Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-03-22 / nr. 20

Anul 111. lVr.20.­167, Dom­ineca 10./22. Martin, 1863. Ese de doa ori in septemana Domine­c’a si Jo­i­a. Pretinl pentru Austri’a pre anu întregii . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu­l ,, ,, ,, trei lune pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregii . 14 fl. v. a. „ jumetate . . 7 ,, „ ,, trei lune . . 3 50 cr. Prenumeratiunea se face la Re­­dactiunea diurnalului S t r­a­t’a Si­tarului Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespun­­d intre anonime nu se prim­escu. Scrip­tele nepublicate se arda. Pentru insertiunea pubiicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. DIURNALU POLITICII SI LITERARII!. P e s t’a 4. Martiu. Pseudobanatianul Telegrafului R. crede câ elu sînguru face opiniunea publica la noi, câ­ ce alt­­mintre s’ar fi sfiitu a dice câ diurnalul nostru n’au aperatu cu căldură căușele romane, s’ar fi rusinatu a dice câ prin politica odîosa si-au atrasu neîncre­dere, de ora ce ins’a-si „man’a cea de încredere“ si vre o doi sateliti ai sei, s’au umilitu a ni face com­­pleminte pentru direptiunea data diurnalului nostru. — Opiniunea publica cea adeverata scie apretiui staruintiele nostre, dens’a cunosce zelul cu care Concordia au aperatu căusele nostre natiunali si cele besericesci, au sbiciuitu abusurile, au supusu la critica chiaru si faptele unoru deregatori innalti; opiniunea publica cunosce ca Concordia in cen­trul Ungariei n’au avutu mai putina barbatia de­câtu surorile ei in fundul Transilvaniei, va fi ob­servatu­ nesmintîtu câ Conc. au susfienutu dese lupte cu intréga dim­nalistic’a magiara, si câ pro­­cedur’a de mai nainte a cestoru­a de a trata cu despretiu diurnalistec’a romana, — crediendu si dicandu in tocu de arguminte câ principiele lor sunt numai a­le unei fracţiuni ultraromane d’in Ardealu, — s’au schimbatu numai decandu Con­­cordî’a au datu ocasiune publicistilor magiari a se convinge despre contrariul opiniunei loru. Fie-ne ertatu a mai adauge cu Conc. au otielitu inca si peptul unoru Romani a­le caroru su­fletu, ne avendu tariea receruta, se indoia candu in drept’a, candu in stang’a. „Intan’a cea de incrédere“ după ce au usur­­patu numele „Mai multi“ d’in Banatu, e provocata se spună cine sunt acei­a? cu­ ce altmintrea profe­­séza in publicu­artea calomniarii, ce pana acum i-au fostu ocupatiune privat.* Concordia are d’in Banatu atâti­a abonati câti are ori care d’n­ftre su­rorile sale,­­ acesti­a a buna sama nu sunt, daca cum­va nu sunt unii cari nu o cetescu si probabil­­m­inte nu cetescu neci unu diurnalu, numultuni-ar pasa de opiniunea loru, dar suntemu convinsi ca numai „mana cea de incredere“ singura, carea nu e d’in Banatu, neci mecaru locuintia n’are acolo, ci aiurea mai aprope de noi, singura dica ni-au datu votu de neîncredere, inse pentru asta scădere sentibîle ne desdauna voturile de incredere a­le marei majoritati a intrelegintiei romane d’in Ba­natu, ne mangaia mai vertosu ca unu emininte barbatu al natiunei nostre, celu mai mare Fiiu al Banatului ne au onoratu cu votul seu de încredere. încrederea publicului nostru si a bărbaţilor noştri de frunte ni va da poteri noue se urmâmu si nu v iii pr­iu .dîreptiunea apucata, staruindu a păstră si a merită acea­si încredere. Indreptariul nu v.. fi pururea consciinti’a, care fiindu impacata, curata „famae mendacia ridet.“ — Diurnalul nostru nu e oficiosu, neci uiecaru semioficiosu, ci e unu organu care nu e supusu neci la o presiune, neci la o influintiare superiore, ci numai inspirarii con­­sciintiei nostre de Romani. Elu nu primesce in­fluintiare necompetente nici de la privati, nu sufere si nu va suferi neci o presiune neci o terorisare d’in partea unora ce ar vréa sé nu octroeze vointi’a loru spre a o impune publicului,­ ba vomu respinge totdeaun’a încercarea de a terorisa opiniunea pu­blica, acestu lucru se­ lu­­ase omenii nostri acelor’a de la cari l’au invetiatu si la cari inca începe a scade acésta apucatura spurcata­,si contraria spire­­tului celu luminatu al soclului nostru. Acum sé trécemu la caus’a causei. In Nr. 8. al Concordiei comentasemu in Foisiera unu arti­­culu d’in Vien’a scrisu in obieptul celoru trei foi periodice romanesci, infiim­tiate cu începu­tul anului cuvinte. — Onori publicu cunosce atâtu artîculul, câtu si comentariul nostru. N’ave­­mu sé audaugemu, nici sé