Contemporanul, iulie-decembrie 1950 (Anul 4, nr. 197-221)

1950-07-14 / nr. 197

Popoarele vor pacea şi o vor impune prin lupta lor rătând înfierii lumi că imperialiştii anglo-americani încearcă să împingă lucrurile în mod făţiş spre deslănţuirea unui al treilea război mondial, agresiunea americano-engleză în Coreea a desvă­­luit nu tăria, ci slăbiciunea şi şubrezenia lagărului războiului şi agresiunii. Săvârşită în condiţiii­e ascuţirii crizei generale a capita­lismului după victoria istorică a Uniunii Sovietice în cel de al doi­lea război mondial, a creşterii considerabile a forţei şi prestigiului Uniunii Sovietice, a succeselor crescânde şi întăririi continue a ţărilor de democra­ţie populară pe drumul socialismului, a avântului mişcării revoluţionare a proletariatului în toate ţările capitaliste şi a mişcării de eliberare naţio­nală a popoarelor din colonii, a desvoltării fără precedent a frontului organizat al partizanilor păcii, — criminala agresiune a imperialiştilor a­­mericani reflectă frica lor faţă de criza economică, spaima lor nebună in faţa verdictului necruţător al istoriei, disperarea lor in faţa valului de luptă a masselor pentru pace şi democraţie. Punându şi singura lor nădejde în declanşarea unui nou măcel mondial care, după socotelile lor, ar trebui să amâne prăbuşirea inevita­bilă a regimului capitalist ele jaf şi exploatare, având ca scop subjugarea popoarelor lumii întregi, simbriaşii Wall-Straetului şi-au închipuit că ar putea transforma Coreea într’o bază de atac împotriva Uniunii Sovietice şi a R.­I. Chineze. Fortăreţele lor zburătoare, tancurile, tunurile antitanc, marina şi trupele lor terestre se frâng însă neputincioase in faţ­a avântu­lui armatelor eliberatoare ale Republicii Populare Democrate Coreene care luptă cu curaj şi pricepere împotriva agresorului, pentru apărarea cuceririlor revoluţionare înfăptuite în Coreea de Nord pentru unificarea democratică a Statului naţional. Strategia imperialismului american, care a suferit un eşec ruşinos în China, se dovedeşte din nou falimentară. Făptul acesta este cu atât mai semnificativ, cu cât în Coreea, alături de mercenari înarmaţi cu arme şi muniţii americane şi instruiţi de „experţi militari” yankei, luptă împotriva poporului coreean însăşi aviaţia, flota şi trupe a­­mericane comandate de mult ,,lăudatul” general american Mac Arthur. Lecţia pe care poporul coreean o dă agresorilor coalizaţi într’o „sfântă alianţă”, sub comanda guvernului american, arată forţa lagărului păcii şi democraţiei, arată că armatele imperialiştilor sunt puse pe fugă chiar de un popor mic, care luptă pentru libertatea şi independenţa sa. Armatele R.P.D. Coreene sunt victorioase pentru că luptă pentru o cauză dreaptă. Complotul pe care imperialiştii americani l-au urzit împotriva la­gărului păcii şi democraţiei, se transformă, sub loviturile nimicitoare ale poporului coreean, într'o nouă înfrângere a imperialiştilor, intr’o nouă vic­torie a forţelor păcii. Au trecut pentru totdeauna vremurile când popoarele din ţările co­loniale şi dependente erau folosite in voie de imperialişti drept carne de tun pentru războaiele lor. Astăzi popoarele coloniale s’au transformat din­­tr’o rezervă a imperialismului războinic, exploatator şi cotropitor, intr’o forţă activă a luptei pentru pace, într’o rezervă a mişcării revoluţionare a proletariatului. Dintr’o masă de manevră a propriei lor burghezii, masele populare din aceste ţări au devenit o forţă de temut pentru imperialişti, pentru că sunt conduse de clasa muncitoare, având in frunte Partidele Co­muniste. Sub conducerea partidelor revoluţionare ale proletariatului, po­poarele din ţările coloniale şi dependente şi-au făurit, în focul luptei im­potriva imperialismului, armate naţionale de eliberare, cu ajutorul cărora ele dau imperialiştilor lovituri din ce în ce mai grele, din ce in ce mai hotărî­toare. In faţa aţâţătorilor la război angio-americani şi a mârşavelor lor unelte, se ridică frontul mondial al partizanilor păcii in frunte cu Uniu­nea Sovietică, alianţa dintre mişcarea revoluţionară a proletariatului din ţările capitaliste şi mişcarea de eliberare naţională din ţările coloniale şi dependente. Trăinicia şi combativitatea măreţului front al partizanilor păcii se manifestă în împrejurările actuale prin larga acţiune de solidarizare cu lupta