Contemporanul, iulie-decembrie 1952 (Anul 6, nr. 27-52)

1952-07-04 / nr. 27

Un îndrumar de preţ în lupta pentru pace şi socialism Expunerea­ tovarăşului Gheorghe Gheor­ghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a muncito­rilor mineri din industria carboniferă, consti­­tue un document de o deosebită însemnătate în lupta poporului nostru pentru construirea bazei economice a socialismului. Analizând o serie de probleme esenţiale ale economiei noastre socialiste, acest document reprezintă un program de luptă nu numai pentru mi­neri, ci şi pentru toţi constructorii vieţii noi din patria noastră. In expunerea sa, secretarul general al par­tidului nostru arată importanţa industriei grele în politica de industrializare socialistă a ţării, sarcinile industriei noastre carboni­fere în desvoltarea industriei grele, grija partidului pentru ridicarea necontenită a nivelului de trai al oamenile muncii, nece­sitatea luptei hotărîte împotriva urmărilor devierii de dreapta, necesitatea întăririi vigi­lenţei revoluţionare a masselor muncitoare. Călăuzimdu-se după învăţătura marxist­­leninistă, după experienţa gloriosului Partid Bolşevic, partidul nostru îşi întemeiază poli­tica sa pe ideia că veriga principală a ope­rei de construire a economiei socialiste o constitue desvoltarea industriei grele şi în deosebi a industriei mijloacelor de producţie. Industrializarea socialistă a ţării, în a cărei înfăptuire un rol important îi revine indus­triei carbonifere, asigură desvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale, independenţa economică şi politică a ţării, creşterea conti­nuă a nivelului de trai al poporului nostru muncitor. Datorită eforturilor pline de abne­gaţie ale clasei noastre muncitoare, datorită sprijinului economic şi tehnic al marii Uniuni Sovietice, în cei 4 ani care au trecut de la naţionalizare, industria noastră socia­listă aproape şi-a triplat producţia, iar pro­ducţia de cărbune a crescut aproape de 2 ori faţă de 1938. Consfătuirea pe ţară a muncitorilor mi­neri din industria carboniferă constitue o expresie vie a grijii partidului nostru pentru sporirea continuă a producţiei şi producti­vităţii muncii, pentru ridicarea neîncetată a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii. Un exemplu grăitor în această direc­ţie este viaţa nouă pe care o trăesc astăzi minerii noştri. Câtă deosebire între traiul minerilor în regimul nostru de democraţie populară şi traiul de mizerie pe care-l duceau minerii sub regimul burghezo-moşieresc, când munceau în condiţii istovitoare, cu salarii de foame, lipsiţi de cele mai elementare mijloa­ce de protecţie a muncii, nevoiţi să locuiască în bordee, condamnaţi la neştiinţă de carte. Azi, minerii dispun de şcoli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuinţe spaţioase şi luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente şi produse industriale. Salariul real a crescut de 1,5 ori, în raport cu anul 1938. Câtă deosebire între viaţa liberă şi demnă a minerilor noştri şi aceea a minerilor din ţă­rile capitaliste, care sunt aruncaţi pradă mizeriei, şomajului şi teroarei poliţieneşti. Această deosebire este şi mai izbitor mar­cată de măsurile care au fost elaborate de guvern şi de partid în legătură cu ridicarea nivelului de trai şi cultural al minerilor, mă­suri anunţate de conducătorul partidului nos­tru la consfătuirea pe ţară a minerilor din industria, carboniferă. Măsurile privitoare la organizarea, şi mecanizarea muncii, ridicarea nivelului material şi cultural, recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri, protecţia muncii , vor duce la creşterea producţiei şi productivităţii în industria carboniferă, vor face ca viaţa minerilor noştri să fie din ce în ce mai înfloritoare. Trecând în revistă succesele politicii par­tidului, tovarăşul Gheorghiu-Dej arată tot­odată în expunerea sa că multe greutăţi pe care le mai avem în lupta noastră, sunt con­secinţa devierii oportuniste de dreapta, ai cărei purtători sunt V. Luca, A. Pauker și T. Georgescu. împotriva liniei partidului, V. Luca a in­trodus în domeniile in care a lucrat o linie antimarxistă, antileninistă. V. Luca, nega