Contemporanul, iulie-decembrie 1950 (Anul 4, nr. 197-221)
1950-07-14 / nr. 197
Popoarele vor pacea şi o vor impune prin lupta lor rătând înfierii lumi că imperialiştii anglo-americani încearcă să împingă lucrurile în mod făţiş spre deslănţuirea unui al treilea război mondial, agresiunea americano-engleză în Coreea a desvăluit nu tăria, ci slăbiciunea şi şubrezenia lagărului războiului şi agresiunii. Săvârşită în condiţiiie ascuţirii crizei generale a capitalismului după victoria istorică a Uniunii Sovietice în cel de al doilea război mondial, a creşterii considerabile a forţei şi prestigiului Uniunii Sovietice, a succeselor crescânde şi întăririi continue a ţărilor de democraţie populară pe drumul socialismului, a avântului mişcării revoluţionare a proletariatului în toate ţările capitaliste şi a mişcării de eliberare naţională a popoarelor din colonii, a desvoltării fără precedent a frontului organizat al partizanilor păcii, — criminala agresiune a imperialiştilor americani reflectă frica lor faţă de criza economică, spaima lor nebună in faţa verdictului necruţător al istoriei, disperarea lor in faţa valului de luptă a masselor pentru pace şi democraţie. Punându şi singura lor nădejde în declanşarea unui nou măcel mondial care, după socotelile lor, ar trebui să amâne prăbuşirea inevitabilă a regimului capitalist ele jaf şi exploatare, având ca scop subjugarea popoarelor lumii întregi, simbriaşii Wall-Straetului şi-au închipuit că ar putea transforma Coreea într’o bază de atac împotriva Uniunii Sovietice şi a R.I. Chineze. Fortăreţele lor zburătoare, tancurile, tunurile antitanc, marina şi trupele lor terestre se frâng însă neputincioase in faţa avântului armatelor eliberatoare ale Republicii Populare Democrate Coreene care luptă cu curaj şi pricepere împotriva agresorului, pentru apărarea cuceririlor revoluţionare înfăptuite în Coreea de Nord pentru unificarea democratică a Statului naţional. Strategia imperialismului american, care a suferit un eşec ruşinos în China, se dovedeşte din nou falimentară. Făptul acesta este cu atât mai semnificativ, cu cât în Coreea, alături de mercenari înarmaţi cu arme şi muniţii americane şi instruiţi de „experţi militari” yankei, luptă împotriva poporului coreean însăşi aviaţia, flota şi trupe americane comandate de mult ,,lăudatul” general american Mac Arthur. Lecţia pe care poporul coreean o dă agresorilor coalizaţi într’o „sfântă alianţă”, sub comanda guvernului american, arată forţa lagărului păcii şi democraţiei, arată că armatele imperialiştilor sunt puse pe fugă chiar de un popor mic, care luptă pentru libertatea şi independenţa sa. Armatele R.P.D. Coreene sunt victorioase pentru că luptă pentru o cauză dreaptă. Complotul pe care imperialiştii americani l-au urzit împotriva lagărului păcii şi democraţiei, se transformă, sub loviturile nimicitoare ale poporului coreean, într'o nouă înfrângere a imperialiştilor, intr’o nouă victorie a forţelor păcii. Au trecut pentru totdeauna vremurile când popoarele din ţările coloniale şi dependente erau folosite in voie de imperialişti drept carne de tun pentru războaiele lor. Astăzi popoarele coloniale s’au transformat dintr’o rezervă a imperialismului războinic, exploatator şi cotropitor, intr’o forţă activă a luptei pentru pace, într’o rezervă a mişcării revoluţionare a proletariatului. Dintr’o masă de manevră a propriei lor burghezii, masele populare din aceste ţări au devenit o forţă de temut pentru imperialişti, pentru că sunt conduse de clasa muncitoare, având in frunte Partidele Comuniste. Sub conducerea partidelor revoluţionare ale proletariatului, popoarele din ţările coloniale şi dependente şi-au făurit, în focul luptei impotriva imperialismului, armate naţionale de eliberare, cu ajutorul cărora ele dau imperialiştilor lovituri din ce în ce mai grele, din ce in ce mai hotărîtoare. In faţa aţâţătorilor la război angio-americani şi a mârşavelor lor unelte, se ridică frontul mondial al partizanilor păcii in frunte cu Uniunea Sovietică, alianţa dintre mişcarea revoluţionară a proletariatului din ţările capitaliste şi mişcarea de eliberare naţională din ţările coloniale şi dependente. Trăinicia şi combativitatea măreţului front al partizanilor păcii se manifestă în împrejurările actuale prin larga acţiune de solidarizare