Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-01-18 / nr. 2
Anul 111. Nr. 2__149. Domineca 6./18. Januariu 1863. Ese de doa ori in septemaoa Dominec’a si Joia. Pretiu! pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. ,, jumetate de anu 5 ,, ,, ,, trei lune ... 3 ,, ,, pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . 14 fl. v. a. ,, jumetate . . 7 ,, ,, ,, trei lune . . 3 50 cf. DUMALD POLITICO SI LITERARII. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului Strat’a Saca r uu I Nr. 9, unde sunt a se adres’a tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund intre anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se ardu. Pentru Insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. Pest’a, 5/17. januariu, 1863. Ilustrul D. Capitanu supremu al distritului Cetatii-de-Petra, infiintiandu la anul 1861, diurnalul „Concordia“ d’in caus’a grelelor ocupatiuni oficiali nepoteadu împlini totdeaun’a in persona si neintrei-Hputetonntiale ce-i impur,asa Redactiimea diurnalului, încă d’intru inceputu mi-oferise onorabilea sarcina de a conduce afacerile Redactiunii. Cugetandu ca mi se dâ ocasîune a poté face pre care va servitiu in interesul natiunii nostre, nu m’am indoitu a primi chiamarea ce mi s’au facutu si am staruitu după poteri a respunde increderei ce asiediase intru mine. . Acum la o mai noua provocare d’in partea ilustritatii Sale, apretiuindu pre de o parte esîginttele impregiurarilor, ear, de alt’a,ertandu-me si ocupatiunile noului posti, ce s’au induratu a-mi conferi Maiestatea Sa Monareul, am primitu insasi sarcin’a respunsabilitatii impreunata cu Redactiunea diurnalului. A prinde acesta resolutiune m’au indemnatu sînguru interesul comune, cara nu ambitiunea, carea nu m’am imbolditu neci macaru a parasi anonimul de care m’am folosîtu in decursul colucrarii mele la acestu diurnalu. Onoratii cetitori asta di prima data intempina numele meusemnatu sub unu artîculu. Daca am si eu, precum toti moritorii, vre o ambiţiune, ace’a in asta privintia nu e alt’a, decâtu dorinti’a de a poté fi numeratu intre acei fii credinciosi ai natiunei nostre, caii daca nu potu mai multu, alerga celu putinu ca simpli operări a cară câte o petra spre a se reconstrue si a se reinnaltia altaliele candu-va măreţie ale Naţiunii Romane. Mai nainte de tote sentiescu de dorinti’a fatia ~cu UTus tr u f inin’ a n tectaorilTAr pTOp tie fu r iu ?d ‘Concordiei, ai descoperi recunoscintia si stima pentru ca d’in îndemnul calduroselor sentieminte ce nutresc© in peptul seu si cari le au dovedîtu in timpurile cele mai critice, pentru natiunea al caruia nobile fiiue, neci una data n’au declinatu responsabilitatea mai adese ori impreunata cu multe neplăceri, pentru tote câte eu, in interesul naţiunii nostre, le am socotitu necesarie a le scrie;si a le publica sub scutul numelui seu in colonele acestui diurnatu de la infiintiarea lui si pana acum. Programul Redactiunii si in viitoriu remane celu vechiu. Neci frica, neci interese materiali nu me vom abate de la calea apucata intru aperarea causei nationalizatia cu ori si cine, fiindu resolutu a porta Redactiunea numai pana candu o voiupoté porta ca romanii Intru tote desfiaterile inse voiu observa cuviinti’a si direptatea ce o dorescu si pentru noi insine ca se o urmeze altii. Ur’a natiunale,precum pana acum, asie neci de aici innainte nu va prinde radecine in inim’a mea, pentru ca sunt convinsu despre necesitatea infratirei poporelor, cu cari Provedinti’a ne au asiediatu in asta frumosa patria ca d’impreuna cultîvandu-o se gustâmu dulceti’a frupturilor ei si ale libertăţilor pentru 4 acaroru acascigare si asecurare avemu se ne ostimu îimeru la umeru. Decumva greutatea impregiurârilor câte odata va fi mai tare de câtu vointi’a mea, asceptu d’in partea confratilor mei ecuitatea de a nu me face responsabile decâtu de libertatea ce mi se lasa si intre asemine conditiuni tacerea nu e desonare. — Afara de terenul politicei active sunt destule cestiuni deschise studielor nostre, si candu ne vomu margini câte odata a înregistra numai actele auctoritatii si faptele cele mai neirîspensabili pentru istoria, atunci absinti’a a