schimbâmu neci me­caru se esplicâmu ce­va in asta privintia. In acelu comentariu atînsesemu putinte la degetul „manei cei de incrédere“ carea de dorere au si tipatu, celu putinu aste se vede câ l’am pipaitu bine, de acéstia nu ne mirâm­u, ne mirâmu insa­­i ne pare forte reu cu on. Red. a Telegrafului au­ drenaturatu intielesul cuvintelor nostre, facandu-ne chiaru si imputatiuni nemeritate In ceea ce privesce tote trei redactiu­­nile, noi am reprodusu numai vorbele ce s’au sca­­patu intr’unu cercu pre care­ va, de unu barbatu cu „mana de incrédere“ fiindu acele secundare si d­in partea unui satelitu al seu. Am trecutu inse atunci cu vederea a mai aminti si incercarile loru de a­semena imparechiare confesîonale chiaru in inimele cele curate dar fragede a­le junimei nostre, carea condusa de geniul seu celu bunu s’au feritu si se feresce de asémene molipsitiune, respingandu cu indignatiune astfelu de sumutiature necualifi­­cabili in dilele nostre. Domnii cestim­ati urmeaza in treburile relegiose acea­si procedura la care sunt dedati si in cele politice. Dieu, li­ s’arsiedé mai bine ras’a calugaresca, atunci celu putinu am respetâ specialitetea misiunei loru. Fie asecurata on. Red, a Telegrafului R. câ dera preputini seiu apretiui mai bine decâtu noi servitiele făcute naţiunii române prin acelu organu, câ­ ce stimâmu si respetâmu după cuviintia zelosele staruintie si innaltul scopu al Venerandului Ocro­titorii! sub a cărui Egide subsîste si celucra acelu organu spre innaintarea binelui comune. Judece publicul romanii daca portarea nostra fatia cu cele­lalte diurnale sorori n’au fostu totdeaun’a precâtu se pote de loiale; acea­si loialitate ne va conduce si in viitoriu, cu­ ce interesele nostre natiunali pre­­tindu contrelegere strinsa, armonia, fratietate intre toti fiii natiunei, cu atâtu mai vertosu intre orga­nele publicităţii unde se unescu tote poterile nostre spiretuali pentru ajungerea scopului celui innaltu la care trentesce naţiunea. A imparechia, a desbină, a impedeca aeste poteri ar fi o crime in contr’a naţiunii. D’in parte-mii, candu asiu alunecă a co­mite asemene gresiela, sau candu asiu face deose­bire confesîonale intre frate si frate, preferindu pre unul, mi s’ar paré ca nu meritezu numele ce portu; asta masîma o aplecu si altor’a. La reflesîunile d’in Nr. 10 al Telegrafului, fă­cute la o recensiune forte nevinovata si mai multu glumitoria decâtu vatematoria d’in „Varietățile“ Concordiei, nu potemu respunde mai nimeritu de­câtu reproducandu ceea ce dice in asta privinti­­ ilustrul barbatu ce sta in fruntea „Buciumului.“ „Cu părere de reu am vediutu cu cronic­a in ver­­suri (!) Plângerea monastirei Sîlvasiului pre care am publicatu-o noi in Buciumulu, ar fi causatu pre care dîscusiuni nemultiamitorie in dinariele romane de d’in­colo de Car­pati. Negresitu ca daca am fi pre­­vediutu un’aca acést’a nu am fi publicatu-o. Asie cugeta fiii cei luminați ai României,­­unde in ritualele besericesci se afla prescrisa re­ FOISIOR’A. FIICELE POPORULUI. (Urmare ) . ORFANATE. Orfanii a carora părinţi sunt morţi. — Despre orfanii d­in casele copiilor găsiţi. — Orfanate in monastiri. — Asîle pentru ba­­iati de trei pana la siepte ani. — Asiie pentru fete de siepte pana la patrusprediece ani. — Asile pentru fete de patrusprediece pana la dovedieci de ani. — Viitoriul orfanelor d’in asîle. Orfanii sunt pupilii ffiiastri­ statului. Statul veghiéza a­supr’a averilor orfanului avutu, statul are se veghieze si a­supr’a sărăciei orfanului lipsîtu. Orfanul serimanu are se primesca nu numai intremintele trupului de la părin­tele seu adoptîvu; statul are se faca omeni d­in acești co­pii; are se-i invetie a cunosce pre Domnedieu, legile so­­tiali, si se li dee inca si mediulecele de a merge pre calea semnata de câtra sotietate. Noi avemu doue feluri de orfani seraci: de cei pre cari mortea i-au lipsitu de părinți, si de cei pre cari pă­rinții i-au parasitu de la născere si cari se primescu in ca­sele pruncilor gasîti. De cei d’antâi, nu-i pasa nimenui; candu potu se vie­­tiuescu, vietiuescu si crescu in serac­a care- i conduce la pecate si fărădelegi. Cei d’in urma, precum am disu, se primescu in casele copiilor găsiţi, unde se crescu sub in­­grijire, dar nu se tienu decâtu numai pana la al sieptele anu al vietiei. Ce devinu acesti copii ? Domnedieu scie.