Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-03-22 / nr. 20
Anul 111. lVr.20.167, Domineca 10./22. Martin, 1863. Ese de doa ori in septemana Dominec’a si Joia. Pretinl pentru Austri’a pre anu întregii . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anul ,, ,, ,, trei lune pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregii . 14 fl. v. a. „ jumetate . . 7 ,, „ ,, trei lune . . 3 50 cr. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t rat’a Sitarului Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund intre anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se arda. Pentru insertiunea pubiicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. DIURNALU POLITICII SI LITERARII!. P e s t’a 4. Martiu. Pseudobanatianul Telegrafului R. crede câ elu sînguru face opiniunea publica la noi, câ ce altmintre s’ar fi sfiitu a dice câ diurnalul nostru n’au aperatu cu căldură căușele romane, s’ar fi rusinatu a dice câ prin politica odîosa si-au atrasu neîncredere, de ora ce ins’a-si „man’a cea de încredere“ si vre o doi sateliti ai sei, s’au umilitu a ni face compleminte pentru direptiunea data diurnalului nostru. — Opiniunea publica cea adeverata scie apretiui staruintiele nostre, dens’a cunosce zelul cu care Concordia au aperatu căusele nostre natiunali si cele besericesci, au sbiciuitu abusurile, au supusu la critica chiaru si faptele unoru deregatori innalti; opiniunea publica cunosce ca Concordia in centrul Ungariei n’au avutu mai putina barbatia decâtu surorile ei in fundul Transilvaniei, va fi observatu nesmintîtu câ Conc. au susfienutu dese lupte cu intréga dimnalistic’a magiara, si câ procedur’a de mai nainte a cestorua de a trata cu despretiu diurnalistec’a romana, — crediendu si dicandu in tocu de arguminte câ principiele lor sunt numai ale unei fracţiuni ultraromane d’in Ardealu, — s’au schimbatu numai decandu Concordî’a au datu ocasiune publicistilor magiari a se convinge despre contrariul opiniunei loru. Fie-ne ertatu a mai adauge cu Conc. au otielitu inca si peptul unoru Romani ale caroru sufletu, ne avendu tariea receruta, se indoia candu in drept’a, candu in stang’a. „Intan’a cea de incrédere“ după ce au usurpatu numele „Mai multi“ d’in Banatu, e provocata se spună cine sunt aceia? cu ce altmintrea profeséza in publicuartea calomniarii, ce pana acum i-au fostu ocupatiune privat.* Concordia are d’in Banatu atâtia abonati câti are ori care d’nftre surorile sale, acestia a buna sama nu sunt, daca cumva nu sunt unii cari nu o cetescu si probabilminte nu cetescu neci unu diurnalu, numultuni-ar pasa de opiniunea loru, dar suntemu convinsi ca numai „mana cea de incredere“ singura, carea nu e d’in Banatu, neci mecaru locuintia n’are acolo, ci aiurea mai aprope de noi, singura dica ni-au datu votu de neîncredere, inse pentru asta scădere sentibîle ne desdauna voturile de incredere ale marei majoritati a intrelegintiei romane d’in Banatu, ne mangaia mai vertosu ca unu emininte barbatu al natiunei nostre, celu mai mare Fiiu al Banatului ne au onoratu cu votul seu de încredere. încrederea publicului nostru si a bărbaţilor noştri de frunte ni va da poteri noue se urmâmu si nu v iii priu .dîreptiunea apucata, staruindu a păstră si a merită aceasi încredere. Indreptariul nu v.. fi pururea consciinti’a, care fiindu impacata, curata „famae mendacia ridet.“ — Diurnalul nostru nu e oficiosu, neci uiecaru semioficiosu, ci e unu organu care nu e supusu neci la o presiune, neci la o influintiare superiore, ci numai inspirarii consciintiei nostre de Romani. Elu nu primesce influintiare necompetente nici de la privati, nu sufere si nu va suferi neci o presiune neci o terorisare d’in partea unora ce ar vréa sé nu octroeze vointi’a loru spre a o impune publicului, ba vomu respinge totdeaun’a încercarea de a terorisa opiniunea publica, acestu lucru se luase omenii nostri acelor’a de la cari l’au invetiatu si la cari inca începe a scade acésta apucatura spurcata,si contraria spiretului celu luminatu al soclului nostru. Acum sé trécemu la caus’a causei. In Nr. 8. al Concordiei comentasemu in Foisiera unu articulu d’in Vien’a scrisu in obieptul celoru trei foi periodice romanesci, infiimtiate cu începutul anului cuvinte. — Onori publicu cunosce atâtu artîculul, câtu si comentariul nostru. N’avemu sé audaugemu, nici sé schimbâmu