tota critic’a nu va însemna aprobare necondîtionata d’in parte-ne, ci va face mai apriata credinti’a ce suntem detori Monarcului si respetul câtra legile, inca si cele pentru noi nefavoritore ale patriei; — dar totodată ea va face a se vede nemicitatea unoru laude sistematice de cari au plăcere nesce conscivntie dejosite. Tempurile in cari vietiuimu noi sunt favorabili innaintârii civilisatiunii, a desvoltarii libertăților civili si nedependintiei nationali a poporelor; progresul inse are se se faca pre cale paciuita ear nu silita, astea o dorimu si noi pentru ca lucrurile se aiba mai mare stabilitate. Pre la începutul epocei presanti asta de meretia in resultatele sale, ni se dede binestare materiale, libertate individuale, ear nu libertate si neaternare nationale, factorii primari intru acele tempuri rui vrutu se fie binefăcătorii ear nu. liberatorii .nost/sumetiea loru nu ajunsese mai departe. Noi ins»' pretîndemu alt’a. Asta-di ni-se presînta o parte d’in bunurile de cari ne vedemu despoiaţi, noi«chiamâmu totalitatea eredităţii nostre, carea părinţii noştri au aperatu-o de atâte ori si cu atât’a range versatu, am perdutu-o, dar nu am renuncnitu de dens’a neci odineora. Ori ce scadieminte, seu gresiele se ni se arunce, ori ce înfruntări se ni-si faca, numai noi se fim stăruitori intru aperarea drepturilor nostre, se fimu inse drepți, se respetâmn legile patriei si pre confrații colocuitori, apoi densii vediendu barbatica precum ecuitatea nostra, trebue in unna se se închine vitalitatii si tenacităţii acestui genu latînu, carele prin fortunele atâtora secte, si prin navaliturele toturoru semititielor 'migrate d’in Asia, departe de Jocul originei sale in decursu de sieptespre diecescele, si-au conservaţii nu numai limb’a sa si datînele străbune, ci si consciinti’a esîstintiei sale. Ast’a e acea nationalitate nedelebile, e cea nestinsa sete de a fire cama pururea au redesceptatu barbatiea unui poporu ce e resolutu a se luptă pentru esîstinti’a sa, care au conservații in caractere sangeroase neperitoriu’ geniu al genului seu, al străvechiului „poporu romanu.“ Sé nu presupuneți fraților ca, atunci candu vedeți a reînvia jumetatea unei stratiuni, or guvernul, or compatrioții de alta limita, se aiba vre unu interesu, seu se cugete a priva pre cealalta jumeguvernu si câtra toti fiii patriei comuni, pentru câ încrederea va usiorâ misiunea guvernului si va reverse darul celu santu al infratirei intre popor’ele colocuitorie. Sé nu ne mâhnimu neci sé desperâmu, daca nu ni se implinescu de odata dorintiele nostre, sé pastrâmu toti nejipfranta credinti’a tradîtionale intr’o viitorime mai ferice; acest’a nesmintitu se va realisa, câ ce ea vietiuesce intru hiimele si in solidaritatea sentiemintelor nostre . . . Am se amintescu câ eu in totu tempul ce voiu portă Redactiunea Concordiei, departe sé fie! ca se-mi arogu pretensîunea de a derege opiniunea publica a Romanilor, ci apretiuindu si, stimandu intreleginti’a cetitorilor nostri i rogu a se face judecători a tote ce se voru impartesi in interesul nationale in colonele acestui diurnalu. Spre a pote împlini mai usioru misiunea ce am primitu, adresezi! cu asta cale rogarea-mi umilita catra toti membri intrelegintiei nostre, cari sunt petrunsi de necesitatea unui organu romanescu in Ungaria, si cari atâtu prin pusetiuneale sociale, câtu si prin eruditiunea cunoscuta sunt chiamati a concurge la innaintarea causei natiunali, ca sprijini diurnaiul in cele materiali, ear pre mine in cele spirituali. Domnedieu cu noi si cu sant’a causa a colonilor lui Traianu! Satul I IIISofirami Estragemu d’in calea cea gălbuia a guvernului francescu asupr’a situatiunii imperatiei pasul ce privesce afacerile străine. Afaceri politice. ,Dificultăţile politice cari s’au escatu in cursul anului 1862, n’au turburatu neci decâtu reporturile cele bune a guvernelor/ multiemita spiretului de impaciuire ce au condusu deliberatiuiile loru cele comune. Guvernul imperatului, in cele ce-lu privescu, n’au scapatu neci unu prilegiu, pentru a face ca se învingă ideele cele mai favorabili pentru marlatienerea pacei. „Italia au remasu unul d’in cele mai cte capetenie