Contemporanul, iulie-decembrie 1952 (Anul 6, nr. 27-52)
1952-07-04 / nr. 27
4 Expunerea tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe tară a muncitorilor mineri din industria carboniferă (Urmare din pag. 3 a) Linia antipartinică de frânare a desvoltării industriei grele, aplicată de V. Luca, s’a răsfrânt și asupra industriei carbonifere. E cunoscut că partidul nostru, învăţând din experienţa construcţiei socialiste în Uniunea Sovietică, duce o politică de investiţii în vederea stimulării maxime a desvoltării industriei producătoare de mijloace de producţie, a industriei extractive şi a altor ramuri de bază ale industriei. V. Luca a căutat să pună piedica aplicării politicii de investiţii a partidului nostru. Aceasta s-a manifestat şi în încercarea de a micşora planul de investiţii pentru industria carboniferă. A fost necesară intervenţia conducerii partidului şi guvernului pentru a împiedica aceasta. Dar, linia antipartinică şi antistatală a lui V. Luca în problema investiţiilor, activitatea sabotoare a elementelor duşmănoase din conducerea aparatului financiaro-bancar, cât şi sabotajul unor elemente duşmănoase din organele administrative şi tehnice ale industriei miniere, au făcut ca planul de investiţii pe anul 1951 în industria cărbunelui să nu fie îndeplinit în întregime. Duşmanii poporului din sistemul financiaro-bancar au căutat să lovească în industria carboniferă prin vărsarea sporului de fond de rulment cu mare întârziere. Se știe că fondul de rulment e factorul de bază al hozrasciotului, adică al gospodăririi socialiste a întreprinderilor. V. Luca flecărea în mod demagogic despre însemnătatea gospodăririi socialiste, iar în fapt ajuta elementele dușmănoase de sub conducerea sa să submineze organizarea gospodăririi socialiste în întreprinderi. In anul 1951, întreprinderile din industria cărbunelui n'au primit nici în primul trimestru, nici în al doilea trimestru niciun ban din sporul fondului de rulment ce li se cuvenea, lucru ce avea urmări desorganizatoare asupra activităţii întreprinderilor. Aceeaşi poziţie de împotrivire faţă de linia partidului a avut-o V. Luca şi în problema investiţiilor pentru nevoile social-culturale ale muncitorilor mineri, îndeosebi pentru construcţii de locuinţe. Se poate spune că între poziţia lui V. Luca faţă de lupta eroică a muncitorilor mineri din 1929 şi poziţia sa faţă de problemele desvoltării industriei carbonifere socialiste şi ale ridicării nivelului de trai material şi cultural al muncitorilor mineri în condiţiile regimului de democraţie populară, există o strânsă legătură. Aceasta e poziţia unui om care s-a rupt de clasa muncitoare şi urăşte pe oamenii muncii. In acelaş timp, V. Luca, aflându-se în fruntea Ministerului de Finanţe, a dus o politică de stimulare a elementelor chiabureşti şi a altor elemente capitaliste. In favoarea chiaburimii a luat numeroase măsuri ca : acordarea de credite, dintre care cele mai multe n'au mai fost niciodată restituite; camuflarea a zeci de mii de chiaburi în rândurile mijlocaşilor; neîncasarea de impozite şi chiar scutirea de impozite a gospodăriilor chiabureşti ş.a.m.d. Deviatorii de dreapta urmăreau astfel să pompeze mijloacele materiale ale statului şi ale poporului şi să le treacă în sectorul capitalist privat, pentru îmbogăţirea elementelor capitaliste de la oraşe şi sate. Având şi răspunderea comerţului interior şi a cooperaţiei. V. Luca a favorizat comerţul capitalist şi specula din piaţa neorganizată prin stabilirea preţurilor de achiziţii şi contractări dup preţurile speculative ale pieţii neorgartizate, încurajând şi favorizând chiaburimea, cerând ca ea să poată vinde produsele sale ,,oriunde, oricui şi la orice preţ", Luca se ridica împotriva rolului regulator al statului în schimbul între oraş şi sat, mergând pe linia încurajării speculei, a îmbogăţirii chiaburilor, revânzătorilor şi altor elemente speculative, care căutau să înfometeze pe muncitorii de la oraşe şi jefuiau pe ţăranii muncitori. Politica de încurajare a speculei, de umflare a preţurilor, de sporire a nepotrivirii între preţurile produselor industriale şi preţurile agricole se împletea cu subminarea de către deviatorii de dreapta a realizării planului de colectări şi de achiziţii. V. Luca se ridica pe faţă împotriva pedepsirii chiaburilor sabotori, denumind drept „fleacuri" sabotarea colectărilor de către elementele chiabureşti. Calomniând