Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-01-14 / nr. 1
Ore capii comitatensi nu sciu tote aceste ? Debue'sc le scie, pentru ce ore nu misca, pentru ce atâtea nepesare, ori capi aceia nu-su romani? pentru ce nu se lasa a se convinge capii comitatului despre respeptarea ori nerespeptarea dreptului comuneloru ? de ce nu poruncescu capii comitatului nostru D. dîregatori comunali baremu atâta, câtu unu dîregatoriu cercualu dîregatoriloru comunali, chiaru si in lucruri nepotrivite, numai firesce ne amenintiandu cu digetulu la nasule, cumu face acelu dîregatoriu cu dîregatorii comunali (modulu stârceriei de respeptu) câci eu socotu pe dîregatorii cercuali fatia cu capii comitatensi asile precum stau dîregatorii comunali fatia cu cei cercuali. După cumu ne spune esperinti’a la noi in comitetulu Carasiu, notarii comunali se indatoreza a scî trei limbe magiaresce, germanesce in fine si romanesce. Rogâmu pe fratii de peste Muresiu a ne insciintia, ori si pe acolo stau lucrurile asife caci noi cunosceamu deuna di pe acolo notari in sate romanesci, cari nici unu cuventu romanesce nu scieau. Multe amu mai avb de impartasi dara proverbulu „veritas odium paris“ (Dreptatea imbla cu capulu spartu) ne impudeca de o camu data. Cumu stâmu cu manipularea averii comunali, si respeptîve revisîunile socoteleloru, de alta data, mai esactu vise decâtu cu ale besbriceloru, se nu credeti. Colnicu 2./1. 1862 nou J. P. Orsiov l a 21 diecem. 1863. Inaltimea Sa principes’a Elen ’a, Domn’a României, trecandu asta vera prin orasielul Orsiov’a a cercetatu si beseric’a romana locale, si vendiendu ca unele ornaminte sânte se afla in stare invechita, a avutu bunavointi’a si zelul crestinescu a oferi numitei basereci cu ocasîunea intorcerei înaltimei Sale d’in caletori’a ce o făcuse in ocidente — urmatoriale ornaminte: 1. tabernacul (unde se conserveza st. cuminecătură pe saltariu) 1 p o t î r u cu pietre pretiose si unu d î s c u, cari s’au primitii si depusu in santa baserica apre otovna memoria a Inaltimei Sale, bunei Domnitorie. V. P. VARIETATL — (Unu dom.) Cetîmu in diuariul „Buciumulu“ urmatoriele: „Dîstritul Berladului subscrie pentru cumperarea unui tunu, pe care se-lu faca daru Innaltiei Sale Domnitoriului. Aceste (tunurile) sunt argumintele infalibili, elocinti spre aperarea tuturoru drepturiloru, tuturoru tratateloru, tuturoru conventiuniloru. Fie binecuventata inspiratiunea Berladului! Fie ca tóte destritele se urmeze acestei inspiratiuni! Fie ca Bascele viitorie se le celebrâmu cu salve de 32 de tunuri dăruite Domnitoriului Romaniloru, de câtra 32 de dîstrite ale României: logodna eterna intre suveranu si poporul sau.“ (împreunarea besericei d’in Moldova cu cea d’in Romania.) Totu „Buciumul“ ni spune: „O fapta mare a Domnitoriului vomu ave se anuntiâmu dilele acestea lectoriloru nostri: Unirea besericei si reinfiintiarea vechiului sînodu romanu, care s’a desputernicitu pana s’a desfiintiatu cu venirea beiloru fanarioti in tiera. Acestu mare actu de nationalitate si de independîntia se va pune alaturi cu unirea statului romanu si cu secularisarea monastiriloru.“ . (Ardere.) Diuariului „Arad. Z.