Contemporanul, ianuarie-iunie 1951 (Anul 5, nr. 223-247)

Perspective de an nou Anul care a trecut a fost un an de creştere impetuoasă a forţelor păcii, de eşecuri şi înfrângeri răsunătoare pentru lagărul războiului şi reacţiunii. A crescut considerabil forţa economică şi prestigiul Uniunii Sovietice şi al ţărilor de de­mocraţie populară, s-a lărgit ir»­proporţii uriaşe baza de masă a mişcării partizanilor păcii în întreaga lume, a luat o des­­voltare nemaiîntâlnită lupta popoarelor din ţările coloniale şi dependente pentru eliberarea de sub jugul imperialist. In la­gărul războiului s‘a înrăutăţit în mod continuu situaţia ma­selor muncitoare, ca urmare a pregătirilor pentru deslănţuirea unui nou măcel, s-a accelerat fascizarea aparatului de repre­siune. Cursul pe care l-a luat desfăşurarea agresiunii impe­rialiştilor yankei în Coreea a arătat şubrezenia lagărului im­perialist, contradicţiile de neîmpăcat care-l macină din temelie. Cu prilejul Anului Nou, oamenii de stat din ţările capi­taliste au făcut o serie de declaraţii, încercând să ascundă opiniei publice din ţările capitaliste perspectivele tot mai sumbre pe care le deschide popoarelor din aceste ţări intensificarea istoriei războinice. In ciuda acestor sforţări însă, lupii „atlantici ” au putut convinge popoarele din ţările lor că urletul sinistru al fiarelor nesătule s-ar putea confunda cu cine ştie ce „pure” accente lirice. „ „ , , In cuvântarea sa radiodifuzată, Dean­ Acheson a respins „ideia unei politici de împăciuire faţă de comunismul sovie­tic”. Dar secretarul Departamentului de Stat american s’a vă­zut constrâns în acelaş timp să recunoască că urmările unei asemenea politici sunt departe de a ferici massele populare din Statele Unite. „Cuvântul de ordine de care avem nevoe astăzi — a declarat Dean Acheson — este acela pe care l-a dat Churchill Marii Britan­ii în 1940: sânge, muncă, sudoare şi lacrimi”. Frumoase promisiuni, pentru poporul american care în ultimele luni a cunoscut din plin atât gustul sân­gelui cât şi pe acel al lacrimilor! Inveteratul purtător de forţe războinice, Winston Chur­chill, a făcut deasemeni mărturisiri semnificative, în mesagiul adresat de el membrilor partidului conservator. „In aceste timpuri de nesiguranţă şi nelinişte, s’a lamentat el, când un guvern iresponsabil şi lipsit de eficacitate întunecă viitorul in­dustriei şi vieţii ţării noastre în general, este mai necesar ca oricând ca toate secţiunile partidului conservator să fie gata de acţiune”. Este uşor de înţeles­ că nu „viitorul vieţii ţării sale“ îl nelinişteşte pe turbatul câine de pază al fabricanţilor de armament din Marea Britanie, ci tocmai „viitorul indus­triei“ despre care el însuşi vorbeşte. Guvernul lui Attlee-Bévin et Co. nu mai este pe placul patronilor săi. El este „lipsit de eficacitate”, pentru că nu a izbutit să sdrobească mişcarea de eli­berare a poporului malaiez, n’a reuşit să înăbuşe voinţa de pace a poporului englez şi să-l transforme într’o ursealcă docilă a imperialiştilor americano-englezi. Winston Churchill, care a aplaudat adeziunea guvernului laburist la agresiunea din Coreea, califică drept „iresponsabil” acelaş guvern, pentru că „afacerea” coreeană este pe punctul de a nu mai fi profitabilă pentru „viitorul industriei” britanice. Pe la mijlocul arxilui care a trecut, magnaţii industriei americane au întrezărit în Coreea posibilitatea unor afaceri mănoase cu preţul unei plimbări plăcute. Guvernul „socialist” al lui Attlee, guvernul uzinelor Vickers-Armstrong, s-a declarat foarte curând dispus să încaseze o cotă-parte din beneficiile scontate ale acestei aventuri. Azi „eroica“ haită a invadatorilor americani nu mai consideră războiul un simplu match de foot­ball. „Cu figurile descompuse şi înegrite, — descrie cores­pondentul agenţiei France Presse tragerea eptiogiUri­ilo­ yankei — ei stau în aşteptare fără a spune un cuvânt, prăbuşiţi de oboseala provocată de lupte, indiferenţi faţă de gerul năpraznic şi vântul îngheţat ce s’a abătut dinspre nord asupra văii“... „Interminabile convoaie de soldaţi americani cu puterile sleite, ducând