în chip revoltător eroica noastră clasă muncitoare şi urmărind să sdruncine alianţa ei frăţească cu ţărănimea muncitoare. Luca s'a încumetat să declare că muncitorimea doreşte să trăiască uşor pe spatele ţărănimii. El a afirmat în scris, într-una din broşurile sale, cum că muncitorilor şi funcţionarilor de la oraşe li se distribue prea mult zahăr şi alte produse alimentare. V. Luca a sabotat aplicarea indicaţiilor partidului, care cereau atenţie maximă pentru organizarea aprovizionării şi alimentaţiei publice în centrele industriale şi în mod deosebit în centrele miniere. Din această cauză, cu toate îmbunătăţirile obţinute datorită grijii partidului şi guvernului, în aprovizionarea oamenilor muncii din Valea Jiului şi alte bazine carbonifere au existat serioase deficienţe, iar conducerea Centrocoopului, a Ministerului Comerţului Interior şi a Ministerului Industriei Alimentare, care toate erau conduse şi îndrumate de V. Luca, nu au depus eforturile necesare, cerute cu insistenţă de partid şi guvern, pentru cât mai buna organizare a aprovizionării muncitorilor mineri. Aprovizionarea cu unele alimente s-a făcut în mod neregulat, iar în sectorul produselor industriale, deşi există cantităţi suficiente, lipsesc calitatea şi sortimentele cerute de mineri. Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii şi în primul rând al clasei muncitoare, în ritmul prevăzut de partid şi guvern. Lovind în clasa muncitoare, linia antipartinică şi antistatală a lui Luca ştirbea grav şi interesele ţărănimii muncitoare, interesată în desvoltarea schimbului între oraş şi sat, în desvoltarea industriei socialiste, care este baza creşterii socialismului, baza creşterii bunei stări a muncitorimii, a ţărănimii muncitoare, a poporului. In timpul pregătirii şi înfăptuirii reformei băneşti din Ianuarie a. c., fi fost desvăluită devierea oportunistă de dreapta dela linia partidului şi activitatea antipartinică şi antistatală a deviatorilor. După cum am arătat, reforma bănească a adus prin efectele ei mari avantagii materiale clasei muncitoare şi tuturor oamenilor muncii. Ea a lovit în elementele chiabureşti şi alte elemente capitaliste, speculative de la sate şi oraşe. Tocmai pentru că reforma bănească avea astfel de obiective, ea a întâmpinat de la început rezistenţa înverşunată a duşmanilor poporului, cocoţaţi în posturi de răspundere în sistemul financiaro-bancar, rezistenţa elementelor deviaţioniste, oportuniste, capitulante. Cu deosebită înverşunare a luptat împotriva reformei băneşti, căutând s-o zădărnicească. V. Luca. Analiza adâncă şi multilaterală a situaţiei economice, întreprinsă de partid în perioada de pregătire a reformei băneşti, analizarea rădăcinilor rezistenţei opuse reformei băneşti de V. Luca şi de alţi deviatori, a uşurat şi a grăbit descoperirea şi sdrobirea devierii oportuniste de dreapta şi a împăciuitorismului faţă de ea. Trebue reamintit în legătură cu aceasta ceea ce ne învaţă tovarăşul Stalin cu privire la împăciuitorism. Împăciuitorismul, arată tovarăşul Stalin, nu este decât o formă deghizată a aceluiaş oportunism. Atunci când oportunismul este demascat şi compromis, el apare travestit în nume de împăciuitorism, de liberalism şi îngăduinţă faţă de deviatori, de sentimentalism, văicăreală şi milă pentru cei ce s’au făcut vinovaţi în faţa partidului, în faţa statului celor ce muncesc şi în faţa proletariatului. De aceea, împăciuitorismul faţă de oportunism este o primejdie care trebue lichidată cu aceeaşi hotărîre cu care lichidăm oportunismul făţiş. O asemenea atitudine împăciuitoristă, care s’a dovedit a fi în fond oportunism deghizat, au avut-o A. Pauker şi T. Georgescu. Poziţia lor de împăciuire faţă de linia antipartinică şi antistatală a lui V. Luca a împiedicat partidul de a desvălui şi lichida mai din timp devierea de dreapta şi urmările ei dăunătoare. Aceasta este o serioasă răspundere cu atât mai mult cu cât la baza împăciuitorismului lui A Pauker şi T. Georgescu faţă de devierea lui V. Luca stă faptul că se aflau pe o platformă comună împotriva liniei partidului. La A. Pauker, acest lucru s’a manifestat prin demobilizarea organelor de stat chemate să realizeze planul de colectări, prin întârzierea organizării întovărăt,șirilor de lucruri, în comun a pământului, prin neglijarea întemeierii de noi gospodării colective, prin tolerarea chiaburilor în gospodăriile colective și în întovărăşiri prin neglijarea sectorului socialist de stat al agriculturii (S.M.T.