ro­lul hotărîtor al industriei în construirea socia­lismului. Ajutat de elementele contrarevolu­ţionare, cărora le-a încredinţat posturi de comandă în aparatul financiar, bancar şi cooperatist, V. Luca a dus o politică de frâ­nare a desvoltării industriei mijloacelor de producţie, o politică ce urmărea încetinirea ritmului de industrializare socialistă a ţării. Activitatea antipartinică şi antistatală a lui V. Luca, de frânare a desvoltării industriei grele, s’a răsfrânt şi asupra industriei car­bonifere. Aceasta s’a manifestat în încerca­rea de a micşora planul de investiţii pen­tru industria carboniferă. Elementele contra­revoluţionare din aparatul financiar şi bancar au căutat să lovească în industria carboni­feră, prin vărsarea cu mare întârziere a spo­rtr­ilor de fond de rulment, prin sabotarea indicaţiilor partidului cu privire la buna apro­vizionare şi alimentaţie publică în centrele industriale ale ţării noastre şi îndeosebi în cele miniere „Analiza adâncă şi multilaterală a situaţiei economice, întreprinsă de partid in perioada de pregătire a reformei băneşti — arată tovară­şul Gheorghiu-Dej, — analizarea rădăcinilor rezistenţei opuse reformei băneşti de V. Luca şi de alţi deviatori, a uşurat şi a grăbit des­coperirea şi zdrobirea devierii oportuniste de dreapta şi a împăciuitorismului faţă de ea". După cum ne învaţă tovarăşul Stalin, împă­ciuitorismul nu este decât o formă deghizată a oportunismului. Atitudinea împăciuitoristă pe care au avut-o A. Pauker şi T. Georgescu faţă de linia antipartinică a lui V. Luca, s-a dovedit a fi în fond oportunism deghizat. La baza împăciuitorismului lor faţă de devierea de dreapta a lui V. Luca stă faptul că se aflau pe o platformă comună împotriva liniei partidului. A. Pauker, T. Georgescu şi V. Luca, întâlnindu-se pe platforma devierii de dreapta­ de la linia partidului au introdus fracţionism în partid, călcând astfel unul din principiile de baz­ă ale partidului marxist­­ieninist, principiu după care partidul întru­chipează unitatea de voinţă, incompatibilă cu existenţa fracţiunilor. Dar partidul a ştiut să descopere şi să zdro­bească acţiunea deviatorilor. Măsurile luate de partid şi de guvern faţă de cei ce s’au făcut vinovaţi de oportunism şi împăciuitorism — arată tovarăşul Gheorghiu-Dej — „oglin­desc marea forţă şi înalta principialitate a partidului clasei muncitoare, care cere fiecă­rui membru al său, indiferent de postul pe care îl ocupă, fidelitate faţă de tinia parti­dului şi faţă de unitatea sa, intransigenţă revoluţionară faţă de duşmanul de clasă, cre­dinţă faţă de învăţătura marxist-leninistă. In faţa organizaţiilor de partid stă astăzi sarcina de a lichida complect orice urmă a devierii de dreapta. Aceasta este o sarcină vitală pentru continua întărire a partidului şi statului nostru, pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa noastră a tuturor". Un loc important în expunerea tovarăşu­lui Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă îl ocupă problema luptei pentru întărirea vigilenţei revoluţionare. Duşmanul de clasă din afara şi dinăuntrul ţării foloseşte cele mai mârşave mijloace pentru zădărnicirea eforturilor oamenilor muncii în lupta pentru socialism, duşmanul de clasă încearcă pe toate căile să restaureze Capitalismul. Strecurându-se în diferite posturi de condu­cere din întreprinderi şi instituţii, elemen­tele duşmănoase caută să desorganizeze pro­ducţia, transporturile, să saboteze folosirea utilajului nou, etc. . Toate acestea confirmă încă odată justeţea tezei marxist-leniniste că, în perioada de trecere de la capitalism la socialism, lupta de clasă devine tot mai în­verşunată. De aceea­, este necesar ca ascuţi­rea continuă a vigilenţei revoluţionare, să devină o lege a activităţii partidului, a orga­nelor de stat şi economice cât şi a tuturor oamenilor muncii. „Pentru descoperirea sabo­torilor şi a altor duşmani ai clasei munci­toare, nu e deajuns activitatea organelor de stat, e necesară cultivarea vigilenţei la fie­care membru al partidului, la fiecare mem­bru de sindicat, la fiecare utemist, agitator, membru al comitetului de luptă pentru