cu ei aceeaş desnădejde“, — aceasta este imaginea deloc înfloritoare a hoardei de ucigaşi care spera că poporul coreean poate fi sugrumat numai pentru că aceasta ar fi dorinţa patronilor lui „General Electric“. Ruşinoasele înfrângeri suferite de maşina de război im­perialistă au avut efectul unui adevărat cutremur, în însuşi lagărul imperialist. Nu de mult, înverşunatul aţâţător la răz­boi Herbert Hoover, fostul preşedinte al Statelor Unite, a fost silit să recunoască că orice încercare a americanilor de a des­­lănţui un război în Asia şi Europa „ar fi o adevărată nebu­nie”. Fostul ambasador al Statelor Unite in Marea Britanie, Joseph Kennedy, s-a văzut obligat să constate cu amărăciune că politica Departamentului de Stat „a suferit un faliment atât din punct de vedere politic, cât şi moral”, că ea este „o poli­tică de sinucidere”. Eşecurile militare ale gangsterilor din Wall­ Street au a­­vut un ecou puternic în înşişi rândurile clicii conducătoare americane. Exploziilor isterice ale lui John Foster Dulles şi Dean Acheson, „stării excepţionale” a lui Harry Truman, se­natorul republican Arthur W. Watkins le-a răspuns: „Nu sunt deloc de părerea preşedintelui Truman”. Senatorul reacţionar Robert Taft nu a putut ocoli faptul că pregătirile de război ale guvernului lui Truman vor duce în mod automat la scăderea nivelului de trai al poporului american. El a recunoscut că înfiinţarea unei armate în vederea deslănţuirii unui nou măcel mondial „va necesita sacrificii atât de mări, încât în zece ani o asemenea mobilizare ar putea avea aceleaşi efecte ca şi o victorie sovietică”. In Anglia, deasemeni, se fac puternic simţite ecourile taifunului din Extremul Orient. Guvernul laburist a convocat în mare grabă o conferinţă a Commonwealthului, pentru a obţine carne de tun din colonii şi dominioane. Înainte de a se deschide insă, conferinţa s-a şi împiedicat de o serie de difi­cultăţi. Mai întâi, primul ministru al Pakistanului, Liaquat Ali Khan, a refuzat să se prezinte la Londra, în ciuda inter­venţiilor personale ale lui Attlee. Acest refuz, la baza căruia ar fi conflictul dintre Pakistan şi India în chestiunea Kaşmi­­rului, „a întunecat oarecum speranţele de a se ajunge la o unitate a Imperiului Britanic”, după cum arată corespondentul din Londra al Agenţiei „United Press”. Adevăratul motiv al lipsei lui Ali Khan de la conferinţa războinică organizată la Londra, este însă puternica presiune a masselor populare din Pakistan, din ce în ce mai active în opoziţia lor faţă de pla­nurile imperialiştilor în Asia. Urmările istoricei victorii a revoluţiei populare chineze incep sa se facă tot mai simţite în ţările din Orient. Faptul acesta este confirmat şi de atitudinea lui Nehru — primul ministru al Indiei — care a adoptat o poziţie foarte rezervată faţă de intenţiile imperialiştilor americano-englezi de a include Japonia „în măsurile de apărare a Extremului Orient” şi de „posibilitatea creării unui pact al Pacificului asemănător pactului Atlanticului“, ca să folosim expresiile ocolite ale agenţiei „United Press”. Ba ceva mai mult, sub pre­siunea maselor populare din India care-şi exprimă în mod cate­goric împotrivirea lor faţă de planurile agresive ale imperia­liştilor, Nehru a fost nevoit să declare, spre marea disperare a guvernelor englez şi american, că sprijină admiterea guver­nului popular chinez în Consiliul de Securitate al O.N.U.-ului şi că în eventualitatea unui război, ţara sa ar fi neutră. Declaraţiile şi văicărelile celor mai înrăiţi aţâţători la război nu trebue însă să lase impresia că ei ar fi renunţat, fie chiar şi pentru o clipă, la planurile bestiale de a arunca o­­menirea înntr-un nou război. Ele sunt mărturia neputinţei şi slăbiciunii tot mai accentuate, a marasmului şi a descompu­nerii lagărului imperialist, generate de creşterea forţei lagă­rului păcii şi socialismului, de întărirea şi lărgirea continuă a mişcării partizanilor păcii în citadelele reacţiunii, de ruşi­noasele înfrângeri militare suferite de mercenarii Wall Stree­­tului. Deosebirile de păreri care s'au făcut auzite în ultimul timp