-uri şi gospodării de stat) unde a pătruns un mare număr de elemente duşmănoase şi sabotoare. In ce priveşte pe T. Georgescu, acesta, pus de partid într'un post unde trebuia să stea de pază intereselor statului de democraţie populară şi ale celor ce muncesc, a dat dovadă de pierderea vigilenţei revoluţionare, de lipsă de combaţivitate şi simţ de clasă, ceea ce a permis elementelor duşmane să-şi desfăşoare activltrea vrăjmaşă intereselor statului. Intâlnindu-se pe platforma devierii de dreapta de la linia partidului, A. Pauker, T. Georgescu şi V. Luca au introdus fracţionismul în partid, călcând unul dintre principiile de bază ale partidului marxist-leninist, care glăsueşte că partidul este unitatea de voinţă, incompatibilă cu existenţa fracţiunilor. Ştirbirea unităţii de fier a partidului, a coeziunii sale interioare, este o vină gravă în faţa partidului şi a clasei muncitoare. Dar deviatorii au fost descoperiţi. Ei au căutat să continue politica lor antipartinică şi să o extindă. Conducerea partidului nostru a demascat şi sdrobit acţiunea deviatorilor. Cunoaşteţi măsurile luate de partid şi guvern faţă de acei ce s’au făcut vinovaţi de oportunism şi împăciuitorism. Măsurile acestea oglindesc marea forţă şi înalta principialitate a partidului clisei muncitoare, care cere fiecărui membru al său, indiferent de postul pe care-1 ocupă, fidelitate faţă de linia partidului şi faţă de unitatea sa, intransigenţă revoluţionară faţă de duşmanul de clasă, credinţă faţă de învăţătura marxist-leninistă. In faţa organizaţiilor de partid stă astăzi sarcina de a lichida complect orice urmă a devierii de dreapta. Aceasta este o sarcină vitală pentru continua întărire a partidului şi statului nostru, pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa noastră a tuturor. Tovarăşul Stalin ne învaţă: ,,S’ar putea părea că bolșevicii au acordat prea mult timp luptei împotriva elementelor oportuniste din sânul partidului, că ei au supraapreciat importanta lor. Aceasta este însă absolut greșit. Nu poî tolera oportunismul în rândurile tale, după cum nu poate fî tolerat un ulcer intr un organism sănătos... Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-şi găsească loc scepticii, oportuniştii, capitulanţii, trădătorii. A duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva burgheziei, având capitulanţi şi trădători în propriul tău stat-major, în propria ta fortăreaţă, înseamnă să cazi în situaţia unor oameni prinşi între două focuri... Fortăreţele pot fi cucerite cel mai uşor pe dinăuntru. Pentru a obţine victoria trebue înainte de toate, ca partidul clasei muncitoare — statul ei major conducător, fortăreaţa el înaintată — să fie curăţit de capitulanţi, dezertori, spărgători de grevă şi trădători". Discutarea documentelor de partid — Scrisoarea C.C. al P.M.R. din 15 III 1952 şi articolul redacţional din „Scânteia" din 3 VI 1952 — a însemnat o puternică manifestare a unităţii partidului nostru, a tăriei lui de nesdruncinat, a devotamentului membrilor de partid pentru partid şi conducerea sa. Pretutindeni, membrii de partid şi cei fără de partid îşi manifestă indignarea faţă de deviatorii de la finta partidului care au încercat să-i slăbească unitatea. Apariţia celor două documente de partid, aşa cum o arată discuţiile, constitue un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viaţa sa, un pas înainte pe drumul bolşevizării lui, adică pe drunmul apropierii de înaltul exemplu pe care-l dă tuturor partidelor comuniste, gloriosul partid al lui Lenin şi Stalin — Partidul Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice. Nu numai membrii de partid, dar şi masa de oameni ai muncii de la oraşe şi sate poartă un adânc interes întăririi continue a partidului, consolidării unităţii sale, a disciplinei sale de fier, a legăturii sale cu massele, a capacităţii sale de mobilizare. De aceea, cu prilejul publicării documentelor de partid privitoare la devierea de dreapta, milioane de oameni ai munici ai ţării noastre îşi manifestă adânca satisfacţie şi aprobare faţă de sdrobirea devierii de dreapta şi a împăciuitorismului, faţă de întărirea şi mai mare a partidului, faţă de măsurile luate de partid pentru a merge cu şi mai mare consecvenţă pe drumul său revoluţionar, drum arătat de învăţătura marxist-leninistă, de experienţa Partidului