erbiente ale ingrijirei nostre si interesul ce ne insufletiesce in privinti’a ei nu au scadiutu. D’in nenorocire reuniunea Italiei medianali cu provinciele de la média-nopte s’au fostu indeplinitu afara de calea ordenaria a dreptului internalu, si mai multe poteri, intre cari eră Russia si Prussia nu credea a li fi cu potîntia se recunosca noul regatu fara a se abate de principiele politicei loru. Noi am staruitu la aceste doua curti ca se fie cu acea privintia carea ne au condusu si pre noi insine. Recunoscerea Italiei, aducandu guvernului de Taurinu o noua potere mora e atâtu in intru, câtu si in afara, trebuia, după parerea nostra, a-i da mediulocele de a resîste impulselor nesocotite si de a se scote de’n ce in ce de sub influinti’a partitelor estreme. Noi am întrebuinta tu tote prilegiurile cari ni se pareâ amesurate pentru a ne esprime in acestu intielesu la Berlinu, precum la Petruplle. Russia au binevoitu a ni spune câ dens’a preste tote doresce a apropia politîc’a sa de a nostra in treburile Italiei, si ea ne au rogatu ca se fimu mediulocitorii impartesirilor ce dens’a leau socotitu folosîtorie de a schimbă cu guvernul de Taurinu mai nainte de a luă vreo determinatiune definitiva. Am fostu destulu de norocosi pentru a provocă din partea guvernului italienescu esplicatiuni cari cabinetul de San-Petrupole le-au aflatu a fi indestulitorie. Curtea ruseasca dara, ca si Francia, au recunoscutii pre regele Victoriu Emanuilu sub noul seu titlu, si Prusia n’au intardiatu a primi o asemenea resolutiune. „Italia e astadin relatiuni regulari cu patru d’intre poterile mari, si daca pusetiunea Austriei romane, in asta privintia, esceptionale, noi am primitu neincetatu, cu totu prilegiul, d’en partea guvernului de Viena asecurarile cele mai potrivite ce se potu ascepta de la cuimpetul si intieleptiunea lui. : „Esîstu cu tote aceste in Italia dificultăți, cari prin staruintiele guvernului imperatescu nu se-au mai multu ale impregiurârilor decâtu ale oame- nilor, si»nu ne potemu miră daca deslegarea loru nu se face cu repediunea ce ar pretinde marile interese ce sunt împreunate cu dens’a. Guvernul imperatului scie ca nu se ipote speră pentru Italia organisatiune definitiva # pace tiitori’a pana candu va subsîste neinvoel’a ce desbina Ponteficatul de câtra Italia si nu trece cu vederea turburarea ce porta acestu antagonismu in consciintiele omenilor. Maiest sa ins’asi au espusu intr’unu memorandu publicatu, periclele unei sîtuatiuni atâtu de anormali, aretandu deodata necesitățile ce strintorescu pre ambele parti a punea§tpetu certelor sale si elemintele de invoela ce ar potea se se faca intre densele. Resistintiele uneia si esîgintiele alteia au dovedîtu de ajunsu câtu mai lipsesce inca d’in linistea spiretelor neincungiurata pentru a se determină cu eeuitate concitiunile unei apropiâri. Dorindu, cu tote aceste, a mantiene guvernul seu pre aceeasi cale, imperatul au cugetatu cât de folosit a face apelu câtra omeni străini in desbaterîle de mai nainte si estmodu cu multu nai indemanateci pentru a reapuca, de după areturile scrisorii imperatesci d’in 20. maiu, opul impaciuirei, ale careia base eră asiediate intrins’a. Intentiunile M. Sale, au fostu apretiuite precum trebuia se fie, in Italia, si noi avemu multi urirea de a constată leniscea relativa ce au urmatu, in Peninsula, agitatiunilor ale caroru pretestu au ,fos£y de curendu cestiunea romana. Preeandu noul ministeriu italienescu anuncia ca elu va portă grige de administratiunea d’in launtru si se abstine, in intielesul programului seu, de a face tierei promisiuni cari nu s’ar poté împlini, guvernul ponteficiu, d’in partea sa, nu se retrage de a recunosce oportunitatea imbunetatirilor, ce noi neincetatu i le-am svatuitu spre a le intruduce in regimul seu d’in launtru. Sântul Părinte ni-au aecuratu despre intentiunile sale binevoitorie, si noi avemu causa de a cugetă cu folosîtorie reforme administrative si judetiarie nu voru intardia a fi incuviintiate provincielor remase sub suveranitatea sa. ^ j ✓ Corespundintic. Resîghi’a, 12. jan. Onorata Redactiune! Unele d’intre diurnalele agiere, anume „Magyar Sajtó“ in Nr. 4 d’in