Contemporanul, iulie-decembrie 1952 (Anul 6, nr. 27-52)

1952-07-04 / nr. 27

4 Expunerea tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe tară a muncitorilor mineri din industria carboniferă (Urmare din pag. 3­ a) Linia antipartinică de frânare a desvol­­tării industriei grele, aplicată de V. Luca, s’a răsfrânt și asupra industriei carbo­nifere. E cunoscut că partidul nostru, învăţând din experienţa construcţiei socialiste în Uniunea Sovietică, duce o politică de in­vestiţii în vederea stimulării maxime a desvoltării industriei producătoare de mij­loace de producţie, a industriei extrac­tive şi a altor ramuri de bază ale in­dustriei. V. Luca a căutat să pună piedica aplicării politicii de investiţii a partidului nostru. Aceasta s-a manifestat şi în încer­carea de a micşora planul de investiţii pentru industria carboniferă. A fost necesară intervenţia conducerii partidului şi guvernului pentru a împiedica aceasta. Dar, linia antipartinică şi antistatală a lui V. Luca în problema investiţiilor, activi­tatea sabotoare a elementelor duşmănoase din conducerea aparatului financiaro-ban­­car, cât şi sabotajul unor elemente duşmă­noase din organele administrative şi teh­nice ale industriei miniere, au făcut ca planul de investiţii pe anul 1951 în indus­tria cărbunelui să nu fie îndeplinit în întregim­e. Duşmanii poporului din sistemul finan­­ciaro-bancar au căutat să lovească în in­dustria carboniferă prin vărsarea sporului de fond de rulment cu mare întârziere. Se știe că fondul de rulment e factorul de bază al hozrasciotului, adică al gospo­dăririi socialiste a întreprinderilor. V. Luca flecărea în mod demagogic des­pre însemnătatea gospodăririi socialiste, iar în fapt ajuta elementele dușmănoase de sub conducerea sa să submineze organiza­rea gospodăririi socialiste în întreprin­deri. In anul 1951, întreprinderile din indus­tria cărbunelui n'au primit nici în primul trimestru, nici în al doilea trimestru niciun ban din sporul fondului de rulment ce li se cuvenea, lucru ce avea urmări desorgani­­zatoare asupra activităţii întreprinderilor. Aceeaşi poziţie de împotrivire faţă de linia partidului a avut-o V. Luca şi în problema investiţiilor pentru nevoile so­cial-cultural­e ale muncitorilor mineri, în­deosebi pentru construcţii de locuinţe. Se poate spune că între poziţia lui V. Luca faţă de lupta eroică a muncitori­lor mineri din 1929 şi poziţia sa faţă de problemele desvoltării industriei carboni­fere socialiste şi ale ridicării nivelului de trai material şi cultural al muncitorilor mineri în condiţiile regimului de demo­craţie populară, există o strânsă legătură. Aceasta e poziţia unui om care s-a rupt de clasa muncitoare şi urăşte pe oamenii muncii. In acelaş timp, V. Luca, aflându-se în fruntea Ministerului de Finanţe, a dus o politică de stimulare a elementelor chia­­bureşti şi a altor elemente capitaliste. In favoarea chiaburimii a luat numeroase mă­suri ca : acordarea de credite, dintre care cele mai multe n'au mai fost niciodată re­stituite; camuflarea a zeci de mii de chia­buri în rândurile mijlocaşilor; neîncasa­­rea de impozite şi chiar scutirea de impo­zite a gospodăriilor chiabureşti ş.a.m.d. Deviatorii de dreapta urmăreau astfel să pompeze mijloacele materiale ale sta­tului şi ale poporului şi să le treacă în sectorul capitalist privat, pentru îmbogă­ţirea elementelor capitaliste de la oraşe şi sate. Având şi răspunderea comerţului inte­rior şi a cooperaţiei. V. Luca a favo­rizat comerţul capitalist şi specula din piaţa neorganizată prin stabilirea preţu­rilor de achiziţii şi