Bolşevic, (aplauze puternice). Tovarăşi, Unul din principalele învăţăminte pe care oamenii muncii, membri şi nemembri de partid, trebue să le tragă din documentele şedinţelor celor două Plenare ale Comitetului Central al partidului, din 29 Februarie — 1 Martie şi 26—27 Mai a. c., unde au fost demascate devierea de dreapta şi împăciuitorismul faţă de ea, este întărirea vigilenţei revoluţionare. Noi nu avem dreptul să uităm măcar pentru o clipă de existenţa în ţara noastră a duşmanului de clasă , a rămăşiţelor claselor exploatatoare sdrobite şi alungate de la putere, a clasei capitaliste celei mai numeroase —chiaburimea, a spionilor, diversioniştilor şi sabotorilor, agenţi aflaţi în slujba guvernelor imperialiste, a fasciştilor titoişti şi a altor duşmani ai păcii, ai independenţei patriei noastre şi ai cuceririlor revoluţionare ale poporului român. Duşmanul de clasă dinafară şi dinăuntru încearcă să stăvilească înaintarea ţârii noastre spre socialism, să împiedice industrializarea socialistă a ţării, să împiedice transformarea socialistă a agriculturi! Şi dobândirea unor noi realizări pe drumul asigurării bunei stări a celor ce muncesc. Duşmanul de clasă visează la restaurarea în ţara noastră a capitalismului, a domniei sângeroase a imperialiştilor americani şi englezi şi a „propriilor" capitalişti şi moşieri. De aceea, vigilenţa faţă de duşmanul de clasă şi faţă de agenţii lui trebue să fie o lege a activităţii partidului, a organelor de stat, a organelor economice şi organizaţiilor de massă, a tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Duşmanul de clasă caută să se ascundă şi să-şi camufleze cu abilitate activitatea. In această privinţă el e ajutat — fără voia lor — de acei, despre care tovarăşul Stalin spune că sunt bolnavi de boala idioată a nepăsării. Trebue recunoscut că oameni loviţi de această boală mai există pe alocuri în organizaţiile noastre de partid şi în organele de stat Pe bună dreptate, sublinia Scrisoarea C.C. adresată organizaţiilor de partid şi membrilor partidului în Martie 1952, că unele organe de partid şi de stat au partea lor de vină în necombaterea manifestărilor oportunismului şi împăciuitorismului faţă de duşmanul de clasă. Asemenea stări de spirit, asemenea manifestări de oportunism, împăciuitorism, nepăsare, trebue grabnic lichidate fără nicio cruţare. Realităţile din Valea Jiului, cât şi din alte bazine carbonifere, confirmă că în condiţiile regimului de democraţie populară, condiţii de trecere de la capitalism la socialism, lupta de clasă se ascute necontenit, căpătând forme tot mai variate. In conducerea unora dintre mine, în unele organe ale Ministerului Minelor şi Petrolului, datorită slabei vigilenţe, au reuşit să pătrundă elemente duşmănoase care au organizat sabotarea realizării Planului Cincinal. Sabotajul acesta s-a manifesta, sub diferite forme : prin dispoziţii care desorganizau activitatea normală a exploatărilor, prin călcarea cu reavoinţă a procesului tehnologic, prin neluarea de măsuri pentru tehnica securităţii şi protecţia muncii, prin încercări de desorganizare a transportului, prin sabotarea folosirii utilajului nou şi a aplicării metodelor sovietice ş.a.nu prin acţiuni diversioniste, ca deteriorarea de utilaj şi altele de acest fel. Pentru descoperirea sabotorilor şi a altor duşmani ai clasei muncitoare nu e deajuns activitatea organelor de stat ; e necesară cultivarea vigilenţei la fiecare membru al partidului, la fiecare membru de sindicat, la fiecare utemist, agitator, membru al comitetului de luptă pentru pace, la fiecare muncitor, funcţionar şi tehnician cinstit, pentru ca duşmanul de clasă, oriunde s’ar afla, să simtă aţintiţi asupra lui mii de ochi. Vigilenţa revoluţionară cere o atitudine de combatere neîmpăcată a şovinismului şi naţionalismului de orice fel — naţionalism românesc, unguresc, german sau oricare altul. Naţionalismul şi şovinismul caută să lovească în frăţia între popoare, în lupta comună a oamenilor muncii nici toate naţionalităţile pentru construirea socialismului în ţara noastră. Naţionalismul este cea mai otrăvită şi periculoasă armă a imperialismului şi a duşmanilor interni al poporului muncitor, de aceea lupta pertru stârpirea oricăror manifestări ale naţionalismului trebue să preocupe în permanenţă organizaţiile noastre de partid şi organizaţiile de massă. Vigilenţa de massă a oamenilor muncii este arma cea