poporului coreean, care se desfăşoară în toate ţările lumii şi chiar în bârlogul agresorilor angio-americani. Poporul coreean simte că alături de cauza sa dreaptă se află toate popoarele iubitoare de pace, se află gloriosul popor sovietic — care a de­mascat în faţa întregii lumi, prin glasul reprezentanţilor săi, odioasa a­­gresiune a imperialiştilor americani şi englezi, se află popoarele din ţările de democraţie populară—care răspund la complotul imperialiştilor împo­triva păcii prin noui eforturi în lupta pentru făurirea socialismului, se află muncitorii din ţările capitaliste care au păşit la acţiuni concrete pentru curmarea criminalei agresiuni, se află docherii japonezi şi chilieni, se află marinarii australieni, care au refuzat să încarce şi să transporte arme şi materiale de război americane pentru Coreea, se află fruntaşii ştiinţei şi culturii progresiste din lumea întreagă, sutele de milioane de partizani ai păcii care strigă: ,,Jos mâinile de pe Coreea!” „Săptămâna mondială de solidaritate cu poporul coreean”, procla­mată de Federaţia Sindicală Mondială, ridică pe o treaptă şi mai înaltă acţiunea clasei muncitoare şi a partizanilor păcii din întreaga lume?, pentru sprijinirea activă a luptei de eliberare a poporului coreean — demonstrând că ideia măreaţă a păcii şi frăţiei dintre popoare, călăuzeşte lupta masse­­­lor iubitoare de progres şi libertate, constituind o forţă materială de ne­învins. Mişcarea largă de protest împotriva atacului banditesc al imperia­liştilor yankei, mitingurile şi demonstraţiile la care participă masele largi ale oamenilor cinstiţi din toate ţările, acţiunile concrete de împiedi­care a realizării planurilor agresive, toate aceste forme de luptă activă care se desvoltă în cadrul „Săptămânii mondiale de solidaritate cu poporul coreean”, îmbină lupta de sprijinire a cauzei drepte a poporului coreean cu lupta pentru menţinerea şi consolidarea păcii. Clica hitleristă, expresia vârfurilor celor mai teroriste şi mai răz­boinice ale capitalismului monopolist, considera tratatele şi pactele dintre ţări ca simple „petece de hârtie“. preluând moştenirea falimentară a clicii hitleriste, Truman şi clica sa calcă în picioare Charta­ Organizaţiei Naţiunilor Unite şi dreptul internaţional, transformând Consiliul de Securitate, prin organizarea unei şedinţe ilegale la care Uniunea Sovietică şi JR.P. Chineză n’au fost reprezentate, intr’o simplă anexă a Depar­tamentului de Stat, intr'un post de comandă a armatelor invadatoare. Sub paravanul O. N. U., imperialiştii americani nu s'au mul­ţumit să atace numai R.P.D. Coreeană, ci au întreprins o agresiune făţişă împotriva teritoriului R. P. Chineze, prin ocuparea Taiwanului. Dar sunt apuse vremurile când clicile imperialiste puteau să-şi împartă lumea „In voie”. Imperialiştii angio-americani au simţit pe propria lor piele ce înseamnă lupta poporului chinez care a sdrobit jugul imperialist. Cu atât mai mare greutate au cuvintele ministrului de externe al tinerei dar pu­ternicei R. P. Chineze, Ciu En Yai: ,,In ciuda tuturor acţiunilor militare întreprinse de guvernul american,, poporul chinez este ferm hotărit să elibereze Taiwanul cu orice preţ”. „ Drapelul Naţiunilor Unite cu care imperialiştii îşi acoperă fărăde­legile şi crimele lor din Coreea, nu poate ascunde in faţa popoarelor lumii politica războinică a guvernului U.S.A. Chiar popoarele din Statele Unite şi Anglia îşi dau seama tot mai limpede că sunt sacrificate pentru interesele bancherilor din Wall street şi City, că lupta poporului coreean este şi propria lor luptă împotriva exploatării şi mizeriei. Popoarele îşi dau seama că imperialiştii nu pot să deslănţuie răz­boiul în întreaga lume numai datorită forţei Uniunii Sovietice, consec­ventei politici staliniste de pace, şi hotărîrii cu care luptă partizanii păcii dela un capăt la celălalt al globului sub conducerea Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti. In actuala încordare internaţională, când imperialiştii angio-ameri­cani ameninţă pacea lumii, victoriile Armatei Populare a R. P. D. Coreene arată în mod evident că nu mai stă în puterea impe­rialiştilor să hotărască de soarta păcii : salvarea păcii este decisă de hotărîrea de luptă a popoarelor, de consolidarea frontului mondial al partizanilor păcii. Complet demascaţi în ochii popoarelor, mânjiţi de sân­gele