cu lupta poporului coreean, care se desfăşoară în toate ţările lumii şi chiar în bârlogul agresorilor angio-americani. Poporul coreean simte că alături de cauza sa dreaptă se află toate popoarele iubitoare de pace, se află gloriosul popor sovietic — care a demascat în faţa întregii lumi, prin glasul reprezentanţilor săi, odioasa agresiune a imperialiştilor americani şi englezi, se află popoarele din ţările de democraţie populară—care răspund la complotul imperialiştilor împotriva păcii prin noui eforturi în lupta pentru făurirea socialismului, se află muncitorii din ţările capitaliste care au păşit la acţiuni concrete pentru curmarea criminalei agresiuni, se află docherii japonezi şi chilieni, se află marinarii australieni, care au refuzat să încarce şi să transporte arme şi materiale de război americane pentru Coreea, se află fruntaşii ştiinţei şi culturii progresiste din lumea întreagă, sutele de milioane de partizani ai păcii care strigă: ,,Jos mâinile de pe Coreea!” „Săptămâna mondială de solidaritate cu poporul coreean”, proclamată de Federaţia Sindicală Mondială, ridică pe o treaptă şi mai înaltă acţiunea clasei muncitoare şi a partizanilor păcii din întreaga lume?, pentru sprijinirea activă a luptei de eliberare a poporului coreean — demonstrând că ideia măreaţă a păcii şi frăţiei dintre popoare, călăuzeşte lupta masselor iubitoare de progres şi libertate, constituind o forţă materială de neînvins. Mişcarea largă de protest împotriva atacului banditesc al imperialiştilor yankei, mitingurile şi demonstraţiile la care participă masele largi ale oamenilor cinstiţi din toate ţările, acţiunile concrete de împiedicare a realizării planurilor agresive, toate aceste forme de luptă activă care se desvoltă în cadrul „Săptămânii mondiale de solidaritate cu poporul coreean”, îmbină lupta de sprijinire a cauzei drepte a poporului coreean cu lupta pentru menţinerea şi consolidarea păcii. Clica hitleristă, expresia vârfurilor celor mai teroriste şi mai războinice ale capitalismului monopolist, considera tratatele şi pactele dintre ţări ca simple „petece de hârtie“. preluând moştenirea falimentară a clicii hitleriste, Truman şi clica sa calcă în picioare Charta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi dreptul internaţional, transformând Consiliul de Securitate, prin organizarea unei şedinţe ilegale la care Uniunea Sovietică şi JR.P. Chineză n’au fost reprezentate, intr’o simplă anexă a Departamentului de Stat, intr'un post de comandă a armatelor invadatoare. Sub paravanul O. N. U., imperialiştii americani nu s'au mulţumit să atace numai R.P.D. Coreeană, ci au întreprins o agresiune făţişă împotriva teritoriului R. P. Chineze, prin ocuparea Taiwanului. Dar sunt apuse vremurile când clicile imperialiste puteau să-şi împartă lumea „In voie”. Imperialiştii angio-americani au simţit pe propria lor piele ce înseamnă lupta poporului chinez care a sdrobit jugul imperialist. Cu atât mai mare greutate au cuvintele ministrului de externe al tinerei dar puternicei R. P. Chineze, Ciu En Yai: ,,In ciuda tuturor acţiunilor militare întreprinse de guvernul american,, poporul chinez este ferm hotărit să elibereze Taiwanul cu orice preţ”. „ Drapelul Naţiunilor Unite cu care imperialiştii îşi acoperă fărădelegile şi crimele lor din Coreea, nu poate ascunde in faţa popoarelor lumii politica războinică a guvernului U.S.A. Chiar popoarele din Statele Unite şi Anglia îşi dau seama tot mai limpede că sunt sacrificate pentru interesele bancherilor din Wall street şi City, că lupta poporului coreean este şi propria lor luptă împotriva exploatării şi mizeriei. Popoarele îşi dau seama că imperialiştii nu pot să deslănţuie războiul în întreaga lume numai datorită forţei Uniunii Sovietice, consecventei politici staliniste de pace, şi hotărîrii cu care luptă partizanii păcii dela un capăt la celălalt al globului sub conducerea Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti. In actuala încordare internaţională, când imperialiştii angio-americani ameninţă pacea lumii, victoriile Armatei Populare a R. P. D. Coreene arată în mod evident că nu mai stă în puterea imperialiştilor să hotărască de soarta păcii : salvarea păcii este decisă de hotărîrea de luptă a popoarelor, de consolidarea frontului mondial al partizanilor