe Hori’a, ca si pe unu salvatore, cugetau a-si fi si implinitu detorinitele, seu murmurau pentru ele. Inse d’in toate asceptarile si promisiunile nu s’a alesu nimicii, nici nu urma respunsu la punctele numite mai susu *) Vedi in deremnatura crucea, caria sta pe unu munte, si are trei grindi crucesie. Hori’a se folosîâ si de acésta, împreuna cu celelalte însemne arelate acolo, in amblem’a sa si in sigilu. Aut. 248 Deca aceste trei adeveruri voru fi recunoscute d’incoce si d’incolo de Laitha, deca vomu recunosce, ca in aceste trei puncte se intr’unescu interesele dinastiei, Ungariei si ale provincieloru eredîtarie, precum si ale tuturoru poporeloru si nationalitatiloru d’in imperiul intregu, atunci ne vomu pricepe usieru; dîsput’a nu va fi sterpa si vomu inainta cu securitate pe cararea ce ne conduce la scopul intereselor comune. Introducerea patentei d’in fauru, asie precum s’a scrisu, nu e scopu finale, ci forma constituita pentru ajungerea aceluia. Legile d’in 1848 sunt asisdere numai forma, pentru care nu e iertatu a periclita sau a gertfi scopul. Inse in acea parte a patentei d’in fauru ce se referesce la Ungari’a abia se pote descoperi acea forma, ce ne-ar conduce la scopul de toti doritu, e in contr’a principieloru de susu. Ungari’a nu numai pentr’acea nu voesce se tramita deputati in senatul imperiale in intielesul patentei d’in fauru, pentru câ gertfindu continuitatea de dreptu, ar periclita si constitutiunea sa; ci fiindu câ ar trebui se-si elupte acolo dreptul istoricu garantatu prin diplom’a d’in Optovre, ar periclita constitutiunea provincieloru eredîtarie si dora si starea imperiului ca potere mare. Pentr’acea diace in interesul dinastiei, a Ungariei si a provincieloru eredîtarie, ca acea parte a patentei ce se referesce la Ungaria, se se modifice. Legile d’in 1848 asisdere nu corespundu scopului prefiptu, nu garanteza de ajunsu drepturile regelui Ungariei, si nu implinescu dorintiele juste ale nationalitatiloru d’in Ungaria, — pentru acea legile d’in 1848 asisdere trebue modificate. Si atâtu patent’a d’in fauru, câtu si legile d’in 1848 suntu de a se modifica pe cale constitutinnale, câci Mai. S. voesce se guverneze tote poporele sale constitutionalminte, si pentru ca numai astufelu se pote spera deslegarea dorita. De la diet’a Transilvaniei primiramu urmatorele sciri: In 29 Jul. s’aconstituitu comisîunea însărcinata cu compunerea adresei, alegandu-si de presiedînte pe Metrop. Sterca-Siulutiu si de referinti pe Baritiu si pe Ranicher. Comisîunea a tinutu siedînti’a prima in 30 Jul.eppul Siaguna in o cuventare a desfasiuratu cuprinsul adresei, formularea acesteia s’a concrediatu unui referinţe, diplom’a leopoldîna s’a primitu ca puntu de plecare. Numai unu Sasu n’a voitu a primi de plecare puntul istoricii. Disput’a a fostu lunga si înfocata. Proiectul de adresa se va împărţi intre deputaţi cam la 5 —8 i. c. Romanii au tinutu conferintia lunga in localitatea seminariulu teologicu gr. or. Guvernul in siedinti’a d’in 31 Jul. a decisu a se ordina alegeri noue in acele cercuri ce nu-su inca representate la dieta, diu’a alegerei s’a defiptu pe 12 aug. Totu d’in acesta siedînti’a se va tramite representatiune câtra Mai.s. in privinti’a regalistiloru cari nu se’nfatisiara. Secțiunile au insciintiatu pe presiedîntele dietei, ca ele s’a constituitu. Resjmnsu la corespimdinti’a «.din Parasiu cu tiata lu 15. Juliu 1863 “ * *) Intre numeroasele scăderi, cari a le avéa marturisescu si le recunoscu cu toata sinceritatea si naivitatea, numera eu si acea, cu opiniunea mea in privinti’a ori cărei intrebaciuni, persoane au objetii, o dau pre fatia, cu cea mai mare franchetia, totudeauna, si intre ori ce impregiurari, adese ori fara toata crutiarea. Aceasta insusire carea nimene nu mi o poate abnega, o numescu eu scădere, cu toate câ alții o aru cualificâ de virtute, — scădere pentru acea câce si despre virtuti stâ „omnequod estnimium vertiturin vitium.“ Insusirei acesteia pentru mine sinistre, amu de a multiumi câ pre câtu e de largu cerculu stimatoriloru, pre atâtu e de angustu alu amiciloru mei, câ ce a ascultâ adeverulu, mai virtosu daca este amaru, nici amiciloru nu le place Si totusi nici câ potu, nici câ voiu se resîstu naturei mele si nici de cumu nu me potu îndupleca la acea, ca se ascundu cugetele mele, si se refacu adeverulu, cu atât’a mai pucinu a mi pune pe fatia masc’a lina si fina a ipocrisîei, au tocm’a a maguit neadeverulu si a laudă seu baremu numai a ascunde, seu a neted! ce e reu după părerea mea, cu tóate ca inca in prunci’a mea amu invetiatu si nu numai ca nu amu uitatu, dara cu dorere amu si esperiatu in decursulu vietiei mele pline de amaraciuni, si desamagiri, cu:veritas odium parit. Scaderei mele amintite aduse in tributu si prin publicarea articolului meu in „Sürgöny“ in 11. Juliu a. c. despre carele corespundîntele Telegrafului dice ca e o travestia, sau nu scie ce, de nu cumva e parodia ironica despre romanii Logosieni. Domnule corespundînte! articolulu pomenitu in câtu nu privesce la carapterulu Administratoriului Comitatului nostru, a caruia carapteristica au provenitu d’in adanculu animei mele, si mi forméza convingerea cea mai tare, — nu este a travestî’a, nici câ este parodia, ci este o satira, caci „dificile erat satyram non scribere“ este o ironia musieatore inse nu asupr’a Carasieniloru nici a Logosieniloru, in mici loculti caror’a de 16 ani vietiuescu, si caror’a pentru onorea mie pana acum’a aretata prin nenumerate fapte, si cu feliurite ocasiuni sum datoriu cea mai mare multiumita, ci numai in contr’a si despre unii, mai dica odata numai unii (precum amu si scrisu in articolulu meu) dintre romanii neuniti logosieni, carii pote la îndemnarea, sau cu cointielegerea unui Mephistofeie au jucatu unu rolu carele cu natura sincera si deschisa a romanului nu se potrivesce nici de cum * Infandum regule jubes renovare dolorem. *) Vedi Nr. 56 si 57 ai „Telegrafului Romanu.“