mai puternică pentru descoperirea şi lichidarea acţiunilor criminale ale duşmanului de clasă. Sprijinindu se pe massele de oameni ai muncii, statul nostru de dictatură a proletariatului descoperă şi pedepseşte fără cruţare, cu mână neşuvătoare, pe oricine îndrăzneşte să pună piedici mersului poporului spre fericire şi bunăstare (aplauze). Tovarăşi, Desbaterile Consfătuirii noastre au arătat dragostea fierbinte a minerilor pentru patria noastră. Republica Populară Română, pentru partid, pentru cauza construirii socialismului , desbaterile au arătat că minerii sunt pătrunşi de voinţa de a da patriei cât mai mult cărbune, necesar tuturor ramuilor econmiei noastre. Ele au arătat din nou că muncitorii mineri reprezintă un sprijin de nădejde al partidului, unul din detaşamentele de frunte ale luptei pentru construirea socialismului. In cursul acestor desbateri s’au analizat într’un serios spirit de critică şi autocritică deficienţele existente în industria carbomiferă, s’au făcut numeroase propuneri preţioase pentru asigurarea avântului prodouţiei. Examinând împreună desvoltarea industriei cărbunelui, în cei trei ani de economie planificată şi îndeosebi în ultimul an, am constatat că exploatările carbonifere au primit importante cantităţi de utilaj minier ca: maşini de extracţie, trolii de mină, haveuze, scocuri oscilante, compresoare, perforatoare şi ciocane pneumatice, locomotive, precum şi multe alte maşini, aparate şi materiale necesare mecanizări proceselor grele de producţie şi îmbunătăţirii condiţiilor de lucru în minele de cărbuni. In urma dotării cu utilaje, procentul de mecanizare a crescut. De exemplu, la „Sovromcarbune“, transportul în abataj este mecanizat în proporţie de 66%, transportul în subteran — 85%, iar la suprafaţă 95%. Deasemeni, in cei trei ani de economie planificată s’au luat importante măsuri pentru asigurarea tehnicii securităţii şi de protecţie a muncii ca: echipament de protecţie, haine, cisme, căşti, puncte sanitare subterane şi altele. Pentru securitatea muncii s-au înfiinţat servicii speciale de urmărire a gazelor nocive şi explozive, servicii de controlul lămpilor de siguranţă, şi altele. Cu toate acestea, producţia de cărbuni realizată nu asigură încă pe deplin necesităţile industriei noastre socialiste care se desvoltă într’un ritm rapid Principalele lipsuri care mai există în industria noastră carboniferă sunt deficienţele de ordin tehnic-organizatoric şi lipsurile în materiale şi în forţe de muncă. Productivitatea muncii nu a crescut in măsura mecanizării procesului de producţie. In unele locuri disciplina în muncă lasă de dorit. S’au manifestat lipsuri in aprovizionarea cu utilaj şi materiale de producţie, lipsuri ce se datoresc atât organelor de conducere a întreprinderilor, cât şi Ministerului. Sunt deficienţe în munca unor furnizoare de utilaj minier ca „Strungul”. „Unlo" care nu respectă termenele de livrare. Unele organe tehnice din întreprinderi se preocupă slab de deschiderea şi pregătirea din timp a abatajelor rezervă. Organele tehnice ale unor întreprinderi ca Ojasca, Căpeni, Cozla nu s au pătruns încă de superioritatea ce o prezintă abatajele frontale, faţă de cele învechite ca, abatajele în morişcă sau camere. Unele organe tehnice nu aplică întocmai dispoziţiile cu privire la protecţia muncii. In ceea ce priveşte organizarea si mobilzarea muncitorilor în întrecerea socialistă, în ultimul trimestru au fost activizaţi în întreceri 47% din număul total de muncitori. Totuşi din cauza lipsei de măsuri tehnico-organizatorice, din lipsa unei evidenţe zilnice a realizărilor, din cauza slabului ajutor acordat muncitorilor pentru a-şi realiza angajamentele, întrecerea are în unele locuri caracter de campanie şi nu de acţiune permanentă de massă pentru realizarea planului. Unele organizaţii de partid şi sindicate nu depun o muncă susţinută pentru mobilizarea tuturor muncitorilor, tehnicienilor pentru evidenţierea, popularizarea şi stimularea fruntaşilor în producţie şi stahanoviştilor nu duc o muncă intensă de răspândire a metodelor înaintate folosite de aceştia. O lipsă serioasă a unor conducători tehnici şi administrativi constă în aceea că nu se ocupă îndeaproape de organizarea procesului de muncă, de asigurarea locului de muncă cu materiale, de asigurarea vagonetelor pentru evacuarea cărbunilor din abataje şi din mină. Unii şefi de sectoare nu intră odată cu muncitorii