Contemporanul, ianuarie-iunie 1951 (Anul 5, nr. 223-247)
Perspective de an nou Anul care a trecut a fost un an de creştere impetuoasă a forţelor păcii, de eşecuri şi înfrângeri răsunătoare pentru lagărul războiului şi reacţiunii. A crescut considerabil forţa economică şi prestigiul Uniunii Sovietice şi al ţărilor de democraţie populară, s-a lărgit ir»proporţii uriaşe baza de masă a mişcării partizanilor păcii în întreaga lume, a luat o desvoltare nemaiîntâlnită lupta popoarelor din ţările coloniale şi dependente pentru eliberarea de sub jugul imperialist. In lagărul războiului s‘a înrăutăţit în mod continuu situaţia maselor muncitoare, ca urmare a pregătirilor pentru deslănţuirea unui nou măcel, s-a accelerat fascizarea aparatului de represiune. Cursul pe care l-a luat desfăşurarea agresiunii imperialiştilor yankei în Coreea a arătat şubrezenia lagărului imperialist, contradicţiile de neîmpăcat care-l macină din temelie. Cu prilejul Anului Nou, oamenii de stat din ţările capitaliste au făcut o serie de declaraţii, încercând să ascundă opiniei publice din ţările capitaliste perspectivele tot mai sumbre pe care le deschide popoarelor din aceste ţări intensificarea istoriei războinice. In ciuda acestor sforţări însă, lupii „atlantici ” au putut convinge popoarele din ţările lor că urletul sinistru al fiarelor nesătule s-ar putea confunda cu cine ştie ce „pure” accente lirice. „ „ , , In cuvântarea sa radiodifuzată, Dean Acheson a respins „ideia unei politici de împăciuire faţă de comunismul sovietic”. Dar secretarul Departamentului de Stat american s’a văzut constrâns în acelaş timp să recunoască că urmările unei asemenea politici sunt departe de a ferici massele populare din Statele Unite. „Cuvântul de ordine de care avem nevoe astăzi — a declarat Dean Acheson — este acela pe care l-a dat Churchill Marii Britanii în 1940: sânge, muncă, sudoare şi lacrimi”. Frumoase promisiuni, pentru poporul american care în ultimele luni a cunoscut din plin atât gustul sângelui cât şi pe acel al lacrimilor! Inveteratul purtător de forţe războinice, Winston Churchill, a făcut deasemeni mărturisiri semnificative, în mesagiul adresat de el membrilor partidului conservator. „In aceste timpuri de nesiguranţă şi nelinişte, s’a lamentat el, când un guvern iresponsabil şi lipsit de eficacitate întunecă viitorul industriei şi vieţii ţării noastre în general, este mai necesar ca oricând ca toate secţiunile partidului conservator să fie gata de acţiune”. Este uşor de înţeles că nu „viitorul vieţii ţării sale“ îl nelinişteşte pe turbatul câine de pază al fabricanţilor de armament din Marea Britanie, ci tocmai „viitorul industriei“ despre care el însuşi vorbeşte. Guvernul lui Attlee-Bévin et Co. nu mai este pe placul patronilor săi. El este „lipsit de eficacitate”, pentru că nu a izbutit să sdrobească mişcarea de eliberare a poporului malaiez, n’a reuşit să înăbuşe voinţa de pace a poporului englez şi să-l transforme într’o ursealcă docilă a imperialiştilor americano-englezi. Winston Churchill, care a aplaudat adeziunea guvernului laburist la agresiunea din Coreea, califică drept „iresponsabil” acelaş guvern, pentru că „afacerea” coreeană este pe punctul de a nu mai fi profitabilă pentru „viitorul industriei” britanice. Pe la mijlocul arxilui care a trecut, magnaţii industriei americane au întrezărit în Coreea posibilitatea unor afaceri mănoase cu preţul unei plimbări plăcute. Guvernul „socialist” al lui Attlee, guvernul uzinelor Vickers-Armstrong, s-a declarat foarte curând dispus să încaseze o cotă-parte din beneficiile scontate ale acestei aventuri. Azi „eroica“ haită a invadatorilor americani nu mai consideră războiul un simplu match de football. „Cu figurile descompuse şi înegrite, — descrie corespondentul agenţiei France Presse tragerea eptiogiUriilo yankei — ei stau în aşteptare fără a spune un cuvânt, prăbuşiţi de oboseala provocată de lupte, indiferenţi faţă de gerul năpraznic şi vântul îngheţat ce s’a abătut dinspre nord asupra văii“... „Interminabile convoaie de soldaţi americani cu puterile