pace, la fiecare muncitor, funcţionar şi tehnician cinstit, pentru ca duşmanul de clasă, ori unde s ar afla, să simtă aţintiţi asupra lui mii de ochi". Pentru lupta frontului nostru ideologic şi cultural, indicaţiile partidului nostru cu pri­vire la necesitatea ascuţirii neîntrerupte a vigilenţei revoluţionare constitue o sarcină de o importanţă deosebită. Duşmanul de cla­să foloseşte ca principală armă ideologică, în lupta împotriva regimului de democraţie populară, naţionalismul burghez şi cosmopo­litismul. Naţionalismul este arma cea mai periculoasă şi cea mai otrăvită a imperialis­mului şi a agenţilor acestuia : reversul său, cosmopolitismul, reprezintă o anticameră a spionajului americano-englez. Propovăduind naţionalismul, duşmanul de clasă caută să submineze lupta comună pentru socialism a oamenilor muncii de toate naţionalităţile, propovăduind cosmopolitismul, duşmanul de clasă caută să sădească neîncrederea în for­ţele creatoare ale poporului nostru, să ne în­genuncheze în faţa putredei şi barbarei „cul­turi" occidentale. Lupta împotriva­ naţiona­lismului şi cosmopolitismului, împotriva tu­turor teoriilor străine partidului nostru, lup­ta pentru asigurarea purităţii ideologice a propagandei marxism-leninismului, trebue să stea în centrul preocupărilor tuturor activiş­tilor frontului nostru ideologic. Conducătorul partidului nostru analizează, în expunerea sa, probleme de o deosebită în­semnătate pentru înfăptuirea revoluţiei noas­tre culturale, cum este problema făuririi unei noi intelectualităţi izvorîte din sânul clasei muncitoare, a atitudinii juste faţă de vechii intelectuali cinstiţi şi totodată a vigilenţei ascuţite faţă de elementele duşmănoase din rândurile vechii intelectualităţi. Ridicarea de cadre tehnice din sânul clasei muncitoare, cadre devotate cauzei socialismului, pregăti­rea ideologică şi politică a fruntaşilor în pro­ducţie şi a stahanoviştilor, înarmarea lor cu temeinice cunoştinţe tehnice şi economice, grija pentru promovarea cu curaj a­ acestora în posturile de conducere din economie, or­ganizarea unei strânse colaborări între mun­citori, tehnicieni și ingineri. — toate acestea asigură intensificarea ritmului de construire a bazei economice a socialismului. In lupta pentru întărirea industriei noastre socialiste, trebue ascuţită vigilenţa oamenilor muncii, în vederea descoperirii şi înlăturării elemente­lor duşmănoase strecurate în întreprinderi şi instituţii sub masca de „specialişti de neîn­locuit“. Dar prin ascuţirea vigilenţei faţă de ele­mentele duşmănoase din rândurile vechii in­telectualităţi, nu trebue să se înţeleagă că fiecare specialist şi inginer de şcoală veche trebue considerat un criminal şi sabotor. Spe­cialiştii hotărîţi să slujească în mod cinstit patria noastră, să contribue cu devotament la opera de construire a­ socialismului, găsesc sprijin şi înţelegere deplină din partea par­tidului şi guvernului. In cadrul sarcinilor pe care le are fron­tul nostru ideologic, în lumina expunerii con­ducătorului partidului, un rol important re­vine presei. Punând în centrul preocupărilor ei lupta pentru industrializarea socialistă a ţării, transformarea socialistă a agriculturii, înfăptuirea revoluţiei culturale, lupta pentru lichidarea urmărilor abaterii oportuniste de dreapta, educând massele în spiritul ascuţirii vigilenţei revoluţionare, al întăririi discipli­nei în muncă, urmărind îndeaproape felul cum sunt satisfăcute nevoile materiale şi cul­turale ale oamenilor muncii,­­ presa, noas­tră va contribui şi mai mult la întărirea şi desvoltarea economiei noastre, la întărirea regimului nostru de democraţie populară. O contribuţie deosebit de importantă poate aduce presa în popularizarea stahanoviştilor, a fruntaşilor în muncă, a inovatorilor, a me­todelor înaintate; ea trebue să aibă un rol activ în stimularea întrecerilor socialiste, în lupta pentru îndeplinirea Planului nostru Cincinal înainte de termen. Orice succes dobândit pe drumul industria­lizării socialiste a ţării — cheia desvoltării în­tregii noastre economii naţionale — orice suc­ces în întărirea statului nostru de democraţie populară, în ridicarea nivelului material şi cultural al oamenilor muncii, în descoperi­rea şi zădărnicirea uneltirilor duşmanului de clasă, — înseamnă o contribuţie şi mai mare a poporului nostru muncitor în lupta pentru apărarea măreţei cauze a păcii, împotriva monştrilor omenirii — imperialiştii americani şi englezi. Succesele noastre sunt succesele frontului păcii. Să sporim victoriile noastre, pentru a întări din ce în ce mai mult uriaşul lagăr al păcii şi socialismului în frunte cu marea Uniune Sovietică, bastionul de neînfrânt al păcii şi libertăţii popoarelor. