Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-01-15 / nr. 1
apoi au gasitu masine belice, prisoner!, precum si unu standariu luatu mai nainte de la Fuscu cat du se debelase, fiica si sor’a lui Decebalu au cadiutu in manile inimice. Observandu Decebalu cumca acum numai o cale este spre salute, adeca supunerea totala, a indreptatu la Traianu o multime de barbati si de muieri d’impreuna cu copii loru, carii cadiendu in genunchi si aruncandusi armele la pamentu si cu manile legate in deretru spre seranu de supunere totala, au cerutu pace. TAianu primindu arest l a solia, numai decatu s’a presentatu si Decebalu inaintea lui, si inca cu unu servilismu, cu care a petatu tronulu eroului Cotizonu, adeca fara ca se fia pretinsu nobilulu Traianu, s’a prevalitu la petiorale lui desarmatu promitiendu-i tote, numai se-i conceda pace, care apoi s’a si dictatu sub conditiunile urmatorie: ca armele si masinele belice d’impreuna cu maestrii ioru se le predeie d’impreuna cu desertorii seu profugii; se derime cetatile si se cededie totu pamentulu, care-lu luase Traianu d’in otarele sale; se mira aceiasi amici si inimici cu poporulu Romanii. Teoraandu Traianu estumodu mersulu antaiu belicifiul intra Daciloru a plecatu solia la Rom’a la senatu pentru ratificarea pacei, cara elu dupace a stationatu mai multe garnisone romane pe terminii noi ai imperiului s’a internatu cu mărire la Itali’a unde lu asceptau civil cu multa bucuria si amore. Solii Daciloru intrandu in senatu desarmati, cu manile increstate ca prisonerii au vorbitu pucine cu umilintia, si apoi santiunandu-se pacea,si incinsera armele sale si se reintornara acasa. Traianu apoi in anulu 103, sierbandu triumfulu Daciloru se numi „Dacicii“ precum se vede d’in monete, si alte monumente de pe tempulu seu: Dacicus et scripto radiat Germanicus auro. Juven. Sat. 6. Pentruca amintirea debelarei Daciloru se remana si la posteritate, senatulu romanu a mandutu, ca tipurile soliloru daci se se taie in marmure asemene precum le era faptur’a, fisonomi’a, si vesmentele, adeca: faci’a, gramadii, peptulu si petiorele cu brace d’in marmure albu, eara caciul’a, perulu si siundr’a d’in marmure negru. Statuele aceste s’au pastratu in Rom’a pana in tempurile mai noi ’)• Mersulu d’in urma anu* lui Traianu in contra Daciloru anulu 104, d. Cr. Decebalu, care a intempinatu de atateori cu onore armele romane incependu de la Domitianu pana la Traianu, desi prin pacea d’in urma s’a umilitu pana la pamentu, desi a primitu in gramadii sei cei nobili jugulu sierbitutei, desi si-a intinsu manele se le lege, totusi inca a mai semtitu in anima sa atata taria, incatu infrangandu catusiele sclaviei, se rapesca arnjele ca ori se se eliberedie ori se mora cu mandria pe pamentulu strabunu, deci provoca la arme pre toti patriotă,si intaresce fortaretiele derimate, pre consângenii sei pre Sarmatii îndemna pr’in soli la aliantia, eara Jasigiloru cu aliati ai Romaniloru le amenintia totu realu. Audiendu Senatulu romanu despre mesbrele revoltei întreprinse pr’in Decebalu, la judecatu de inimicii alu Romaniloru, eara Traianu intru atatu s’a maniatu, incatu si-a propusu cumca earasi se va duce in persona asupra lui. In anulu 104, d. Cr. denou ferbea tota Dacia, si se ascutiau armele ca in ajunulu unui nesbelu de vietia ori morte, legiunile romane in frunte cu divulu Traianu, cu nepotulu acestui cu Adrianu, si cu prefectiilu Luciu Cuvitius Maurii se apropiu spre Dunăre. De si o parte a Daciei, adeca Banatulu Temesianu de acii era in manile Romaniloru de la mersulu