sleite, ducând cu ei aceeaş desnădejde“, — aceasta este imaginea deloc înfloritoare a hoardei de ucigaşi care spera că poporul coreean poate fi sugrumat numai pentru că aceasta ar fi dorinţa patronilor lui „General Electric“. Ruşinoasele înfrângeri suferite de maşina de război imperialistă au avut efectul unui adevărat cutremur, în însuşi lagărul imperialist. Nu de mult, înverşunatul aţâţător la război Herbert Hoover, fostul preşedinte al Statelor Unite, a fost silit să recunoască că orice încercare a americanilor de a deslănţui un război în Asia şi Europa „ar fi o adevărată nebunie”. Fostul ambasador al Statelor Unite in Marea Britanie, Joseph Kennedy, s-a văzut obligat să constate cu amărăciune că politica Departamentului de Stat „a suferit un faliment atât din punct de vedere politic, cât şi moral”, că ea este „o politică de sinucidere”. Eşecurile militare ale gangsterilor din Wall Street au avut un ecou puternic în înşişi rândurile clicii conducătoare americane. Exploziilor isterice ale lui John Foster Dulles şi Dean Acheson, „stării excepţionale” a lui Harry Truman, senatorul republican Arthur W. Watkins le-a răspuns: „Nu sunt deloc de părerea preşedintelui Truman”. Senatorul reacţionar Robert Taft nu a putut ocoli faptul că pregătirile de război ale guvernului lui Truman vor duce în mod automat la scăderea nivelului de trai al poporului american. El a recunoscut că înfiinţarea unei armate în vederea deslănţuirii unui nou măcel mondial „va necesita sacrificii atât de mări, încât în zece ani o asemenea mobilizare ar putea avea aceleaşi efecte ca şi o victorie sovietică”. In Anglia, deasemeni, se fac puternic simţite ecourile taifunului din Extremul Orient. Guvernul laburist a convocat în mare grabă o conferinţă a Commonwealthului, pentru a obţine carne de tun din colonii şi dominioane. Înainte de a se deschide insă, conferinţa s-a şi împiedicat de o serie de dificultăţi. Mai întâi, primul ministru al Pakistanului, Liaquat Ali Khan, a refuzat să se prezinte la Londra, în ciuda intervenţiilor personale ale lui Attlee. Acest refuz, la baza căruia ar fi conflictul dintre Pakistan şi India în chestiunea Kaşmirului, „a întunecat oarecum speranţele de a se ajunge la o unitate a Imperiului Britanic”, după cum arată corespondentul din Londra al Agenţiei „United Press”. Adevăratul motiv al lipsei lui Ali Khan de la conferinţa războinică organizată la Londra, este însă puternica presiune a masselor populare din Pakistan, din ce în ce mai active în opoziţia lor faţă de planurile imperialiştilor în Asia. Urmările istoricei victorii a revoluţiei populare chineze incep sa se facă tot mai simţite în ţările din Orient. Faptul acesta este confirmat şi de atitudinea lui Nehru — primul ministru al Indiei — care a adoptat o poziţie foarte rezervată faţă de intenţiile imperialiştilor americano-englezi de a include Japonia „în măsurile de apărare a Extremului Orient” şi de „posibilitatea creării unui pact al Pacificului asemănător pactului Atlanticului“, ca să folosim expresiile ocolite ale agenţiei „United Press”. Ba ceva mai mult, sub presiunea maselor populare din India care-şi exprimă în mod categoric împotrivirea lor faţă de planurile agresive ale imperialiştilor, Nehru a fost nevoit să declare, spre marea disperare a guvernelor englez şi american, că sprijină admiterea guvernului popular chinez în Consiliul de Securitate al O.N.U.-ului şi că în eventualitatea unui război, ţara sa ar fi neutră. Declaraţiile şi văicărelile celor mai înrăiţi aţâţători la război nu trebue însă să lase impresia că ei ar fi renunţat, fie chiar şi pentru o clipă, la planurile bestiale de a arunca omenirea înntr-un nou război. Ele sunt mărturia neputinţei şi slăbiciunii tot mai accentuate, a marasmului şi a descompunerii lagărului imperialist, generate de creşterea forţei lagărului păcii şi socialismului, de întărirea şi lărgirea continuă a mişcării partizanilor păcii în citadelele reacţiunii, de ruşinoasele înfrângeri militare suferite de mercenarii Wall Streetului. Deosebirile de păreri care s'au făcut auzite