crimelor lor, imperialiştii angio-americani, în ciuda încercărilor lor disperate care-i apropie şi mai mult de mormânt, nu pot stăvili valul crescând al forţelor păcii. Popoarele vor pacea şi o vor impune prin lupta lor. „CONTEMPORANUL.” A Truman : — N’aţi pus mân­a pe Coreea ? !... — Să vedeți... a­m încercat!... ------ - desen de Eug Tani ' I n preajma sfârşitului acestui an universitar, la Institutul Medico- Farmaceutic din Bucureşti a avut loc din iniţiativa catedrei de marxism-leninism o discuţie largă asupra activităţii catedrei de igienă. Din dezbaterile prezidate de către acad. prof. N. Lupu, rectorul Insti­tutului, se pot desprinde câteva pro­­­­bleme importante pentru desvoltarea igienii in tara noastră şi a medicinii in general : rolul Facultăţii de Igie­nă, caracterul de clasă al igienii, importanţa ştiinţei sovietice pentru desvoltarea ştiinţelor medicale in ţara noastră, lupta împotriva cosmo­politismului în domeniul medicinii, problema legăturii ei cu practica. Nu întâmplător, prima dezbatere de acest fel organizată la Institutul Me­­dico-Farmaceutic a avut drept obiect catedra de igienă. Acum doi ani, pe baza reformei revoluţionare a învăţă­mântului iniţiată de Partidul Munci­toresc Român, a fost înfiinţată Facul­tatea de Igienă, care are un rol hotă­­râtor pentru orientarea întregului no­stru învăţământ medical şi a desvol­tării ştiinţelor medicale. După exem­plul strălucit al medicinii sovietice, medicina din ţara noastră trebue să dobândească un conţinut cu totul nou, trebue să se pună intru totul în slujba maselor largi muncitoare. Aceasta în­seamnă că medicina nu trebue să aibe doar rolul de a vindeca bolile, să se limiteze doar la aspectul cura­tiv al medicinii burgheze, care, dato­rită caracterului ei de clasă şi negus­toresc, se limita să trateze bolile după ce s’au produs — făcându-şi astfel o sursă de venituri, cu atât mai mare cu cât se declarau mai multe boli. In ţara noastră care comstrueşte so­cialismul, medicina trebue să aibe in primul rând rolul de a preveni bolile, de a lupta împotriva răspândirii boli­lor, apărând astfel sănătatea poporu­lui nostru muncitor. Facultatea de Igienă are tocmai rolul important de a introduce şi de a desvolta în ştiin­ţele noastre medicale şi in învăţă­mântul medical principiul înaintat curativo-profilactic. Acest obiectiv de­termină un conţinut ştiinţific nou me­dicinii, impune ca igiena — in strânsă legătură cu celelalte ştiinţe medi­cale — să studieze bolile ţinând seama de condiţiile istorico-sociale, de influenţa mediului, a condiţiilor de viaţă şi de muncă, asupra organismu­lui omenesc, să cerceteze colectivita­tea şi diferitele aspecte ale morbidi­tăţii şi mortalităţii şi să găsească mij­loacele eficace pentru a ridica nivelul de sănătate al maselor. Şedinţa dela Institutul Medico-Far­maceutic a arătat că s’a făcut o co­titură remarcabilă in ceea c­e priveşte această nouă orientare a medicinii in ţara noastră. Prof. Dr. I. Ardeleanu, decanul Facultăţii de Igienă, a sub­liniat în raportul său rolul medicinii preventive şi importanţa Facultăţii de Igienă în această privinţă. Dar şi profesorii de la alte catedre au insistat asupra necesităţii legăturii între dife­ritele ştiinţe medicale şi disciplinele de igienă. Astfel, academician prof. Ciucă, subliniind progresul igienii sub regimul democraţiei populare, a ce­rut să se strângă colaborarea, dintre microbiologie şi epidemologie.­­ Desvoltarea medicinii preventive, a igienii, a şi dus in ţara noastră la o serie de rezultate practice de mare însemnătate. Cum a arătat acad. dr. Mârza, ministrul Sănătăţii, campania contra malariei a dus in 1949 la scă­derea cu aproximativ 160.000 a nu­mărului de malariei faţă de anul precedent; rezultate remarcabile au fost obţinute în lupta contra tuber­culozei şi bolilor infecţioase ; s’a ob­ţinut dispariţia enteritelor de vară. Pentru prima oară in istoria ţării noastre s'a obţinut o scădere remar­cabilă a mortalităţii infantile—pro­centul mortalităţii infantile a scăzut dela 19—20»/tţ cât era în ultimele de­cenii, la 13,5»/o în 1949 şi la 10,8"/0 in Mai 1950. Rolul important al Facultăţii de Igienă şi Înţelegerea acestui rol de către corpul profesoral in activitatea sa, s’au reflectat şi in orientarea stu­­denţimii. Dacă la începutul înfiinţării Facultăţii de Igienă, ea se bucura de puţin