“ i se scrie d’in Pecic’a cu datul 6 jan. s. n. intre altele urmatoriele: Vantul ce a domnitu in lun’a lui diecemvre, pe langa alte daune a aruncatu la pamentu si turnul besericei gr. orientale, acést’a nu fii destul, in 5. jan. sera la 8 ore se aprinse beseric’a (cea mai frumoasa beserica gr. orientale in comitatul Aradului după catedralea or. d’in Aradu) ardindu iconele si tote aparamintele besericei, remanendu numai cei pentru păreţi goi. Focul s’a escatu in turnu. Caus’a escarei inca nu se scie. Daun’a suferita se apretiuesce la 50,000 fl. v. a. = (Casa de păstrare) In Clusiu se infiintiedia casa de păstrare. = (Bucuria pentru secularisarea monastiriloru.) Unu telegrama d’in Bucuresci a lui „Gaz. Trinei“ cu datul 5. jan. scrie: „Domineca municipalitatea d’in Bucuresci presenta felicitatiunile sale Principelui in sal’a tronului. Respunsul principelui se primi cu aclamatiuni. Metropolitul canta Te Deum, ordona insusi ceremonie in tota Romani’a; dîstritele tramisera o multime de adrese de felicitatiunî; prin dîstrite se deschise d’in indemnu propriu subscriptiuni spre a se cumpera tunuri si a se oferă o recompensa nationale Dlui Negri. — Scrii despre o concentrare rusesca in Besarabi’a.“ Pe candu ni sosî Gaz, cu telegramul, diurnalele d’in Romani’a ni si spunu ca nu numai in cetati ci si in satele mai mari ale României se trenura multiamite catra Ddieu pentru votul adunarei eleptîve in privinti’a secularisarei monastiriloru. (Publicatiune de concursu) pe doua stipendîa de 315 fl. v. a., pe unul de 63 fl. v. a. d’in fundatiunea Ramantiana, si pe unul de 120 fl. v. a. d’in fundatiunea Kleiniana. Recurintii la aceste stipendîa voru avé pana in 15. jan. 1864 după calindariul nou, a siproduce innaintea ordînariatului metropolitanu gr. cat. alu Albei Julie concursurile sale cu recerutele testimonie provediute. Datu in Blasiu in 10. diec. 1865. De la ordînariatul metropolitanu.“ Acestu concursu e publicatii in „Gaz. Tr.“ din 24. dice. Iu reproducemu pentru ca se veda on. publicu câtu de iute se publica si aceste concurse. (In caus’a secularisarei monastiriloru in Romania.) Diurnalele nemtiesci ni aducu unu telegramu de la Bucuresci prin care ne insciintiedia cumca a sosîtu acolo unu curieru turcescu, carele a adusu cu sîne protestul inaltei parte in contr’a secularisarei monastiriloru si in contr’a legei santiunatu de principele Cuza. == (O scornitura.) După diuariul sasescu „Hr. Z.“ amintesce si „P. N.“ cumca in Apaidul micu in scaunul Mercurei in Transîlvani’a s’a aruncatu câte 2 fl. pe casa pentru suplinirea speseloru unoru deputati romani, poporul n’a voitu sa salveze, d’in care causa unii se intemnitiara la Mercurea, dar’ 200 de locuitori d’in Apoldu pretînsera eliberarea loru, si se imprasciara numai după ce li se împlini cererea. — Noi botediaramu acést’a faim’a de scornitura, pentru ca scimu precum sciu si diuariele magiare si nemtiesci cumca salariulu deputatiloru si a regalistiloru se solvesce d’in cass’a statului, si nu d’in aruncare asupr’a poporului. .Suntemu securi cum ca numitele diurnale au scamosiatu caus’a, sperâmu o deslucire câtu mai curundu de la diurnalele romane d’in Transîlvani’a, sau de a dreptul. = (Redactorii diurnaleloru oficiale) d’in Pest’a, fura chiamati la Vien’a, pentru a primi instrucţiunii. = (Croaţii pentru senaturi imperiale.) Cancelariul de curte alu Croaţiei petrece inca in Zagrabia, si precum scrie „P. Cor.“ are prospecte bune pentru ca croaţii se partecipeze la senatul imperiale. = (Parastasu pentru laureatul poetu Andreiu Muresianu.) Unu corespondînte d’in Naseudu scrie „Gaz. Trinei.