în ultimul timp între conducătorii lagărului imperialist arată că în urma dezastruoaselor eşecuri suferite de politica externă a blocului imperialist — în frontul aţâţătorilor la război, care cuprinde deopotrivă pe Truman şi Hoover, — leaderii acestuia dau din colţ în colţ în căutarea soluţiilor pentru ieşirea din impasul în care se află. Pe toţi îi uneşte ura neîmpăcată împotriva voinţii de pace şi libertate a popoarelor, dorinţa criminală de a deslănţui un nou război de agresiune. Cursa nebunească a înarmărilor, instituirea „stării excepţionale” în Statele Unite ale Americii, hotărîrea de a include Germania Occidentală remilitarizată în planurile de deslănţuire a unui nou război, reînarmarea făţişă a clicii militariste japoneze, impun intensificarea şi lărgirea luptei organizate a partizanilor păcii. Guvernul Sovietic a precizat, prin notele atresate guvernelor Statelor Unite, Angliei şi Franţei, greaua răspundere cerevine acestora prin reînarmarea Germaniei Occidentale. Cât de importantă este această problemă pentru întregul continent european, o confirmă însăşi declaraţia aşa zisului preşedinte al Germaniei Occidentale dr. Theodor Heuss, care — în mesajul său de Anul Nou — a cerut „aliaţilor“ să nu „ostracizeze soldatul german de profesie”. Theodor Heuss a amintit pur şi simplu imperialiştilor americani, englezi şi francezi că hoardele de asasini hitlerişti au mai fost odată mercenari ai lui J. G. Farbenindustrie şi ai trusturilor lui Morgan, Rockfeller et Co., că experienţa celui de-al doilea război mondial, s'ar putea repeta. Iar John Foster Dulles este perfect de acord cu el. Gauleiterul american al Germaniei Occidentale, John McCloy a şi declarat dealtfel că „trebue să ne asociem forţa la hotărîrea noastră”, că peste câteva zile vor începe discuţii pentru a se stabili în mod concret, „contribuţia Germaniei Occidentale” la planul de pregătire a unui nou carnagiu. Dar planurile de agresiune ale monştrilor omenirii sunt sortite eşecului. Hitlerii obişnuiesc să părăsească scena istoriei „trântind uşa”. Dar oricât de nemăsurată este turbarea noilor candidaţi la „gloria” fostului „fuehrer”, ei se lovesc de forţa mereu crescândă şi de vigilenţa sutelor de milioane de oameni care, în toate colţurile pământului, mătură cu hotărîre buruienile imperialiste, le aruncă în lada cu gunoi, unde, în mod inevitabil trebue să sfârşească. La începutul primului an al Planului nostru Cincinal, oamenii muncii din întreaga ţară întâmpină cu însufleţire şi entuziasm hotărîrile Consiliului de Miniştri cu privire la Planul de Stat pe 1951. Conştienţi de perspectivele măreţe deschise ţării noastre de Planul Cincinal, conştienţi de faptul că munca lor este o contribuţie la întărirea Patriei, în cadrul uriaşului front al păcii având în frunte Uniunea Sovietică, oamenii muncii se avântă cu elan în munca şi lupta pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în Plan. , In lupta pentru realizarea planurilor de producţie, munca de agitaţie are un rol de frunte. Printr-o justă muncă de agitaţie organizaţiile de partid mobilizează masele largi ale oamenilor muncii în bătălia întrecerii socialiste, ridică conştiinţa politică a celor ce muncesc, arătându-le importanţa pe care o are îndeplinirea sarcinilor ce le revin şi-i educă în spiritul unei noi atitudini faţă de muncă. Ea le insuflă un puternic avânt în lupta pentru ridicarea producţiei şi productivităţii muncii. Comitetul Regional de Partid Baia Mare apreciind că în cadrul Planului Cincinal, una din sarcinile sale principale este organizarea cât mai temeinică a muncii de agitaţie în vederea sporirii producţiei din întreprinderile regiunii, se străduieşte să folosească cât mai variate şi cât mai eficace forme de antrenare a oamenilor muncii în întrecerea socialistă. O deosebită atenţie se acordă în regiunea noastră instructajului agitatorilor. Experienţa ne-a arătat că acolo unde agitatorii au fost bine şi la timp instruiţi, s-au obţinut succese importante în muncă. Astfel, la exploatarea minieră Herja din Combinatul Baia Mare, datorită unui