Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-11-29 / nr. 96

5. Fondulu căsătorițiloru. Urditu la a. 1815 si adunatu din cate 20 cr. tacsa ce are a platî fiacare parechia, care se cununa. Scopulu lui era ajutorarea altoirii de versatu. Pe la 1855 fondulu acesta avea unu capitalii de 78112 fl. 51% cr. m. c., era d­in. venitulu lui se platea diurne pana la 5000 fl. pe anu, cumu si unu stipendiu de 360 fl. m. c. pentru unu chirurgii la Vienna. 6. Fondulu biliardelor u. Inceputu la a. 1818 d­in tacsele de cate 12, 8 si 4 fl.­­ m. c. ce se luă pe la cetati si orasie pentru cate unu biliardu, era scopulu ei era ca se se dea aresi­ care ajutoriu arestantiloru scapati d’in prinsarea tierii dela Gherl’a. Acelea tacse in a. 1835 au incetatu, nu seimu pentru ce. In a. 1855 capitalulu acestui fondu era 13.389 fl. 45% cf. m. c. Ce se mai face cu venitulu lui, iarasi nu seimu.­­OF­o n­d­u­­­u s­e­m­i­n­a­r­i­a­­­u gr.­neu­­n­i­t­uTintemeiatu d’in colecte de buna voia întreprinse intre anii 1817 si 1827 cu scopu de a se cumpera resiedînti’a episcopesca de mai nainte. După cumperarea acelei case a mai remasu unu prisosu de 3309 fl. 49 cr., pe care apoi episcopulu Vas. Moga in a. 1830 lu dede gubernului spre a lu administra. In a. 1855 sum’a totala a fondului era 14,298 fl. 52% cf. m. c. Acestu fondu are nesce venituri si dela orasielulu Feldióra (Marienburg) din districtulu Brasiovului; inse ce felu de venituri ? Cine le tiene socotél’a? Se mai spune ca de sîguru, ca din veniturile acestui fondu trebue se se platesca pe fiacare anu 12 stipendie de cate 60 fl. m. c. (8) Fondulu gr.-n.-m­. de 30 mii fl. m. c. Acestu fondu s’a intemeiatu (in urmarea osteneleloru lui Niculae Baiulu d’in Zernesci) la a. 1839 d’in restulu de 30 mii fl. care au remasu si s’au fostu ratacitu inca dela 1763, decandu cu organisarea regimenteloru roma­­nesci confiniate (de granitia) din sumele cate au fostu a se platî locuitoriloru, carii nevoindu a priimi armele si­ parasira mosiele, care apoi au fostu date altora capaci de arme. Scopulu fondului este a se data d­in venitu mai mulţi preoţi romanesci de legea gr.-resariteana. Capi­talulu acestui fondu in a. 1855 era 43.803 fl. 33 cr. m. c. era inse datoru la fondulu semi­­nariului 600 fl. la alu lui Moga 120 fl. la alu casatoritiloru 1560 fl. la celu sîdocsîalu 2329 fl. 43% cr. la alu vameloru 2000 fl. m. c. Pen­­tru ce? — /yNFondulu numitu alu ep p u l­ui V. M o g a, testatu prin acelasiu in suma de 29,622 fl. m. c. pentru ajutorarea clerului si a tinerimii studiose. Ci acestu fondu era in a 1855 numai 17,100 fl. m. c, era restulu se cuprinde in datorii active, inse mai ca despe­rate, cumu si in restantie de interese inca neplatîte. . 10. Fondulu s m i n t­î t­i­­­o r­u (nebuni­­loru). Inceputu la a. 1830 prin colecte de buna voia. In a. 1855 capitalulu acelui fondu era 16433 fl. 50% cr. m. c. Ce se facea cu venitulu, nu am potutu afla 3 domu inse cu so­cotél’a, câ dupa­ ce s’a cladîtu mareti’a casa de smintîti in Sabiiu, fondulu si venitulu lui se va fi incorporatu la celu destinatu pentru ada­­postirea nefericitiloru. 11. Fondulu d’in femete (Fundus m­edialis) urditu in anii de femete 1815 —16. Capitululu si venitulu necunoscutu ! 