contractări dup­ pre­ţurile speculative ale pieţii neorgartizate, încurajând şi favorizând chiaburimea, ce­rând ca ea să poată vinde produsele sale ,,oriunde, oricui şi la orice preţ", Luca se ridica împotriva rolului regulator al sta­tului în schimbul între oraş şi sat, mergând pe linia încurajării speculei, a îmbogăţi­rii chiaburilor, revânzătorilor şi altor ele­mente speculative, care căutau să înfome­teze pe muncitorii de la oraşe şi jefuiau pe ţăranii muncitori. Politica de încurajare a speculei, de umflare a preţurilor, de sporire a nepotri­virii între preţur­ile produselor industriale şi preţurile agricole se împletea cu submi­narea de către deviatorii de dreapta a rea­lizării planului de colectări şi de achiziţii. V. Luca se ridica pe faţă împotriva pe­depsirii chiaburilor sabotori, denumind drept „fleacuri" sabotarea colectărilor de către elementele chiabureşti. Calomniând în chip revoltător eroica noastră clasă mun­citoare şi urmărind să sdruncine alianţa ei frăţească cu ţărănimea muncitoare. Luca s'a încumetat să declare că muncitorimea doreşte să trăiască uşor pe spatele ţără­nimii. El a afirmat în scris, într-una din broşurile sale, cum că muncitorilor şi funcţionarilor de la oraşe li se distribue prea mult zahăr şi alte produse alimen­tare. V. Luca a sabotat aplicarea indica­ţiilor partidului, care cereau atenţie maximă pentru organizarea aprovizionării şi alimentaţiei publice în centrele indus­triale şi în mod deosebit în centrele mi­niere. Din această cauză, cu toate îmbu­nătăţirile obţinute datorită grijii partidu­lui şi guvernului, în aprovizionarea oame­nilor muncii din Valea Jiului şi alte bazine carbonifere au existat serioase deficienţe, iar conducerea Centrocoopului, a Ministe­rului Comerţului Interior şi a Ministerului Industriei Alimentare, care toate erau con­duse şi îndrumate de V. Luca, nu au depus eforturile necesare, cerute cu insis­tenţă de partid şi guvern, pentru cât mai buna organizare a aprovizionării muncito­rilor mineri. Aprovizionarea cu unele ali­mente s-a făcut în mod neregulat, iar în sectorul produselor industriale, deşi există cantităţi suficiente, lipsesc calitatea şi sor­timentele cerute de mineri. Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii şi în primul rând al clasei munci­toare, în ritmul prevăzut de partid şi gu­vern. Lovind în clasa muncitoare, linia an­tipartinică şi antistatală a lui Luca ştirbea grav şi interesele ţărănimii muncitoare, interesată în desvoltarea schimbului între oraş şi sat, în desvoltarea industriei socia­liste, care este baza creşterii socialismului, baza creşterii bunei stări a muncitorimii, a ţărănimii muncitoare­, a poporului. In timpul pregătirii şi înfăptuirii refor­mei băneşti din Ianuarie a. c., fi fost des­­văluită devierea oportunistă de dreapta dela linia partidului şi activitatea antipar­tinică şi antistatală a deviatorilor. După cum am arătat, reforma bănească a adus prin efectele ei mari avantagii ma­teriale clasei muncitoare şi tuturor oame­nilor muncii. Ea a lovit în elementele chia­­bureşti şi alte elemente capitaliste, spe­culative de la sate şi oraşe. Tocmai pentru că reforma bănească avea astfel de obiective, ea a întâmpinat de la început rezistenţa înverşunată a duşmani­lor poporului, cocoţaţi în posturi de răs­pundere în sistemul­ financiaro-bancar, re­zistenţa elementelor deviaţioniste, oportu­niste, capitulante. Cu deosebită înverşu­nare a luptat împotriva reformei băneşti, căutând s-o zădărnicească. V. Luca. Analiza adâncă şi multilaterală a situa­ţiei economice, întreprinsă de partid în perioada