în­tre conducătorii lagărului imperialist arată că în urma dezastruoaselor eşecuri suferite de politica externă a blocului imperialist — în frontul aţâţătorilor la război, care cuprinde deopotrivă pe Truman şi Hoover, — leaderii acestuia dau din colţ în colţ în căutarea soluţiilor pentru ieşirea din impasul în care se află. Pe toţi îi uneşte ura neîmpăcată împotriva voinţii de pace şi libertate a popoarelor, dorinţa criminală de a deslănţui un nou război de agresiune. Cursa nebunească a înarmărilor, instituirea „stării excepţionale” în Statele Unite ale Americii, hotărîrea de a include Germania Occidentală remilitarizată în planurile de deslănţuire a unui nou război, reînarmarea făţişă a clicii militariste japoneze, impun intensificarea şi lăr­girea luptei organizate a partizanilor păcii. Guvernul Sovietic a precizat, prin notele a­tresate guver­­nelor Statelor Unite, Angliei şi Franţei, greaua răspundere ce­­revine acestora prin reînarmarea Germaniei Occidentale. Cât de importantă este această problemă pentru întregul continent european­, o confirmă însăşi declaraţia aşa zisului preşedinte al Germaniei Occidentale dr. Theodor Heuss, care — în mesajul său de Anul Nou — a cerut „aliaţilor“ să nu „ostracizeze soldatul german de profesie”. Theodor Heuss a amintit pur şi simplu imperialiştilor americani, englezi şi francezi că hoardele de asasini h­itlerişti au mai fost odată mercenari ai lui J. G. Farbenindustrie şi ai trusturilor lui Morgan, Rock­­feller et Co., că experienţa celui de-al doilea război mondial, s'ar putea repeta. Iar John Foster Dulles este perfect de a­­cord cu el. Gauleiterul american al Germaniei Occidentale, John Mc­­Cloy a şi declarat dealtfel că „trebue să ne aso­ciem forţa la hotărîrea noastră”, că peste câteva zile vor în­cepe discuţii pentru a se stabili în mod concret, „contribuţia Germaniei Occidentale” la planul de pregătire a unui nou carnagiu. Dar planurile de agresiune ale monştrilor omenirii sunt sortite eşecului. Hitlerii obişnuiesc să părăsească scena istoriei „trântind uşa”. Dar oricât de nemăsurată este turbarea noilor candidaţi la „gloria” fostului „fuehrer”, ei se lovesc de forţa mereu crescândă şi de vigilenţa sutelor de milioane de oameni care, în toate colţurile pământului, mătură cu hotărîre buruienile imperialiste, le aruncă în lada cu gunoi, unde, în mod ine­vitabil trebue să sfârşească. La începutul primului an al Planului nostru Cincinal, oamenii muncii din în­treaga ţară întâmpină cu însufleţire şi entuziasm hotărîrile Consiliului de Mi­niştri cu privire la Planul de Stat pe 1951. Conştienţi de perspectivele măreţe des­chise ţării noastre de Planul Cincinal, conştienţi de faptul că munca lor este o contribuţie la întărirea Patriei, în ca­drul uriaşului front al păcii având în frunte Uniunea Sovietică, oamenii muncii se avântă cu elan în munca şi lupta pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în Plan. , In lupta pentru realizarea planurilor de producţie, munca de agitaţie are un rol de frunte. Printr-o justă muncă de agitaţie organizaţiile de partid mobilizează masele largi ale oamenilor muncii în bătălia în­trecerii socialiste, ridică conştiinţa poli­tică a celor ce muncesc, arătându-le im­portanţa pe care o are îndeplinirea sar­cinilor ce le revin şi-i educă în spiritul unei noi atitudini faţă de muncă. Ea le in­suflă un puternic avânt în lupta pentru ridicarea producţiei şi productivităţii muncii. Comitetul Regional de Partid Baia Mare apreciind că în cadru­l Planului Cincinal, una din sarcinile sale princi­pale este organizarea cât mai temeinică a muncii de agitaţie în vederea sporirii producţiei din întreprinderile regiunii, se străduieşte să folosească cât mai variate şi cât mai eficace forme de antrenare a oamenilor muncii în întrecerea socialistă. O deosebită atenţie se acordă în regiu­nea noastră instructajului agitatorilor. Ex­perienţa ne-a arătat că acolo unde agita­torii au fost bine şi la timp instruiţi, s-au obţinut succese importante în muncă. Astfel, la exploatarea minieră Herja din Combinatul Baia Mare, datorită unui bun instructaj şi a