interes din partea multor stu­denţi încă nelămuriţi, în acest an, când s’a pus problema ca studenţii ultimului an de studii să opteze pen­tru o specialitate, studenţii cei mai bine pregătiţi din Institut, şi care şi ulterior s’au dovedit a fi fruntaşi in Învăţătură, au optat pentru igienă. Dar orientarea nouă a medicinii noastre este abia la început. Discuţia dela Institutul Medico-Farmaceutic a scos la iveală o serie de lipsuri în a­­ceastă direcţie. Colectivul catedrei de igienă nu este încă pe deplin lămurit asupra nouii concepţii asupra medi­cinii, asupra caracterului ei unitar curativo-profilactic. Chiar in cursul de igienă generală se defineşte igiena ca ştiinţa sănătăţii, iar medicina ca ştiinţa bolilor — despărţindu-se în mod arbitrar problemele de igienă de restul medicinii, aşa cum face igiena burgheză. In cursul de epidemo­logie, se arată că la tubercu­loză şi holeră nu se observă o influenţă netă a stării sociale. Nu apare oare limpede influenţa mizeriei sociale asupra tuberculozei, asupra răspândirii acestei boli, asupra evo­luţiei ei ? In acelaş curs se arată că situaţia socială poate determina doar evoluţia bolii, când este evident că starea de mizerie a maselor determină In primul rând apariţia şi răspândirea bolilor, că malaria, guşa, pelagra, etc. s au răspândit tocmai datorită condi­ţiilor de exploatare cruntă la care erau supuse masele în regimul bur­­ghezo-moşieresc. O problemă esenţială pentru ştiinţa şi învăţământul igienii este înţelege­rea caracterului de clasă al teoriei şi practicii medicinii in general şi igienii in special. Profesorii şi conferenţiarii care au participat la discuţie au sub­liniat în mod elocvent că in condiţiile capitalismului nici nu poate fi vorba de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă a masselor exploatate — ceea ce reprezintă elementul de bază ,n organizarea şi ocrotirea sănătăţii. Cum au arătat vorbitorii, astăzi, in ţările imperialiste, apare limpede de­căderea totală a igienei burgheze şi aservirea ei completă intereselor cla­selor exploatatoare. Instituţia cea mai „reprezentativă” a igienei apusene, Fundaţia Rockfeller, în faţa căreia se ploconeau igieniştii burghezi de la noi, a ajuns o oficină directă a imperia­liştilor angio-americani. într'o carte editată în 1948 de Fundaţia Rockfeller se declară: „toate eforturile noastre nu vor face decât să producă deza­stru dacă ele nu sunt îndeplinite in umilinţa care convine cel mai mult ignoranţei noastre. Să nu uităm ni­ciodată că noi n’am creat nici pă­mântul, nici cerul de deasupra noa­stră“. Dar în aceeaşi carte, la altă pagină, se arată că igieniştii — care cică nu pot transforma realitatea — au găsit fonduri pentru a studia, mă­surile poliţieneşti şi pentru a întări a­­paratul de teroare împotriva clasei muncitoare existent în Statele Unite. In cadrul dezbaterilor vorbitorii au dezvăluit cu ascuţime caracterul reac­ţionar al igienei, pusă în slujba cla­selor exploatatoare in timpul regimu­lui burghezo-moşieresc. Acad. Dr. Kreindler a ilustrat aceasta prin teza huliganică pe care o susţinea titularul catedrei de igienă înainte de 1945, că „cel mai bun mijloc profilactic, de eugenie, rămân încă cuptoarele de la Auschwitz” (1) Vorbitorii au demascat poziţia igieniştilor burghezi ai „şcolii” Moldovanu de la Chij şi Banu de la Bucureşti, arătând că ei practicau fie eugenia, fie rasismul. Dr. Penciu a ilustrat poziţia igienei claselor exploa­tatoare prin tezele pe care le susţinea Moldovanu în tratatul său apărut chiar în 1947. Moldovanu pleda in a­­ceastă carte pentru necesitatea men­ţinerii contrastelor sociale in vederea îmbunătăţirii vieţii omului — Încer­când astfel să justifice „ştiinţific” ex­ploatarea burghezo-moşierească. Dar Încă şi astăzi in unele cursuri de igienă nu s’a luat poziţie hotărită faţă de concepţiile reacţionare bur­gheze. In pregătirea studenţilor de la Facultatea de Igienă n’a existat su­ficient preocuparea de a-i înarma cu înţelegerea caracterului de clasă al igienei, astfel încât ei să ştie, în di­ferite discipline şi domenii concrete, să combată teoriile reacţionare bur­gheze. Nici măcar cărţile huliganice ale lui Moldovanu şi Banu, care mai pot fi consultate n’au fost demascate in mod susţinut. rk Pentru cadrele didactice şi ştiinţi­fice care lucrează pe ţărimul Igienei, ca şi pentru studenţi, trebue