bun instructaj şi a unei repartizări concrete a sarcinilor, cei peste 65 de agitatori au reuşit să antreneze în întreceri întreaga massă de muncitori, ceea ce a dus la îndeplinirea planului de producţie pe anul 1950 încă de la data de 20 Noembrie. Aci, din rândurile agitatorilor fac parte muncitori fruntaşi, care împărtăşesc metodele lor de muncă celorlalţi muncitori. Mineri fruntaşi ca Reiz Gheorghe, Casoni Ioan sau Romalo Eufrosina prin o susţinută muncă de lămurire de la ori la om, au reuşit să extindă în majoritatea locurilor de muncă, metodele sovietice, cu ajutorul cărora ei depăşesc în mod regulat norma, lucrul la mai multe perforatoare şi perforajul umed. Tot în urma unei munci temeinice de instructaj, agitatorii dela exploatarea Săsar, au pornit pe teren şi au reuşit ca printr’o muncă neobosită de lămurire dela om la om, să facă din majoritatea echipelor de mineri, echipe fruntaşe. Organizându-şi bine munca, agitatorii au pornit în întreaga exploatare o campanie susţinută de eliminare a timpilor morţi şi de combatere a lipsurilor nemotivate şi a indisciplinei în muncă. Agitatori ca minerul fruntaş Hoţea Alexandru, care a lansat pe întreg combinatul lozinca: „2 metri de minereu la abataj peste program“. Decsei Alexandru care de la 1 Iulie dă minereu în contul anului 1951 sau Braica Aurel, Nemeş Petre, Pop Petru şi alţii, au folosit în munca de agitaţie rezultatele obţinute de ei, arătând prin aceasta în mod concret ortacilor lor că se poate produce mai mult decât prevede norma Forţa mobilizatoare a rezultatelor muncii lor şi a metodelor înaintate de producţie, ale echipelor fruntaşe pe care agitatorii le-au popularizat neîncetat, a fost confirmată de faptul că planul de producţie pe exploatare a fost realizat încă de la 14 Decembrie. Bune rezultate au obţinut în munca de agitaţie agitatorii de la exploatarea Băiuţ. Ducând munca de lămurire de la om la om, agitatorii au reuşit să facă din mulţi muncitori fruntaşi în muncă, planul de producţie pe exploatare realizându-se încă din luna Septembrie. Datorită unei permanente preocupări a organizaţiei de partid de la fabrica „1 Septembrie” din Satu-Mare pentru instruirea agitatorilor, munca de agitaţie a avut drept rezultat cererea muncitorilor de a se reduce timpii lor de lucru cu 20%, în urma constatării faptului că normele de până atunci erau nereale. Cunoaşterea amănunţită de către fiecare agitator, a sarcinilor din Plan care revin întreprinderii, a făcut ca lămurirea şi antrenarea muncitorilor în întreceri socialiste să fie urmate de rezultate importante. Munca dusă de agitatorii Gozner Carol, Heli Gheorghe, Szalai Alexandru, Klein Armin, Covacs Ioan, Antal Iosif ș. a. a dus la mobilizarea tuturor muncitorilor în bătălia pentru Plan, făcând ca fabrica „1 Septembrie“ să realizeze şi să depăşească planul de producţie cu 27% încă de la 1 Decembrie. Colectivele de agitatori din toate exploatările miniere ale Combinatului metalurgiei neferoase Baia-Mare, duc lupta pentru sprijinirea chemării lansată de minerii Retz Gheorghe şi Horvath Ludovic de la exploatarea Herja, prin care aceştia cer lichidarea timpilor morţi. Datorită muncii de agitaţie, această chemare a devenit o lege pentru mineri, aprinzând în fiecare dintre ei dorinţa de a folosi cât mai bine timpul de muncă, pentru a produce tot mai mult metal pentru Patrie. Alături de munca aceasta de agitaţie de la om la om, în minele şi întreprinderile din regiunea Baia-Mare, un mijloc de mobilizare eficace a oamenilor muncii în lupta pentru îndeplinirea planului îl constitue consfătuirile de producţie. La uzinele Metalo-Chimice din Ferneziu, aceste consfătuiri se ţin pe secţii la cabinetul tehnic, din două în două săptămâni. Ele dau posibilitatea muncitorilor să-şi însuşească problemele tehnicii moderne a muncii şi să treacă la o mai bună organizare a producţiei. Tot astfel consfătuirile lunare pe întreprindere de la fabrica „Unio” din Satu-Mare, desbat lipsurile şi realizările tuturor secţiilor, constituind un prilej pentru luarea de noi angajamente concrete în