de pregătire a reformei băneşti, analizarea rădăcinilor rezistenţei opuse reformei băneşti de V. Luca şi de alţi deviatori, a uşurat şi a grăbit descoperirea şi sdrobirea devierii oportuniste de dreapta şi a împăciuitorismului faţă de ea. Trebue reamintit în legătură cu aceasta ceea ce ne învaţă tovarăşul Stalin cu pri­vire la împăciuitorism. Împăciuitorismul, arată tovarăşul Stalin, nu este decât o formă deghizată a aceluiaş oportunism. Atunci când oportunismul este demascat şi compromis, el apare travestit în nume de împăciuitorism, de liberalism şi îngăduinţă faţă de deviatori, de sentimentalism, văică­reală şi milă pentru cei ce s’au făcut vino­vaţi în faţa partidului, în faţa statului celor ce muncesc şi în faţa proletariatului. De aceea, împăciuitorismul faţă de oportunism este o primejdie care trebue lichidată cu aceeaşi hotărîre cu care lichidăm oportu­nismul făţiş. O asemenea atitudine împăciuitoristă, care s’a dovedit a fi în fond oportunism deghizat, au avut-o A. Pauker şi T. Georgescu. Poziţia lor de împăciuire faţă de linia antipartinică şi antistatală a lui V. Luca a împiedicat partidul de a des­­vălui şi lichida mai din timp devierea de dreapta şi urmările ei dăunătoare. Aceasta este o serioasă răspundere cu atât mai mult cu cât la baza împăciuitorismului lui A Pauker şi T. Georgescu faţă de devie­rea lui V. Luca stă faptul că se aflau pe o platformă comună împotriva liniei partidului. La A. Pauker, acest lucru s’a manifestat prin demobilizarea organelor de stat chemate să realizeze planul de colec­tări, prin întârzierea organizării întovărăt,­șirilor de lucruri, în comun a pământului, prin neglijarea întemeierii de noi gospo­dării colective, prin tolerarea chiaburilor în­ gospodăriile colective și în întovărăşiri prin neglijarea sectorului socialist de stat al agriculturii (S.M.T.-uri şi gospodării de stat) unde a pătruns un mare număr de elemente duşmănoase şi sabotoare. In ce priveşte pe T. Georgescu, acesta, pus de partid într'un post unde tre­buia să stea de pază intereselor statului de democraţie populară şi ale celor ce muncesc, a dat dovadă de pierderea vigi­lenţei revoluţionare, de lipsă de combaţi­vitate şi simţ de clasă, ceea ce a permis ele­mentelor duşmane să-şi desfăşoare activl­­tr­ea vrăjmaşă intereselor statului. Intâlnindu-se pe platforma devierii de dreapta de la linia partidului, A. Pauker, T. Georgescu şi V. Luca au introdus fracţionismul în partid, călcând unul din­tre principiile de bază ale partidului marxist-leninist, care glăsueşte că partidul este unitatea de voinţă, incompatibilă cu existenţa fracţiunilor. Ştirbirea unităţii de fier a partidului, a coeziunii sale inte­rioare, este o vină gravă în faţa partidului şi a clasei muncitoare. Dar deviatorii au fost descoperiţi. Ei au căutat să continue politica lor antipartinică şi să o extindă. Conducerea partidului nos­tru a demascat şi sdrobit acţiunea devia­torilor. Cunoaşteţi măsurile luate de partid şi guvern faţă de acei ce s’au făcut vino­vaţi de oportunism şi împăciuitorism. Mă­surile acestea oglindesc marea forţă­ şi înalta principialitate a partidului cl­isei muncitoare, care cere fiecărui membru al său, indiferent de postul pe care-1 ocupă, fidelitate faţă de linia partidului şi faţă de unitatea sa, intransigenţă revoluţionară faţă de duşmanul de clasă, credinţă faţă de învăţătura marxist-leninistă.