Contemporanul, iulie-decembrie 1952 (Anul 6, nr. 27-52)
1952-07-04 / nr. 27
Un îndrumar de preţ în lupta pentru pace şi socialism Expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă, constitue un document de o deosebită însemnătate în lupta poporului nostru pentru construirea bazei economice a socialismului. Analizând o serie de probleme esenţiale ale economiei noastre socialiste, acest document reprezintă un program de luptă nu numai pentru mineri, ci şi pentru toţi constructorii vieţii noi din patria noastră. In expunerea sa, secretarul general al partidului nostru arată importanţa industriei grele în politica de industrializare socialistă a ţării, sarcinile industriei noastre carbonifere în desvoltarea industriei grele, grija partidului pentru ridicarea necontenită a nivelului de trai al oamenile muncii, necesitatea luptei hotărîte împotriva urmărilor devierii de dreapta, necesitatea întăririi vigilenţei revoluţionare a masselor muncitoare. Călăuzimdu-se după învăţătura marxistleninistă, după experienţa gloriosului Partid Bolşevic, partidul nostru îşi întemeiază politica sa pe ideia că veriga principală a operei de construire a economiei socialiste o constitue desvoltarea industriei grele şi în deosebi a industriei mijloacelor de producţie. Industrializarea socialistă a ţării, în a cărei înfăptuire un rol important îi revine industriei carbonifere, asigură desvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale, independenţa economică şi politică a ţării, creşterea continuă a nivelului de trai al poporului nostru muncitor. Datorită eforturilor pline de abnegaţie ale clasei noastre muncitoare, datorită sprijinului economic şi tehnic al marii Uniuni Sovietice, în cei 4 ani care au trecut de la naţionalizare, industria noastră socialistă aproape şi-a triplat producţia, iar producţia de cărbune a crescut aproape de 2 ori faţă de 1938. Consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă constitue o expresie vie a grijii partidului nostru pentru sporirea continuă a producţiei şi productivităţii muncii, pentru ridicarea neîncetată a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii. Un exemplu grăitor în această direcţie este viaţa nouă pe care o trăesc astăzi minerii noştri. Câtă deosebire între traiul minerilor în regimul nostru de democraţie populară şi traiul de mizerie pe care-l duceau minerii sub regimul burghezo-moşieresc, când munceau în condiţii istovitoare, cu salarii de foame, lipsiţi de cele mai elementare mijloace de protecţie a muncii, nevoiţi să locuiască în bordee, condamnaţi la neştiinţă de carte. Azi, minerii dispun de şcoli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuinţe spaţioase şi luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente şi produse industriale. Salariul real a crescut de 1,5 ori, în raport cu anul 1938. Câtă deosebire între viaţa liberă şi demnă a minerilor noştri şi aceea a minerilor din ţările capitaliste, care sunt aruncaţi pradă mizeriei, şomajului şi teroarei poliţieneşti. Această deosebire este şi mai izbitor marcată de măsurile care au fost elaborate de guvern şi de partid în legătură cu ridicarea nivelului de trai şi cultural al minerilor, măsuri anunţate de conducătorul partidului nostru la consfătuirea pe ţară a minerilor din industria, carboniferă. Măsurile privitoare la organizarea, şi mecanizarea muncii, ridicarea nivelului material şi cultural, recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri, protecţia muncii , vor duce la creşterea producţiei şi productivităţii în industria carboniferă, vor face ca viaţa minerilor noştri să fie din ce în ce mai înfloritoare. Trecând în revistă succesele politicii partidului, tovarăşul Gheorghiu-Dej arată totodată în expunerea sa că multe greutăţi pe care le mai avem în lupta noastră, sunt consecinţa devierii oportuniste de dreapta, ai cărei purtători sunt V. Luca, A. Pauker și T. Georgescu. împotriva liniei partidului, V. Luca a introdus în domeniile in care a lucrat o linie antimarxistă, antileninistă. V. Luca, nega rolul hotărîtor al industriei în construirea