12. Fondulu s u r d o­ m u t i t o r u , inte­meiatu in a. 18^1 totu prin colecte. Acelasiu in a. 1855 era*3056 fl. 43% cf. m. c. Ce s’a alesu de acestu fondu, inca nu scimu. 13. Fondulu institutului de orbi. Urditu numai d’in 15. Martiu 1854. Câtu este de mare ? — 14. Fondulu v e t e r i n a r i t­o r u. Esîsta dela anii 1824 si 1826, prin colecte de buna voia si e destinatu pentru stipendie ce ar’ fi a se da studentiloru medîcinei de vite (veterina­­ria). In a. 1855 se afla sumasier’a de 187 fl. 5% cr. m. c. Vai de ea. 15. Fondulu viteloru de mace­­latu. Se trage din a. 1812 si fusese desti­nata a se desdauna d’in elu locuitorii pentru vitele luate dela ei in resbelulu franco-rusescu, ceea ce inse nu s’a intemplatu neci­ odata. In a. 1830 s’a denumitu ce e dreptu, o comisîune cu însărcinare ca se scoţia la lumina pe ome­­nii păgubiți, cumu si sumele ce ar fi fostu se priimescu fiacare pentru vitele câte li s’au luatu, ci operaturu acelei comisîuni s’a inmor­­mentatu in Vien’a, in câtu acelasiu n’a mai vediutu lumin’a dilei. Intr’aceea totusi s’au datu d’in cass’a camerala (cumu ai dice impe­riala) in cass’a provinciala (a tierii Ardealului) câte­va sume, care împreuna cu pretiulu sâu­­lui si alu peiloru adunatu in 1813 s’au pusu cu dobenda (interesu). Sum’a acestui fondu in a. 1855 era 18620 fl. 3% cf. m. c. Nimene nu mai scia, care se fia scopulu acestui fondu, după ce păgubiții d’in anii 1812 si 1813­ abia se mai afla in viétia. Cea mai curioasa impre­­giurare inse este aceea, ca dupa­ ce numitulu fondu nu se intrebuintia pentru neci unu felu de scopu, apoi acelasiu e totu­si datoru si anume la fondulu sîdocsîalu 1000 fl., iara la alu casatoritiloru 883 fl. 212/4 cf. m. c. 16. Fondulu cailoru licitati (fun­dus equorum exauctoratorum). Acestu fondu se trage d’in resboiele turcesci de sub JosifuII. si Leopoldu II., pre candu anume locuitorii loru ardeleni li s’au luatu forte multe vite si mai alesu cai, pentru carii s’a datu oresi­care despăgubire la acei clironomi ai pagubitiloru, carii se mai afla pe la 1830 in viétia, multi inse nu s’au mai pututu desdauna, pentru ca neci chiaru clironomii loru nu se mai aflara. In a. 1845 se mai cunoscea oare­care urme ale acelui fondu. In anulu 1855 s’au gasîtu inca numai 1255 fl. m. c. Ce se va fi alesu din ceealalta parte a capitatului, scla Ddieu. 17. Fondulu insurectiunii. Urditu in anii 1809 si 1812 din ofertele nobilimii, dintre care vise o parte mare neci pana in diu’a pe astadi nu e platîta. Scopulu fondului fusese a se coperi spesele insurectiunii celei tragice a nobilimii in contra lui Napoleonii. In a. 1855 se mai afla d’in acelu fondu sum’a de fl. 54304 cf. 5 m. c. Dîet’a d’in 1842/3 destinase acesti bani pentru infiintiarea muse­­ului nationalu, pentru cladîrea unui palatu alu tierei, cumu si pentru inmarirea teatrului un­­gurescu d’in Clusiu, ci Domnitorulu reiepta acésta hotarire a dîetei. — Earasi lucru mis­teriosul Acestu fondu e datoru la alu cailoru 600 fl. m. c. inse pentru­ ce, déca din fondu nu se da nicairi nimicu ? 