păcii. Complet demascaţi în ochii popoarelor, mânjiţi de sângele crimelor lor, imperialiştii angio-americani, în ciuda încercărilor lor disperate care-i apropie şi mai mult de mormânt, nu pot stăvili valul crescând al forţelor păcii. Popoarele vor pacea şi o vor impune prin lupta lor. „CONTEMPORANUL.” A Truman : — N’aţi pus mâna pe Coreea ? !... — Să vedeți... am încercat!... ------ - desen de Eug Tani ' I n preajma sfârşitului acestui an universitar, la Institutul Medico- Farmaceutic din Bucureşti a avut loc din iniţiativa catedrei de marxism-leninism o discuţie largă asupra activităţii catedrei de igienă. Din dezbaterile prezidate de către acad. prof. N. Lupu, rectorul Institutului, se pot desprinde câteva probleme importante pentru desvoltarea igienii in tara noastră şi a medicinii in general : rolul Facultăţii de Igienă, caracterul de clasă al igienii, importanţa ştiinţei sovietice pentru desvoltarea ştiinţelor medicale in ţara noastră, lupta împotriva cosmopolitismului în domeniul medicinii, problema legăturii ei cu practica. Nu întâmplător, prima dezbatere de acest fel organizată la Institutul Medico-Farmaceutic a avut drept obiect catedra de igienă. Acum doi ani, pe baza reformei revoluţionare a învăţământului iniţiată de Partidul Muncitoresc Român, a fost înfiinţată Facultatea de Igienă, care are un rol hotărâtor pentru orientarea întregului nostru învăţământ medical şi a desvoltării ştiinţelor medicale. După exemplul strălucit al medicinii sovietice, medicina din ţara noastră trebue să dobândească un conţinut cu totul nou, trebue să se pună intru totul în slujba maselor largi muncitoare. Aceasta înseamnă că medicina nu trebue să aibe doar rolul de a vindeca bolile, să se limiteze doar la aspectul curativ al medicinii burgheze, care, datorită caracterului ei de clasă şi negustoresc, se limita să trateze bolile după ce s’au produs — făcându-şi astfel o sursă de venituri, cu atât mai mare cu cât se declarau mai multe boli. In ţara noastră care comstrueşte socialismul, medicina trebue să aibe in primul rând rolul de a preveni bolile, de a lupta împotriva răspândirii bolilor, apărând astfel sănătatea poporului nostru muncitor. Facultatea de Igienă are tocmai rolul important de a introduce şi de a desvolta în ştiinţele noastre medicale şi in învăţământul medical principiul înaintat curativo-profilactic. Acest obiectiv determină un conţinut ştiinţific nou medicinii, impune ca igiena — in strânsă legătură cu celelalte ştiinţe medicale — să studieze bolile ţinând seama de condiţiile istorico-sociale, de influenţa mediului, a condiţiilor de viaţă şi de muncă, asupra organismului omenesc, să cerceteze colectivitatea şi diferitele aspecte ale morbidităţii şi mortalităţii şi să găsească mijloacele eficace pentru a ridica nivelul de sănătate al maselor. Şedinţa dela Institutul Medico-Farmaceutic a arătat că s’a făcut o cotitură remarcabilă in ceea ce priveşte această nouă orientare a medicinii in ţara noastră. Prof. Dr. I. Ardeleanu, decanul Facultăţii de Igienă, a subliniat în raportul său rolul medicinii preventive şi importanţa Facultăţii de Igienă în această privinţă. Dar şi profesorii de la alte catedre au insistat asupra necesităţii legăturii între diferitele ştiinţe medicale şi disciplinele de igienă. Astfel, academician prof. Ciucă, subliniind progresul igienii sub regimul democraţiei populare, a cerut să se strângă colaborarea, dintre microbiologie şi epidemologie. Desvoltarea medicinii preventive, a igienii, a şi dus in ţara noastră la o serie de rezultate practice de mare însemnătate. Cum a arătat acad. dr. Mârza, ministrul Sănătăţii, campania contra malariei a dus in 1949 la scăderea cu aproximativ 160.000 a numărului de malariei faţă de anul precedent; rezultate remarcabile au fost obţinute în lupta contra tuberculozei şi bolilor infecţioase ; s’a obţinut dispariţia enteritelor de vară. Pentru prima oară in istoria ţării noastre s'a obţinut o scădere remarcabilă a mortalităţii infantile—procentul mortalităţii infantile a scăzut dela 19—20»/tţ cât era în ultimele decenii, la 13,5»/o în 1949 şi la 10,8"/0 in Mai 1950. Rolul important al Facultăţii de Igienă şi Înţelegerea acestui rol de către corpul profesoral in activitatea sa, s’au reflectat şi in orientarea studenţimii. Dacă la începutul