socialismului. Ajutat de elementele contrarevoluţionare, cărora le-a încredinţat posturi de comandă în aparatul financiar, bancar şi cooperatist, V. Luca a dus o politică de frânare a desvoltării industriei mijloacelor de producţie, o politică ce urmărea încetinirea ritmului de industrializare socialistă a ţării. Activitatea antipartinică şi antistatală a lui V. Luca, de frânare a desvoltării industriei grele, s’a răsfrânt şi asupra industriei carbonifere. Aceasta s’a manifestat în încercarea de a micşora planul de investiţii pentru industria carboniferă. Elementele contrarevoluţionare din aparatul financiar şi bancar au căutat să lovească în industria carboniferă, prin vărsarea cu mare întârziere a sportrilor de fond de rulment, prin sabotarea indicaţiilor partidului cu privire la buna aprovizionare şi alimentaţie publică în centrele industriale ale ţării noastre şi îndeosebi în cele miniere „Analiza adâncă şi multilaterală a situaţiei economice, întreprinsă de partid in perioada de pregătire a reformei băneşti — arată tovarăşul Gheorghiu-Dej, — analizarea rădăcinilor rezistenţei opuse reformei băneşti de V. Luca şi de alţi deviatori, a uşurat şi a grăbit descoperirea şi zdrobirea devierii oportuniste de dreapta şi a împăciuitorismului faţă de ea". După cum ne învaţă tovarăşul Stalin, împăciuitorismul nu este decât o formă deghizată a oportunismului. Atitudinea împăciuitoristă pe care au avut-o A. Pauker şi T. Georgescu faţă de linia antipartinică a lui V. Luca, s-a dovedit a fi în fond oportunism deghizat. La baza împăciuitorismului lor faţă de devierea de dreapta a lui V. Luca stă faptul că se aflau pe o platformă comună împotriva liniei partidului. A. Pauker, T. Georgescu şi V. Luca, întâlnindu-se pe platforma devierii de dreapta de la linia partidului au introdus fracţionism în partid, călcând astfel unul din principiile de bază ale partidului marxistieninist, principiu după care partidul întruchipează unitatea de voinţă, incompatibilă cu existenţa fracţiunilor. Dar partidul a ştiut să descopere şi să zdrobească acţiunea deviatorilor. Măsurile luate de partid şi de guvern faţă de cei ce s’au făcut vinovaţi de oportunism şi împăciuitorism — arată tovarăşul Gheorghiu-Dej — „oglindesc marea forţă şi înalta principialitate a partidului clasei muncitoare, care cere fiecărui membru al său, indiferent de postul pe care îl ocupă, fidelitate faţă de tinia partidului şi faţă de unitatea sa, intransigenţă revoluţionară faţă de duşmanul de clasă, credinţă faţă de învăţătura marxist-leninistă. In faţa organizaţiilor de partid stă astăzi sarcina de a lichida complect orice urmă a devierii de dreapta. Aceasta este o sarcină vitală pentru continua întărire a partidului şi statului nostru, pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa noastră a tuturor". Un loc important în expunerea tovarăşului Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă îl ocupă problema luptei pentru întărirea vigilenţei revoluţionare. Duşmanul de clasă din afara şi dinăuntrul ţării foloseşte cele mai mârşave mijloace pentru zădărnicirea eforturilor oamenilor muncii în lupta pentru socialism, duşmanul de clasă încearcă pe toate căile să restaureze Capitalismul. Strecurându-se în diferite posturi de conducere din întreprinderi şi instituţii, elementele duşmănoase caută să desorganizeze producţia, transporturile, să saboteze folosirea utilajului nou, etc. . Toate acestea confirmă încă odată justeţea tezei marxist-leniniste că, în perioada de trecere de la capitalism la socialism, lupta de clasă devine tot mai înverşunată. De aceea, este necesar ca ascuţirea continuă a vigilenţei revoluţionare, să devină o lege a activităţii partidului, a organelor de stat şi economice cât şi a tuturor oamenilor muncii. „Pentru descoperirea sabotorilor şi a altor duşmani ai clasei muncitoare, nu e deajuns activitatea organelor de stat, e necesară cultivarea vigilenţei la fiecare membru al partidului, la fiecare membru de sindicat, la fiecare utemist, agitator, membru al comitetului de luptă pentru pace, la fiecare muncitor, funcţionar şi tehnician