neci mecaru se esplicâmu ceva in asta privintia. In acelu comentariu atînsesemu putinte la degetul „manei cei de incrédere“ carea de dorere au si tipatu, celu putinu aste se vede câ l’am pipaitu bine, de acéstia nu ne mirâmu, ne mirâmu insai ne pare forte reu cu on. Red. a Telegrafului au drenaturatu intielesul cuvintelor nostre, facandu-ne chiaru si imputatiuni nemeritate In ceea ce privesce tote trei redactiunile, noi am reprodusu numai vorbele ce s’au scapatu intr’unu cercu pre care va, de unu barbatu cu „mana de incrédere“ fiindu acele secundare si din partea unui satelitu al seu. Am trecutu inse atunci cu vederea a mai aminti si incercarile loru de asemena imparechiare confesîonale chiaru in inimele cele curate dar fragede ale junimei nostre, carea condusa de geniul seu celu bunu s’au feritu si se feresce de asémene molipsitiune, respingandu cu indignatiune astfelu de sumutiature necualificabili in dilele nostre. Domnii cestimati urmeaza in treburile relegiose aceasi procedura la care sunt dedati si in cele politice. Dieu, li s’arsiedé mai bine ras’a calugaresca, atunci celu putinu am respetâ specialitetea misiunei loru. Fie asecurata on. Red, a Telegrafului R. câ dera preputini seiu apretiui mai bine decâtu noi servitiele făcute naţiunii române prin acelu organu, câ ce stimâmu si respetâmu după cuviintia zelosele staruintie si innaltul scopu al Venerandului Ocrotitorii! sub a cărui Egide subsîste si celucra acelu organu spre innaintarea binelui comune. Judece publicul romanii daca portarea nostra fatia cu celelalte diurnale sorori n’au fostu totdeaun’a precâtu se pote de loiale; aceasi loialitate ne va conduce si in viitoriu, cu ce interesele nostre natiunali pretindu contrelegere strinsa, armonia, fratietate intre toti fiii natiunei, cu atâtu mai vertosu intre organele publicităţii unde se unescu tote poterile nostre spiretuali pentru ajungerea scopului celui innaltu la care trentesce naţiunea. A imparechia, a desbină, a impedeca aeste poteri ar fi o crime in contr’a naţiunii. D’in parte-mii, candu asiu alunecă a comite asemene gresiela, sau candu asiu face deosebire confesîonale intre frate si frate, preferindu pre unul, mi s’ar paré ca nu meritezu numele ce portu; asta masîma o aplecu si altor’a. La reflesîunile d’in Nr. 10 al Telegrafului, făcute la o recensiune forte nevinovata si mai multu glumitoria decâtu vatematoria d’in „Varietățile“ Concordiei, nu potemu respunde mai nimeritu decâtu reproducandu ceea ce dice in asta privinti ilustrul barbatu ce sta in fruntea „Buciumului.“ „Cu părere de reu am vediutu cu cronica in versuri (!) Plângerea monastirei Sîlvasiului pre care am publicatu-o noi in Buciumulu, ar fi causatu pre care dîscusiuni nemultiamitorie in dinariele romane de d’incolo de Carpati. Negresitu ca daca am fi prevediutu un’aca acést’a nu am fi publicatu-o. Asie cugeta fiii cei luminați ai României,unde in ritualele besericesci se afla prescrisa re FOISIOR’A. FIICELE POPORULUI. (Urmare ) . ORFANATE. Orfanii a carora părinţi sunt morţi. — Despre orfanii din casele copiilor găsiţi. — Orfanate in monastiri. — Asîle pentru baiati de trei pana la siepte ani. — Asiie pentru fete de siepte pana la patrusprediece ani. — Asile pentru fete de patrusprediece pana la dovedieci de ani. — Viitoriul orfanelor d’in asîle. Orfanii sunt pupilii ffiiastri statului. Statul veghiéza asupr’a averilor orfanului avutu, statul are se veghieze si asupr’a sărăciei orfanului lipsîtu. Orfanul serimanu are se primesca nu numai intremintele trupului de la părintele seu adoptîvu; statul are se faca omeni din acești copii; are se-i invetie a cunosce pre Domnedieu, legile sotiali, si se li dee inca si mediulecele de a merge pre calea semnata de câtra sotietate. Noi avemu doue feluri de orfani seraci: de cei pre cari mortea i-au lipsitu de părinți, si de cei pre cari părinții i-au parasitu de la născere si cari se primescu in casele pruncilor gasîti. De cei d’antâi, nu-i pasa nimenui; candu potu se vietiuescu, vietiuescu si crescu in seraca care- i conduce la pecate si fărădelegi. Cei d’in urma, precum am disu, se primescu in casele copiilor găsiţi, unde se crescu sub ingrijire, dar nu se tienu decâtu numai pana la al sieptele anu al vietiei. Ce devinu acesti copii ? Domnedieu scie.Lasati in voi’a loru, d’in asta vresta fara indoela, sunt perduti si