înfiinţării Facultăţii de Igienă, ea se bucura de puţin interes din partea multor studenţi încă nelămuriţi, în acest an, când s’a pus problema ca studenţii ultimului an de studii să opteze pentru o specialitate, studenţii cei mai bine pregătiţi din Institut, şi care şi ulterior s’au dovedit a fi fruntaşi in Învăţătură, au optat pentru igienă. Dar orientarea nouă a medicinii noastre este abia la început. Discuţia dela Institutul Medico-Farmaceutic a scos la iveală o serie de lipsuri în această direcţie. Colectivul catedrei de igienă nu este încă pe deplin lămurit asupra nouii concepţii asupra medicinii, asupra caracterului ei unitar curativo-profilactic. Chiar in cursul de igienă generală se defineşte igiena ca ştiinţa sănătăţii, iar medicina ca ştiinţa bolilor — despărţindu-se în mod arbitrar problemele de igienă de restul medicinii, aşa cum face igiena burgheză. In cursul de epidemologie, se arată că la tuberculoză şi holeră nu se observă o influenţă netă a stării sociale. Nu apare oare limpede influenţa mizeriei sociale asupra tuberculozei, asupra răspândirii acestei boli, asupra evoluţiei ei ? In acelaş curs se arată că situaţia socială poate determina doar evoluţia bolii, când este evident că starea de mizerie a maselor determină In primul rând apariţia şi răspândirea bolilor, că malaria, guşa, pelagra, etc. s au răspândit tocmai datorită condiţiilor de exploatare cruntă la care erau supuse masele în regimul burghezo-moşieresc. O problemă esenţială pentru ştiinţa şi învăţământul igienii este înţelegerea caracterului de clasă al teoriei şi practicii medicinii in general şi igienii in special. Profesorii şi conferenţiarii care au participat la discuţie au subliniat în mod elocvent că in condiţiile capitalismului nici nu poate fi vorba de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă a masselor exploatate — ceea ce reprezintă elementul de bază ,n organizarea şi ocrotirea sănătăţii. Cum au arătat vorbitorii, astăzi, in ţările imperialiste, apare limpede decăderea totală a igienei burgheze şi aservirea ei completă intereselor claselor exploatatoare. Instituţia cea mai „reprezentativă” a igienei apusene, Fundaţia Rockfeller, în faţa căreia se ploconeau igieniştii burghezi de la noi, a ajuns o oficină directă a imperialiştilor angio-americani. într'o carte editată în 1948 de Fundaţia Rockfeller se declară: „toate eforturile noastre nu vor face decât să producă dezastru dacă ele nu sunt îndeplinite in umilinţa care convine cel mai mult ignoranţei noastre. Să nu uităm niciodată că noi n’am creat nici pământul, nici cerul de deasupra noastră“. Dar în aceeaşi carte, la altă pagină, se arată că igieniştii — care cică nu pot transforma realitatea — au găsit fonduri pentru a studia, măsurile poliţieneşti şi pentru a întări aparatul de teroare împotriva clasei muncitoare existent în Statele Unite. In cadrul dezbaterilor vorbitorii au dezvăluit cu ascuţime caracterul reacţionar al igienei, pusă în slujba claselor exploatatoare in timpul regimului burghezo-moşieresc. Acad. Dr. Kreindler a ilustrat aceasta prin teza huliganică pe care o susţinea titularul catedrei de igienă înainte de 1945, că „cel mai bun mijloc profilactic, de eugenie, rămân încă cuptoarele de la Auschwitz” (1) Vorbitorii au demascat poziţia igieniştilor burghezi ai „şcolii” Moldovanu de la Chij şi Banu de la Bucureşti, arătând că ei practicau fie eugenia, fie rasismul. Dr. Penciu a ilustrat poziţia igienei claselor exploatatoare prin tezele pe care le susţinea Moldovanu în tratatul său apărut chiar în 1947. Moldovanu pleda in această carte pentru necesitatea menţinerii contrastelor sociale in vederea îmbunătăţirii vieţii omului — Încercând astfel să justifice „ştiinţific” exploatarea burghezo-moşierească. Dar Încă şi astăzi in unele cursuri de igienă nu s’a luat poziţie hotărită faţă de concepţiile reacţionare burgheze. In pregătirea studenţilor de la Facultatea de Igienă n’a existat suficient preocuparea de a-i înarma cu înţelegerea caracterului de clasă al igienei, astfel încât ei să ştie, în diferite discipline şi domenii concrete, să combată teoriile reacţionare burgheze. Nici măcar cărţile huliganice ale lui Moldovanu şi Banu, care mai pot fi consultate n’au fost demascate in mod susţinut. rk Pentru cadrele didactice şi ştiinţifice care