cinstit, pentru ca duşmanul de clasă, ori unde s ar afla, să simtă aţintiţi asupra lui mii de ochi". Pentru lupta frontului nostru ideologic şi cultural, indicaţiile partidului nostru cu privire la necesitatea ascuţirii neîntrerupte a vigilenţei revoluţionare constitue o sarcină de o importanţă deosebită. Duşmanul de clasă foloseşte ca principală armă ideologică, în lupta împotriva regimului de democraţie populară, naţionalismul burghez şi cosmopolitismul. Naţionalismul este arma cea mai periculoasă şi cea mai otrăvită a imperialismului şi a agenţilor acestuia : reversul său, cosmopolitismul, reprezintă o anticameră a spionajului americano-englez. Propovăduind naţionalismul, duşmanul de clasă caută să submineze lupta comună pentru socialism a oamenilor muncii de toate naţionalităţile, propovăduind cosmopolitismul, duşmanul de clasă caută să sădească neîncrederea în forţele creatoare ale poporului nostru, să ne îngenuncheze în faţa putredei şi barbarei „culturi" occidentale. Lupta împotriva naţionalismului şi cosmopolitismului, împotriva tuturor teoriilor străine partidului nostru, lupta pentru asigurarea purităţii ideologice a propagandei marxism-leninismului, trebue să stea în centrul preocupărilor tuturor activiştilor frontului nostru ideologic. Conducătorul partidului nostru analizează, în expunerea sa, probleme de o deosebită însemnătate pentru înfăptuirea revoluţiei noastre culturale, cum este problema făuririi unei noi intelectualităţi izvorîte din sânul clasei muncitoare, a atitudinii juste faţă de vechii intelectuali cinstiţi şi totodată a vigilenţei ascuţite faţă de elementele duşmănoase din rândurile vechii intelectualităţi. Ridicarea de cadre tehnice din sânul clasei muncitoare, cadre devotate cauzei socialismului, pregătirea ideologică şi politică a fruntaşilor în producţie şi a stahanoviştilor, înarmarea lor cu temeinice cunoştinţe tehnice şi economice, grija pentru promovarea cu curaj a acestora în posturile de conducere din economie, organizarea unei strânse colaborări între muncitori, tehnicieni și ingineri. — toate acestea asigură intensificarea ritmului de construire a bazei economice a socialismului. In lupta pentru întărirea industriei noastre socialiste, trebue ascuţită vigilenţa oamenilor muncii, în vederea descoperirii şi înlăturării elementelor duşmănoase strecurate în întreprinderi şi instituţii sub masca de „specialişti de neînlocuit“. Dar prin ascuţirea vigilenţei faţă de elementele duşmănoase din rândurile vechii intelectualităţi, nu trebue să se înţeleagă că fiecare specialist şi inginer de şcoală veche trebue considerat un criminal şi sabotor. Specialiştii hotărîţi să slujească în mod cinstit patria noastră, să contribue cu devotament la opera de construire a socialismului, găsesc sprijin şi înţelegere deplină din partea partidului şi guvernului. In cadrul sarcinilor pe care le are frontul nostru ideologic, în lumina expunerii conducătorului partidului, un rol important revine presei. Punând în centrul preocupărilor ei lupta pentru industrializarea socialistă a ţării, transformarea socialistă a agriculturii, înfăptuirea revoluţiei culturale, lupta pentru lichidarea urmărilor abaterii oportuniste de dreapta, educând massele în spiritul ascuţirii vigilenţei revoluţionare, al întăririi disciplinei în muncă, urmărind îndeaproape felul cum sunt satisfăcute nevoile materiale şi culturale ale oamenilor muncii, presa, noastră va contribui şi mai mult la întărirea şi desvoltarea economiei noastre, la întărirea regimului nostru de democraţie populară. O contribuţie deosebit de importantă poate aduce presa în popularizarea stahanoviştilor, a fruntaşilor în muncă, a inovatorilor, a metodelor înaintate; ea trebue să aibă un rol activ în stimularea întrecerilor socialiste, în lupta pentru îndeplinirea Planului nostru Cincinal înainte de termen. Orice succes dobândit pe drumul industrializării socialiste a ţării — cheia desvoltării întregii noastre economii naţionale — orice succes în întărirea statului nostru de democraţie populară, în ridicarea nivelului material şi cultural al oamenilor muncii, în descoperirea şi zădărnicirea uneltirilor duşmanului de clasă, — înseamnă o contribuţie şi mai mare a poporului nostru muncitor în lupta pentru apărarea măreţei cauze a păcii, împotriva monştrilor omenirii — imperialiştii americani şi englezi. Succesele noastre sunt succesele frontului păcii. Să sporim victoriile noastre, pentru a întări din ce în ce mai mult uriaşul lagăr al păcii şi socialismului în frunte cu marea Uniune Sovietică, bastionul de neînfrânt al păcii şi libertăţii popoarelor. