Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-05-05 / nr. 33

e omu, care se sîmta mai mare mângâiere, de cum sîmtu eu. (Se traiesca!) Eu stim asta­ di plugariulu acel’a, care cu mare grige a aratu old’a sa, o a­semenatu cu grauntiulu celu mai fructiferu, a avutu toata iern’a, primavér’a si vér’a grige de old'a sa, si esindu se secere, a sece­­ratu secerisiu bogatu. (Se traiesca!!!!) Inse nu dicu eu acestea in intielesulu bogatului acelui­a, despre care cetîmu in Evangeliu, cu candu si-au implutu magazinele sale, a vorbitu catra sîne: „Vedi suflete, manca bea si te desfeteza acumu“* ci eu d’in contra pentru secerisiulu *acest’a multia­­mescu lui Ddicu, dar multiamescu si rodeloru de unde a provenitu seceristulu acest’a bogatu; si candu dicu, multiamescu pentru rodulu acest­a, intielegu o adeverata lauda a inimeloru, a cugetariloru si porta­­riloru celoru intielepte a tuturoru membriloru sino­dului nostru. (Se traiesca !!) Sciu, câ veti crede, de aceea dicu, câ mângâie­rea acest’a a mea in locu se me faca falosu, sâ me faca fudulu, me va umili, si precumu plugariulu cu atât’a mai mare ingrijire are pentru old­a sa, cu câtu vede multimea rudeloru, care le capeta de acolo, asie si eu secerisiulu acest­a ducovnicescu, care l’amu se­­cerâtu, nu-lu privescu de alu meu, ci de alu nostru alu totUroru, si voiu cauta, ca totudeun’a asemenea secerisiu se avemu. — Ati fostu, iubitiloru frati si fii sufletesci! intr’­­adeveru pe muntele Sionului, ati petrecutu in ceta­tea Ierusalimului celui nou, vati apropiatu, ba v’ati impreunatu cu sânţii si aleşii lui Ddieu, ati dovedîtu câ v’ati adunatu in numele lui Isusu Cristosu, dar prin portarea si lucrarea Vostra ati dovedîtu totdeo­dată câ intr’adeveru Isusu Cristosu a fostu intre noi. De unde armoni’a acest’a mare, de unde intiele­­gerea acest’a minunata, de nu de acolo, cu uniculu capu alu bisericei nostre a lucratu in mijloculu nostru ? ! In lucrarea nostra se areta lamuritu adeverirea cuvinteloru mantuitoriului Cristosu unde dice: Cu ce­­riulu si pamentulu voru trece, dar cuvintele lui voru remane. — Unde e Isusu Cristosu, acolo numai, pote sa fia dragoste si intielegere, si astfeliu apoi sfarsi­­tulu inca pote se fia numai bunu. — Asie si prin portarea sinodului s’a aretatu, ca cuvintele mantuitoriului nu voru trece, de si ceriulu si pamentulu pote se tréca ; si precumu la inceputu amu disu, câ se multiamimu lui Ddieu, câ ne amu potutu aduna, asia si cu finea se dicemu . Multiamimu lui Ddieu, câ astfeliu amu potutu lucră spre binele, spre vodi’a bisericei si spre cinstea tuturoru. Aminu. (Se traiesca f­entusîastice.) La acest’a respunde P. Arcimandritu P o p a s u Urmatorele: Preasantite si Prevenerate Părinte ! Preluminatu Sînodu! Cu dreptu inventu se dice, câ unu preotu bunu este o binecuventare pentru poporulu, ce­lu pas­­toresce. Asie ce vomu dice noi iubiţi ascultători! de­spre Presanti’a Sa marele nostru Ard­ereu, carele atât’a a staruitu pentru imbunetatirea intelectuala, morala si religiosa a poporului tienatoriu de biseri­­c’a nostra dreptu-credînciosa? ce vomu dice noi de­spre Presanti’a Sa, carele a staruitu intr’atât’a, pen­tru înzestrarea eparhiei nostre cu însemnate fundati­­uni, cu realitati chiaru si d’in averea propria a Es­­celentiei Sale ? (Se traiesca !!! — Ce vomu dice des­pre Ard­ereulu nostru, carele a midilocitu cu influin­­ti’a sa cea poternica la inaltulu tronu imperatescu, de s’a inzestratu