producţie. Consfătuiri de producţie au loc şi la exploatarea Herja unde ele se ţind mai întâi între şefii de echipe şi tehnicieni, după care aceştia prelucrează problemele discutate cu colectivele lor. Agitaţia vizuală deţine şi ea un joc însemnat în munca agitatorilor din regiunea Baia-Mare. Astfel, pentru a stimula avântul întrecerii socialiste, pe lângă panoul de onoare care cuprinde fotografiile evidenţiaţilor, în curtea fabricei de vagoane „Unio” se află panouri cu întrebări, ca acestea : „Eşti convins că ţi-ai făcut astăzi datoria pe deplin?”, iar la intrarea minei Herja, panoul pentru „Cei cu care nu ne putem mândri” arată numeledin ce în ce mai puţine ale codaşilor. La fabrica „1 Septembrie”, numele fruntaşilor în producţie sunt popularizate odată sau de două ori pe lună, prin staţia de radio-amplificare. Mai în toate întreprinderile din regiunea Baia-Mare, în fiecare atelier sunt grafice de producţie, care arată fiecărui muncitor ce are de făcut pentru îndeplinirea planului în fiecare zi. Un sprijin însemnat în munca de agitaţie în regiunea noastră, îl constitue organul Comitetului regional de Partid, ziarul „Pentru socialism“. Ziarul „Pentru socialism” a publicat o serie de articole de îndrumare a muncii agitatorilor, precum şi articole în care s-au analizat rezultatele diferitelor metode pe care le folosesc agitatorii în activitatea lor. Deasemeni, ziarul a publicat o serie de articole critice în urma cărora munca agitatorilor a fost îmbunătăţită. In ceea ce priveşte combaterea lipsurilor nemotivate de la lucru ziarul „Pentru socialism” a reuşit ca, prin publicarea unor articole şi a unei scrisori a tov. Pop Gheorghe de la exploatarea Săsar, care a arătat ce a însemnat atât pentru el cât şi pentru ai săi lipsa sa nemotivată de la lucru, să determine în cadrul Combinatului o adevărată mişcare pentru lichidarea lipsurilor nemotivate. O bună muncă de agitaţie desfăşoară de asemenea organul săptămânal al Comitetului Raional de Partid Sighet, ziarul „Viaţa liberă", care a dus o campanie vie pentru introducerea celui mai bogat cont de economii în întreprinderile din oraşul Sighet. Alături de aceste rezultate, obţinute în special în urma îndrumării şi controlării muncii agitatorilor, munca de agitaţie în vederea desvoltării întrecerii socialiste are, în regiunea noastră, o serie de lipsuri serioase. Aceste lipsuri provin tocmai din faptul că unele organizaţii de bază ca de pildă aceea de la Baia-Sprie, nu dau importanţa cuvenită instruirii agitatorilor şi controlului activităţii lor. Deasemeni, unele organizaţii de bază neglijează antrenarea în munca de agitaţie a tehnicienilor. Acolo unde în acţiunea de lămurire a muncitorilor au fost atraşi şi tehnicienii care au analizat metodele lor de muncă şi posibilităţile de a se depăşi normele, s-au înregistrat rezultate bune. O altă deficienţă în munca de agitaţie constă în faptul că în unele întreprinderi, gazetele de perete nu au sprijinit în mod concret lupta p pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie, nu au fost suficient de combative. La Uzinele metalo-chimice din Ferneziu, colectivul gazetei de perete nu a luat atitudine critică faţă de lipsurile conducerii în gospodărirea uzinei. Gazeta de perete nu a arătat, de pildă, că minereul flotat a fost lăsat în bătaia ploilor sau că șoseaua care trece prin curtea uzinei este impracticabilă, acoperită cu un strat gros, de noroi şi că faptul acesta se restrânge într’un mod nefavorabil asupra producţiei. Aceeaşi neglijenţă faţă de gazeta de perete — acest preţios mijloc de stimulare a eforturilor în producţie de combatere a atitudinilor nesănătoase în muncă — se poate constata şi la fabrica „Unio“ din Satu-Mare. O altă lipsă a unor organizaţii de partid şi comitete sindicale, ca acelea de la fabrica „1 Septembrie" şi exploatarea deja, este lipsa de sprijin pentru mişcarea deschiderii celor mai bogate conturi de economii. Deasemeni, o sarcină permanentă pe linia muncii de agitaţie, căreia organizaţiile de partid şi sindicatele din întreprinderile regiunii noastre trebue să-i