în mină şi nu dau asistenţa tehnică necesară bunei organizări şi desfăşurări a procesului de muncă în mină. Tehnica nouă n’a fost folosită în suficientă măsură: astfel, nu s’au pregătit suficiente abataje frontale, se lucrează şi azi în abataje cu mică productivitate — cu abatajele cameră şi cele în morişcă. Intr’o serie de locuri nu se folosesc încă în mod raţional utilajele şi maşinile. Nu au fost extinse în măsură suficientă metodele avansate în muncă: metoda ciclică, avansări rapide. etc Spiritul inovator al minerilor nu este suficient folosit, stimulat şi îndrumat, nu există cabinete tehnice la toate exploatările, iar Ministerul nu s-a preocupat suficient de stimularea Inovaţiilor. Tot o lipsă serioasă economico organizatorică este şi întârzierea introducerii gospodăririi socialiste pe exploatări şi guri de mină, ceea ce a făcut ca unele conduceri administrative ale acestora să nu simtă răspunderea pentru lipsurile ce le aveau şi să nu stimuleze mobilizarea întregului colectiv de muncitori şi tehnicieni pentru îndeplinirea planului, pentru economii şi reducerea preţului de cost. Lipsuri serioase sunt în acordarea asistenţei medicale. Faţă de măsurile de prevenire a bolilor, cum sunt supraalimpttaţia, cantinele dietetice, cura de ape minerale -- organele sindicale şi ale Ministerului Sănătăţii dovedesc o lipsă de preocupare. Nu peste tot medicii îşi îndeplinesc în mod corect sarcinile lor, iar în alte părţi acordă cu foarte mare uşurinţă foi de boală, contribuind astfel la desorganizarea producţiei. O altă lipsă în acest domeniu este nerespectarea Decretului 73 cu privire la acordarea gratuită a medicamentelor pentru bolnavii din spitale, unităţile sanitare refuzând să le elibereze medicamente, motivând că nu au. Toate acestea trebue să determine pe tovarăşul ministru al Sănătăţii să cerceteze imediat şi să ia măsurile necesare pentru a crea cele mai bune condiţii sanitare, higienice, muncitorilor mineri. Din desbaterile consfătuirii noastre au reuşit serioase lipsuri tehnico-organizatorice ale Ministerului Industriei Cărbunelui şi Petrolului. Ministerul nu a îndrumat, nu a sprijinit şi nu a controlat suficient întreprinderile carbonifere pentru luarea măsurilor tehnico-organizatorice şipentru lichidarea lipsurilor constatate. O lipsă serioasă a conducerii Ministerului a fost aceea că nu s-a străduit de a găsi din timp mijloacele necesare pentru lichidarea fluctuaţiei braţelor de muncă, pentru întărirea disciplinei în muncă și pentru pregătirea temeinică a cadrelor necesare de muncitori, tehnicieni și ingineri. Conducerea Ministerului, preocupându-se în principal de sectorul petrolifer, a lăsat în bună măsură pe planul al doilea sectorul carbonifer, dând dovadă astfel de o subapreciere a rolului deosebit de important pe care îl are acesta — alături de sectorul petrolifer — în opera de industrializare socialistă a ţării. Planul Cincinal şi Planul de Electrificare a ţării pun sarcini deosebit de importante pentru sectorul cărbunelui, a cărui producţie din ce în ce mai mare trebue să asigure desvoltarea industriei, transporturilor, funcţionarea uzinelor cocso-chimice şi a centralelor termo electrice. Pentru îndeplinirea acestor mari sarcini conducerea partidului nostru şi guvernul, analizând situaţia din industria carboniferă, a elaborat un ansamblu de măsuri privind îmbunătăţirea organizării muncii, lichidarea fluctuaţiei forţei de muncă, recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri şi ridicarea nivelului de trai, material şi cultural al minerilor (Aplauze puternice). După discuţiile care au avut loc în Consfătuire aceste măsuri au fost complectate, ţinându-se seama de o serie de propuneri făcute de delegaţi. Măsurile pe care le propunem sunt: 1. Organizarea şi mecanizarea muncii Se va face mecanizarea operaţiunilor de bază în industria carboniferă. , Astfel, va trebui să se asigure mecanizarea tăierii cărbunelui cu utilaje moderne ca : combaine, haveuze, ciocane pneumatice etc. precum şi mecanizarea încărcării şi transportului în abataje şi la înaintări. Aceste măsuri vor fi legate de organizarea şi mecanizarea transportului subteran. Până la sfârşitul anului acesta vor trebui întocmite planurile de desvoltare şi sistematizare a minelor, bazate pe introducerea celei mai avansate tehnici din lume — tehnica sovietică Conducerile întreprinderilor carbonifere trebue să creeze în cel mai scurt timp condiţiile pentru aplicarea pe scară cât mai largă a metodei de abataj frontal în locul abatajelor carieră. Lucrările miniere vor trebui organizate după graficul ciclic. Deasemeni, conducerile exploatărilor vor trebui să asigure crearea de abataje de rezervă utilate. 