Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-05-16 / nr. 37

tru­ven­tiilii de troim, prin care Maiestatea Sa imperatulu deschise senatulu imperiale, mer­cur­i 22. main. „Onoraţi domni d­in ambele case ale senatului imperiale ! Cu imbucuratoria indestulire vedu era­ si adunatu in giurulu Meu senatulu imperiale. Regatele si tierele provocate, dandu ascultare cuventului Meu, si-au tra­­misu deputatii loru, dela a caroru patriotica conlucrare Eu asceptu cu securitate garantiele prosperarii impe­riului si a tuturoru tiereloru cari de provedintia s’au incredintiatu sceptrului Meu. Ce am promisu , candu prim­a ora am salutatu senatulu imperiale in acestu locu, aceea a remasu tie­­lulu neschimbatu­ alu instiintieloru Mele. Stabilirea in­­stitutiuniloru constitutionali pre basi secure, acestea e aceea ce am tienutu nestramutatu in vedere. Inse tocma acestu tielu nu se potea ajunge fara a aduce o armonia intre drepturile mai vechi consti­tutionali ale regatului Meu Ungari’a, si intre legile fundamentali donate prin diplom’a Mea de la 20. opt. 1860 si patent’a Mea d’in 26. fauru 1861.; numai recu­­noscerea sincera a acestei armoniei d’in partea rega­tului Meu Ungaria potea se dee o garantia celoru lalte regate si tiere atâtu despre alipirea deplina alui câtra imperiu, câtu si usarea pacinica a drepturiloru si liber­­tatiloru loru­­donate prin acele legi fundamentali, pre­cum si desvoltarea acestor­a conforma spiritului tempului. Grelele calamitati, ce sortea aduse preste imperiu servită de o noua serioasa admonițiune , pentru ca se se satisfaca acestei necesitați. Staruinitele Mele n’au fostu fara sucesu. S’a facutu o învoire indestulitoria pentru tierele cunonei Mele unguresci , acesta invoire a secureza legatur’a loru cu Monarchi’a intrega, asecura pacea d’in intru a imperiului si pusetiunea lui de po­­tere mare in afara. Speru, cu senatulu imperiale si va da votulu pentru acesta invoire, ca o considere ra­­tiune nepreocupata a tuturoru referintieloru, cari taia in acestu obieptu, va delaturâ atari ingrijiri, cari ar’ trebui se se neliniscesca seriosu, daca nu asiu nutri aceea încredere firma, cumca vointi’a d’in tote latu­rile va face, câ se prospere strafortaarea noua a lu­­cruriloru. Trecutulu , presintele si viitoriulu ne impintena câ se ne apucâmu cu resolutiune de împlinirea opului inceputu. Senatulu imperiale, acest’a o asceptu de la aderinti’a-i patriotica va refusa a se retrage de la misiunea de a organisă cu rapediune relatiunile de dreptu publicu pre basele ce i se imbia, si in loculu acestor’a a stărui le vre­ unu scopu, a carui­a urmărire nu ar­ aduce numai esperintie noue, ci nice unu resul­­tatu. Senatulu imperiale, asceptu de la iubirea sa de dreptate, nu va ignora avantagiele, cari pe calea înce­pută de Mine devenira deja sentite in privinti’a situa­­tiunii Austriei in nesulu stateloru europene. In fine senatulu imperiale — prevederea lui probata­ri­e garanţia — nu va necunosce ca, situatiunea noua a lucruriloru, in câtu aceia (situatiunea) cu garanţie noue nerestornabili ia impregiuru drepturile si libertăţile constitutionali ale tiereloru coronei Mele unguresci, are se aiba de urmare necesaria asemine garantia si pentru cele­lalte regate si tiere. Inse realisarea acestei sperantie e conditionata esentialmente de la consolidarea legiloru fundamentali d­in 20. optobre 1860. si 26. fauru 1861. in acele tiere, a carora represintanti deja era­ si s’au coadunatu. De aceea tramiterea deputatiloru la senatulu imperiale fara intardiare, a fostu si mai departe o necesitate