unei repartizări con­crete a sarcinilor, cei peste 65 de agita­tori au reuşit să antreneze în întreceri întreaga massă de muncitori, ceea ce a dus la îndeplinirea planului de produc­ţie pe anul 1950 încă de la data de 20 Noembrie. Aci, din rândurile agitatorilor fac parte muncitori fruntaşi, care împăr­tăşesc metodele lor de muncă celorlalţi muncitori. Mineri fruntaşi ca Reiz Gheor­ghe, Casoni Ioan sau Romalo Eufrosina prin­ o susţinută muncă de lămurire de la ori la om, au reuşit să extindă în ma­joritatea locurilor de muncă, metodele so­vietice, cu ajutorul cărora ei depăşesc în mod regulat norma, lucrul la mai multe perforatoare şi perforajul umed. Tot în urma unei munci temeinice de instructaj, agitatorii dela exploatarea Săsar, au pornit pe teren şi au reuşit ca printr’o muncă neobosită de lămurire dela om la om, să facă din majoritatea e­­chipelor de mineri, echipe fruntaşe. Or­­ganizându-şi bine munca, agitatorii au pornit în întreaga exploatare o cam­panie susţinută de eliminare a timpilor morţi şi de combatere a lipsurilor ne­motivate şi a indisciplinei în muncă. Agitatori ca minerul fruntaş Hoţea Ale­xandru, care a lansat pe întreg combi­natul lozinca: „2 metri de minereu la abataj peste program“. Decsei Alexandru care de la 1 Iulie dă minereu în contul anului 1951 sau Braica Aurel, Nemeş Petre, Pop Petru şi alţii, au folo­sit în munca de agitaţie rezultatele ob­ţinute de ei, arătând prin aceasta în mod concret ortacilor lor că se poate produce mai mult decât prevede norma Forţa mobilizatoare a rezultatelor muncii lor şi a metodelor înaintate de produc­ţie, ale echipelor fruntaşe pe care agi­tatorii le-au popularizat neîncetat, a fost confirmată de faptul că planul de pro­ducţie pe exploatare a fost realizat încă de la 14 Decembrie. Bune rezultate au obţinut în munca de agitaţie agitatorii de la exploata­rea Băiuţ. Ducând munca de lămurire de la om la om, agitatorii au reu­şit să facă din mulţi muncitori fruntaşi în muncă, planul de producţie pe exploatare realizându-se încă din luna Septembrie. Datorită unei permanente preocupări a organizaţiei de partid de la fabrica „1 Septembrie” din Satu-Mare pentru ins­truirea agitatorilor, munca de agitaţie a avut drept rezultat cererea muncito­rilor de a se reduce timpii lor de lucru cu 20%, în urma constatării faptului că normele de până atunci erau nereale. Cunoaşterea amănunţită de către fiecare agitator, a sarcinilor din Plan care re­vin întreprinderii, a făcut ca lămurirea şi antrenarea muncitorilor în întreceri socialiste să fie urmate de rezultate im­portante. Munca dusă de agitatorii Goz­­ner Carol, Heli Gheorghe, Szalai Ale­xandru, Klein Armin, Covacs Ioan, Antal Iosif ș. a. a dus la mobilizarea tuturor muncitorilor în bătălia pentru Plan, fă­când ca fabrica „1 Septembrie“ să rea­lizeze şi să depăşească planul de pro­ducţie cu 27% încă de la 1 Decembrie. Colectivele de agitatori din toate ex­ploatările miniere ale Combinatului me­talurgiei neferoase Baia-Mare, duc lupta pentru sprijinirea chemării lansată de minerii Retz Gheorghe şi Horvath Lu­dovic de la exploatarea Herja, prin care aceştia cer lichidarea timpilor morţi. Datorită muncii de agitaţie, această chemare a devenit o lege pentru mineri, aprinzând în fiecare dintre ei do­rinţa de a folosi cât mai bine timpul de muncă, pentru a produce tot mai mult metal pentru Patrie. Alături de munca aceasta de agitaţie de la om la om, în minele şi întreprin­derile din regiunea Baia-Mare, un mij­loc de mobilizare eficace a oamenilor muncii în lupta pentru îndeplinirea pla­nului îl constitue consfătuirile de pro­ducţie.