lucrează pe ţărimul Igienei, ca şi pentru studenţi, trebue să fie limpede că în ţara noastră care con- Strueşte socialismul nu se poate desvolta ştiinţa şi învăţământul igienei, nu se poate apăra sănătatea oamenilor muncii şi ridica nivelul sanitar al ţării pe baza concepţiei şi practicii reacţionare şi antiştiinţifice a igienei burgheze; că nu există decât o singură cale pentru aceasta: calea strălucită a igienei sovietice. In cadrul şedinţei de la Institutul Medico-Farmaceutic, numeroşi vorbitori au scos în evidenţă superioritatea medicinii şi igienei sovietice şi ajutorul preţios ce-l reprezintă pentru noi. S-a arătat că medicina sovietică este expresia directă a orânduirii socialiste. Planul stalinist de transformare a naturii, de exemplu, va aduce pentru problemele de medicină și în special cele de igienă, transformări încă nebănuite de mintea omenească. Conf. Bâlbâc a arătat cum rezolvarea problemelor de epidemologie a fost în U.R.S.S. strâns legată de construirea socialismului. Uniunea Sovietică a moștenit din punct de vedere epidemologie cele mai mari flageluri: variola, holera, pesta, tifusul exantematic, etc. Dar aceste boli sunt astăzi lichidate. In timp ce pesta, printr’o organizare intensă până in cele mai îndepărtate regiuni, a fost lichidată in Uniunea Sovietică de 15 ani, in Statele Unite, în Florida, in California, cazurile de pestă sunt mai numeroase în 1950 — cum relatează chiar Buletinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Unii profesori şi conferenţiari au arătat cum îi ajută ştiinţa sovietică, manualele şi materialul bibliografic sovietic în predarea disciplinei lor. Astfel, prof. Ilia a arătat cum cuceririle ştiinţei sovietice in domeniul administraţiei şi organizării sanitare l-a ajutat în clarificarea problemelor şi in alcătuirea cursului pe care-l predă. Prof. Combiescu a arătat că, cu ajutorul Institutului de Studii româno-sovietic, a putut obţine numeroase materiale sovietice valoroase, care l-au ajutat în îmbunătăţirea cursului său. Un succes al colectivului de igienă îl reprezintă asigurarea unui important material bibliografic sovietic şi chiar traducerea unor manuale şi cursuri sovietice din disciplinele igienei. Discuţia a scos la iveală in mod clar că succesele Facultăţii de Igienă, orientarea justă a diferitelor cursuri şi realizările practice înfăptuite au fost condiţionate de măsura în care corpul profesoral a făcut apel la ajutorul de nepreţuit al ştiinţei sovietice. ~ O altă problemă care a stat în centrul dezbaterilor a fost aceea a luptei împotriva cosmopolitismului şi obiectivisrului burghez. O latură pozitivă a şedinţei a reprezentat-o faptul că majoritatea participanţilor la discuţie a luat poziţie hotărită împotriva cosmopolitismului demascând diferitele aspecte sub care se reflectă. Astfel profesorii şi-au manifestat atitudinea patriotică, şi-au arătat dragostea pentru poporul muncitor şi cauza socialismului. Vorbitorii au înfierat ploconirea faţă de medicina decadentă apuseană. In raportul său prof. Ardeleanu a spus : „Nu înţelegem să cultivăm cosmopolitismul in ştiinţă şi nu suntem de acord cu obiectivismul burghez şi cu acei care-şi plasează activitatea ştiinţifică în reviste străine şi aleargă după onoruri pariziene sau londoneze, asemănător, capitalistului de la noi care a depus rodul muncii poporului nostru în săteurile din Elveţia, Londra sau New- York”. Acad. prof. Danielopolu a arătat că, datorită lipsei de mijloace puse la dispoziţia ştiinţei in regimul trecut, o serie de descoperiri fie medicilor noştri fiind publicate in străinătate, au fost apoi pur şi simplu furate. Acad. prof. Ştefan Nicolau a înfierat atitudinea cosmopolită a medicilor I. P. Sarim şi A. de Gyargay care au publicat „lucrări” in ultimul timp în străinătate. O altă manifestare a cosmopolitismului, relevata in cadrul şedinţei, este ignorarea din partea unor profesori a moştenirii progresiste a medicinii noastre. Acad. St. Mihcu a analizat cum se manifestă această atitudine cosmopolită în unele căsuri de la Facultatea de Igienă, prin nesublinierea aportului adus la ştiinţa mondială de savanţii Babeş, Marinescu, Parhon şi alţii, care în problema ocrotirii sănătăţii publice, in activitatea lor ştiinţifică şi profesorală, şi-au pus munca in slujba poporului