să fie limpede că în ţara noastră care con- Strueşte socialismul nu se poate des­volta ştiinţa şi învăţământul igienei, nu se poate apăra sănătatea oame­nilor muncii şi ridica nivelul sanitar al ţării pe baza concepţiei şi practicii reacţionare şi antiştiinţifice a igienei burgheze; că nu există decât o sin­gură cale pentru aceasta: calea stră­lucită a igienei sovietice. In cadrul şedinţei de la Institutul Medico-Farmaceutic, numeroşi vorbi­tori au scos în evidenţă superiorita­tea medicinii şi igienei sovietice şi a­­jutorul preţios­ ce-l reprezintă pentru noi. S-a arătat că medicina sovietică este expresia directă a orânduirii so­cialiste. Planul stalinist de transfor­mare a naturii, de exemplu, va aduce pentru problemele de medicină și în special cele de igienă, transformări încă nebănuite de mintea omenea­scă. Conf. Bâlbâc a arătat cum re­zolvarea problemelor de epidemologie a fost în U.R.S.S. strâns legată de construirea socialismului. Uniunea So­vietică a moștenit din punct de ve­dere epidemologie cele mai mari fla­geluri: variola, holera, pesta, tifusul exantematic, etc. Dar aceste boli sunt astăzi lichidate. In timp ce pesta, printr’o organizare intensă până in cele mai îndepărtate regiuni, a fost lichidată in Uniunea Sovietică de 15 ani, in Statele Unite, în Florida, in California, cazurile de pestă sunt mai numeroase în 1950 — cum relatează chiar Buletinul Organizaţiei Mon­diale a Sănătăţii. Unii profesori şi conferenţiari au arătat cum îi ajută ştiinţa sovietică, manualele şi materialul bibliografic sovietic în predarea disciplinei lor. Astfel, prof. Ilia a arătat cum cuce­ririle ştiinţei sovietice in domeniul administraţiei şi organizării sanitare l-a ajutat în clarificarea problemelor şi in alcătuirea cursului pe care-l predă. Prof. Combiescu a arătat că, cu ajutorul Institutului de Studii româno-sovietic, a putut obţine nu­meroase materiale sovietice valoroa­se, care l-au ajutat în îmbună­tăţirea cursului său. Un succes al colectivului­ de igienă îl repre­zintă asigurarea unui important ma­terial bibliografic sovietic şi chiar traducerea unor manuale şi cursuri sovietice din disciplinele igienei. Dis­cuţia a scos la iveală in mod clar că succesele Facultăţii de Igienă, orien­tarea justă a diferitelor cursuri şi realizările practice înfăptuite au fost condiţionate de măsura în care cor­pul profesoral a făcut apel la ajuto­rul de nepreţuit al ştiinţei sovietice. ~­ O altă problemă care a stat în centrul dezbaterilor a fost aceea a lup­tei împotriva cosmopolitismului şi o­­biectivisr­ului burghez. O latură pozi­tivă a şedinţei a reprezentat-o faptul că majoritatea participanţilor la dis­cuţie a luat poziţie hotărită împo­triva cosmopolitismului demascând diferitele aspecte sub care se reflectă. Astfel profesorii şi-au manifestat ati­tudinea patriotică, şi-au arătat dra­gostea pentru poporul muncitor şi cauza socialismului. Vorbitorii au în­fierat ploconirea faţă de medicina de­cadentă apuseană. In raportul său prof. Ardeleanu a spus : „Nu înţele­gem să cultivăm cosmopolitismul in ştiinţă şi nu suntem de acord cu o­­biectivismul burghez şi cu acei care-şi plasează activitatea ştiinţifică în re­viste străine şi aleargă după onoruri pariziene sau londoneze, asemănător, capitalistului de la noi care a depus rodul muncii poporului nostru în să­­teurile din Elveţia, Londra sau New- York”. Acad. prof. Danielopolu a arătat că, datorită lipsei de mijloace puse la dispoziţia ştiinţei in regimul trecut,­ o serie de descoperiri fie medicilor noştri fiind publicate in străinătate, au fost apoi pur şi simplu furate. Acad. prof. Ştefan Nicolau a înfierat atitudinea cosmopolită a medicilor I. P. Sarim şi A. de Gyargay care au publicat „lucrări” in ultimul timp în străinătate. O altă manifestare a cosmopolitis­mului, relevata in cadrul şedinţei, este ignorarea din partea unor pro­fesori a moştenirii progresiste a me­dicinii noastre. Acad. St. Mihcu a ana­lizat cum se manifestă această ati­tudine cosmopolită în unele c­ăsuri de la Facultatea de Igienă, prin nesu­­blinierea a­portului adus la ştiinţa mondială de savanţii Babe­ş, Mari­­nescu, Parhon şi alţii, care în pro­blema ocrotirii sănătăţii publice, in activitatea lor ştiinţifică şi profeso­rală, şi-au pus munca in slujba po­porului muncitor. Acad. St. Mih­u a analizat in mod autocritic propriile