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂI SĂPTĂMÂNAL PO LITIC-SO CIAL-CUL TU RAL Nr. 27 (300) 6 Vineri 4 Iulie 1952 • 6 Pagini 35 Bani Expoziţia Industrială a R. D. Germane Acum câteva zile s’a deschis în Capitala ţării noastre Expoziţia Industrială a R. D. Germane menită să contribue la lărgirea şi intensificarea legăturilor de prietenie între poporul nostru şi poporul german, la cunoaşterea mai adâncă de către oamenii muncii din ţara noastră a măreţelor realizări obţinute de R. D. Germană. Ţelul comun al luptei popoarelor noastre a făcut ca între ţara noastră şi R. D. Germană să ia naştere relaţii pătrunse de spiritul de prietenie şi ajutor reciproc frăţesc, de colaborare pe baza unei depline egalităţi. In urma încheierii cu R. D. Germană a acordului de lungă durată precum şi a acordului anual de schimb de mărfuri pe anul în curs, schimbul de mărfuri dintre ţările noastre va căpăta o desvoltare şi mai mare, legăturile de prietenie între poporul nostru şi poporul german se vor adânci şi mai mult. Faptul că R. D. Germană are astăzi posibilitatea să desvolte exportul de mărfuri industriale se datoreşte creşterii continue a potenţialului său economic şi industrial. Războiul în care hitleriştii au împins poporul german a ruinat industria Germaniei. Cu sprijinul permanent al Uniunii Sovietice, forţele democrate din Germania răsăriteană au lichidat o mare parte din rănile adânci ale războiului, au pornit la refacerea industriei şi a întregii economii şi au păşit la făurirea unei vieţi noi, menită să aducă bunăstarea materială şi culturală a poporului muncitor. Eliberând poporul muncitor din Germania răsăriteană de fascism şi asuprire, Uniunea,. Sovietică l-a ajutat pe toate căile să-şi făurească o viaţă nouă. Reducerea cu 50% a datoriilor de război, transferarea unei serii de întreprinderi aparţinând U.R.S.S. în proprietatea R. D. Germane, livrarea masivă de materii prime, tractoare, autocamioane şi alimente din Uniunea Sovietică, au permis refacerea şi desvoltarea într’un timp atât de scurt a economiei naţionale a R.D. Germane. Pentru prima oară în istorie, industria Germaniei pe care militariştii o foloseau în vederea organizării războaielor de cotropire, se află în mâinile poporului şi serveşte cauza menţinerii păcii şi îmbunătăţirii vieţii celorce muncesc. Expoziţia industrială a R. D. Germane deschisă în pavilionul din B-dul Magheru constitue o strălucită mărturie a efortului patriotic depus de oamenii muncii din R. D. Germană, sub conducerea Partidului Socialist Unit, pentru crearea unei puternice industrii pusa în slujba cauzei păcii. La plenara ordinară a Camerei Populare a R. D. Germane, Walter Ulbricht, vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri, a declarat: „Planul cincinal este un plan al păcii. Planul nostru serveşte construcţiei paşnice şi desvoltării forţelor de producţie pentru scopuri paşnice şi nu pentru înarmare". La Expoziţie vizitatorii pot admira: motoare şi maşini de forţă, utilaj pentru industria minieră, strungul rapid, etc. O puternică desvoltare a luat în R. D. Germană industria maşinilor de transport. La expoziţie pot fi văzute macarale şi mecanisme de ridicare şi transport, biciclete, automobile, concasoare mobile etc. Un deosebit interes stârnesc produsele industriei de echipament chimic şi electrotehnic. In numeroase vitrine sunt expuse produsele industriei mecanice de precizie şi optice, una din cele mai desvoltate ramuri ale industriei din R. D. Germană: maşini şi aparate pentru examinarea textilelor, hârtiei, cauciucului, pielei şi