­­ La uzinele Metalo-Chimice din­ Ferneziu, aceste consfătuiri se ţin pe secţii la cabinetul tehnic, din două în două săptămâni. Ele dau posibilitatea mun­citorilor să-şi însuşească problemele tehni­cii moderne a muncii şi să treacă la o mai bună organizare a producţiei. Tot astfel consfătuirile lunare pe întreprindere de la fabrica „Unio” din Satu-Mare, desbat lip­surile şi realizările tuturor secţiilor, con­stituind un prilej pentru luarea de noi angajamente concrete în producţie. Con­sfătuiri de producţie au loc şi la exploa­tarea Herja unde ele se ţin­d mai întâi între şefii de echipe şi tehnicieni, după care aceştia prelucrează problemele dis­cutate cu colectivele lor. Agitaţia vizuală deţine şi ea un joc însemnat în munca agitatorilor din regiunea Baia-Mare. Astfel, pentru a stimula avântul întrecerii socialiste, pe lângă panoul de onoare care cu­prinde fotografiile evidenţiaţilor, în curtea fabricei de vagoane „Unio” se află panouri cu întrebări, ca acestea : „Eşti convins că ţi-ai făcut astăzi datoria pe deplin?”, iar la intrarea minei­­ Herja, panoul pentru „Cei cu care nu ne putem mândri” arată numele­­din ce în ce mai puţine ale codaşilor. La fabrica „1 Septembrie”, numele fruntaşilor în producţie sunt popularizate odată sau de două ori pe lună, prin sta­ţia de radio-amplificare. Mai în toate în­treprinderile din regiunea Baia-Mare, în fiecare atelier sunt grafice de producţie, care arată fiecărui muncitor ce are de făcut pentru îndeplinirea planului în fie­care zi. Un sprijin însemnat în munca de agitaţie în regiunea noastră, îl constitue organul Comitetului regional de Partid, ziarul „Pentru socialism“. Ziarul „Pen­tru socialism” a publicat o serie de ar­ticole de îndrumare a muncii agitatorilor, precum şi articole în care s-au analizat rezultatele diferitelor metode pe care le folosesc agitatorii în activitatea lor. Dea­semeni, ziarul a publicat o serie de articole critice în urma cărora mun­ca agitatorilor a fost îmbunătăţită. In c­eea ce priveşte combaterea lipsurilor nemotivate de la lucru ziarul „Pentru socialism” a reuşit ca, prin publicarea unor articole şi a unei scrisori a tov. Pop Gheorghe de la exploatarea Săsar, care a arătat ce a însemnat atât pentru el cât şi pentru ai săi lipsa sa nemo­tivată de la lucru, să determine în cadrul Combinatului o adevărată mişcare pentru lichidarea lipsurilor nemotivate. O bună muncă de agitaţie desfăşoară de asemenea organul săptămânal al Co­mitetului Raional de Partid Sighet, zia­rul „Viaţa liberă", care a dus o cam­panie vie pentru introducerea celui mai bogat cont de economii în întreprinderile din oraşul Sighet. Alături de aceste rezultate, obţinute în special în urma îndrumării şi controlării muncii agitatorilor, munca de agita­ţie în vederea desvoltării întrecerii so­cialiste are, în regiunea noastră, o serie de lipsuri serioase. Aceste lipsuri provin tocmai din faptul că unele orga­nizaţii de bază ca de pildă aceea de la Baia-Sprie, nu dau importanţa cuvenită instruirii agitatorilor şi controlului acti­vităţii lor. Deasemeni, unele organizaţii de bază neglijează antrenarea în munca de agitaţie a tehnicienilor. Acolo unde în acţiunea de lămurire a muncitorilor au fost atraşi şi tehnicienii care au analizat metodele lor de muncă şi posibilităţile de a se depăşi normele, s-au înregistrat rezultate bune. O altă deficienţă în munca de agitaţie constă în faptul că în unele întreprinderi, gazetele de perete nu au sprijinit în mod concret lupta p pentru îndeplinirea sarcini­lor de producţie, nu au fost suficient de combative. La Uzinele metalo-chimice din Ferneziu, colectivul gazetei de perete nu a luat atitudine critică faţă de lipsurile conducerii în gospodărirea uzinei. Gazeta de perete nu a arătat, de pildă, că mi­nereul flotat a fost lăsat în bătaia ploi­lor sau că șoseaua care trece prin curtea uzinei este impracticabilă, acoperită cu un strat gros, de noroi şi că faptul acesta se restrânge într’un mod nefavorabil asupra producţiei. Aceeaşi neglijenţă faţă de gazeta de perete — acest preţios mij­­loc de stimulare a eforturilor în producţie­­ de combatere a atitudinilor nesănătoa­se în muncă — se poate constata şi la fabrica „Unio“ din Satu-Mare. O altă lipsă a unor organizaţii de partid şi comitete sindicale, ca acelea de la fabrica „1 Septembrie" şi exploatarea de­ja, este lipsa de sprijin pentru miş­carea deschiderii celor mai bogate con­turi de economii. Deasemeni, o sarcină permanentă pe linia muncii de agitaţie, căreia organizaţiile de­­ partid şi sindi­catele din întreprinderile regiunii noastre trebue să-i acorde pe viitor o