sale manifestări cosmopolite din trecut. O manifestare tipică a cosmopolitis­mului este minimalizarea proprii­lr noastre posibilităţi, ceea ce duce la de­mobilizarea forţelor noastre. Desconsiderarea propriilor noastre posibilităţi şi in special a perspective­lor ce se deschid desvoltării ştiinţelor noastre medicale s’a manifestat între altele in problema formi­rii cadrelor noui. Acad. dr. Mârza a arătat ca scurta experienţă din ultimii ani de luptă împotriva epidemiilor, împotriva malariei, a tuberculozei, a bolilor in­fecţioase, a evidenţiat importanţa imensă a cadrelor tinere. Dr. Cer­bu a analizat lipsurile Facultăţii inceer,ce priveşte problema formării cadrelor, arătând că la unele discipline nu există încă interes pentru munca asis­tenţilor şi preparatorilor, aceste ca­dre nu sunt sprijinite in munca de zi cu zi, nu li se dau teme indivi­duale de lucru, nu sunt antrenate in diferite probleme ştiinţifice. I* igiena alimentară, de pildă, şeful de lucrări a lăsat in mod conştient să se facă anumite ..experimente greşite. Tov. Tom­a Sandu, reprezentantul organizaţiei de Partid din Institut, a arătat că acolo unde responsabilii de colective, deşi foarte ocupaţi, au an­trenat în muncă şi in cercetările ştiin­ţifice pe şefii de lucrări şi pe asis­tenţi — cum este cazul colectivului de igienă şcolară — s’au obţinut re­zultate însemnate. Cosmopolitismul şi obiectivismul burghez s’au manifestat in unele cursuri ale catedrei de igienă şi prin atitudinea de desconsiderare a ştiinţei înaintate sovietice. Acad. St. Mih­u a citat unele cursuri care au o atitudine obiectivistâ, care pun ştiinţa sovietică pe acelaş plan cu „ştiinţa” burgheză occidentală, care dau citate formale de autori sau re­produc date din literatura sovietică fără legătură cu subiectul tratat. Cursul de igiena alimentaţiei citează pe rând când din ştiinţa sovietică, când din autorii burghezi, fără a desvălui poziţia reacţionară a igieniş­tilor burghezi. Citarea mecanică şi formală a literaturii sovietice poate fi întâlnită şi in cursul de igiena muncii şi in cel de epidemologie, în­suşirea ştiinţei sovietice trebue să fie creatoare, să pornească de la concepţia­­şi principiile acestei ştiinţe, să utili­zeze experienţa sovietică pentru des­voltarea propriei noastre ştiinţe me­dicale. In cadrul şedinţei, conf. Gonţea a manifestat o atitudine greşită, nepa­­triorică, dovedind ignoranţă in cu­noaşterea realizărilor ştiinţei sovietice. Atitudinea conf. Gonţea a primit ri­posta cuvenită din partea multor pro-­­ fesori şi conferenţiari. In cadrul dezbaterilor a fost com­bătută şi poziţia d-rului Firică care a adus statistici de accidente, fără a indica ţara, anul sau regimul social respectiv când este ştiut că în State­le Unite, de exemplu, în 1946, au fost 2 milioane mutilaţi din accidente de muncă şi 17.000 morţi, în timp ce în Uniunea Sovietică numărul acciden­telor de muncă este extrem de re­dus. ★ O altă problemă de mare impor­tanţă pentru desvoltarea igienii, ri­dicată in cadrul desbaterilor, este le­gătura cu practica, necesitatea pentru Învăţământul şi cercetările de igienă de a rezolva problemele pe care le pun realităţile noi din ţara noastră. Diferiţi participanţi la discuţii au ară­tat că transformările revoluţionare care se înfăptuesc în ţara noastră pun într’o lumină nouă cer­cetările igie­­niştilor. Conf. dr. Dimitriu a amintit în această privinţă de lichidarea şoma­jului, de noile condiţiuni de muncă, de dreptul la odihnă, etc. D-sa a insistat asupra necesităţii legăturii Facultăţii de Igienă cu massele, cu Sfaturile Populare, cu organizaţiile de massa şi instituţiile culturale, care pot da un ajutor hotăritor în rezolvarea dife­ritelor probleme de igienă şi de edu­caţie sanitară. Dr. Penciu a arătat importanţa ce o are pentru igienă construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră sau asanările din jud. Covur­­lui, care înseamnă asanarea unor întinse regiuni malarigene. Dr. Cleja a arătat că cercetarea ştiinţifică a colectivului de igienă şi a celorlalte colective din Institutul medico-far­­maceutic trebue îndreptată spre pro­blemele legate de realizarea Planului de Stat, cum este problema absenţe­lor de la muncă, din cauza bolilor, pierderile de ore de muncă, pro­blemele sănătăţii minierilor, oţelari­­lor, metalurgiştilor, etc. a tractoriş­tilor, a ţăranilor