imperativa. Pracum a fostu departe de Mine cugetulu, ca se se scirbeze ce­va d’in drepturile, cari competiescu singurateceloru regate si tiere, tocma asie este inten­­tiunea dea a incuviintia veri ce lărgire de auto­nomia in contielegere cu senatulu imperiale, carea (autonomia) corespunde, dorintieloru loru si se pote efeptul fara periclitarea intregitatii monarciei. Deci, luandu in consideratiune invoirea făcută cu represintanti’a Ungariei, incatu acest’a se referesce la afacerile comuni, ina­ante de tote Vi se va ascerne spre primire schimbările necesaria in patent’a Mea d’in 26. fauru 1861., împreuna cu o lege in privinti’a re­sponsabilității ministeriale si o modificatiune a §. 13, conforma recerintieloru constitutionali. După aceste voru urma alte proiepte de lege , deosebitu cele pro­mise in resolutiunea Mea d’in 4. fauru câtra dietele provinciali. Afacerile finantiali voru cere in modu deosebita atentiunea si conlucrarea dvostra constitutionale. V­i se voru comunică proiepte detaiate despre mesujele straor­­dinarie luate dela sessiunea ultima incoce , cari prin erumperea unei bătălii stricatiosa au devenitu mai nein­­congiurabile. Pentru lipsele anului curente s’au facutu deja despusetiunile multinmitorie asia incâtu senatulu imperiale neturburatu de pretensiunile seu incurcatu­­rele momentului, pote se-si consantiesca aptivitatea intru deslegarea problemeloru mari si permaninti ale finantiei, ce i­ se voru face cu tierele coronei Mele un-­­­guresei. La aceste problem’a principala va fi ingrijirea, ca nici o parte se nu se planga de o însărcinare ne­­proportionale. Onoraţi domni d’in ambele case ale senatului­­ imperiale! Asta­ di, candu incepemu fundarea unui opu­s de pace si de invoire, se arumcâmu velulu uitării­­ preste trecutulu prospetu, care înfipse imperiului adanci rane. Se ne punemu pre anima invetiaturele , ce ni le-a lasatu ; inse cu curagiu neinfrantu se castigamu ; taria si vointia de a reda imperiului in launtru linisce­­ si bunăstare, era inafara vedia si potere. Spre aceste a i­mi garanteza credinti’a poporaloru Mele, carea s’a pe­­stratu si in dilele periclului supremu. Nu cugetulu secretu alu resbunarii se fia acel’a, care se ne conducă; o satisfactiune mai nobila se fia a nostra, daca d’in ce in ce, nu va succede totu mai multu prin faptele si lucrurile nostre, a schimba anti­­pati’a si inimiciti’a in stima si simpatia. Atunci popo­­rele Austriei apartiona ele la veri ce semintia, vorbescu ele ori ce limba, se voru aduna in giurulu drapelului imperatescu si cu promtitudine se voru încrede in acele cuvinte ale străbunului Meu, cumca: Austri’a sub scutulu Atotupotintelui va sustă si va înflori pana in tempii cei mai tardii! “ F­O­I­S­I­O­R­A. Nopţile Carpatine. Dedicatu d. S. C. comite de Rosetti in semnu de nalta stima si consideratiune. N o p t e a a c i n c i a. «[ j (Continuare.) — Părintele meu relua cuventulu dicundu : fra­­tiloru, am juratu înaintea lui Dumnedieu câ mi-voiu versâ sângele pentru libertate, am juratu in fati’a ce­rului, a vostra si a posterităţii câ mi-voiu împlini cu religiositate detorinti’a-mi santa de a me luptâ pana la cea d’in urma picătură de sânge pentru ruinarea tiranii si a despotismului. Daca voi asta-di ascultati numai de vocea inimei, carea ve­dice se nu amanati lucrulu, bine, io me supunu vointiei comune, me su­­punu cu atâtu mai tare cu câtu ve cunoscu curagiulu si dorulu de libertate. — Traiesea conducatoriulu nostru! striga po­­porulu. — Fratiloru -- dise bravulu preotu Danila — eu am aflatu si modulu de a ne provedé cu