eparci’a nostra cu 50.000 fl. v. a. pe totu anulu ? Ce vomu dice iubiţi membri ai venera­bilului Sînodu, de Presanti’a Sa bunulu nostru Ar­­cipastoriu, carele dandu-ne esemplu de credîntia si alipire ned­atîta câtra innaltulu nostru Imperatu, (Se traiésca!) a condusu corabi’a multu încercatei nóstre naţiuni in tempurile cele mai primejdiose, cu învede­rată primejduire a scumpei sale vieţi ? ce vomu dice despre Ard­ereulu acel’a alu nostru, carele a avutu marea bunetate, a ne restitui, a reinvia constitutiunea primitiva a bisericei nostre dreptu-credînciose ? Ne­­gresîtu, cu acest’a vomu fi sîliti se marturisîmu, câ ■venirea Presantiei sale in acesta epardia a fostu celu mai mare daru doicescu asupr’a nostra a tuturoru, câ*ce Presanti’a sa este alu doilea Moise, care ne-a scapatu de suferintiele tîmpuriloru celoru intrigi; câ Presanti­ a sa este vrednicu de a se numi intre Arci­­erei cei mari ai bisericei nostre. Si asie noi membrii Sinodului, ca adeverati fii ai Escelentiei Vostre, Ve multiumimu cu lacrime pen­tru tote bunatetile, ce le-ati versatii asupr’a poporu­lui nostru d’in Tranni’a, si potu dice d’in tota Monar­­ci’a austriaca. Ve multiumimu d’in genunchi, pentru cruntele osteneli, ce ati pusu la elaborarea proiectu­lui, si Ve rogâmu se ne iertatî pentru slabitiunile si nedumeririle ce amu aretatu in decursulu desbateri- toru, si Ve fagaduimu serbatoresce înaintea lumei, ca vomu pastra in animile nostre stralucitulu nume alu Escelentiei Vostre d’un nemu in nemu intre binecu­­ventare. (Se traiesca f­entusîastice.) Sînodulu se închide la 2 ore după amedi. — ____________*T. R.“ 130 CORESPIINDITIE. B­lasi­u 21. Aprile 1864. Ca O. P. se vedia, cumu ca in Ardealusi dela locurile inalte se espedeaza hartîe roma­­nesci, si mai multu, ca O. P. sa cunosca, ce feliu de romania se afla prin unele scrisori de aceste: eca o micutia Proba de stilu si limba roman­esca oficiosa. ad 1922, 1864. Instrucțiune... Pentru ca se se pote face dupe potintie o ge­nuine, de anu in anu­ntarea Gymnasiului dovedite coprindetore Espositiune (enfazesare) statistica din cuplutu Tabelli A. servieze la ponturi singuratice ur­­matorile limpezituri:................................................... 3. Gymnasiu debite in una anotatiune descilinite aceluias Gymnasiu publicu se se numesce, in care scolari a Gymnasiului privatu ca privatisti sau in­­scrisu, si sau esaminatu; d’in contra debite Gymna­­siile publice de cumva deintre privatisti ar fi scolari unului Gymnasiu aceasta descilinitu se se însemneze ... 11. Serviesce spre Usturarea si asecurarea de tote moduri a Dovedilor statistice — de cumva ace­­stu feliu tabele tot­deauna dintru acestu puntu a ve­deri se vor proiecta si coloca. — In consecuintia acestei Directiunile se provoca si in programe numai numerele tabeli A câtu acele gata la tiparitulu pro­gramului relativii saru pote hoteri a se lua in sus — asa câtu acolo numerele date (scrise) cu relativa ta­bela A care mai tardiu sa complet inplea — se con­sune . . . .“ Intru o istoria am cetutu, cu unii omeni fara talinte desclinite, fara potere de a face lucruri mari eli numai de capulu loru, au jo­­catu role forte însemnate prin ace’a, cu natur’a li-a fostu datu unu tactu finu intru a cunosce si aplecă talentele acolo, unde li eră loculu. In câtu e de a se lauda d’in respectulu acest­a barbatulu, ce alese person’a care a facutu tra­ducerea acestei „Instrucţiuni“ esite dela In. Guberniu R. judece fiacare ou. lectoriu.