acorde pe viitor o mai mare atenţie, este extinderea aplicării în cadrul întrecerilor socialiste a metodelor sovietice de muncă, care contribue într’o măsură hotărîtoare la creşterea producţiei şi productivităţii muncii. Munca ziarelor din regiunea noastă, dacă a înregistrat o serie de succese, cum am arătat, nu s-a ridicat totdeauna la nivelul sarcinilor care le-au stat în faţă. Ele nu au urmărit cu stăruinţă ca lipsurile semnalate în activitatea unor întreprinderi să fie lichidate. Rolul organizator al presei din regiunea noastră trebue să se facă deasemeni mai simţit prin urmărirea consecventă a campaniilor duse pentru îmbunătăţirea producţiei, pentru lichidarea slăbiciunilor în munca de agitaţie. Făcând bilanţul rezultatelor obţinute în munca de agitaţie şi învăţând din lipsurile existente, Comitetul regional de partid din regiunea Baia-Mare întâmpină primul an al Planului nostru Cincinal, prin fixarea de sarcini concrete pentru fiecare agitator în parte, asigurând în felul acesta cunoaşterea de către fiecare muncitor, echipă sau secţie, a sarcinilor ce le revin în planul de producţie. Folosind toate posibilităţile de antrenare a oamenilor muncii în întrecerea socialistă, popularizând stăruitor şi cu însufleţire sarcinile ce revin întreprinderilor din regiune în cadrul Planului de Stat pe 1951, primul an al Planului Cincinal, subliniind uriaşele perspective de desvoltare pe care le asigură ţării noastre regimul de democraţie populară, ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice, precum şi transformările menite să îmbunătăţească radical munca şi viaţa în Combinatul Baia-Mare, vom putea face din munca de agitaţie o pârghie, puternică a îndeplinirii măreţelor sarcini care revin regiunii noastre în cadrul Planului Cincinal, planul construirii bazelor socialismului în scumpa noastră Patrie. Giuisa Iuliu Secretar II Comitetului Regional P.M." Baia-Mare MUNCA DE AGITAȚIE IN REGIUNEA BAIA-MARE, IN SPRIJINUL ÎNTRECERII SOCIALISTE a.54. 94(TW) SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Revista sovietica „Ogoniok" despre realizările noastre Cu prilejul celei de a treia aniversări a Reublicii noastre Populare, marea revistă sciatică australia „Ogoniok” a publicat un număr care cuprinde o serie de materiale despre marile transformări care au avut loc in Patria noastră în ultimii ani. Revista a publicat un articol al tovarăşui Gheorghe Gheorghiu,Dej, intitulat „A treia aniversare a Republicii Populare Rmâne”, care scoate puternic în relief succesele principale dobândite de poporul muncitor din ţara noastră pe plan economic şi pontic. „Prietenia dintre poporul nostru şi popoarele marii Uniuni Sovietice, — spune tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — „este bogata noastră cea mai de preţ, chezăşia independenţei naţionale şi a viitorului fericit pe care il construim cu atâta entuziasm şi suranţă”. În acelaş număr, „Ogoniok” a publicat articolul d.rului Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, intitulat „Politica traregului nostru popor” şi articolul Acad. pof. Dr. C. I. Partion, preşedintele Prezidiului Marea Adunări Naţionale şi preşedinte al A.R,L,U.S.-ului, intitulat „ARLUS” - Asociaţia Prieteniei cu U.R.S.S. Marele scriitor sovietic Boris Polevoi, care a vizitat nu demult ţara noastră, publică un minunat reportaj despre Canalul Dulcire-Marea Neagră. Măreaţa operă de transformare socialistă a agriculturii noastre este prezentată cititului sovietic prin schiţa „începutul fericirii’ de Gheorghe Cristea. O altă schiţă, semnată de Victor Nămolaru, descrie eforturile încordate ale muncitorilor şi tehnicienilor din Valea Prahovei. Succesele sportivilor din ţara noastră sunt scoase un relief în articolul lui M. Tarasov despre „Sportul in R.P.R.”