pentru sutietate si pentru Domnedieu. Cu tote aceste cunosceimi in Romania, diece, douespre diece, cincispre diece mii de mame fara de prunci; avemii trei dieci, patru dieci,cinci dieci,o suta de m ona s ti r i femeesci avute, mari, asiediate la tiera in locuri unde aerul e forte escelinte, si nntremintele eftine. Ba inca mai multu, aceste femei relegiose fâra de familia, fâra grigi lumesci, fâra vre o deprindere, totu tempul loru, tota vieti’a potu se o ichine spre créscerea tenerimei. Se asiediâmu dar orfanate in monastiri. Femeea va avéa familia si pruncul o mama ce se va ingrigi, de elu, ce-lu va invetiâ a deveni bunu crestinu si membru folositoriu sotietatii. Sé inilintiâmu intr’o monastire unu orfanatu pentru pruncii mititei de ambe sesele pana la vrest’a de 7 ani; intr’alt’a unu asiediamentu unde sé se creasca junele fete de 7, 12 si 14 ani; intru a treia, sé inilintiâmu o scola de arti si maestrie unde orfanele, după ce voru fi invetiatu a cunosce detorinitele loru, se se pota deprinde intr’o arte sau maestria, care li va procura mediulocele spre vietiuire după cum vreu ele si precum se cuvine. Pruncii d’in casele copiilor gasîti se voru tramite in vresta de 3 ani, in ăsîlul orfanilor de 1 clase. Acolo voru primi crescere de după sistemul caselor de asilu ale Franciei. In vrestea de 7 ani, pruncii de amendoue sesele se voru desparţi, fetele se voru duce in asîlul orfanelor de a 2 clase. Intr’asta monastire, ele voru primi educatiunea data fiicelor poporului in scolele comunali de prin cetati. In etate de 13 sau 14 ani, după cum voru fi innaintatu intru invetiature orfanele voru trece la scola de and si maestrie derese in modul Scolei normali de Bucuresci. Junele fete, ale carora hărnicia se va observa si va fi mai însemnata, potu fi primite in scol’a normale de invetiatorese esindu d’in scol’a de arti si maestrie. Fiesce care juna féta crescută in asîlele monastiriilor nu va poté parasi asîlul mai nainte de a fi ajunsu la vreata de 18 ani, si chiaru fiindu afara, are se remana sub tutel’a Comisiunei orfanilor pana la anul 24 al vietiei sale. In vresta de 16 ani orfanele se potu mărită dar învoirea Comisiunei orfanilor se recere neaperatu. Orfanele d’in asîle au dreptu, esindu d’in scol’a dearti si maestrie, séu la vre o funcţiune secundaria a invetiamentului primare, séu la vre unu Stipendiu al Scolei normali, séu 300 de lei, bani gat’a spre a se poté apucă de vre o negotiatoria sub patronatul Comisîunii orfanelor. Elevele d’in ăsile cari, esindu d’in scola, voru da dovedi de portare necuviinciosa se voru tramite indata la casa de îndreptare a orfanelor, asiediata asemene intr’o monastire Pentru scăderi mai neînsemnate, ele voru fi retienute in asta casa pana la vrest’a majorena; pentru scăderi grele, compromitetorie de ordene, ele se voru retiene acolo pana la vrest’a de 30 de ani. Aici nu vomu grai despre reformele ce sunt a se face in monastiri pentru a pregăti unu terenu bunu spre intemeiarea acestoru ăsile, amorea propria natiunale a nostra ne impune asta tăcere, fie-ni de ajunsu adice câ or cum se fie statul actuale al acestoru monastiri, se potu, după diverse mesure ce ar trebui a se luă, in tempu mai scurtu de siese lune se potu asiediă aceste asîle in tota securitatea Avendu ocasiune, vomu impartesi intr’unu memorandu parteculare fragedele nostre păreri asupr’a reformelor amintite. Deci, inchiamu repede acestu capu pentru ca sé n’avemu a intră in desbaterea unoru amenunte vatematorie pentru onorea unui corpu anumiţii. INCHIAREA. Opusiorul meu e nedeplinitu, o marturisescu; dar daca m’asiu intrebă, ce am voitu a face ? asiu respunde estmodu. Am doritu se atragu asupr’a fiicelor poporului atenţiunea acelor’a cari despunu de destinele națiunii. Ceru, in interesul morăvurilor si prin urmare a viitoriului României, ca se se infiintieze pretotuindene si pentru toti scole unde se se pota invetiă detorinitele câtra Domnedieu si câtra sotietate. Mai ceru ca invetiamentul publicii se fie oblegatoriu, pentru perderea unui omu pentru sotietate, a perderei unui sufletu pentru Domnedieu. Mai ceru inca ca crescerea fiicelor patriei se se concreda unoru femei demne, crescute prin statu si sub priveghiarea statului, si ca educatiunea acestoru fiitorie invetiatorese se se faca, in câtu se pote, intre cele mai bune condîtiuni, pentru a se