din tinerele gospo­dării agricole colective. Catedra de igienă are unele rea­lizări in ceea ce priveşte cercetarea unor probleme practice legate de construirea socialismului în R.P.R. Astfel, colectivul igienei şcolare, a efectuat lucrări importante şi stu­diază actualmente standardul de via­ţă al copiilor, controlând munca de igienă şcolară în mai multe regiuni, în Oltenia, Moldova, Muntenia. De asemeni, in cadrul igienii muncii şi alimentaţiei s a pus in studiu pro­blema alimentaţiei muncitorilor care lucrează la temperaturi înalte, ceea ce arată orientarea justă a colectivului spre problemele­ construirii socialis­mului în ţara noastră, care se ba­zează in primul rând pe industria grea. O orientare justă a avut şi co­lectivul de biostatistică, care a intro­dus metode biostatistice noi şi care intenţionează în urma schimbului de experienţă cu catedrele similare de la celelalte universităţi, să treacă la re­dactarea unui manual comun de bio­­statistică pe întreaga ţară. Preocu­parea catedrei de igienă de a lega Ion N. Bălănescu (Continuare în pag. 2-a) ★ Discuţia de la Institutul Medico-Farmaceutic­­ JIUL ACTIVITĂȚII CATEDREI DE IGIENĂ .­­ Nr. 197 vineri 14 mile 1930 - 4 Pagini­­ a Lei S­APTAMANAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Președintele comitetului sovietic pentru apărarea păcii, scriitorul Nicolai Tihonov, semne­ază Apelul de la Stockholm. ma păcii e invincibila­­ de Acad. I. S. VARNUŢIAN A lupta pentru pace e pentru mine identic cu a lupta pentru înflorirea­ culturii, pentru fericirea poporului şi a întregii omeniri, împreună cu ceilalţi savanţi sovietici, împreună cu întregul popor sovietic, a cărui voinţă unanimă de pace e cunoscută în lumea întreagă, am pus semnătura mea sub apelul Comitetului Permanent al Congresului Mon­dial al Partizanilor Păcii pentru interzicerea armei atomice. Semnând acest document, noi savanţii sovietici exprimăm prin aceasta hotărîrea noastră, voinţa noastră, de a lupta cu toate forţele noastre pentru pace, de a apăra din toate puterile cauza păcii.­­ . . . Imperialiştii anglo americani încearcă să deslănţuie un nou război mondial. Sutele de milioane de partizani ai păcii sunt însă mai puternici decât blocul aţâţătorilor la război. Lagărul luptătorilor pentru pace creşte şi se întăreşte. In fruntea lui stă invincibilul stat socialist. In fruntea part­zanilor păcii păşeşte geniul omenirii, marele conducător al oamenilor muncii I. V. Stalin. Cauza noastră e dreaptă. Ea va învinge! Noi nu vrem război. Noi suntem preocupaţi de munca noastra paşnica. Savanţii sovietici îşi dăruiesc toate forţele şi cunoştinţele lor spre a întări şi mai mult puterea marei noastre Patrii socialiste. Ştiinţa progresista bazată pe concepţia materialistă marxis­teninistă asupra lumii, a pătruns în toate domeniile vieţii poporului sovietic, a devenit o parte integranta a geniului poporului nostru. , Poporul sovietic in plin avânt al muncii paşnice^ creatoare, miaptueşte cea mai inaintată ştiinţă din lume, chemată să îmbunătăţească viaţa omului. ....­­ i­ s Lucrările ştiinţifice sunt puse în slujba cauzei păcii, prin întărirea permanentă a puterii Patriei noastre dragi. Noi ştim că lagarul partiza­nilor păcii reprezintă o forţă uriaşă, capabilă să impună pacea oncarui agresor. . . Luptând activ p­atru­ pace, partizanii păcii vor difrana pe aţâţatorii la război, duşmanii culturii şi fericirii omenirii. Atomiştii angio-americani vor primi o lovitură nimicitoare. Cauza păcii e invincibilă! laureat al Premiului Stalin Căminele culturale în campania agricolă de vară I­n lupta pentru o recoltă îmbel­şugată, activitatea căminelor culturale a marcat un progres important. Pentru prima oară, Comitetul Aşezămintelor Culturale a trasat căminelor, liniile precise ale unui plan de muncă. Astfel, căminele culturale şi-au putut întocmi la înce­putul campaniei agricole din această vară, un plan de muncă concret, având ca obiectiv principal mobilizarea ţără­nimii muncitoare in diversele etape ale campaniei agricole, antrenarea ei in executarea la vreme a lucrărilor, ascuţirea vigilenţei în demascarea manevrelor duşmanului de clasă, plan care într’o bună măsură a fost înde­plinit, ducând la realizări importante in campania de recoltare şi colectare. O mare atenţie s’a dat în această perioadă, în care majoritatea ţărani­lor muncitori se