metalelor, măsurătoare termice, instrumente chirurgicale, lentile, aparate , cinamatografice, etc. Expoziţia demonstrează importanta forţă economică a R. D. Germane. Succesele economice şi desvoltarea R. D. Germane întăresc şi mai mult conştiinţa naţională a întregului popor german, demonstrează superioritatea orânduirii democratice, paşnice, legată printr-o prietenie indestructibilă cu Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară, arată tuturor forţelor patriotice, calea pentru refacerea unităţii naţionale, pentru făurirea unei Germanii unite, democratice şi iubitoare de pace. Spre deosebire de politica Uniunii Sovietice de sprijinire frăţească a oamenilor muncii din R. D. Germană în munca lor de construcţie paşnică, puterile imperialiste de ocupaţie, ameninţând grav pacea şi securitatea popoarelor, remilitarizează rapid Germania Occidentală, reînvie forţele negre ale reacţiunii, refac în grabă industria de război şi adâncesc mizeria şi suferinţa poporului german. împotriva acestei politici criminale, împotriva noilor hitleri care plănuesc să transforme din nou poporul german în carne de tun, întregul popor german luptă cu hotărîre nestrămutată, Republica Democrată Germană constituind baza acestei lupte. Poporul nostru muncitor privește cu multă bucurie succesele însemnate obţinute de R. D. Germană. Victoria muncii paşnice a poporului muncitor din R. D. Germană, succesele economice ale R. D. Germane întăresc încrederea oamenilor muncii din patria noastră în victoria forţelor democratice din întreaga lume, în triumful păcii asupra războiului. Un aspect de la Expoziţia Industrială a R.D. Germane Expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă. (pag. 3-4-5) TELEGRAMA Comitetului Central al Partidului Comunist Francez Paris Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român trimite un samt frăţesc Partidului Comunist Francez şi Comitetului său Central cu prilejul eliberării tovarăşului Jacques Duclos. Eliberarea tovarăşului Duclos constitue un mare succes al luptei pentru pace, democraţie şi independenţa naţională a poporului francez, in frunte cu P. C. F., şi al puternicei mişcări mondiale de solidaritate internaţională a celor ce muncesc, o lovitură dată provocatorilor unui nou război mondial — imperialiştilor americanoenglezi şi slugilor lor. Trimitem un călduros salut curajosului luptător pentru cauza păcii şi socialismului, conducătorului de seamă al clasei muncitoare franceze şi al poporului francez — tovarăşul Jacques Duclos. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN O mare victorie împotriva provocatorilor la război Tovarăşul Duclos a fost eliberat. A fost încununată astfel, cu un răsunător succes, lupta viguroasă dusă de oamenii cinstiţi din Franţa şi din întreaga lume pentru a smulge din ghiarele reacţiunii franceze şi ale ocupanţilor americani pe unul din cei mai iubiţi fii ai poporului francez. Punerea în libertate a lui Jacques Duclos reprezintă o usturătoare înfrângere pentru imperialiştii americani şi lacheii lor din Paris, o înfrângere pentru politica aventurieră americană îndreptată spre deslănţuirea unui nou măcel în Europa şi în întreaga lume. Arestarea fruntaşului comunist Jacques Duclos a coincis cu sosirea în Europa a generalului-ciumă, Ridgway, la ordinele căruia guvernanţii francezi au deslănţuit o turbată campanie de reprimare a forţelor democratice. Câte manevre n’au folosit „iscusiţii" poliţişti de la cârma Franţei, pentru a dovedi vinovăţia lui Jacques Duclos! Au fabricat în grabă piese „acuzatoare", „corpuri delicte" au înscenat descoperirea unor „depozite" de arme, cu scopul de a convinge opinia publică despre pregătirea unui aşa zis „atentat la securitatea internă a statului". Guvernanţii Franţei nu au fost deloc originali. Metodele lor au mai fost folosite în trecut, de Poincaré, bunăoară, împotriva lui Marcel Cachin, de Goering, împotriva lui Gheorghi Dimitrov, prin criminala înscenare a incendierii Reichstagului, de huliganul Hoover împotriva fruntaşilor comunişti din Statele Unite. Se pare însă că guvernanţii de azi ai Franţei n’au