18. Fondulu pentru cas’a tierii (fundus domus regnicolaris.) Adunatu d’in o­fertele com­itateloru, scauneloru si ale sasi­loru pentru cumperarea fostei monastiri a lesuitiloru in Clusiu. Acea casa s’a si cumperatu cu 60894 fl. m. c. si a remasu unu restu de ba­ni, care punendu-se cu dobenda, pana la 1855 crescuse la sum­a de 8534 fl. 9% cr. m. c. Dieta va vedea spre ce scopu sunt a se des­tină inca si acești bani. 19. Fondulu teologiloru protes­tanți. In a. 1830 imperatulu Fraciscu I. d­e­­manda a se da din fondulu cameralii 30 sti­pendie pentru teologii protestanti, carii ar’ in­­vetia in universitatea Vienei si anume de cate 100, 80 si 50 fl. Spre a se imulti fondulu se intreprinsera si colecte, inse cu prea putinu resultatu, pentruca acelasiu in a. 1855 era nur mai de 1402 fl. 54% cr. m. c. 20. Fondulu baronului J o s i n t­z i, care dăruise 400 fl. m. c. mi se pare pentru aves­tan li Aceștia fondu in a. 1855 ara 864 fl. 1% cr. m. c. 21. Fondulu lui Antal pentru scóle de meserii (Gewerbeschulen Fond.) Dedicatu de asesorulu David Moises Antal in au. 1847 in suma de 4000 fl. m. c. spre a se deschide o scóla de meserii in Odorheiu. A­­cestu fondu in a. 1854 se incorpora la fon­­dulu politecnicu. (Vedi Nr. 23.) 22. Fondulu mu s eu l­u i n a t i u n­a­lu. FO­I­S­I­O­R’A. Câte­va epistole a­le unui peregrinii Transilvanii reve­­­liate si ajustate după mai mulţi ani. XIV. „Occhj, stelle mortali, miniştri de’ miei mali; Se chiusi mi occidete, aperti cosa farete ?“ (Incliiare.) Asia candu me aeutrediu cu fesulu grecescu cu ciucurulu de auru pana la umeru nu numai o­­glind’a mi face compleminte, dara mai alesu o céta de domnisiere compusa d’in diversele ramuri ale vi­­etiei indo-europene si­ desputa prerogatîv’a a me avé de cavaleriu. Desu petrecemu cu jocuri innod­ati si facemu espedîtiune de desfetare impregiuru, pre gi­­osu, cu trasur’a seu călări. Locuri delicilose suntu la castelulu vech­iu in pă­dure, de unde preste lunc’a Renului ne uitamu departe in Franci’a, vila favorita, cu o colectiune de obiecte artîstece, apoi monastirea Lichtenth­al si alte multe de o nespusa amenitate. Precumu la barbati asie si la sessulu frumosu observai dîferintia si caletati nationale. Se vedi: Miss Jenny, înalta suptirea, cumu se dice la noi trasa prin anelu, cu fatia alba ca nee’a, delicata si transparente, cu ochi albastri ca smaragdulu, si to­­tu­si cu perulu negru ca pen’a corbului, unu ce forte raru, dara obvenindu la femeiele angle. Tîpulu ei apropia de greculu antîcu, pare ca e o dina olim­­peca, carei­a stai se te închini. Miss Jenny me in­­tempina totudeun’a cu unu sur­su dîvinu si mi da man’a cavaleresce după mod’a patriei ei, era eu după a patriei mele nici candu lipsescu a i o saruta; ce firesce numai in caletate de orientale mi se ierta. Trebue se fie facuta impresîune asupr’a ei, ca­ ce cu altii ca marmur’a de rece si ca Junone de superba, era cu mine rom­anteca, sentimentale si taciturna. Unu ce opusu cu totulu e Mademoiselle Laure, franca normana. Candu o ieu la bratiera abe mi ajunge la umeru, dara are o talia fara prichana, unu tîpu gratiosu, ca alu celei mai frumose romane bru­neta, ochi negri plini de focu, scurtu fisîonomi’a tota muri si unu organu sonoru melodîosu. Laur’a canta cu nespusa suavitate o romantia patriotica compuse de Fredericu Berat „Ma Nor­mandie.