2. Ridicarea nivelului de trai In locul sistemului actual de salarizare pe categorii se va introduce un nou sistem pe funcţiuni. Salariile tarifare vor fi stabilite pe funcţiuni, în lei pe zi, şi vor cuprinde actualul spor de intrare în mină Funcţiunile de bază, hotărîtoare pentru creşterea producţiei de cărbune, vor primi salarii tarifare mai ridicate decât cele actuale. De exemplu , un miner de la abataje frontale va primi pentru îndeplinirea normei 22.12 lei pe zi, faţă de 17.75 sau 19.92, cât primeşte in prezent. Un miner la înaintări va primi deasemeni pentru realizarea normei 22,12 lei pe zi, faţă de 15,68 sau 17,76 pe zi, cât primeşte în prezent. Cel mai mare salariu, de 26,32 lei pe zi, se va acorda combainiştilor şi havatorilor, pentru a se stimula însuşirea tehnicii noi de către muncitorii mineri. Astfel, minerii care trec la cele mai importante meserii direct productive din subteran vor avea salarii mai mari decât în prezent. Având în vedere condiţiile de muncă, pentru minele din bazinul Anina se vor acorda salarii mai mari decât pentru Valea Jiului, iar pentru minele de lignit —salarii tarifare corespunzătoare condiţiilor de muncă. Pentru organizarea lucrului şi pentru conducerea brigăzilor în subteran, brigadierii de la lucrările principale vor primi, în afară de câştigul realizat în acord, un spor de 30% la salariul tarifar, iar brigadierii celorlalte brigăzi vor primi un spor de 15%. Sporurile se vor plăti numai pentru brigăzile cuprinzând mai mult de 4-5 muncitori şi cu condiţia îndeplinirii normei de producţie. Brigadierii in ale căror brigăzi toţi muncitorii vor îndeplini normele individuale, vor primi aceste sporuri majorate cu 50%. In afară de îmbunătăţirea salariilor tarifare, se va îmbunătăţi şi actualul sistem de acord progresiv. Pentru minerii de la lucrările de bază se va plăti tariful dublu pentru depăşirile de normă până la 10% şi tariful triplu pentru depăşirile de peste 10%, începând de la primul procent de depăşire, în locul sistemului actual prin care se plătesc cu tariful dublu depăşirile până la 20% şi cu tariful triplu depăşirile de peste 20%. Astăzi, un miner care depăşeşte norma cu 25% primeşte 55% peste salariul tarifar. După noul sistem el va primi 75%. Pentru muncitorii de la lucrările auxiliare în subteran se va plăti tariful majorat cu 50% pentru depăşire de normă până la 20% şi tariful dublu pentru depăşirile de peste 20%, începând de la primul procent de depăşire. Având în vedere marea importanţă pe care o prezintă trecerea abatajelor frontale la munca după graficul ciclic, se va introduce un sistem special de premiere colectivă pentru depășirea numărului de cicluri normat. Pentru premierea muncitorilor direct productivi și auxiliari de la abatajele cu front lung, ciclurile executate peste normă se vor plăti dublu Repartizarea premiului colectiv se va face proporţional cu câştigul realizat, numai între muncitorii care şi-au îndeplinit norma şi nu au avut absenţe nemotivate. Pentru maiştrii, inginerii şi tehnicienii de la sectoarele miniere, mină şi tröst, care prin munca lor contribue direct la creșterea numărului de cicluri realizat la abataje, se va acorda un premiu egal cu 5% din salariul de bază lunar pentru fiecare ciclu realizat peste norma medie lunară. Se va introduce un nou sistem de premiere pentru muncitorii care lucrează în regie şi pentru ingineri, tehnicieni şi funcţionari. Muncitorii calificaţi din subteran şi de la suprafaţa minei, care lucrează în regie, vor fi premiaţi cu până la 35% din salariul de bază pentru îndeplinirea planului de producţie al sectorului sau abatajului pe care îl deservesc, şi câte 3% din salariu pentru fiecare procent de depăşire. Personalul de conducere va fi premiat pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie pe sectorul, mina sau trestul deservit, cu condiţia realizării preţului de cost planificat şi a nedepăşirii fondului de salarii planificat. Aceste premii vor putea merge până la 50% din salariul de bază pentru îndeplinirea planului şi până la 7% pentru fiecare procent de depăşire. Deasemeni se vor acorda premii suplimentare