învăţat nimic din eşecul suferit de cei care au recurs la asemenea metode criminale împotriva comuniştilor, adevăraţii reprezentanţi ai poporului. Eliberarea lui Jacques Duclos dovedeşte cu limpezime că oamenii muncii nu mai pot fi amăgiţi. Amploarea mişcării de protest împotriva arestării samavolnice a lui Jacques Duclos, strălucita victorie obţinută de această mişcare, au demonstrat că Partidul Comunist Francez este organic legat de popor şi că nicio forţă nu poate rupe această legătură. Evenimentele au demonstrat fără putinţă de tăgadă că, în ciuda speranţelor imperialiştilor, prestigiul partidului comunist a crescut şi mai mult, că guvernul fascizant Pinay s’a autodemascat ca duşman înrăit al poporului francez, că valeţii lui Ridgway de pe Quai d’Orsay au suferit un lamentabil eşec. Acest lucru apare limpede până şi unei agenţii reacţionare ca „Reuter", de pildă, care notează : „Hotărîrea Curţii de Apel din Paris de a pune în libertate pe leaderul comunist, Jacques Duclos, a pus guvernul francez în mare încurcătură. Contrazicând în mod flagrant declaraţiile făcute în ultimul timp de purtătorii de cuvânt ai guvernului, Curtea a anunţat că nu s-a putut stabili că Duclos ar fi fost prins în flagrant delict de atentat la securitatea internă a statului. Hotărîrea luată de Curte — încheie „Reuter" — a zdruncinat baza afirmaţiilor guvernului . Urmărind decapitarea partidului comunist, guvernul francez şi mai marii săi s'au străduit din răsputeri să întocmească un dosar de acuzaţii împotriva unuia dintre cei mai buni patrioţi francezi. Rezultatul a fost că tocmai la dosarul guvernului american din Franţa s-a adăugat o nouă şi incontestabilă piesă de acuzare, mărturia unei noi crime. Prin eliberarea lui Jacques Duclos, clasa muncitoare şi partizanii păcii din Franţa au obţinut o strălucită victorie. Ea constitue un imbold pentru intensificarea mişcării de protest împotriva arestării lui André Stil, pentru intensificarea luptei de eliberare a marinarului erou Henri Martin şi a tuturor patrioţilor francezi deţinuţi în mod samavolnic de guvernul francez. Poporul nostru încearcă astăzi un sentiment de mândrie şi bucurie. El salută victoria obţinută de Partidul Comunist Francez şi de poporul Franţei, solidarizându-se cu lupta acestuia pentru triumful păcii şi libertăţii în întreaga lume. Pentru triumful păcii în lume Atenţia tuturor popoarelor iubitoare de pace este îndreptată spre Berlin, unde se desfăşoară, începând de la 1 iulie a. c., sesiunea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii. Popoarele văd în această sesiune o puternică manifestare a hotărîrii lor de a se ajunge la rezolvarea celor mai arzătoare probleme ale luptei pentru pace în acest moment în care uneltirile agresive ale imperialiştilor se intensifică pe zi ce trece. Convocarea celui mai reprezentativ for internaţional, a cărui autoritate este recunoscută de oamenii cinstiţi din toate ţările lumii, a fost determinată de o serie de acţiuni agresive întreprinse de exponenţii lagărului imperialist, încheierea tratatului militarist de la Bonn în scopul refacerii potenţialului agresiv al Germaniei Occidentale şi pecetluirea la Paris a acordului privitor la aşa zisa „comunitate defensivă europeană“ şi graba cu care autorii acestor pacte, criminale vor să impună guvernelor satelite ratificarea lor; impunerea de către ocupanţii americani a „tratatului de pace“ separat cu Japonia, a pactului de „securitate“ americano-japonez şi a acordului administrativ; instituirea teroarei antipopulare în Franţa prin mijlocirea guvernului poliţist Pinay; provocările criminale comise de trupele mercenare ale S.U.A. împotriva poporului coreean şi a R. P. Chineze prin bombardarea hidrocentralelor de pe fluviul Yalu, creşterea turbată a cursei înarmărilor şi votarea a noi proecte de legi în scopul construirii de noi baze militare în S.U.A. şi în alte părţi ale lumii, — toate acestea se înscriu pe linia intensificării încercărilor imperialiste de a arunca omenirea într’un nou măcel. Dela un capăt la altul al lumii s’a făcut auzit protestul omenirii împotriva