“ M’au incantat acestu cantecu si nu numai l’am invetiatu, ci l’am si adaptatu patriei mele, ca­ ce am stramutatu Normandî’a in Transîlvani’a si Franci’a in Daci’a, altmintre tote consuna. Mile. Laure in ne­­spus’a ei jovialetate me apostrofédia purura Monsieur L’Oriental si dicu, e iresîstibile. Masinc’a Todorovna e propria moscovita, o co­pila nu pre frumos­, ca­ ce pucine ruse au in adeverii acést’a caletate, dara unu sufletu mai bunu si o por­tare mai delicata tsin jura, ca nu poti se afli. Fara a fi se pare melah­diolica si se esprime intr’unu tonu atâtu de doiosu si lungurosu. Eca totalu contrariulu barbatiloru rusi, ciri de si cultivati si forte atenti a nu-si areta firea elbateca intre străini, lasa totu­si a li se întrevede candu si candu barbarismulu, frup­­tulu crescerei neghsa in tier’a natale, de care nu se potu desface. Relegiunea, a ne e comuna, me recomenda mai vertosu la Masîncî, in câtu fara amanare deveniu ca­­valeriulu ei, spre­­ impleni micile servitie dictate de politetia si­ curtes­a. La mesa siedu langa dens’a, apoi de câte ori-i torm in pocaru vinu si apa calda, (ca-ce, minune tote rusei caroru le place vinulu asie­ lu beu) me recumpensa cimnu Ouent hLiaro^apio /JioiiHHKa IBaHi) A^hmobhti gratia! adeca sufletielulu meu. — Vedi frate, ce spusîune fina si popularia. In limb’a rusa nici de cumi se intrebue vorb’a de Domnu, ca e de totu familiala. Adi demanela desceptandu-me d’in somnu, ca­tré candu faimasulu poetu anglu Milton, sentii o ar­­tîora intre degete, pre cari era scrise cele doue stro­fe, cari servescu de moto estei scrisori. Emili­a, o a­­masona neapoletana, cu care adese intreprinsesemu cavaliate de promenada mi le administrase furisiu plecandu se duce de aci de pana in diua. Asia mi spuse camerariulu. Moru de necasu nesciindu unde se duse, si vedi italian’a de ochii mi se inamora. Asie e firea loru, si tota frumséti’a in ochi li se concentra. Mi-au remasu a mi-aduce numai aminte ca mi dice totu „Don Gi­ovanni dilettissimo !“ Voindu a ti scrie acumu si despre germane pre s’ar’ lungi scrisori’a­­ mi reserva dara a te intretine de ele alta data. — Făcu si eu ca nemții, loru adeca li place numai ce e strainu, si după acestu esemplu lasei si eu cardulu si umblai totu numai după pre­­veghiatoriele singuratece. Soli, frate câ d’in crud’a tenerétia patemiamu de ascetîsmu si visam a me face calugaru, ti-am scrisu apoi, câ devenii filosofu cinicu , mai totu un’a, acumu daca te ai precepe pote câ ai dice: Bravo progresu ! mi te dech­ari epicureu! Nu tocm’a, tirespundu, dara in lume scii, câ nu noi ne luâmu, si ea ne da intî­­pariri si directiuni. Amu ajunsu la convingere, ca acele virtuti austere nu suntu in stare a ferici ome­nirea ci făcu numai esceptiuni de la regul­a generale. Omulu numai in societate e la loculu seu, si are de a se acomodâ impregiurariloru pastrandu sîmtiulu de onore intactu si f­erindu-se de vitiu. Ambrea platonica e o virtute, si amorea in ge­nere cea mai nobile pasiune a omului virtuosu. Alunga-ti si filosofarea. E ca inchiu aceste linie, ca se ti descriu cu prim’a ocasîune d’in Parisi, fai­­mos’a capetale a franco-galiloru Fii sanetosu! 412

Next