antâiu, si cu tote ca de aici se poteau desfasiurâ operaţiunile belice cu îndemânare spre Transilvania in contr’a capitalei Daciei, cna si punţile ce le predicase pe albii de la Columbin’a si Gradisc’a usiorau trecerea armieloru in Daci’a, totusi Traianu conformu programuri. seu de a nemici si de a sterpi pre perfidii Daci cu intardiare daru cu securitate, a impartitu teatrulu resbelului in mai multe direptiuni, cu asia stremtorinduse Decebalu d’in tote partile, se nu mai aiba in lume cale de scapare. Traianu înainte de tote, conformui planului seu a vediutu a fi cu cale ca se mai aredice o punte, si inca mai la vale, daru nu pe balii seu albii,d’in petra cu casteluri si cu valuri pe la capete, ca precum de o parte se fia trecerea peste Dunăre usiora, asia de alta parte se fia incredintiata comunicatiunea armielorului cu Mesi’a. De n’aru mai esprima ruinele marimea trecutului, atunci n’aru (1 de prisosit cuvintele lui Dion Casiu despre acest’a punte, ci pentru mai mare lumina le reproducerii si noi. Intr’ace’a a facutu Traianu punte de petra peste Dunăre, de care eu singuru nu potu destula a me minima. Pentruca desi a făcutu Traianu mai multe lucruri minunate, daru puntea ace’a pre tote le intrece, a fostu aredicata pe douadieci de stâlpi de petra cioplita si patrata; liacare stâlpii era afara de temeiu inaltu de 150 de petiore (matematice) si latu de 60 eara depărtarea loju^de olalta era 170 de petiore, avendu intre ei cupole deSpetra cu care se lega împreuna. Erogatiunea făcută pei^m podulu acesta a fostu nespusa; inse pentru aceia a fostu mai minunatu pentruca a fostu facutu in riu venturosu si plini de molii, era ap’a 11 luviului nu s’a pututu abate in alte parti. Ci eu nu pentru ace’a am spusu latimea riului, penruca dora aru fi pre mare (caci uneori candu inundedia e mai mare de doua si de trei ori) ci numai pentruca in loculu acela e atata, care e celu mai angustu, de catu care locu mai indemanatecu de a face podu nu s’a aflatu, in carele cu catu care fluviulu d’in latu in mai angustu, si erasi d’in augustu in mai latu, cu atutu curge mai rapede, si e mai afundu, ce maresce greutatea de a face puntea. D’in care lucru lumea pote intielege anim’a cea mare a lui Traianu etc 2) Panace s’a terminata construirea pantei peste ripele Dunărei, prefecţii romani avura mai multe bătălii sangerose cu ostile Daciloru, si anume in partile apusene a Transilvaniei spre Banatu si Ungari’a, învingerile Romaniloru reportate in mai multe intempinari mărunte pe la confintele Transilvaniei, au conferitii multu spre ace’a ca construirea puntei se se efeptuesea cu mai mare înlesnire, pentruca fiindu poterea lui Decebalu impartita n’a potutu se-si realisedie planulu seu de a alunga pre Romani pre celalaltu malu alu Dunărei, si asia a impedeea si in clîdirea puntei. Nepotelulu Decebalu a-si realisa planulu seu de a alunga pre Romani d’incolo de Dunăre a judecatu ca înaintea fortaretieloru romane se aredice si elu alte valuri si in intarituri, ce apoi si facandu a superatu multu pre Romani cu săgetătorii sei, panace in urma legiunile romane cuprinsera pastrele dace cu asaltu si lu alungara de la Dunăre de parte, atunci apoi lucratorii puntei au lucratu cu indemana. Cunoseiindu Decabalu cumca cu trecerea Romaniloru in Daci’a se apropia unu viscolii infricosiatu, care pote va aduce si perirea patriei, ne mai incredienduse in poterile sale, s’a plecatu la instelatiune, si anume a tramisu cativa militari siesi devotati, si plini de taria in Mesi’a ca fadarnicindu-se de profugi se rapesca orecare ocasiune de a se apropia de imperatulu romanu, a caruia cortu mai alesu pe tempulu resbeleloru diu’a si noptea era deschisu, si apoi selu ucidă. Daru descoperindu se instelatiunea toti complicii asasinatului se pedepsiră cu morte. 