“ Nu vreu se preocupu pre nime. Ace’a vise nu o potu refacé, ca vediendu-o mi-a venitu se com­­patîmescu piétr’a, ce a sierbitu pentru litogra­­farea ei. Apoi se te miri, deca dela unii judi procesuali-ti vinu nisce scalambaturi nein­­tielese ? —u. Zarandu, B a i ’ a de c r i s i u, 26 aprile 1864. In Clusiu ese unu diurnalu, ce se nume­sce „Korunk“ in care acum de la inceputulu organisarii Cetului Zarandu, s’a publicatu din candu in candu câte un’a corespundîntia d’in acestu comitatu ; tote aceste corespundîntie au fostu pline de neadeveruri, si cu tote ace­ste in diurnalele romanesci nu s’au facutu de­­câtu putiene observări, pentrucâ omenii ocu­paţi de alte lucruri mai seriose, si mai dedaţi acuma cu mintiuni diurnalistice unguresci, n’au aflatu de lipsa a dă in capu la corespund în­tre ce se vedeau a fi produse numai d’in pa­tima si pote si unu picu de ura, ce se vede, ca fratii nostrii, pe langa toata bunavointi’a loru, nu o potu ascunde de totului totu. In Nrulu 44 d’in estu anu alu numitului diurnalu, sub rubric’a „Levelezések“ (Cores­pundîntie) inca ne intalnimu cu unu artîcu­­lasiu datatu d’in Bai’a-de-crisiu, aprilu 3., in care dupace spune ce s’a facutu in acestu co­mitatu pentru ajutorarea lipsîtiloru d’in tier’a ungurésca, si dupa­ ce spune ca in coleptiunea de stringerea de ajutorie a dovedîtu nu puti­­ena energia unu proprietariu de pamentu (!?.) — refacandu firesce ca pestele impregiurarea, ca realisarea astoru ajutorie vine a se mul­tiam! in linea prima nu cutarui „birtokos“ ci comitelui supremu — trece la descrierea or­ganisarii notariateloru comunali si dice, câ n’a fostu scopulu de a aduce notari noi, ci numai a face b­a­n­c­­­r­o­t­i pe vre-o câti­va notari de unguru, si apoi câ suntu notari, cari n’au nici conceptu de ch­iamarea loru, dar’ pentrucâ e romanu, a cautatu se se alega ; a dice apoi, cu comunităţile ce se tienu de notariatulu Ge­bei, au alesu pe candîdatulu de unguru, si cu tote aceste corniţele supremu, delaturandu pe ungurulu alesu, a denumitu pe unu roma­nu strainu, — cu tote aceste corniţele supremu vediendu determinatiunea cea constanta a no­tariatului Cebei, fii constrinsu a revocă denu­mirea, si a lasă in locu pe celu alesu.“ Tote aceste nu suntu adeverate, pentrucâ scopulu a fostu la organisarea notariateloru comunali, de a aduce notari capaci, fia noi, fia vechi, ceea ce atâtu, incâtu s’a potutu, s’a si ajunsu; si e calomnia dara, câ s’ar fi vrutu a banc­rotâ pe vre-o câti­va notari de un­guru, câ­ ce d’intre 17 notari comunali suntu 8 insi unguri, seu celu putienu de alta natio­­nalitate, de câtu cea romana; acum daca con­­sîderamu, câ acestu Cttu este locuitu mai nu­mai de romani, asiâ câtu afara de vre-o 5 — 6 comunităţi, ce suntu miste, tote celelalte suntu curatu si numai romanesci — apoi intrebâmu pe D. corespundînte, câ pentru cine este pro­­portiunea mai justa cu numerulu notariloru si numerulu locuitoriloru ? pentru vre-o câte­va sute de unguri, séu pentru miele de romani , banc­rotă-tu s’au aci notarii de unguru, séu cei de romanu?! ci scimu noi suspinarea, si o audimu in tote dilele, câ in Cttulu acest­a, romanii vreu sâ eschida pe unguri dela ori si ce oficiu, — falsa suspinare! ce vnse totu­si se respetiesce d’in partea unguriloru nu numai in Cttulu nostru, ci si in Cttele vecine. Noi inse scimu, câ câti unguri numai de ce­ va treba in Cttulu nostru, si care numai a cerutu ce­va oficiu, toti s’au aplicatu, asiâ câtu intre oficia­lii de romanu si intre cei de unguru d’in a­­cestu Cottu mai aceea­si proportiune stâ, ce stâ intre notarii de natiunalitate romana si notarii de natiunalitate străină. Si acumu daca cautâmu la Cttele vecine precum este Aradulu si Bihorulu apoi intrebâmu pe D. corespun­dînte, cari suntu mai toleranţi, romanii d’in Cttulu nostru, ori ungurii d’in Cttele acum numite ? si se ni spună cre romanii suntu „magyarfaló“ ori ungurii „oláhfaló.