. Sub semnătura lui P. Iurikov, „Ogoniok” mai publică în acelaş număr o corespondenţă, care — însoţită de o fotografie a tov. Ana Pauker în mijlocul pionierilor — subliniază importanţa pe care o are pentru ţara noastră, marele eveniment al alegerilor pentru Sfaturile Populare. Literatura şi arta noastră siunt reprezentate in acest număr al revistei „Ogoniok” printr’un fragment din romanul „Mitrea Cocor” al maestrului Mihail Sadoveanu, priin poeziile: „Partidului” de A. Toma, „La masa verde” de Maria Banuş şi prin reproduceri din operele marelui nostru pictor clasic Octav Băncilă şi ale tinerei pictoriţe Becca Rind. Deasemeni revista publică o pagină de caricaturi anti-imperialiste, cuprinzând un număr de lucrări ale caricaturiştilor noştri fruntaşi. Numărul publicat de revista „Ogoniok” este primit cu bucurie şi mândrie de oamenii muncii din ţara noastră, care văd în el încă o mărturie a sentimentelor de dragoste frăţească cu care popoarele sovietice urmăresc eforturile şi succesele noastre pe calea măreaţă a construirii socialismului. — Ce bine arătați astăzi, domnule Acheson ! (Desen de NELL COBAR) C Cabinetul de Partid abinetele de partid ocupă un loc important în munca ideologică dusă de Partidul Bolşevic. Cabinetele de partid sunt centrele în care se dă un ajutor teoretic şi metodic cadrelor de lectori, conferenţiari, propagandişti, comuniştilor şi celor fără de partid care studiază individual istoria P.C. (b). Aici găsesc un ajutor calificat conducătorii colectivelor de agitaţie, de seminarii, şcoli şi cercuri politice care duc o muncă de educare politică printre comunişti şi cei fără de partid. Cabinetele de partid ale comitetelor raionale, orăşeneşti şi din uzine ale P.C. (b) dispun de posibilităţi mari pentru acordarea unui ajutor multilateral organizaţiilor de partid în desfăşurarea muncii de propagandă şi pentru ridicarea nivelului ideologic al acestei munci. De obicei, cabinetul de partid are o bibliotecă, o sală de lectură, o cameră pentru consultaţii şi pentru cursuri. Personalul nu este numeros : şeful, bibliotecarul, şi un activist care dă consultaţii. Astfel, cabinetul de partid al uzinei „Dinamo” din Moscova ocupă două camere. Intr’una din ele se află biblioteca şi sala de lectură. Vizitatorii găsesc aici expoziţii de cărţi, broşuri, făeturi din ziare. Cealaltă cameră e destinată cursurilor şi consultaţiilor. Pe pereţii ambelor camere se află afişe, fotografii şi machete. Muncitorii, maeştrii şî inginerii — auditoriul cercurilor şi şcolilor politice, comuniştii şi cei fără de partid care studiază în mod individual marxism-leninismul sunt vizitatori permanenţi ai cabinetului de partid. Unii vin pentru literatură, alţii pentru un sfat, sau o consultaţie, ceilalţi studiază hărţi, scheme şi albume. In sala de lectură sunt întotdeauna ziare, reviste şi cărţi recent apărute. Pentru a veni în ajutorul agitatorilor, conferenţiarilor şi propagandiştilor, materialele au fost clasificate pe diferite probleme. Astfel pentru fiecare capitol din „Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice”, se găsesc dosare cu articole alese special. In dosarul capitolului IV sunt 70 de articole tăiate din ziare, reviste sau apărute în broşuri. S-au strâns deasemenea două dosare cu materiale privitoare la „Constituţia U.R.S.S.”, câteva dosare cu articole închinate problemelor internaţionale şi unei serii întregi de alte probleme. Cabinetul de partid acordă o mare atenţie vieţii interne a uzinei. Albume, scheme şi machete arată în mod elocvent prin fapte şi cifre concrete rolul conducător al comuniştilor din uzină în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor de Stat, pentru depăşirea planului şi pentru intensificarea ritmului de producţie. Cabinetul de partid al comitetului de partid din uzina de lagăre din Kuibâşev dă un mare ajutor propagandiştilor. Conducătorul şcolii sau cercului politic găseşte întotdeauna aici indicaţii precise cu privire la metodica şi planul de organizare a lecţiilor pe orice temă. Pentru comuniştii care studiază în mod individual teoria marxist-leninistă s’au ţinut în decursul unui an 21 lecţii, peste 500 de consultaţii individuale şi 36 în grup. La începutul verii cabinetul de partid a efectuat o muncă intensă pentru pregătirea cursurilor recapitulative în cercurile şi şcolile politice. Propagandiştii s-au familiarizat cu