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂI SĂPTĂMÂNAL P­O LITI­C-S­O CIA­L-C­U­L T­U R­A­L Nr. 27 (300) 6 Vineri 4 Iulie 1952 • 6 Pagini 35 Bani Expoziţia Industrială a R. D. Germane Acum câteva zile s’a deschis în Capitala ţă­rii noastre Expoziţia Industrială a R. D. Ger­mane menită să contribue la lărgirea şi inten­sificarea legăturilor de prietenie între poporul nostru şi poporul german, la cunoaşterea mai adâncă de către oamenii muncii din ţara noa­stră a măreţelor realizări obţinute de R. D. Germană. Ţelul comun al luptei popoarelor noastre a făcut ca între ţara noastră şi R. D. Germană să ia naştere relaţii pătrunse de spiritul de prietenie şi ajutor reciproc frăţesc, de colabo­rare pe baza unei depline egalităţi. In urma încheierii cu R. D. Germană a acordului de lungă durată precum şi a acordului anual de schimb de mărfuri pe anul în curs, schimbul de mărfuri dintre ţările noastre va căpăta o desvoltare şi mai mare, legăturile de prietenie între poporul nostru şi poporul german se vor adânci şi mai mult. Faptul că R. D. Germană are astăzi posibilitatea să desvolte exportul de mărfuri industriale se datoreşte creşterii continue a potenţialului său economic şi in­dustrial. Războiul în care hitleriştii au împins po­porul german a ruinat industria Germaniei. Cu sprijinul permanent al Uniunii Sovietice, forţele democrate din Germania răsăriteană au lichidat o mare parte din rănile adânci ale războiului, au pornit la refacerea industriei şi a întregii economii şi au păşit la făurirea unei vieţi noi, menită să aducă bunăstarea materială şi culturală a poporului muncitor. Eliberând poporul muncitor din Germania răsăriteană de fascism şi asuprire, Uniunea,. Sovietică l-a ajutat pe toate căile să-şi fău­rească o viaţă nouă. Reducerea cu 50% a da­toriilor de război, transferarea unei serii de întreprinderi aparţinând U.R.S.S. în proprieta­tea R. D. Germane, livrarea masivă de mate­rii prime, tractoare, autocamioane şi alimente din Uniunea Sovietică, au permis refacerea şi desvoltarea într’un timp atât de scurt a eco­nomiei naţionale a R.D. Germane. Pentru prima oară în istorie, industria Ger­maniei pe care militariştii o foloseau în ve­derea organizării războaielor de cotropire, se află în mâinile poporului şi serveşte cauza menţinerii păcii şi îmbunătăţirii vieţii celor­­ce muncesc. Expoziţia industrială a R. D. Germane des­chisă în pavilionul din B-dul Magheru consti­tue o strălucită mărturie a efortului patriotic depus de oamenii muncii din R. D. Germană, sub conducerea Partidului Socialist Unit, pen­tru crearea unei puternice industrii pusa în slujba cauzei păcii. La plenara ordinară a Camerei Populare a R. D. Germane, Walter Ulbricht, vice-preşedin­te al Consiliului de Miniştri, a declarat: „Pla­nul cincinal este un plan al păcii. Planul no­stru serveşte construcţiei paşnice şi desvol­tării forţelor de producţie pentru scopuri paş­nice şi nu pentru înarmare". La Expoziţie vizitatorii pot admira: motoare şi maşini de forţă, utilaj pentru industria mi­nieră, strungul rapid, etc. O puternică desvoltare a luat în R. D. Ger­mană industria maşinilor de transport. La expoziţie pot fi văzute macarale şi mecanis­me de ridicare şi transport, biciclete, automo­bile, concasoare mobile etc. Un deosebit in­teres stârnesc produsele industriei de echipa­ment chimic şi electrotehnic. In numeroase vitrine sunt expuse produsele industriei mecanice de precizie şi optice, una din cele mai desvoltate ramuri ale industriei din R. D. Germană: maşini şi aparate pentru examinarea textilelor, hârtiei, cauciucului, pielei