“ ca celebrandu-se acolo parastasul pentru sufletul repausatului nostru poetu A. Muresianu, intrelegintiva la provocarea Rssimului Din vicariu Gregoriu Moisilu subscrisera la opurile renumitului nostru poetu „Icon’a crescerei rele“ si „Poesîi,“ voindu prin acést’a a ajuta mai multu familiei remase, ca ce opurile cei mai multi le au procurate. Se subscrisera de totul 30 de essemplare d’in icon’a crescerei rele si 38 d’in poesii, a caroru pretiu in suma de 77 fl. 10 cr. v. a. se va tramite curundu la locul respectivu. — Suntemu convinsi ca essemplul acestu frumosu lu va urmă intreleginti’a romana de pretutîndene, se aretâmu cu fapt’a, co ni sentiesce anim’a se ni facemu cu totii detorinti’a. Unu essemplaru d’in „Icon’a crescerei rele“ costa 1 fl. 5 cr. éra d’in „Poesîi“ unu essemplaru 1 fl. 20 cr. v. a. Barbatii nostri nationalisti zelosi si pe cari i ierta starea materiale si voru face onoare a cumpera mai multe essemplare. Ambele opuri se botu procura de la on. Redatiunea „Gazetei Transilvaniei.“ . (Diurnalu nou romanu.) In Romania va apare unu diurnalu nou su titlul „Amicul sciintiei“ redugiata de tenerii studenti Em. Mihaescu si S. Morarescu in consotire cu altii, cu scopu de a lati sciintiele intre poporul romanu va esi odata pe septemani. Pretiul pe anu intregu 36 de lei. ” (Episcopul Haynald.) Despre Escelenti’a Sadicu diurnalele de Vien’a cumca a retornatu in Transîlvani’a. Diurnalul magiaru „Hon“ d’in contra e incunoscintiatu cumca eppul s’a dusu la mama-sa in orasielul Szécsény, si ca de asta data nici nu are intentiune a retorna la Transîlvani’a. (Denumire.) Maiestatea Sa s’a induratu pre gratiosu a denumi pe an. Domnu Spiridonul e 11 ajutante de pretura in despunibilitate, de concipistu actualu la cancelari’a de curte a Transilvaniei, totu acolo concipistul onor. Dnul Juhász Albert e denumitu de concipistu actualu. == (Escel. Sa Locutienintele reg. contele Pălffy) a sosîtu de la Vien’a in Bud’a. = (Imperatul Franciei Napóleone III.) e alesu de membru alu academiei d’in Lisabona. Maestatea Sa a primitu, promitiendu a pune si acestu tîtlu intre celelalte ale sale. = (Fundarea unei societății literarie.) Cetîmu in diuariul „Reforma“ unu proiectu de la Dnul M. L. cu devis’a „Unirea face forti’a“ adresatu ministrului de cultu Dlui Demetriu Bolintînianu, pentru fundarea pol’a altuia, fiacarejiea man’a plina de macaroni ferti si-i redîca câtu ajunge in susu, pleca capulu spre céfa câtu pote mai josu, atienta ochii spre ceru si apoi d’in acea dereptiune, ca nisce lumbrici, lasa macaronii unulu câte unulu se-i cada in gur’a cascata si indata-i înghite. A proposetulu macaroniloru, se ti spunu cumu mi umblu si mie antâi’a data la Neapole. Candu venii de la Salernu cu omnibusulu in dreptulu Pompejei vediui, câ doi cavaleri se urca langa mine in trăsură. Dedei cu densii de vorba si aflai, câ unulu se chiama Don Orazio Franzo palermitanu si altulu Don Serafino Wagner germanu, după cumu se recomandară reciproce. Spunendu-li si numele meu cu plăcere audii inca, câ ca mine suntu omeni de litere traindu d’in redîte. Se intielege, cumu dice germanulu „Gleich und gleich gesellt sich gern“ si „Gleiche Kappen, gleiche Brüder“ câ de locu fumu intimi unii cu altii. Ajungandu in Neapole pre timpulu prandiului câtu descalecai in ospelu, Don Giovanni, dise