mai mare atenţie, este extinderea aplicării în ca­drul întrecerilor socialiste a metodelor sovietice de muncă, care contribue într’o măsură hotărîtoare la creşterea produc­ţiei şi productivităţii muncii. Munca ziarelor din regiunea noastă, dacă a înregistrat o serie de succese, cum am arătat, nu s-a ridicat totdeauna la nivelul sarcinilor care le-au stat în faţă. Ele nu au urmărit cu stăruinţă ca lipsurile semnalate în activitatea unor întreprinderi să fie lichidate. Rolul orga­nizator al presei din regiunea noastră trebue să se facă deasemeni mai simţit prin urmărirea consecventă a campanii­lor duse pentru îmbunătăţirea producţiei, pentru lichidarea slăbiciunilor în munca de agitaţie. Făcând bilanţul rezultatelor obţinute în munca de agitaţie şi învăţând din lip­surile existente, Comitetul regional de partid din regiunea Baia-Mare întâmpină primul an al Planului nostru Cincinal, prin fixarea de sarcini concrete pentru fiecare agitator în parte, asigurând în felul acesta cunoaşterea de către fiecare muncitor, echipă sau secţie, a sarcinilor ce le revin în planul de producţie. Folosind toate posibilităţile de antre­nare a oamenilor muncii în întrecerea socialistă, popularizând stăruitor şi cu însufleţire sarcinile ce revin întreprinde­rilor din regiune în cadrul Planului de Stat pe 1951, primul an al Planului Cin­cinal, subliniind uriaşele perspective de desvoltare pe care le asigură ţării noa­stre regimul de democraţie populară, aju­torul frăţesc al Uniunii Sovietice, precum şi transformările menite să îmbunătăţea­scă radical munca şi viaţa în Combinatul Baia-Mare, vom putea face din munca de agitaţie o pârghie, puternică a îndeplinirii măreţelor sarcini care revin regiunii noa­stre în cadrul Planului Cincinal, planul construirii bazelor socialismului în scum­pa noastră Patrie. Giu­isa Iu­liu Secretar II Comitetului Regional P.M." Baia-Mare MUNCA DE AGITAȚIE IN REGIUNEA BAIA-MARE, IN SPRIJINUL ÎNTRECERII SOCIALISTE a.54. 94(TW) SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Revista sovietica „Ogoniok" despre realizările noastre Cu prilejul celei de a treia aniversări a Re­­ublicii noastre Populare, marea revistă sciatică australi­a „Ogoniok” a publicat un număr care cuprinde o serie de mate­riale despre marile transformări care au avut loc in Patria noastră în ultimii ani. Revista a publicat un articol al tovară­­şu­­i Gheorghe Gheorghiu,Dej, intitulat „A treia aniversare a Republicii Populare R­mâne”, care scoate puternic în relief suc­cesele principale dobândite de poporul mun­cit­or din ţara noastră pe plan economic şi pontic. „Prietenia dintre poporul nostru şi po­poarele marii Uniuni Sovietice, — spune tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — „este bo­gata noastră cea mai de preţ, chezăşia in­dependenţei naţionale şi a viitorului fericit pe care il construim cu atâta entuziasm şi su­­­ranţă”. În acelaş număr, „Ogoniok” a publicat articolul d.rului Petru Groza, preşedintele Co­n­siliului de Miniştri, intitulat „Politica traregului nostru popor” şi articolul Acad. p­of. Dr. C. I. Partion, preşedintele Prezi­diului Marea Adunări Naţionale şi preşe­dinte al A.R,L,U.S.-ului, intitulat „ARLUS” - Asociaţia Prieteniei cu U.R.S.S. Marele scriitor sovietic Boris Polevoi, care a vizitat nu demult ţara noastră, publică un minunat reportaj despre Canalul Du­lc­ire-Marea Neagră. Măreaţa operă de transformare socialistă a agriculturii noastre este prezentată citi­t­ului sovietic prin schiţa „începutul feri­cir­ii’ de Gheorghe Cristea. O altă schiţă, semnată de Victor Nămo­­laru, descrie eforturile încordate ale munci­torilor şi tehnicienilor din Valea Prahovei. Succesele sportivilor din ţara noastră sunt scoase un relief în articolul lui M. Tarasov despre „Sportul in R.P.R.”