şi metalelor, măsurătoare termice, in­strumente chirurgicale, lentile, aparate , cina­matografice, etc. Expoziţia demonstrează importanta forţă economică a R. D. Germane. Succesele eco­nomice şi desvoltarea R. D. Germane întăresc şi mai mult conştiinţa naţională a întregului popor german, demonstrează superioritatea orânduirii democratice, paşnice, legată printr-o prietenie indestructibilă cu Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară, arată tuturor forţelor patriotice, calea pentru refacerea uni­tăţii naţionale, pentru făurirea unei Germanii unite, democratice şi iubitoare de pace. Spre deosebire de politica Uniunii Sovietice de­ sprijinire frăţească a oamenilor muncii din R. D. Germană în munca lor de construcţie paşnică, puterile imperialiste de ocupaţie, ame­ninţând grav pacea şi securitatea popoarelor, remilitarizează rapid Germania Occidentală, reînvie forţele negre ale reacţiunii, refac în grabă industria de război şi adâncesc mizeria şi suferinţa poporului german. împotriva acestei politici criminale, împo­triva noilor hitleri care plănuesc să transfor­me din nou poporul german în carne de tun, întregul popor german luptă cu hotărîre ne­strămutată, Republica Democrată Germană constituind baza acestei lupte. Poporul nostru muncitor privește cu multă bucurie succesele însemnate obţinute de R. D. Germană. Victoria muncii paşnice a poporului muncitor din R. D. Germană, succesele eco­nomice ale R. D. Germane întăresc încrederea oamenilor muncii din patria noastră în vic­toria forţelor democratice din întreaga lume, în triumful păcii asupra războiului. Un aspect de la Expoziţia Industrială a R.D. Germane Expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a mun­citorilor mineri din industria carboniferă. (pag. 3-4-5) TELEGRAMA Comitetului Central al Partidului Comunist Francez Paris Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român trimite un samt frăţesc Partidului Comunist Francez şi Comitetului său Central cu prilejul eliberării to­varăşului Jacques Duclos. Eliberarea tovarăşului Duclos constitue un mare succes al luptei pentru pace, democraţie şi independenţa naţională a poporului francez, in frunte cu P. C. F., şi al puternicei mişcări mondiale de solidaritate internaţională a celor ce muncesc, o lovitură dată provocatorilor unui nou război mondial — imperialiştilor americano­­englezi şi slugilor lor. Trimitem un călduros salut curajosului luptător pentru cauza păcii şi socialis­mului, conducătorului de seamă al clasei muncitoare franceze şi al poporului fran­cez — tovarăşul Jacques Duclos. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN O mare victorie împotriva provocatorilor la război Tovarăşul Duclos a fost eliberat. A fost încununată astfel, cu un răsunător succes, lupta viguroasă dusă de oamenii cinstiţi din Franţa şi din întreaga lume pentru a smulge din ghiarele reacţiunii franceze şi ale ocupanţilor americani pe unul din cei mai iubiţi fii ai poporului francez. Punerea în libertate a lui Jacques Du­clos reprezintă o usturătoare înfrângere pentru imperialiştii americani şi lacheii lor din Paris, o înfrângere pentru politica aventurieră americană îndreptată spre des­­lănţuirea unui nou măcel în Europa şi în întreaga lume. Arestarea fruntaşului comunist Jacques Duclos a coincis cu sosirea în Europa a generalului-ciumă, Ridgway, la ordinele căruia guvernanţii francezi au deslănţuit o turbată campanie de reprimare a forţelor democratice. Câte manevre n’au folosit „iscusiţii" poliţişti de la cârma Franţei, pentru a do­vedi vinovăţia lui Jacques Duclos! Au fa­bricat în grabă piese „acuzatoare", „cor­puri delicte" au înscenat descoperirea unor „depozite" de arme, cu scopul de a convinge opinia publică despre pregătirea unui aşa zis „atentat la securitatea internă a statului". Guvernanţii Franţei nu au fost deloc originali. Metodele lor au mai fost folosite în trecut, de Poincaré, bunăoară, împotriva lui Marcel Cachin, de Goering, împotriva lui Gheorghi Dimitrov, prin cri­minala înscenare a incendierii Reichsta­gului, de huliganul Hoover împotriva frun­taşilor comunişti din Statele Unite. Se pare însă că