arme, modu usioru si éca cumu: chiar’ acumu se făcu con­­scriptiunile la Alb’a-Iuli’a, vomu merge si noi cu totii ca se ne conscriemu si se capetamu arme, apoi vomu sei noi cumu se le folosimu. — Am auditu ca a venitu o ordinatiune inalta carea opresce conscriptiunea — replică mosiulu Tom’a. — Fia si-asia, pucinu ne pasa — adause parin­tele meu — daca nu vomu pote castiga arme pre ca­lea ast’a, vomu lipsi plugulu de feru , si d’in ferale lui si a caseloru vomu face arme, si totu ne vomu lupta. — Traiesea — striga adunarea. Părintele meu după ace’a denumi mai mulţi tri­buni, prefecţi si căpitani, Closc’a fu denumitu de aju­­tante, Crisianu capitanu, Danila prefectu, jura de nou poporulu provocandu-lu ca se asculte de comand’a cé­lor mai mari. După acestea se pregătiră se mérga la Alb’a-Iulia ca se iee arme. Mişcările acestea a Romaniloru străbătură la audiulu vicecomitelui S. Halaki d­in Zarandu, care si tramese pre subprefectii Gal si Nalaczi cu o céta de panduri ca sa prindă pre parintele meu si căpitănii lui si se imprascie poporulu. Noi remaseramu in Cu­­rechiu preste nopte si numai in diori de di eramu se plecamu spre Alba-Iulia. Poporulu se immultiea d’in ora in ora, dimineti’a abié erâmu vr’e 500 —600, si acumu erâmu preste 5000 omeni. Părintele meu cu căpitănii si prefecţii se afla in cas’a preotului, deodata mosiulu Tom’a ingrigiatu intra in casa si spune părin­telui meu ca nu e lucru bunu, de pre ce o ceta de panduri e la porta. — Lasati-i se intre si grigiti bine de ei — dise tat’a. Pandurii intrara. Poporulu stră­bătu in casa in câtu nu mai incapea. — Romaniloru, — dise subprefectulu Galu — in numele imperatului ve provocu se ve imprasciati, se ve rentorceti pre la casele vostre, ca­ci la d’in contra muierile si copii vostri voru fi ucisi, casele vi se voru arde si voi veti fi inchisi, or’ pre tine conducatoriulu loru, in numele legii te arestezu. — Nerusinatule ! cumu cutezi vorbi astfeliu ? — Liniscesce-te Savina mi-dise tat’a. — Se-i smulgemu limb’a d’in gura — urla mo­siulu Tom’a infuriatu. — Linisciti-ve fratiloru, lasati-lu se vorbesca pana in capetu — dise tat’a. — Galu — continuă astfeliu: Romaniloru înain­tea vostra se infatiosieza o persona nevinovata, o per­sona d’in gur’a careia vorbesce legea si dreptatea, ganditi-ve bine dara cu cea mai mica neplăcere ce mi s’ar’ face, ar’ are urmări triste pentru voi. — Unu risetu batujocoritoriu se redicâ d’in mi­­diloculu poporului. — Vorbesce fara frica — adause părintele meu. — Galu continuă: dlu vice-comite Hallaki ve demanda prin noi ca se mergeti fia­care a­casa si se asteptati in pace împlinirea doriniteloru vostre; er’ tu conducatoriulu loru, tu care ai resculatu poporulu da-te prinsu, câ­ci atunci pedeps’a ce te astepta pote se va mai imblandi. — Lasati-me se-i intrenezu limb’a, câ­ci de un turbu, sbierâ Crisianu. — Sâ mora! — adause mulţimea. Poporulu se incaierâ la lupta, in câte­va minute subprefectii împreuna cu pandurii fura măcelăriţi; sângele versatu infuriu atâtu de tare pre acestu poporu martiru care aveâ dreptu nedisputaveru a si­resbunâ 146 Districtul ii Setatei de pietra II. maiu 1867. Adunarea comitetului districtuale pentru restau­rarea constitutionale a deregatoriloru s’au trenutu in a 8 — 10. 