. Sub semnătura lui P. Iurikov, „Ogoniok” mai publică în acelaş număr o corespon­denţă, care — însoţită de o fotografie a tov. Ana Pauker în mijlocul pionierilor — sub­liniază importanţa pe care o are pentru ţara noastră, marele eveniment al alegerilor pen­tru Sfaturile Populare. Literatura şi arta noastră siunt reprezen­­tate in acest număr al revistei „Ogoniok” printr’un fragment din romanul „Mitrea Cocor” al maestrului Mihail Sadoveanu, priin poeziile: „Partidului” de A. Tom­a, „La masa verde” de Maria Banuş şi prin repro­duceri din operele marelui nostru pictor clasic Octav Băncilă şi ale tinerei pictoriţe Becca Rind. Deasemeni revista publică o pagină de caricaturi anti-imperialiste, cu­prinzând un număr de lucrări ale caricatu­­riştilor noştri fruntaşi. Numărul publicat de revista „Ogoniok” este primit cu bucurie şi mândrie de oamenii muncii din ţara noastră, care văd în el încă o mărturie a sentimentelor de dragoste frăţească cu care popoarele sovietice urmă­­resc eforturile şi succesele noastre pe calea măreaţă a construirii socialismului. — Ce bine arătați astăzi, domnule Acheson ! (Desen de NELL COBAR) C Cabinetul de Partid­ abinetele de partid ocupă un loc im­portant în munca ideologică dusă de Partidul Bolşevic. Cabinetele de partid sunt centrele în care se dă un ajutor teoretic şi metodic cadrelor de lectori, conferenţiari, propagandişti, co­muniştilor şi celor fără de partid care stu­diază individual istoria P.C. (b). Aici gă­sesc un ajutor calificat conducătorii colecti­velor de agitaţie, de seminarii, şcoli şi cercuri politice care duc o muncă de edu­care politică printre comunişti şi cei fără de partid. Cabinetele de partid ale comitetelor raio­nale, orăşeneşti şi din uzine ale P.C. (b) dispun de posibilităţi mari pentru acordarea unui ajutor multilateral organizaţiilor de partid în desfăşurarea muncii de propagan­dă şi pentru ridicarea nivelului ideologic al acestei munci. De obicei, cabinetul de partid are o biblio­tecă, o sală de lectură, o cameră pentru consultaţii şi pentru cursuri. Personalul nu este numeros : şeful, bibliotecarul, şi un ac­tivist care dă consultaţii. Astfel, cabinetul de partid al uzinei „Di­namo” din Moscova ocupă două camere. In­­tr’una din ele se află biblioteca şi sala de lectură. Vizitatorii găsesc aici expoziţii de cărţi, broşuri, făeturi din ziare. Cealaltă ca­meră e destinată cursurilor şi consultaţii­lor. Pe pereţii ambelor camere se află afişe, fotografii şi machete. Muncitorii, maeştrii şî inginerii — audi­toriul cercurilor şi şcolilor politice, comu­niştii şi cei fără de partid care studiază în mod individual marxism-leninismul sunt vizitatori permanenţi ai cabinetului de par­tid. Unii vin pentru literatură, alţii pentru un sfat, sau o consultaţie, ceilalţi studiază hărţi, scheme şi albume. In sala de lectură sunt întotdeauna ziare, reviste şi cărţi re­cent apărute. Pentru a veni în ajutorul agitatorilor, conferenţiarilor şi propagandiştilor, materia­lele au fost clasificate pe diferite probleme. Astfel pentru fiecare capitol din „Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bol­şevic) al Uniunii Sovietice”, se găsesc do­sare cu articole alese special. In dosarul ca­pitolului IV sunt 70 de articole tăiate din ziare, reviste sau apărute în broşuri. S-au strâns deasemenea două dosare cu materia­le privitoare la „Constituţia U.R.S.S.”, câ­teva dosare cu articole închinate probleme­lor internaţionale şi unei serii întregi de alte probleme. Cabinetul de partid acordă o mare aten­ţie vieţii interne a uzinei. Albume, scheme şi machete arată în mod elocvent prin fapte şi cifre concrete rolul conducător al comu­niştilor din uzină în lupta pentru îndeplini­rea sarcinilor de Stat, pentru depăşirea planului şi pentru intensificarea ritmului de producţie. Cabinetul de partid al comitetului de par­tid din uzina de lagăre din Kuibâşev dă un mare ajutor propagandiştilor. Conducătorul şcolii sau cercului politic găseşte întot­deauna aici indicaţii precise cu privire la metodica şi planul de organizare a lecţiilor pe orice temă. Pentru comuniştii care stu­diază în mod individual teoria marxist-leni­­nistă s’au ţinut în decursul unui an 21 lecţii, peste 500 de consultaţii individuale şi 36 în grup. La începutul verii cabinetul de partid a efectuat o muncă intensă pentru pregătirea cursurilor recapitulative în cercurile şi şco­lile politice. Propagandiştii s-au familiarizat cu metodica şi