Oratio, se mergemu la prandiu intr’unu restaurante nobile, si me invoii cu bucuria. Localele era respectabile si se afla o suma de ospeti totu galantuomini. Câtu ajunsemu se comanda vinu de Capri si ni se puseră fiacaruia, nu unu taleru, ci o patena monstruosa plina cu verfu de macaroni preparaţi „â la francese“. Socii mei pre langa unu „con licenzia“ se desbracara pana in camesia si desfacandu câte doi nasturi la brâu se apucara de lucru. N’am facutu ca densii,inse fiinducâ decâtu va tempu traisemu mai numai cu macaroni reu preparaţi la bordu, credindu câ dera in acestea custa totu prandiulu, si mai alesu consederandu copiosetatea si aflandu-le deliciose, ca tieganulu me făcui toba mancandu totu ce era in patena. Pote nu scii istori’a tieganului la més’a cumetrului, se ti o spunu. Tieganulu avendu cumetru romanu fu o data invitatu la ospetiu si se servi zara cu mamaliga calda. După firea lui romanulu se scusa pentru pucinetatea bucateloru imbiindu-si cumetrulu se poftésca. Tieganulu intre protestatiuni de multiamire lauda darulu domnului si si provediîi pântecele de zara cu usura. Se aduse apoi purcelu friptu si plăcinte, era tieganulu (incepu?) d’a se cui si d’a si musea budiele la tota bucatur’a ce ducea cumetrulu in gura, ca ce elu n’avea unde se mai bage. Ai cumetre, dise in fine: „Ce bucate bine gatîte si reu protîvite. Trebuia antâiu purcelatele, apoi placintatele, si la urma se fi totu zaruitu, cui aru fi mai trebuitu !“ — Tocmai astepatii si eu cu literatii mei, le numerai bucaturele de la supa pana la pome, ce se adusera in urm’a macaroniloru după mod’a europena, ne potendu nice a gusta d’in ele. Cugetamu câ celu pucinu me voru ospetâ pre spesele loru Domnii literati, déra si intr’acést’a mi se puse sicu’a. Nu numai ca pote nu mancasera de trei dile, ca ce m’am spariatu ce bagara in ei, déra Don Serafino si uitase pugilariulu acasa si Don Orazio avea numai unu carlinu si 3 grani, asié fara cuventu solui cu pentru toti si avui norocu, câ erâ de persona numai trei carlini si vinului asia cu totulu ceva preste unu taleru. Aflai pre urma câ comensalii mei erâ doi asie numiti cavaleri de industria, si după acéstea me camu ferii de densii. Me intorcu iera la ordene, ca se ti spunu, cumca in Neapole mi am plenitu misiunea si preste pucine dile plecu, horribile dictu! tocmai la Petrupole. Va sedica după ce m’am mai friptu in poterea verii la Neapole, unde e clim’a mai ferbinte in Europ’a, fatulu au decisu, ca in poterea iernei se me apropiu de polulu arctîcu, ca doru voiu pote degera in zon’a ghiatiosa. Cumu dice romanulu, de nevoia manei si colaci. Am aflatu o familia russa pre care o petrecu pana acasa ca curiariu. Vomu face calea incetu prin Franci’a, Elveti’a si Germani’a in cursu de 6 lune, asie dera totu prin locuri mie necunoscute cea mai mare parte. Am acordatu 80 de taleri pre luna si 300 de taleri pausialu de rentorcere. Vedi dara câ e si pupeza pre colacu. Pentru atât’a poteam si 3 ani fi bibliotecariu, numai de n’asiu degera ca armat’a lui Napoleonu in stepele russe. — Despre memorabilitatile ce am vediutu in giurulu Neapolelui mi reservu se ti scriu d’in Francofurtu séu d’in Berolinu, unde după program’a itînerariului vomu resiédé câte o luna de dile, si crediu câ corespundenti’a de acolo nu va fi unu sacreficiu, ca d’in regiunile acestea. Fraterna salutare! 3