inginerilor şi tehnicienilor pentru îndeplinirea şi depăşirea planului lucrărilor de deschidere şi pregătire, cu condiţia îndeplinirii planului de producţie de cărbuni. La minele unde se extrag cărbuni pentru cocs, inginerii şi tehnicienii vor fi premiaţi în plus pentru realizarea standardului stabilit şi pentru reducerea sub standard a conţinutului de cenuşă. Pentru a se asigura industriei carbonifere cadre stabile se vor construi până la sfârşitul Planului Cincinal 9.000 de apartamente, din care 5.000 în Valea Jiului, precum şi cămine pentru 9 000 de locuri şi alte construcţii social-culturale. Locuinţele vor fi construite in apropierea exploatărilor carbonifere pe sistemul orăşelelor şi coloniilor muncitoreşti Pe lângă aceste locuinţe se vor construi magazine alimentare, cu produse industriale, precum şi instituţii social-culturale, sportive şi de sănătate, cluburi, cinematografe, teatre, biblioteci, şcoli, stadioane, etc. Astfel se vor construi pentru mineri 21 de dispensare, 6 policlinici, 2 spitale, 24 de craşe şi grădiniţe, 20 de şcoli, 18 cluburi. Sfaturile populare vor repartiza minerilor din industria carboniferă, care nu au grădină de zarzavat pe lângă casele în care locuesc, terenurile necesare pentru a-şi face grădini de zarzavat. Se vor înfiinţa magazine speciale pentru aprovizionarea exclusivă a salariaţilor din industria carboniferă cu alimente şi produse industriale (aplauze). 3. Măsuri pentru recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri Pentru crearea de condiţii cât mai bune pentru muncitorii noi, care se angajează la munca în minele de cărbuni, se vor acorda acestora o serie de avantaje și anume : — acordarea de avanisuri pentru amenajarea gospodăriei, care merg până la 1.000 lei, cu restituirea în rate lunare, timp de un an şi jumătate ; — acordarea de împrumuturi, teren gratuit şi materiale contra cost, pentru cei care doresc să-şi construiască o locuinţă individuală proprie ; — pentru a se da muncitorilor noi posibilitatea de a câştiga cel puţin salaiui tarifar în perioada de însuşire a meseriei şi pentru a nu păgubi pe minerii mai vechi, în ale căror echipe lucrează muncitorii mai noi, normele se vor reduce astfel : — pentru cei care se califică la locul de muncă, în prima lună cu 50% şi în a doua lună cu 25% ; — pentru absolvenţii şcolilor S.F.U. şi ai şcolilor profesionale, în prima lună cu 40%, în a doua lună cu 25% şi în a treia lună cu 10% : — muncitorii care califică muncitori noi la locul de muncă vor fi retribuiţi cu până la 250 lei pentru fiecare muncitor instruit individual, plus premii stabilite în raport cu realizarea normelor de către muncitorul instruit, premii care pot ajunge până la 150 lei. Pentru muncitorii noi care se angajează la minele de cărbuni se va introduce un contract Individual, prin care administraţia întreprinderii se va obliga să-i asigure muncitorului avantajele speciale arătate mai sus, precum şi toate drepturile de care se bucură muncitorii mineri din industria carboniferă. 4. Protecţia muncii în domeniul îmbunătăţirii tehnicii securităţii se va urmări Introducerea măsurilor perfecţionate de tehnică a securităţii şi a protecţiei muncii, ca : aeraj, Iluminat, armări metalice şi betoane, puncte sanitare subterane şi de suprafaţă utilate cu cele necesare (aplauze). Pentru luarea măsurilor profilactice de prevenire şi de combatere a incendiilor, exploziilor şi avariilor tehnice. Ministerul va trebui să organizeze unităţi de salvare minieră şi intervenţii rapide la toate întreprinderile carbonifere grizutoase, precum şi la întreprinderile de mare capacitate. Aceste unităţi trebue să fie dotate cu toate aparatele necesare, cu muncitori de calificare corespunzătoare. Pentru muncitorii minori care datorită vârstei înaintate sau bolilor profesionale sunt trecuţi la munci auxiliare, diferenţa dintre salariul anterior şi cel actual se va acoperi de Asigurările Sociale. Pe baza celor de mai sus va fi întocmită în scurtă vreme o Hotărîre a Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al partidului (aplauze puternice). Desbaterile Consfătuirii noastre au oglindit creşterea continuă a nivelului politic şi tehnico-profesional al minerilor noştri. Aceste desbateri ilustrează procesul de făurire a unor cadre noi, valoroase, din ce în ce mai numeroase în tara noastră. La alcătuirea Hotărîrii partidului si emer "(Continuare in pag 5 a)