planurile acestor lecţii, care au drept scop repetarea problemelor princi­pale din materialul studiat şi aprecierea cu­noştinţelor celor ce urmează cursul. In cursul anului şcolar, în cabinetul de partid a funcţionat un seminar pentru con­sultanţi. La seminar se discutau în amă­nunţime şi se prelucrau problemele de me­todică (organizarea consultaţiilor individuale şi grup, organizarea de discuţii teoretice, discutarea referatelor şi altele). Partea cea mai importantă din activitatea cabinetului de partier o constituie populari­zarea istoriei şi teoriei bolşevismului. Ade­seori aceste lecţii sunt expuse de lectori externi. Aceştia sunt activişti de partid, conducători de întreprinderi, intelectuali. Din grupul de lectori ai cabinetelor de partid al comitetului orăşenesc al P.C. (b) din Işiin­­baev, fac parte 20 de lectori externi, in mod regulat fiecare lecţie expusă de ei este dis­cutată la şedinţa lectorilor. Întrebările puse lectorilor sunt grupate, studiate şi contribue la stabilirea cerinţelor auditoriului şi la con­ceperea planului de lecţii pe baza acestor cerinţe. In decursul anului şcolar trecut lectorii acestui cabinet de partid au ţinut 18 lecţii de Istoria P.C. (b) şi de filosofie, 56 de probleme economice şi 98 lecţii de proble­me internaţionale. In localităţile rurale, birourile de partid ale comitetului raional P.G. (b) posedă cen­tre de consultaţie mobile. In Ucraina, de pildă, în raionul Oceacov, centrul mobil de consultaţie al biroului Comitetului raional este condus de experimentatul activist de partid Hrapoviţchi. La centrul de consulta­ţie se află expuse materiale de propagandă vizuală cu extrase din biografia lui V. L Lenin şi I. V. Stalin, o bibliotecă a opere­lor clasicilor marxism-leninismului, biblio­grafia complectă necesară pentru şcolile şi cercurile politice, articole tăiate din ziare şi reviste, cataloage de cărţi. Personalul cen­trului de consultaţie alcătuieşte în fiecare lună un grafic al vizitelor făcute în organi­zaţiile de partid din colhozuri. Centrul rămâne timp de 2-3 zile în fie­­care din aceste organizaţii de partid ale colhozurilor, iar dacă este necesar, chiar mai mult timp. Intr’una din călătoriile prin raion, centrul de consultaţie a vizitat organizaţia de par­tid a colhozului „Partizanul Roşu”. Centrul a fost găzduit într-o încăpere luminoasă şi­ spaţioasă. Unul din primii vizitatori a fost conducătorul şcolii politice, Svic­kle l­a în­trebarea sa cu privire la condiţiile în care a luat naştere imperialismul, activistul cabi­netului de partid Golovin i-a vorbit amă­nunţit despre formarea monopolurilor, a car­telurilor, a trusturilor şi i-a explicat cum aceste asociaţii au acaparat poziţiile clee în economia statelor capitaliste. In afară de consultaţiile individuale ale co­muniştilor, personalul centrului a dus dis­cuţii cu colhoznicii, despre lupta lui V. L Lenin şi I. V. Stalin pentru creiarea Parti­dului Bolşevic şi au ţinut conferinţe privi­toare la situaţia internaţională. Conducătorul centralul, Hrapoviţchi, a au­diat o serie de lecţii ale cercului politic şi împreună cu conducătorii şi auditorii acestor lecţii au analizat în mod, amănunţit felul în care decurg studiile acestui cerc, dându-le o serie de preţioase sfaturi metodologice. In cursul unei iutii centrul de consultaţie ajută timp de 2-3 săptămâni organizaţiile de partid ale colhozurilor din raionul sau. In restul timpului personalul centrului este ocupat cu prelucrarea materialelor adunate,­­pregăteşte răspunsurile ce vor fi date pe cale orală şi în scris acelor probleme care n’au putut fi soluţionate pe loc, popularizea­ză experienţa celor mai buni conducători de şcoli politice şi a comuniştilor, care au învăţat în grupuri sau în mod individual teoria marxist-leninistă). In ultimele două luni personalul acestui centru mobil de con­sultaţie a ajutat aproximativ 1000 de oa­meni şi a dat 16 consultaţii în grup şi 122 Individuale. In Uniunea Sovietică există peste şase mii de cabinete de partid. Ele sunt centre importante ale muncii de educaţie politici din organizaţiile de partid, S. Vladimirov

Next