muncitor. Acad. St. Mihu a analizat in mod autocritic propriile sale manifestări cosmopolite din trecut. O manifestare tipică a cosmopolitismului este minimalizarea propriilr noastre posibilităţi, ceea ce duce la demobilizarea forţelor noastre. Desconsiderarea propriilor noastre posibilităţi şi in special a perspectivelor ce se deschid desvoltării ştiinţelor noastre medicale s’a manifestat între altele in problema formirii cadrelor noui. Acad. dr. Mârza a arătat ca scurta experienţă din ultimii ani de luptă împotriva epidemiilor, împotriva malariei, a tuberculozei, a bolilor infecţioase, a evidenţiat importanţa imensă a cadrelor tinere. Dr. Cerbu a analizat lipsurile Facultăţii inceer,ce priveşte problema formării cadrelor, arătând că la unele discipline nu există încă interes pentru munca asistenţilor şi preparatorilor, aceste cadre nu sunt sprijinite in munca de zi cu zi, nu li se dau teme individuale de lucru, nu sunt antrenate in diferite probleme ştiinţifice. I* igiena alimentară, de pildă, şeful de lucrări a lăsat in mod conştient să se facă anumite ..experimente greşite. Tov. Toma Sandu, reprezentantul organizaţiei de Partid din Institut, a arătat că acolo unde responsabilii de colective, deşi foarte ocupaţi, au antrenat în muncă şi in cercetările ştiinţifice pe şefii de lucrări şi pe asistenţi — cum este cazul colectivului de igienă şcolară — s’au obţinut rezultate însemnate. Cosmopolitismul şi obiectivismul burghez s’au manifestat in unele cursuri ale catedrei de igienă şi prin atitudinea de desconsiderare a ştiinţei înaintate sovietice. Acad. St. Mihu a citat unele cursuri care au o atitudine obiectivistâ, care pun ştiinţa sovietică pe acelaş plan cu „ştiinţa” burgheză occidentală, care dau citate formale de autori sau reproduc date din literatura sovietică fără legătură cu subiectul tratat. Cursul de igiena alimentaţiei citează pe rând când din ştiinţa sovietică, când din autorii burghezi, fără a desvălui poziţia reacţionară a igieniştilor burghezi. Citarea mecanică şi formală a literaturii sovietice poate fi întâlnită şi in cursul de igiena muncii şi in cel de epidemologie, însuşirea ştiinţei sovietice trebue să fie creatoare, să pornească de la concepţiaşi principiile acestei ştiinţe, să utilizeze experienţa sovietică pentru desvoltarea propriei noastre ştiinţe medicale. In cadrul şedinţei, conf. Gonţea a manifestat o atitudine greşită, nepatriorică, dovedind ignoranţă in cunoaşterea realizărilor ştiinţei sovietice. Atitudinea conf. Gonţea a primit riposta cuvenită din partea multor pro- fesori şi conferenţiari. In cadrul dezbaterilor a fost combătută şi poziţia d-rului Firică care a adus statistici de accidente, fără a indica ţara, anul sau regimul social respectiv când este ştiut că în Statele Unite, de exemplu, în 1946, au fost 2 milioane mutilaţi din accidente de muncă şi 17.000 morţi, în timp ce în Uniunea Sovietică numărul accidentelor de muncă este extrem de redus. ★ O altă problemă de mare importanţă pentru desvoltarea igienii, ridicată in cadrul desbaterilor, este legătura cu practica, necesitatea pentru Învăţământul şi cercetările de igienă de a rezolva problemele pe care le pun realităţile noi din ţara noastră. Diferiţi participanţi la discuţii au arătat că transformările revoluţionare care se înfăptuesc în ţara noastră pun într’o lumină nouă cercetările igieniştilor. Conf. dr. Dimitriu a amintit în această privinţă de lichidarea şomajului, de noile condiţiuni de muncă, de dreptul la odihnă, etc. D-sa a insistat asupra necesităţii legăturii Facultăţii de Igienă cu massele, cu Sfaturile Populare, cu organizaţiile de massa şi instituţiile culturale, care pot da un ajutor hotăritor în rezolvarea diferitelor probleme de igienă şi de educaţie sanitară. Dr. Penciu a arătat importanţa ce o are pentru igienă construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră sau asanările din jud. Covurlui, care înseamnă asanarea unor întinse regiuni malarigene. Dr. Cleja a arătat că cercetarea ştiinţifică a colectivului de igienă şi a celorlalte colective din Institutul medico-farmaceutic trebue îndreptată spre problemele legate de realizarea Planului de Stat, cum este problema absenţelor de la muncă, din cauza bolilor, pierderile de ore de muncă, problemele sănătăţii minierilor, oţelarilor, metalurgiştilor, etc. a