aflau­­ la câmp — ci­titului la locul de muncă. Şi, aceasta, cum s-a dovedit în puţină vreme, a dat rezultate dintre cele m­ai bune. Astfel, în judeţul Suceava, cititul în colectiv la locul de muncă, organizat la moară, pe ogor, la stână şi in pă­dure, a fost în această perioadă in­tensificat. Rezultate bune au fost obţinute şi in judeţele Ilfov, Covur­­lui, s. a. In judeţul Covurlui de pildă bibliotecarii căminelor culturale din comunele Tudor Vladimirescu, U­­teşti si Isvoarele au format echipe speciale care, deplasăndu-se la modul de muncă, au împărţit broşuri des­pre strângerea recoltei în Uniunea Sovietică şi au organizat lecturi cu ţăranii muncitori. La una din lectu­rile organizate la locul de muncă în gospodăria agricolă colectivă din comu­na Hosman, judeţul Sibiu , Adam Ivan şeful brigăzii I-a a gospodăriei a ci­tit un articol din ziarul „Scânteia” referitor la plivitul şi prăşi­tul cultu­rilor, tocmai în perioada când se fă­cea prăşită la cartofi şi plivitul hol­delor de grâu, orz, etc. Cu acest prilej, Cojocaru­ Ioan, ţăran munci­tor, fiind întrebat de ce este necesar să se plivească pălamida şi neghina din grâu, a răspuns: „Privesc burue­­nile din grâu, tot aşa cum Partidul a scos din rândurile sale pe chiaburi şi exploatatori”. Fără îndoială că acolo unde există o asemenea conştiinţă de clasă, ca aceea a lui Cojocaru Ioan, duşmanul nu po­ate rămâne prea multă vreme ascuns, iar munca este dusă cu spor şi cu dragoste. In comuna Bulgăruş din jud. Ti­miş Torontal, a fost necesară repa­rarea sacilor pentru strângerea grâu­lui treetat. Organizaţia U.F.D.R., din iniţiativa Organizaţiei de bază din comună, a pornit la repararea acestor saci. Astf­zl, în fiecare zi, s’au strâns la Căminul cultural grupuri de femei care au lucrat la repara­rea sacilor. La propunerea lor, aceste­­ clăci au fost însoţita de lecturi din ziare şi broşuri. In comuna Măceşul de Sus, din judeţul Dolj, in vreme ce unii ţărani muncitori îşi trecrau grâul, alţii aşteptând să le vină rân­dul, puteau citi gazeta de arie intitu­lată „Foaia de luptă” sau să-şi aleagă o broşură , din biblioteca volantă. In numeroase cămine culturale în cadrul serilor culturale, se duc şi discuţii asupra problemelor din sat, asupra vieţii ţăranilor sovietici, se ţin conferinţe, etc. In cele mai multe comune din ţara noastră s’au ţinut conferinţe de că­tre vorbitori trimişi de Societatea pentru răspândirea ştiinţei şi cultu­rii, „Crucea­­ Roşie”, de către mun­citori, din întreprinderi şi instituţii — conferinţe cu caracter ştiinţific, politic, agricol, sanitar, toate leg­ate de campania de recoltare şi colec­­■ tare. Asemenea conferinţe au avut un mare succes în judeţul Iaşi. In perioada primelor lucrări agricole, în judeţul Vâlcea au avut loc 460 conferinţe la căminele culturale cu concursul agronomilor, inginerilor a­­gricoli şi al conferenţiarilor Societăţii şi pentru răspândirea ştiinţei şi cultu­rii, etc., cu toate că materialul ne­cesar venea cu întârziere din partea Ministerului Agriculturii. In jud. Covurlui s’au ţinut 720 conferinţe cu teme ca: „Recoltarea porumbu­lui”, , Cum putem mări recolta de grâu la hectar”, „Cum luptă oame­nii sovietici pentru mărirea produc­ţiei în agricultură”, „Pământ şi in­ventar”, etc. Un rol important ,în mobilizarea ţăranilor muncitori, în realizarea cu succes a sarcinilor din cadrul cam­paniei agricole îl au de asemeni echi­pele artistice care se produc fie la locul de muncă, pe arie, fie la că­min, în cadrul şezătorilor de Dumi­nică. Din iniţiativa comitetului ju­deţean al P.M.R. Timiş Torontal, in­­tr­ o după amiază, în faţa gospodă-­­ riei agricole de Stat din Jimbolia a oprit un autocamion din care a co­ferit un grup de oameni cu tot fe­lul de instrumente. Pe două platfor­me de camion s’a improvizat apoi o scenă în aer liber. Venise o echipă formată din actori ai teatrului şi operei de stat şi din instrumentişti ai Filarmonicii de Stat din Timişoa­ra. In faţa salariaţilor gospodăriei agricole de stat ca şi a ţăranilor muncitori din Jimbolia, echipa de actori şi instrumentişti din Timişoa­ra a prezentat un program cuprin­zând recitări şi cântece populare ro­mâne, maghiare, germane şi sovie­tice, axate pe problemele strângerii recoltei şi a colectării cerealelor. Această manifestare artistică a con- S­uzaț­ei Delciu (Continuare în pag. 2-a) .

Next