metodica şi planurile acestor lecţii, care au drept scop repetarea problemelor principale din materialul studiat şi aprecierea cunoştinţelor celor ce urmează cursul. In cursul anului şcolar, în cabinetul de partid a funcţionat un seminar pentru consultanţi. La seminar se discutau în amănunţime şi se prelucrau problemele de metodică (organizarea consultaţiilor individuale şi grup, organizarea de discuţii teoretice, discutarea referatelor şi altele). Partea cea mai importantă din activitatea cabinetului de partier o constituie popularizarea istoriei şi teoriei bolşevismului. Adeseori aceste lecţii sunt expuse de lectori externi. Aceştia sunt activişti de partid, conducători de întreprinderi, intelectuali. Din grupul de lectori ai cabinetelor de partid al comitetului orăşenesc al P.C. (b) din Işiinbaev, fac parte 20 de lectori externi, in mod regulat fiecare lecţie expusă de ei este discutată la şedinţa lectorilor. Întrebările puse lectorilor sunt grupate, studiate şi contribue la stabilirea cerinţelor auditoriului şi la conceperea planului de lecţii pe baza acestor cerinţe. In decursul anului şcolar trecut lectorii acestui cabinet de partid au ţinut 18 lecţii de Istoria P.C. (b) şi de filosofie, 56 de probleme economice şi 98 lecţii de probleme internaţionale. In localităţile rurale, birourile de partid ale comitetului raional P.G. (b) posedă centre de consultaţie mobile. In Ucraina, de pildă, în raionul Oceacov, centrul mobil de consultaţie al biroului Comitetului raional este condus de experimentatul activist de partid Hrapoviţchi. La centrul de consultaţie se află expuse materiale de propagandă vizuală cu extrase din biografia lui V. L Lenin şi I. V. Stalin, o bibliotecă a operelor clasicilor marxism-leninismului, bibliografia complectă necesară pentru şcolile şi cercurile politice, articole tăiate din ziare şi reviste, cataloage de cărţi. Personalul centrului de consultaţie alcătuieşte în fiecare lună un grafic al vizitelor făcute în organizaţiile de partid din colhozuri. Centrul rămâne timp de 2-3 zile în fiecare din aceste organizaţii de partid ale colhozurilor, iar dacă este necesar, chiar mai mult timp. Intr’una din călătoriile prin raion, centrul de consultaţie a vizitat organizaţia de partid a colhozului „Partizanul Roşu”. Centrul a fost găzduit într-o încăpere luminoasă şi spaţioasă. Unul din primii vizitatori a fost conducătorul şcolii politice, Svickle la întrebarea sa cu privire la condiţiile în care a luat naştere imperialismul, activistul cabinetului de partid Golovin i-a vorbit amănunţit despre formarea monopolurilor, a cartelurilor, a trusturilor şi i-a explicat cum aceste asociaţii au acaparat poziţiile clee în economia statelor capitaliste. In afară de consultaţiile individuale ale comuniştilor, personalul centrului a dus discuţii cu colhoznicii, despre lupta lui V. L Lenin şi I. V. Stalin pentru creiarea Partidului Bolşevic şi au ţinut conferinţe privitoare la situaţia internaţională. Conducătorul centralul, Hrapoviţchi, a audiat o serie de lecţii ale cercului politic şi împreună cu conducătorii şi auditorii acestor lecţii au analizat în mod, amănunţit felul în care decurg studiile acestui cerc, dându-le o serie de preţioase sfaturi metodologice. In cursul unei iutii centrul de consultaţie ajută timp de 2-3 săptămâni organizaţiile de partid ale colhozurilor din raionul sau. In restul timpului personalul centrului este ocupat cu prelucrarea materialelor adunate,pregăteşte răspunsurile ce vor fi date pe cale orală şi în scris acelor probleme care n’au putut fi soluţionate pe loc, popularizează experienţa celor mai buni conducători de şcoli politice şi a comuniştilor, care au învăţat în grupuri sau în mod individual teoria marxist-leninistă). In ultimele două luni personalul acestui centru mobil de consultaţie a ajutat aproximativ 1000 de oameni şi a dat 16 consultaţii în grup şi 122 Individuale. In Uniunea Sovietică există peste şase mii de cabinete de partid. Ele sunt centre importante ale muncii de educaţie politici din organizaţiile de partid, S. Vladimirov