încercărilor imperialiştilor americani de a-şi asigura spatele frontului prin amestecul din ce în ce mai direct şi mai grosolan în treburile interne ale altor ţări prin dirijarea măsurilor fasciste ale cercurilor reacţionare antinaţionale din ţările Europei Occidentale şi mai ales din Franţa. A răsunat din milioane de piepturi, în multe limbi, protestul împotriva turneului morţii pe care călăul Ridgway şi confratele său diplomatic Acheson, l-au întreprins în Europa de Apus. Cu pumnii încleştaţi de indignare, milioane şi milioane de oameni din toate colţurile lumii au cerut încetarea crimelor odioase săvârşite de mercenarii americani la Rocledo şi Pusan. Tot mai puternic devine avertismentul pe care apărătorii păcii II dau astăzi autorilor mârşavelor atacuri aeriene împotriva hidrocentralelor de pe fluviul Yalu. Fiecare zi aduce o nouă confirmare a tezei staliniste că „Pacea va fi menţinută şi consolidată, dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt". Forţa celor aproape 500 milioane semnături pe Apelul de la Stockholm a silit pe ucigaşii yankei să nu-şi pună în aplicare ameninţarea criminală de a folosi bomba atomică împotriva Coreei. Lupta crescândă a popoarelor a impus majorităţii americane la O.N.U. să accepte discuţiile în problema dezarmării. Grevele de uriaşe proporţii care au cuprins milioane de oameni ai muncii din Franţa şi Italia, din Statele Unite şi Japonia, manifestaţiile uriaşe organizate sub lozincile luptei împotriva ocupaţiei militariste americane, împotriva războiului pe care clicile guvernante îl pregătesc la ordinele magnaţilor din Wall Street, măreaţa manifestare a voinţei popoarelor de a apăra Coreea luptătoare, convocarea în luna Septembrie a. c. a Conferinţei Partizanilor Păcii din Asia şi regiunea Pacificului — toate acestea constitue dovada limpede că planurile imperialiştilor americani şi englezi de a arunca popoarele într’un nou incendiu mondial se lovesc de zidul tot mai puternic al rezistenţei milioanelor de apărători ai păcii. Lupta pentru pace creşte şi se întăreşte, cu atât mai mult cu cât în însăşi citadela imperialismului răz-boinic, în S.U.A., se intensifică acţiunile de massă, greve, demonstraţii, conferinţe ale partizanilor păcii împotriva războiului mârşav din Coreea, împotriva cursei înarmărilor şi a propagandei războinice. Chezăşia victoriei frontului păcii stă în continua lui lărgire, în atragerea de noi şi noi masse de oameni în lupta sa, în acţiunea dusă de partizanii păcii pentru demascarea imperialiştilor americani ca duşmanii cei mai înrăiţi ai omenirii. Sesiunea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii este închinată întăririi mişcării partizanilor păcii, ţinând seama de obiectivele principale ale etapei actuale a luptei. Bazându-se pe forţa crescândă a frontului păcii, reprezentanţii de frunte ai Consiliului arată luptătorilor pentru pace direcţiile în care trebue să se îndrepte atenţia şi eforturile lor închinate cauzei de viaţă a omenirii: soluţionarea paşnică a chestiunilor germană şi japoneză, încetarea neîntârziată a războiului din Coreea, stăvilirea cursei înarmărilor şi întărirea luptei pentru încheierea unui Pact al Păcii. In fruntea luptei pentru realizarea acestor obiective imediate ale luptei pentru pace se află Uniunea Sovietică. Sesiunea Extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii se desfăşoară doar la câteva zile după ce în Consiliul de Securitate, imperialiştii americani s’au demascat din nou ca duşmani ai popoarelor, în timp ce în Comisia O.N.U. pentru dezarmare ei s’au situat pe poziţiile continuării criminalei curse a înarmărilor. In discuţiile purtate atât în Consiliul de Securitate cât şi în Comisia pentru dezarmare, politica externă stalinistă s’a afirmat din nou ca o politică de apărare a drepturilor vitale ale tuturor popoarelor lumii. Propunerile prezentate de reprezentantul Uniunii Sovietice în Consiliul de Securitate cu privire la respectarea unanimă a protocolului de la Geneva prevăzând interzicerea armelor bacteriologice şi chimice şi cu privire la primirea de noi membri în