tractoriştilor, a ţăranilor din tinerele gospodării agricole colective. Catedra de igienă are unele realizări in ceea ce priveşte cercetarea unor probleme practice legate de construirea socialismului în R.P.R. Astfel, colectivul igienei şcolare, a efectuat lucrări importante şi studiază actualmente standardul de viaţă al copiilor, controlând munca de igienă şcolară în mai multe regiuni, în Oltenia, Moldova, Muntenia. De asemeni, in cadrul igienii muncii şi alimentaţiei s a pus in studiu problema alimentaţiei muncitorilor care lucrează la temperaturi înalte, ceea ce arată orientarea justă a colectivului spre problemele construirii socialismului în ţara noastră, care se bazează in primul rând pe industria grea. O orientare justă a avut şi colectivul de biostatistică, care a introdus metode biostatistice noi şi care intenţionează în urma schimbului de experienţă cu catedrele similare de la celelalte universităţi, să treacă la redactarea unui manual comun de biostatistică pe întreaga ţară. Preocuparea catedrei de igienă de a lega Ion N. Bălănescu (Continuare în pag. 2-a) ★ Discuţia de la Institutul Medico-Farmaceutic JIUL ACTIVITĂȚII CATEDREI DE IGIENĂ . Nr. 197 vineri 14 mile 1930 - 4 Pagini a Lei SAPTAMANAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Președintele comitetului sovietic pentru apărarea păcii, scriitorul Nicolai Tihonov, semnează Apelul de la Stockholm. ma păcii e invincibila de Acad. I. S. VARNUŢIAN A lupta pentru pace e pentru mine identic cu a lupta pentru înflorirea culturii, pentru fericirea poporului şi a întregii omeniri, împreună cu ceilalţi savanţi sovietici, împreună cu întregul popor sovietic, a cărui voinţă unanimă de pace e cunoscută în lumea întreagă, am pus semnătura mea sub apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii pentru interzicerea armei atomice. Semnând acest document, noi savanţii sovietici exprimăm prin aceasta hotărîrea noastră, voinţa noastră, de a lupta cu toate forţele noastre pentru pace, de a apăra din toate puterile cauza păcii. . . . Imperialiştii anglo americani încearcă să deslănţuie un nou război mondial. Sutele de milioane de partizani ai păcii sunt însă mai puternici decât blocul aţâţătorilor la război. Lagărul luptătorilor pentru pace creşte şi se întăreşte. In fruntea lui stă invincibilul stat socialist. In fruntea partzanilor păcii păşeşte geniul omenirii, marele conducător al oamenilor muncii I. V. Stalin. Cauza noastră e dreaptă. Ea va învinge! Noi nu vrem război. Noi suntem preocupaţi de munca noastra paşnica. Savanţii sovietici îşi dăruiesc toate forţele şi cunoştinţele lor spre a întări şi mai mult puterea marei noastre Patrii socialiste. Ştiinţa progresista bazată pe concepţia materialistă marxisteninistă asupra lumii, a pătruns în toate domeniile vieţii poporului sovietic, a devenit o parte integranta a geniului poporului nostru. , Poporul sovietic in plin avânt al muncii paşnice^ creatoare, miaptueşte cea mai inaintată ştiinţă din lume, chemată să îmbunătăţească viaţa omului. .... i s Lucrările ştiinţifice sunt puse în slujba cauzei păcii, prin întărirea permanentă a puterii Patriei noastre dragi. Noi ştim că lagarul partizanilor păcii reprezintă o forţă uriaşă, capabilă să impună pacea oncarui agresor. . . Luptând activ patru pace, partizanii păcii vor difrana pe aţâţatorii la război, duşmanii culturii şi fericirii omenirii. Atomiştii angio-americani vor primi o lovitură nimicitoare. Cauza păcii e invincibilă! laureat al Premiului Stalin Căminele culturale în campania agricolă de vară In lupta pentru o recoltă îmbelşugată, activitatea căminelor culturale a marcat un progres important. Pentru prima oară, Comitetul Aşezămintelor Culturale a trasat căminelor, liniile precise ale unui plan de muncă. Astfel, căminele culturale şi-au putut întocmi la începutul campaniei agricole din această vară, un plan de muncă concret, având ca obiectiv principal mobilizarea ţărănimii muncitoare in diversele etape ale campaniei agricole, antrenarea ei in executarea la vreme a lucrărilor, ascuţirea vigilenţei în demascarea manevrelor duşmanului de clasă, plan care într’o bună măsură a fost îndeplinit, ducând la realizări importante in campania de recoltare şi colectare. O mare atenţie s’a dat în această perioadă, în care