guvernanţii de azi ai Franţei n’au învăţat nimic din eşecul suferit de cei care au recurs la asemenea metode criminale împotriva comuniştilor, adevă­raţii reprezentanţi ai poporului. Eliberarea lui Jacques Duclos dovedeşte cu limpezime că oamenii muncii nu mai pot fi amăgiţi. Amploarea mişcării de protest împotriva arestării samavolnice a lui Jacques Du­clos, strălucita victorie obţinută de această mişcare, au demonstrat că Partidul Comu­nist Francez este organic legat de popor şi că nicio forţă nu poate rupe această le­gătură. Evenimentele au demonstrat fără putinţă de tăgadă că, în ciuda speranţelor imperialiştilor, prestigiul partidului co­munist a crescut şi mai mult, că guvernul fascizant Pinay s’a autodemascat ca duş­man înrăit al poporului francez, că valeţii lui Ridgway de pe Quai d’Orsay au suferit un lamentabil eşec. Acest lucru apare lim­pede până şi unei agenţii reacţionare ca „Reuter", de pildă, care notează : „Hotă­­rîrea Curţii de Apel din Paris de a pune în libertate pe leaderul comunist, Jacques Duclos, a pus guvernul francez în mare încurcătură. Contrazicând în mod flagrant declaraţiile făcute în ultimul timp de purtă­torii de cuvânt ai guvernului, Curtea a anunţat că nu s-a putut stabili că Duclos ar fi fost prins în flagrant delict de atentat la securitatea internă a statului. Hotărîrea luată de Curte — încheie „Reuter" — a zdruncinat baza afirmaţiilor guvernului­ . Urmărind decapitarea partidului comu­nist, guvernul francez şi mai marii săi s'au străduit din răsputeri să întocmească un dosar de acuzaţii împotriva unuia din­tre cei mai buni patrioţi francezi. Rezul­tatul a fost că tocmai la dosarul guvernului american din Franţa s-a adăugat o nouă şi incontestabilă piesă de acuzare, mărturia unei noi crime. Prin eliberarea lui Jacques Duclos, clasa muncitoare şi partizanii păcii din Franţa au obţinut o strălucită victorie. Ea cons­titue un imbold pentru intensificarea miş­cării de protest împotriva arestării lui André Stil, pentru intensificarea luptei de eliberare a marinarului erou Henri Mar­tin şi a tuturor patrioţilor francezi deţinuţi în mod samavolnic de guvernul francez. Poporul nostru încearcă astăzi un sen­timent de mândrie şi bucurie. El salută victoria obţinută de Partidul Comunist Francez şi de poporul Franţei, solidarizân­­du-se cu lupta acestuia pentru triumful păcii şi libertăţii în întreaga lume. Pentru triumful păcii în lume Atenţia tuturor popoarelor iubitoare de pace este îndreptată spre Berlin, unde se desfăşoară, începând de la 1 iulie a. c., sesiu­nea extraordinară a Consiliului Mondial al Păcii. Popoarele văd în această sesiune o puternică manifestare a hotărîrii lor de a se ajunge la rezolvarea celor mai arzătoare pro­bleme ale luptei pentru pace în acest mo­ment în care uneltirile agresive ale imperia­liştilor se intensifică pe zi ce trece. Convocarea celui mai reprezentativ for in­ternaţional, a cărui autoritate este recunos­cută de oamenii cinstiţi din toate ţările lu­mii, a fost determinată de o serie de ac­ţiuni agresive întreprinse de exponenţii lagărului imperialist, încheierea trata­tului militarist de la Bonn în scopul refacerii potenţialului agresiv al Germaniei Occidentale şi pecetluirea la Paris a acordului privitor la aşa zisa „comunitate defensivă europea­nă“ şi graba cu care autorii acestor pacte, cri­minale vor să impună guvernelor satelite ra­tificarea lor; impunerea de către ocupanţii a­­mericani a „tratatului de pace“ separat cu Japonia, a pactului de „securitate“ america­­no-japonez şi a acordului administrativ; in­stituirea teroarei antipopulare în Franţa prin mijlocirea guvernului poliţist Pinay; provo­cările criminale comise de trupele mercenare ale S.U.A. împotriva poporului coreean şi a R. P. Chineze prin bombardarea hidrocentra­lelor de pe fluviul Yalu, creşterea turbată a cursei înarmărilor şi votarea a noi proecte de legi în scopul construirii de noi baze mi­litare în S.U.A. şi în alte părţi ale lumii, — toate acestea se înscriu pe linia intensifică­rii încercărilor imperialiste de a arunca ome­nirea într’un nou măcel. Dela un capăt la altul al lumii s’a făcut auzit protestul omenirii