O.N.U., precum şi demascarea necruţătoare în Comisia O.N.U. pentru dezarmarea manevrelor imperialiştilor atlantici în jurul „nivelului înarmărilor“, au constituit o nouă şi preţioasă contribuţie a Ţării Socialismului la lupta pentru respectarea tratatelor internaţionale şi a drepturilor egale ale tuturor statelor, pentru curmarea flagelului pe care-l reprezintă cursa înarmărilor, pentru pace. Popoarele urmăresc cu interes lucrările actualei sesiuni a Consiliului Mondial al Păcii, aşteptând ca hotărîrile ei să le ajute în ducerea cu mai multă fermitate a luptei lor. In prima zi a sesiunii, ocupându-se de posibilităţile soluţionării paşnice a problemelor germană şi japoneză, Gordon Schaffer, preşedintele Comitetului englez pentru apărarea păcii, a subliniat necesitatea desfăşurării şi mai active a luptei pentru rezolvarea simultană a acestor două probleme, întrucât — după cum a arătat el — pacea lumii întregi nu poate fi asigurată fără a se cuceri pacea atât în Europa cât şi în Asia — grav ameninţate de remilitarizarea Germaniei Occidentale şi a Japoniei. „Prieteni ai păcii, care vă aflaţi atei şi în întreaga lume, — a spus Schaffer, — noi nu putem în niciun caz să tăcem şi să rămânem inactivi în faţa ■ unei astfel de primejdii groaznice. Este vorba de război sau de pace, de moarte sau de viaţă". In cuvântările lor, reprezentanţii popoarelor au subliniat voinţa fermă a oamenilor cinstiţi din lumea întreagă de a lupta fără încetare pentru înlăturarea acestei primejdii. Hotărîrile ce vor fi luate de Consiliul Mondial al Păcii vor contribui la lărgirea şi intensificarea luptei tuturor partizanilor păcii de a apăra prin forţe sporite până la capăt viaţa împotriva morţii, pacea împotriva războiului. Imperialiştii încearcă, prin calomnii şi teroare poliţienească, să slăbească lupta partizanilor păcii. Nimic nu va ajuta însă imperialiştilor să înfrângă voinţa omenirii iubitoare de pace, nici atacurile lor agresive, nici atrocităţile, nici încercările de a-şi consolida şubredul spate al frontului, nici acţiunile „diplomatice" de spionaj şi provocare. Ei nu vor reuşi să-şi realizeze scopurile criminale, căci frontul păcii s’a consolidat, devine tot mai puternic, el este invincibil. Poporul nostru muncitor, în frunte cu clasa muncitoare condusă de Partidul Muncitoresc Român, nu precupeţeşte nici un efort pentru întărirea economică şi politică a Patriei sale, pentru consolidarea în acest fel a marelui lagăr al păcii. Făcând zid de neînfrânt în jurul partidului său în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, poporul muncitor din ţara noastră luptă cu puteri sporite pentru consolidarea succesului reformei băneşti, factor de seamă al economiei noastre, pentru realizarea cu succes a planului nostru cincinal şi a planului de electrificare. Pentru victoria luptei sale, poporul nostru muncitor, încrezător în forţele sale creatoare, sub conducerea partidului său, se ridică cu hotărîre împotriva acelora care, prin activitatea lor oportunistă, dușmănoasă intereselor oamenilor muncii, au încercat sa submineze succesele cucerite pe drumul construirii bazei economice a socialismului în Republica noastră Populară. Zdrobirea devierii de dreapta, lupta împotriva urmărilor politicii oportuniste a lui V. Luca, A. Pauker şi T. Georgescu sunt o contribuţie a poporului nostru muncitor în lupta pentru apărarea păcii. Luptând împotriva oportunismului şi a împăciuitorismului, oamenii muncii îşi sporesc vigilenţa faţă de uneltirile duşmanului dinăuntru şi din afară, îşi sporesc eforturile pentru consolidarea succeselor de până acum, pentru continua întărire a statului nostru de democraţie populară. Poporul nostru muncitor ştie că fiecare succes al său, fiecare tonă de petrol, fiecare cucerire în ştiinţă, fiecare operă literară sau artistică valoroasă, închinată cauzei socialismului, sunt în acelaş timp închinate luptei pe care sute de milioane de oameni din toate colţurile lumii o duc pentru victoria marelui lagăr al păcii în frunte cu Uniunea Sovietică, pentru apărarea vieţii, a bunului cel mai de preț al omenirii, — pacea.