­­Lasati in voi’a loru, d’in asta vresta fara indoela, sunt per­­duti si pentru sutietate si pentru Domnedieu. Cu tote aceste cunosceimi in Romania, diece, douespre diece, cinci­­spre diece mii de mame fara de prunci; avemii trei dieci, patru dieci,cinci dieci,o suta de m o­na s t­i r i femeesci avute, mari, asiediate la tiera in locuri unde aerul e forte esce­­linte, si nntremintele eftine. Ba inca mai multu, aceste fe­mei relegiose fâra de familia, fâra grigi lumesci, fâra vre o deprindere, totu tempul loru, tota vieti’a potu se o i­­chine spre créscerea tenerimei. Se asiediâmu dar orfanate in monastiri. Femeea va avéa familia si pruncul o mama ce se va ingrigi, de elu, ce-lu va invetiâ a deveni bunu crestinu si membru folositoriu sotietatii. Sé inilintiâmu intr’o monastire unu orfanatu pentru pruncii mititei de ambe sesele pana la vrest’a de 7 ani; intr’alt’a unu asiediamentu unde sé se creasca junele fete de 7, 12 si 14 ani; intru a treia, sé inilintiâmu o scola de arti si maestrie unde orfanele, după ce voru fi invetiatu a cunosce detorinitele loru, se se pota deprinde intr’o arte sau maestria, care li va procura mediulocele spre vietiuire după cum v­reu ele si precum se cuvine. Pruncii d’in casele copiilor gasîti se voru tramite in vresta de 3 ani, in ăsîlul orfanilor de 1­ clase. Acolo voru primi crescere de după sistemul caselor de asilu a­le Fran­ciei. In vrestea de 7 ani, pruncii de amendoue sesele se voru desparţi, fetele se voru duce in asîlul orfanelor de a 2 clase. Intr’asta monastire, ele voru primi educatiunea data fiicelor poporului in scolele comunali de prin c­etati. In etate de 13 sau 14 ani, după cum voru fi innaintatu intru invetiature orfanele voru trece la scol­a de and si maestrie derese in modul Scolei normali de Bucuresci. Junele fete, a­le carora hărnicia se va observa si va fi mai însemnata, potu fi primite in scol’a normale de in­­vetiatorese esindu d’in scol’a de arti si maestrie. Fiesce care juna féta crescută in asîlele monastiriilor nu va poté parasi asîlul mai nainte de a fi ajunsu la vreata de 18 ani, si chiaru fiindu a­fara, are se remana sub tutel’a Comisiunei orfanilor pana la anul 24 al vietiei sale. In vresta de 16 ani orfanele se potu mărită dar în­voirea Comisiunei orfanilor se recere neaperatu. Orfanele d’in asîle au dreptu, esindu d’in scol’a de­­arti si maestrie, séu la vre o funcţiune secundaria a inve­­tiamentului primare, séu la vre unu Stipendiu al Scolei normali, séu 300 de lei, bani gat’a spre a se poté apucă de vre o negotiatoria sub patronatul Comisîunii orfanelor. Elevele d’in ăsile cari, esindu d’in scola, voru da dovedi de portare necuviinciosa se voru tramite indata la cas­a de îndreptare a orfanelor, asiediata asemene intr’o monastire Pentru scăderi mai neînsemnate, ele voru fi re­­tienute in asta casa pana la vrest’a majorena; pentru scă­deri grele, compromitetorie de ordene, ele se voru retiene acolo pana la vrest’a de 30 de ani. Aici nu vomu grai despre reformele ce sunt a se face in monastiri pentru a pregăti unu terenu bunu spre intemeiarea acestoru ăsile, amorea propria natiunale a nostra ne impune asta tăcere, fie-ni de ajunsu a­dice câ or cum se fie statul actuale al acestoru monastiri, se potu, după diverse mesure ce ar trebui a se luă, in tempu mai scurtu de siese lune se potu asiediă aceste asîle in tota se­curitatea Avendu ocasiune, vomu impartesi intr’unu me­­morandu parteculare fragedele nostre păreri a­supr’a re­formelor amintite. Deci, inchiamu repede acestu capu pen­tru ca sé n’avemu a intră in desbaterea unoru amenunte vatematorie pentru onorea unui corpu anumiţii. INCHIAREA. Opusiorul meu e nedeplinitu, o marturisescu; dar daca m’asiu intrebă, ce am voitu a face ? asiu respunde estmodu. Am doritu se atragu a­supr’a fiicelor poporului atenţiunea acelor’a cari despunu de destinele națiunii. Ceru, in interesul morăvurilor si prin urmare a viitoriului României, ca se se infiintieze pretotuindene si pentru toti scole unde se se pota invetiă detorinitele câtra Domnedieu si câtra sotietate. Mai ceru ca invetiamentul publicii se fie oblegatoriu, pentru perderea unui omu pentru sotietate, a perderei unui sufletu pentru Domnedieu. Mai ceru inca ca crescerea fiicelor patriei se se concreda unoru femei demne, crescute prin statu si sub priveghiarea statului, si ca educatiunea acestoru fiitorie invetiatorese se se faca, in câtu se pote, intre cele mai bune condîtiuni, pentru a se

Next