împotriva încercări­­lor imperialiştilor americani de­ a-şi asigura spatele frontului prin amestecul din ce în ce mai direct şi mai grosolan în treburile interne ale altor ţări prin dirijarea măsuri­lor fasciste ale cercurilor reacţionare antina­ţionale din ţările Europei Occidentale şi mai ales din Franţa. A răsunat din milioane de piepturi, în multe limbi, protestul împotriva turneului morţii pe care călăul Ridgway şi confratele său diplomatic Acheson, l-au în­treprins în Europa de Apus. Cu pumnii în­cleştaţi de indignare, milioane şi milioane de oameni din toate colţurile lumii au cerut încetarea crimelor odioase săvârşite de mer­cenarii americani la Rocledo şi Pusan. Tot mai puternic devine avertismentul pe care apărătorii păcii II dau astăzi autorilor mâr­şavelor atacuri aeriene împotriva hidrocentra­lelor de pe fluviul Yalu. Fiecare zi aduce o nouă confirmare a te­zei staliniste că „Pacea va fi menţinută şi consolidată, dacă popoarele vor lua în pro­priile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt". Forţa celor aproa­pe 500 milioane semnături pe Apelul de la Stockholm a silit pe ucigaşii yankei să nu-şi pună în aplicare ameninţarea criminală de a folosi bomba atomică împotriva Coreei. Lupta crescândă a popoarelor a impus majo­rităţii americane la O.N.U. să accepte discu­ţiile în problema dezarmării. Grevele de u­­riaşe proporţii care au cuprins milioane de oameni ai muncii din Franţa şi Italia, din Statele Unite şi Japonia, manifestaţiile uria­şe organizate sub lozincile luptei împotriva ocupaţiei militariste americane, împotriva războiului pe care clicile guvernante îl pre­gătesc la ordinele magnaţilor din Wall Street, măreaţa manifestare a voinţei po­poarelor de a apăra Coreea luptătoare, con­vocarea în luna Septembrie a. c. a Confe­rinţei Partizanilor Păcii din Asia şi regiu­nea Pacificului — toate acestea constitue do­vada limpede că planurile imperialiştilor a­­mericani şi englezi de a arunca popoarele într’un nou incendiu mondial se lovesc de zidul tot mai puternic al rezistenţei milioa­nelor de apărători ai păcii. Lupta pentru pace creşte şi se întăreşte, cu atât mai mult cu cât în însăşi citadela imperialismului răz-­­boinic, în S.U.A., se intensifică acţiunile de massă, greve, demonstraţii, conferinţe ale partizanilor păcii împotriva războiului mâr­şav din Coreea, împotriva cursei înarmă­rilor şi a propagandei războinice. Chezăşia victoriei frontului păcii stă în continua lui lărgire, în atragerea de noi şi noi masse de oameni în lupta sa, în acţiu­nea dusă de partizanii păcii pentru demasca­rea imperialiştilor americani ca duşmanii cei mai înrăiţi ai omenirii. Sesiunea extraordinară a Consiliului Mon­dial al Păcii este închinată întăririi mişcării partizanilor păcii, ţinând seama de obiective­le principale ale etapei actuale a luptei. Bazându-se pe forţa crescândă a frontului păcii, reprezentanţii de frunte ai Consiliului arată luptătorilor pentru pace direcţiile în care trebue să se îndrepte atenţia şi efor­turile lor închinate cauzei de viaţă a ome­nirii: soluţionarea paşnică a chestiunilor ger­mană şi japoneză, încetarea neîntârziată a războiului din Coreea, stăvilirea cursei înar­mărilor şi întărirea luptei pentru încheierea unui Pact al Păcii. In fruntea luptei pentru realizarea acestor obiective imediate ale luptei pentru pace se află Uniunea Sovietică. Sesiunea Extraor­dinară a Consiliului Mondial al Păcii se des­făşoară doar la câteva zile după ce în Con­siliul de Securitate, imperialiştii americani s’au demascat din nou ca duşmani ai po­poarelor, în timp ce în Comisia O.N.U. pen­tru dezarmare ei s’au situat pe poziţiile con­tinuării criminalei curse a înarmărilor. In discuţiile purtate atât în Consiliul de Secu­ritate cât şi în Comisia pentru dezarmare, politica externă stalinistă s’a afirmat din nou ca o politică de apărare a drepturilor vitale ale tuturor popoarelor lumii. Propunerile prezentate de reprezentantul Uniunii Sovietice în Consiliul de Securitate cu privire la respectarea unanimă a protoco­lului de la Geneva prevăzând interzicerea ar­melor bacteriologice şi chimice şi cu privire la primirea de noi