2) Dion in Traianuni. (Va urma.) 1) Georgia Sincai. Cron. Romanilor, tom. I. p. 8. 3 „Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi“ „Corpul legelativu incepe a sa ultima sesiune. A preocupa terminul defiptu prin constitutiune ar fi fostu, in ochii mei, unu actu de nemultiamire câtra Camera, de neîncredere câtra tiera. Nu mai e acelu tempu, in care se credea necesariu a intrebuintiă prilegiul unei intemplari norocose pentru a se asecură sufragele unui numera re, strinsa de alegatori. Asta di, de ar vota tota impopulatiunea, nu mai e, in massele poporului, acea mobilitate de odeniora, si convingerile nu se schimba la cea mai mica suflare ce semena a clatină atmosfera politica. „De ora ce ne afiamu reuniţi pentru ultima data, nu e de prisosu a reprivi la cele ce împreuna le faciiramu de cinci ani incoce, cu ce numai imbratisiandu unu periodu mai îndelungaţii se pote apretiui spiretul care au condusu derégerea afacerilor. „Cam de comune omenii sunt dedați a cercă in actele suveranilor îndemnuri ascunse si misteriose combinatiuni, cu tote aceste inse, politica mea au fostu forte simpla: a immari bunăstarea Franciei si superioritatea-i morale, fara de a abusă precum fara de a se scade poterea asiediata in manile mele. „In afara, aparteni, amesuratu drepturilor si tratatelor, domnitele cele legiuite ale poporelor pentru unu viitoriu mai buni. A desveli legaturele nostre comerciali cu tierele de cari ne apropia o mai mare comunitate de interese. A face se dispară de pre hartiele diplomatice vechile cestiuni nedeslegate, cu scopu de a delatură pretesturile de neintielegere. A urmări in fine cu barbatia repararea de orice insulta a flămurei nostre, de orice prejudecata causata nationaliloru nostri. „Astufelu, de după impregiurâri am aplicatu principiele aceste. „In resaritu dorinti’a natiunale a provieloru Dunărene de a formă decâtii ii fau senguru si aceiuasi poporu nu potease ne afle nesentîtori, si concursulu nostru a contribuitua întări uniunea Ioni. Sprijinitu-amu încercările cele întemeiate ale Serbiei,a Muntenegrului si ale creştiniloru din Siria, fara a uită drepturile porţii Ottomane. „Armele nostre au aperatu neaternarea Italiei fara de a face vreo tocmela cu revolutiunea, fara de a strică afara de campulu bătăliei bunele relatiuni cu adversarii nostri de odiniora, fara de a parasi pre Santulu Părinte, pre care onorea nostra si oblegamintele de mai nainte ne indetoră alu scuti. „Delaturatu-amu căușele imparechieriloru cu Ispani’a, carora le-ar fi potutu da vre unu temeiu sau nedelimitarea fruntarieloru, seu vechia detoria d’in anulu 1823, si cu Elveti’a cert’a asupra valei Capeloru. „Tratate de comerciu au fostu si suntu aprope de a se inchis cu Anglia, Belgiulu, Prusia, Itali’a si Elveti’a. „In fine, espeditumile in Chin’a, Cochinchina si in Mesicu adeverescu, ca nu suntu tienuturi atâtu de îndepărtate unde vre a vatemare a onorei Franciei se remana nepunita. „Asemenea fapte nu s’au potutu produce fara a nasce incurcature. Detorinti’a nu se învinge totudeauna pedecele. Cu tote aceste, Franci’asa maritu cu done provincie: barierele ce ne despartieau de vecinii nostri s’au micoratu , unu largu teritoriu a’a deschisu aptivitatii nostre in indepartatulu resaritu, si ceea ce ajunge mai multu decatu cuceri - le, noi amu