1. c. in Siomcuta-mare, care au decursu in cea mai buna ordine si linisce. •— In preser’a adunarei II. Sa capitanulu supr. s’au contrelesu cu protopopulu Siomcutei­ mari, pentru începerea lucrului in diu’a ur­­matoriu cu celebrarea cultului dumnedieescu si chia­­marea Spiretului s. in beserica gr. c. — ce intemplan­­du-se, adunarea comitetului s’au trenutu sub ceriulu liberu in curtea pretoriului. II. Sa capitanulu supr. premitendu-se solemnităţile indatenate au deschisu adunarea in limb’a magiara si romana intre aclama­­tiuni de vivate, — după aceia s’au procesu la alegerea deregatoriloru cari cu pucine esceptiuni au remasu totu cei in 1861, aleşi, — s’au facutu moțiune pentru continuarea edificarei pretoriului cu resultatu imbucu­­ratoriu pentru toti, ca edificarea se se continue cu tota iutier’a posibila, ca pe tomna baremu una parte se pota fi folosivera. — După acea facandu-se moțiune pentru statorirea limbei oficiose a Districtului,­­ s’au sustienutu decisiunea comitetului d’in 1861, ca ambe limbele: romana si magiara se fia egalu indreptatite. Inse, cea ce au datu ansa la discusiuni mai îndelun­gate au fostu motiunea Pr. O. D. Prepositu R. C. d’in Baia-mare Ign. Smoczer , ca se se tramita adrese de multiemire pentru restituirea constitutiunei, atâtu la Maiestatea Sa c. r. apostolica, câtu si la inaltulu mi­­nisteriu respunsatoriu, si la conducatoriulu maioritatei dictate Franciscu Deak, pentru esoperarea constitu­tiunei; —­inse comitetulu districtuale in maioritate precum penitoria romana ne aflandu motive pana acum indestulitorie, pe cari se-si pota întemeia adresele de de multiemire catra inaltulu ministeriu si conducato­riulu majoritatei dietale, au desfasiuratu acea opiniune , ca adresa de fidelitate netiermurita si statornica ali­pire, catra augustissima Majestate c. r. si inalt’a Di­nastia se se faca; — adresa catra ministeriu facanda se cuprindă espresiunea dorintiei cu încredere a roma­niloru pentru egal’a îndreptățire, si respectare a na­­tionalitatiloru, reservandu-se multiemit’a deplina pentru acel’a tempu fericitu, candu si romanii ca atari voru poté figura in constitutiune, ca natiune politica prin lege positiva recunoscuta. S’au mai facutu si alte mai multe decisiuni de interesu mai partiale care eu nu le amintescu, inse acea impregiurare nu o potu lasă ne­atensa, ca ilustr. Sa capitanulu supr. facia cu limb’a, si nationalitatea nostra romana au aretatu o viua împărtășire la tote dorintiele nostre romano-na­­tionale desfasiurate, esprimendu-si dorirea a le vede acele câtu mai curundu aduse in deplina armonia cu corelatiunile tierei. 1. Ch. D’in alta corespundintia estragemu urmatoriele: Numele celoru alesi in Chioaru suntu : Iosifu P­o­p­u v. capitanu I., Stefanu F­i­l­i­p­u v. capit. II., Paulu Drago si­u protonotariu, Vasiliu B­u­t­e­a­n­u protofiscalu, Georg. Békésy v. fisc., Vasiliu Hosz­­s­z­u­ si Petru Cosmutia v. notari, Alesandru P­o­p­u de C. Monostoru jude procesuale, Stefanu Mihalca juratu, ambii in cerculu Monost. Nicolau Popu jude procesuale, Paulu Sebe juratu , ambii in c. Siomcuta­­mare, Sigism. Takács j. proc. Ioane Popu juratu, in cerc. Berchesului, Ioane Berbe j. proces. Sandru Popu de N. Nyires jur. in cerc. Miresiului, Vasiliu Dragosiu j. pr. Stefanu Lengyel ijur. in cerc. Boiului-mare, Ioanu Hosszúj. proces. Vasiliu Mi­halca jur in c. Sioimusiului, Andreiu Medanu, Daniela Tiboldy, Franciscu N­­o­r­v­á­t­h, Alesandru Sebe, Nicolau Katona asesori, Georgiu Nagy, ref. cârtii funduali, Georgiu Nemes castelanu, Balintu Sebe, Emericu B­u­te­an­u si Ignatiu Pocolu comi­sari de securitate, Ioane Botha si Alesandru Anca protocolisti, Ales. Jure a archivariu. Personalulu cartiloru funduali romane, ca mai nainte. Stefanu Popu casieriu, Ioane Boer esactoru. Capitanulu supremu a deschisu congregatiunea gen. in doue limbe (mag. si rom.) Portarea lui a fostu

Next