membri în O.N.U., precum şi demascarea necruţătoare în Comisia O.N.U. pentru dezarmare­a manevrelor im­perialiştilor atlantici în jurul „nivelului înar­mărilor“, au constituit o nouă şi preţioasă contribuţie a Ţării Socialismului la lupta pentru respectarea tratatelor internaţionale şi a drepturilor egale ale tuturor statelor, pentru curmarea flagelului pe care-l repre­zintă cursa înarmărilor, pentru pace. Popoarele urmăresc cu interes lucrările actualei sesiuni a Consiliului Mondial al Păcii, aşteptând ca hotărîrile ei să le ajute în ducerea cu mai multă fermitate a luptei lor. In prima zi a sesiunii, ocupându-se de posibilităţile soluţionării paşnice a probleme­lor germană şi japoneză, Gordon Schaffer, preşedintele Comitetului englez pentru apărarea păcii, a subliniat necesitatea des­făşurării şi mai active a luptei pentru rezol­varea simultană a acestor două probleme, întrucât — după cum a arătat el — pacea lumii întregi nu poate fi asigurată fără a se cuceri pacea atât în Europa cât şi în Asia — grav ameninţate de remilitarizarea German­­iei Occidentale şi a Japoniei. „Prieteni ai păcii, care vă aflaţi atei şi în întreaga lume, — a spus Schaffer, — noi nu putem în niciun caz să tăcem şi să rămânem inactivi în faţa ■ unei astfel de primejdii groaznice. Este vorba de război sau de pace, de moarte sau de viaţă". In cuvântările lor, reprezentanţii popoarelor au subliniat voinţa fermă a oamenilor cinstiţi din lumea întreagă de a lupta fără încetare pentru înlăturarea acestei primejdii. Hotărîrile ce vor fi luate de Consiliul Mon­dial al Păcii vor contribui la lărgirea şi inten­­sificarea luptei tuturor partizanilor păcii de a apăra prin forţe sporite până la capăt viaţa împotriva morţii, pacea împotriva războiului. Imperialiştii încearcă, prin calomnii şi te­­roare poliţienească, să slăbească lupta par­tizanilor păcii. Nimic nu va ajuta însă im­perialiştilor să înfrângă voinţa omenirii iu­­bitoare de pace, nici atacurile lor agresive, nici atrocităţile, nici încercările de a-şi con­solida şubredul spate al frontului, nici ac­ţiunile „diplomatice" de spionaj şi provoca­re. Ei nu vor reuşi să-şi realizeze scopurile criminale, căci frontul păcii s’a consolidat, devine tot mai puternic, el este invincibil. Poporul nostru muncitor, în frunte cu clasa muncitoare condusă de Partidul Muncitoresc Român, nu precupeţeşte nici un efort pentru întărirea economică şi politică a Patriei sale, pentru consolidarea în acest fel a marelui la­găr al păcii. Făcând zid de neînfrânt în ju­rul partidului său în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, poporul muncitor din ţara noastră luptă cu puteri sporite pen­tru consolidarea succesului reformei băneşti, factor de seamă al economiei noastre, pen­tru realizarea cu succes a planului nostru cincinal şi a planului de electrificare. Pentru victoria luptei sale, poporul nostru muncitor, încrezător în forţele sale creatoare, sub­ conducerea partidului său, se­ ridică cu ho­tărîre împotriva acelora care, prin activi­tatea lor oportunistă, dușmănoasă inte­reselor oamenilor muncii, au încercat sa submineze succesele cucerite pe drumul con­struirii bazei economice a socialismului în Re­publica noastră Populară. Zdrobirea devierii de dreapta, lupta împotriva urmărilor politicii oportuniste a lui V. Luca, A. Pauker şi T. Georgescu sunt o contribuţie a poporului nostru muncitor în lupta pentru apărarea păcii. Luptând împotriva oportunismului şi a îm­păciuitorismului, oamenii muncii îşi sporesc vigilenţa faţă de uneltirile duşmanului dinăuntru şi din afară, îşi sporesc eforturile pentru consolidarea succeselor de până acum, pentru continua întărire a statului nostru de democraţie populară. Poporul nostru muncitor ştie că fiecare succes al său, fiecare tonă de petrol, fiecare cucerire în ştiinţă, fiecare operă literară sau artistică valoroasă, închinată cauzei socialis­mului, sunt în acelaş timp închinate luptei pe care sute de milioane de oameni din toa­te colţurile lumii o duc pentru victoria mare­lui lagăr al păcii în frunte cu Uniunea So­vietică, pentru apărarea vieţii, a bunului cel mai de preț al omenirii, — pacea.

Next