“ Pentrucâ peste voi’a nostra cauta sâ marturisîmu, câ ungurii de aici, póte nu toti, — ’s ki nem az ne vegye magára — (nu se supere, care e nevinovatu) ne numescu pe noi romanii de „magyarfaló“ adeca mâncători de unguri. Ma­­caru dieu! romanii nu suntu si nici n’au fo­stu nici odata atâtu de selbateci, ca se mance si se se nutrésca cu carne de omu . . . nici nu suntu romanii acei omeni, cari in prejude­­tiulu drepturiloru altor’a se vre­a si­ cascigâ sie­ si drepturi, ci chiama pe toti la egalitate, dreptate si fratietate. — Pote fi adeveratu, câ după conceptulu co­­respundîntelui d’in „Korunk*1 voru fi atari no­tari, cari n’au conceptu de ch­iamarea loru, dar’ acest’a sâ ne lase D. corespundînte se o impertimu fratiesce intre notarii de romanu si cei de unguru, si aci apoi respingemu cu totu adeverulu calumniós’a asertiune a corespundîn­­telui câ ,,mert oláh meg kellett választatnia“ (pentrucâ e romanu a trebuitu sa fiu alesu­ intielege de notariu. Ungurulu candîdatu la Cebea, n’a fostu alesu, ci numai a capetatu majoritate de voturi, si cor­itele supremu ve­diendu cu acelu unguri­ cade chiaru sub cua­­lificatiunea Dlui corespundînte cu conceptulu seu despre ch­iamarea notariloru, — nu l’a in­­taritu, ci a intaritu pe romanulu strainu, după aserțiunea corespundîntelui, pentrucâ si aces­­tu­a capetase voturi mai multe decâtu alu treile candîdatu, si pentrucâ acest’a are mai multu calitatile de notariu ca ungurulu, si pentrucâ romanulu, pe lang’a limb’a ungure­­sca si cea nemtiésca firesce scie, vorbesce si scrie si in limb’a s’a materna, romana, limb’a ce este esclusîva si oficioasa a comunitatiloru d’in notariatulu cestim­atu, pe candu ungurulu in limb’a romana si nemtiésca e strainu in Is­­railu, ca abia si nici abia le pote vorbi cu a­­tâtu mai putienu scrie, — ba chiaru si in limb’a ungureasca are conceptu de celu califi­cații de D. Corespundînte, adeca putienu, seu nici unu conceptu; — dice corespundîntele câ Cebea s’a opusu (!!!) a dâ aptele la notari­­ulu de romanu, asia este, da­ca Cebea o făcu vro câti­va indîvidi agitati chiaru de notari­­ulu de unguru ori dara D. corespundînte n’a sciutu despre acést’a-a nemica ? E. Cebea in intielesulu acumu memoratu a datu un’a suplica la Guvernatorele si inca unguresce ; dar’ scie ea, cu ce a scrisu ? ori dara numai notariulu de unguru o scie? si D. corespundînte nici despre acést’a nu sci nemica ?! Dar’ scimu noi precum amu disu mai susu, cu fratii nostrii — si numai d’in sîmtiu fratiescu — se folosescu si de cea mai mica ocasîune, a scrie in numele loru si si in numele altor’a,­rogari, plansori si acuse la Gu­­vernu si la Gvernatore ba si la Cancelariu a­supra oficialiloru de romanu d’in acestu Cttu, apoi cu adeverate su­acele, s’au suntu luate numai d’in ventu, totu atâtu­ a e, fratiloru nu le pasa. Dice corespundîntele in urma, ceea ce amu adusu si mai susu, câ Cor­ntele supremu a fostu constrinsu a retrage denumirea romanu-

Next