majoritatea ţăranilor muncitori se aflau la câmp — cititului la locul de muncă. Şi, aceasta, cum s-a dovedit în puţină vreme, a dat rezultate dintre cele mai bune. Astfel, în judeţul Suceava, cititul în colectiv la locul de muncă, organizat la moară, pe ogor, la stână şi in pădure, a fost în această perioadă intensificat. Rezultate bune au fost obţinute şi in judeţele Ilfov, Covurlui, s. a. In judeţul Covurlui de pildă bibliotecarii căminelor culturale din comunele Tudor Vladimirescu, Uteşti si Isvoarele au format echipe speciale care, deplasăndu-se la modul de muncă, au împărţit broşuri despre strângerea recoltei în Uniunea Sovietică şi au organizat lecturi cu ţăranii muncitori. La una din lecturile organizate la locul de muncă în gospodăria agricolă colectivă din comuna Hosman, judeţul Sibiu , Adam Ivan şeful brigăzii I-a a gospodăriei a citit un articol din ziarul „Scânteia” referitor la plivitul şi prăşitul culturilor, tocmai în perioada când se făcea prăşită la cartofi şi plivitul holdelor de grâu, orz, etc. Cu acest prilej, Cojocaru Ioan, ţăran muncitor, fiind întrebat de ce este necesar să se plivească pălamida şi neghina din grâu, a răspuns: „Privesc buruenile din grâu, tot aşa cum Partidul a scos din rândurile sale pe chiaburi şi exploatatori”. Fără îndoială că acolo unde există o asemenea conştiinţă de clasă, ca aceea a lui Cojocaru Ioan, duşmanul nu poate rămâne prea multă vreme ascuns, iar munca este dusă cu spor şi cu dragoste. In comuna Bulgăruş din jud. Timiş Torontal, a fost necesară repararea sacilor pentru strângerea grâului treetat. Organizaţia U.F.D.R., din iniţiativa Organizaţiei de bază din comună, a pornit la repararea acestor saci. Astfzl, în fiecare zi, s’au strâns la Căminul cultural grupuri de femei care au lucrat la repararea sacilor. La propunerea lor, aceste clăci au fost însoţita de lecturi din ziare şi broşuri. In comuna Măceşul de Sus, din judeţul Dolj, in vreme ce unii ţărani muncitori îşi trecrau grâul, alţii aşteptând să le vină rândul, puteau citi gazeta de arie intitulată „Foaia de luptă” sau să-şi aleagă o broşură , din biblioteca volantă. In numeroase cămine culturale în cadrul serilor culturale, se duc şi discuţii asupra problemelor din sat, asupra vieţii ţăranilor sovietici, se ţin conferinţe, etc. In cele mai multe comune din ţara noastră s’au ţinut conferinţe de către vorbitori trimişi de Societatea pentru răspândirea ştiinţei şi culturii, „Crucea Roşie”, de către muncitori, din întreprinderi şi instituţii — conferinţe cu caracter ştiinţific, politic, agricol, sanitar, toate legate de campania de recoltare şi colec■ tare. Asemenea conferinţe au avut un mare succes în judeţul Iaşi. In perioada primelor lucrări agricole, în judeţul Vâlcea au avut loc 460 conferinţe la căminele culturale cu concursul agronomilor, inginerilor agricoli şi al conferenţiarilor Societăţii şi pentru răspândirea ştiinţei şi culturii, etc., cu toate că materialul necesar venea cu întârziere din partea Ministerului Agriculturii. In jud. Covurlui s’au ţinut 720 conferinţe cu teme ca: „Recoltarea porumbului”, , Cum putem mări recolta de grâu la hectar”, „Cum luptă oamenii sovietici pentru mărirea producţiei în agricultură”, „Pământ şi inventar”, etc. Un rol important ,în mobilizarea ţăranilor muncitori, în realizarea cu succes a sarcinilor din cadrul campaniei agricole îl au de asemeni echipele artistice care se produc fie la locul de muncă, pe arie, fie la cămin, în cadrul şezătorilor de Duminică. Din iniţiativa comitetului judeţean al P.M.R. Timiş Torontal, intr o după amiază, în faţa gospodă- riei agricole de Stat din Jimbolia a oprit un autocamion din care a coferit un grup de oameni cu tot felul de instrumente. Pe două platforme de camion s’a improvizat apoi o scenă în aer liber. Venise o echipă formată din actori ai teatrului şi operei de stat şi din instrumentişti ai Filarmonicii de Stat din Timişoara. In faţa salariaţilor gospodăriei agricole de stat ca şi a ţăranilor muncitori din Jimbolia, echipa de actori şi instrumentişti din Timişoara a prezentat un program cuprinzând recitări şi cântece populare române, maghiare, germane şi sovietice, axate pe problemele strângerii recoltei şi a colectării cerealelor. Această manifestare artistică a con- Suzaței Delciu (Continuare în pag. 2-a) .