cascigatu simpatiele poporeloru, fara de a perde încrederea si stim’a guverneloru. „In decursulu aniloru trecuti mi s’a datu ocasiunea de a conveni cu cea mai mare parte a Domnitoriloru si d’in aceste conveniri s’au născutui relatiuni amicabile, cari suntu totu atâte garanţie pentru pacea Europei. Asta pace nu pote fi turburata prin evenimintele ce s’au intemplatu de curendu in Grecia. „Asta repede espusetiune a trecutului vi respunde de venitoriu si cu tota ingreunarea intemplariloru contrarie si a pareriloru opuse, veti recunose, eu credu, ca totudeaun’a am urmatit resolutui pre aceeasi carare. „In ceea ce, privesce mai de aprope situatiunea d’in launtru, am voitu, de o parte, prin o amnistia deplina, a sterge in câtu am potutu suvenirea imparechieriloru nostre civili, de alta parte a inmari importanti’a innalteloru corpuri de statu, vani chiamatu a luă parte mai de adreptulu in cursulu afăceriloru ; sprijinitu-am deliberatiunile DVostre cu tote garantiele ce pot să se pretindă libertatea desbateriloru Lapedatum'am de o prerogativa socotita pana atunci de neincungiurata, pentru a’ncuviintia Corpului Legislativii dreptulii de 3 ernti'obi chelindile intr’unu, nerestrensu, si pentru a da mai multa soliditate temeliei pre care face eredetu in publica. Cu scopu de a u si oră finantiele nostre,ostea continentale si marin’a s’a redusu la proportiuni mai restrinse Detori’a nelimpedita s’a potutu scadé, si, sucesandu conerciunea rentei, o mare propăşire s’a facutu catra unificatiunea detoriei statului. „Veniturile midilocite se sporescu neincetatu prin simpl’a fapta a creseamentului bunestarii generali , si situatiunea imperatiei ar fi infloritoria, deca resbelulu ,d’in America n’ar fi venitii a secă mnulu din isvorele cele mai manose ale industriei nostre. „încetarea cea de sila a lucruriloru a casiunatu, in mai multe parti, o seraaia demna de tota ingrijirea nostra, si vi se va cere unu eredetu pentru a’ntinde ajutoriu celoru ce porta cu resemnatiune urmările unei nenorociri, a cărei curmare nu aterna de la noi. Cu tote aceste m’am incercatu a da dincolo de oceanulu atlanticii svaturi inspirate de o simpatia sencera; inse marile poteri maritime neparendu-li-se inca a mi se poté insoti, am trebuitu se amana la unu tempu mai favorabile servitiulu de midilocire alu careia scopu era, ca se încete versarea de sânge si a preveni storcerea poteriloru unei tieri a careia viitoriu nu ne pote fi indiferinte. „Nu voiu se ve insîru amănuntele mai multora inbunetetîri administrative, precum infiintiarea unei reserve de oste, straformatiunea flotei; asiedemintele favorabile claseloru serace; marile lucrări publice; innaintarea agriculturei, sciintieloru si arteloru, conservarea prosperității coloniloru nostre cu tote câ s’a opritu emigrarea negriloru, intarirea posesiuniloru nostre d’in Africa prin ingrijirea nostra de a casciga de ce in ce aplecarea poporului arabicii si de a scuti pe colonii nostri. Descrierea situatiunei imperiului vi va descoperi un’a fiesce care d’intre aceste mesure. „D.Vostra aveti inca se semnaţi prin folositore lucrări capetulu mandatului vostru, si candu veti re’ntorna in despartiemintele vostre, daţi de solie, ca, deca amu invinsu multe pédece si amu împlinitu multe lucruri folositore, asta s’a facutu prin concursulu celu devotatu alu mariloru corpuri de statu si prin co’ntielegerea ce a domnitu intre noi, câ cu tote aceste e inca multu a se face pentru îndeplinirea asiediaminteloru nostre, a răspândi ideile overate si a invetia tior’-a ft se increde in