­­ In faţa organizaţiilor de partid stă as­tăzi sarcina de a lichida complect orice urmă a devierii de dreapta. Aceasta este o sarcină vitală pentru continua întărire a partidului şi statului nostru, pentru în­deplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa noastră a tuturor. Tovarăşul Stalin ne învaţă: ,,S’ar putea părea că bolșevicii au acor­dat prea mult timp luptei împotriva ele­mentelor oportuniste din sânul partidului, că ei au supraapreciat importanta lor. Aceasta este însă absolut greșit. Nu po­î tolera oportunismul în rândurile tale, după cum nu poate fî tolerat un ulcer intr un organism sănătos... Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei mun­citoare să-şi găsească loc scepticii, opor­tuniştii, capitulanţii, trădătorii. A duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva bur­gheziei, având capitulanţi şi trădători în propriul tău stat-major, în propria ta for­tăreaţă, înseamnă să cazi în situaţia unor oameni prinşi între două focuri... Fortă­reţele pot fi cucerite cel mai uşor pe dină­untru. Pentru a obţine victoria trebue înainte de toate, ca partidul clasei munci­toare — statul ei major conducător, for­tăreaţa el înaintată — să fie curăţit de ca­pitulanţi, dezertori, spărgători de grevă şi trădători". Discutarea documentelor de partid — Scrisoarea C.C. al P.M.R. din 15 III 1952 şi articolul redacţional din „Scânteia" din 3 VI 1952 — a însemnat o puternică ma­nifestare a unităţii partidului nostru, a tăriei lui de nesdruncinat, a devotamentu­lui membrilor de partid pentru partid şi conducerea sa. Pretutindeni, membrii de partid şi cei fără de partid îşi manifestă indignarea faţă de deviatorii de la finta partidului care au încercat să-i slăbească unitatea. Apariţia celor două documente de partid, aşa cum o arată discuţiile, con­­stitue un mare eveniment în istoria parti­dului, o cotitură în viaţa sa, un pas îna­inte pe drumul bolşevizării lui, adică pe drunmul apropierii de înalt­ul exempl­u pe care-l dă tuturor partidelor comuniste, glo­riosul partid al lui Lenin şi Stalin — Partidul Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice. Nu numai membrii de partid, dar şi masa de oameni ai muncii de la oraşe şi sate poartă un adânc interes întăririi continue a partidului, consolidării unităţii sale, a disciplinei sale de fier, a legăturii sale cu massele, a capacităţii sale de mobili­zare. De aceea, cu prilejul publicării docu­mentelor de partid privitoare la devierea de dreapta, milioane de oameni ai munici ai ţării noastre îşi manifestă adânca satis­facţie şi aprobare faţă de sdrobirea devierii de dreapta şi a împăciuitorismu­lui, faţă de întărirea şi mai mare a part­idului, faţă de măsurile luate de partid pentru a merge cu şi mai mare consec­venţă pe drumul său revoluţionar, drum arătat de învăţătura marxist-leninistă, de experienţa Partidului Bolşevic, (aplauze puternice). Tovarăşi, Unul din principalele învăţăminte pe care oamenii muncii, membri şi nemem­bri de partid, trebue să le tragă din docu­mentele şedinţelor celor două Plenare ale Comitetului Central al partidului, din 29 Februarie — 1 Martie şi 26—27 Mai a. c., unde au fost demascate devierea de dreapta şi împăciuitorismul faţă de ea, este întărirea vigilenţei revoluţionare. Noi nu avem dreptul să uităm măcar pen­tru o clipă de existenţa în ţara noastră a duşmanului de clasă , a rămăşiţelor cla­selor exploatatoare sdrobite şi alungate de la putere, a clasei capitaliste celei mai numeroase —­chiaburimea, a spionilor, diversioniştilor şi sabotorilor, agenţi aflaţi în slujba guvernelor imperialiste, a fasciş­tilor titoişti şi a altor duşmani ai pă­cii, ai independenţei patriei noastre şi ai cuceririlor revoluţionare ale poporului român. Duşmanul de clasă dinafară şi dinăun­tru încearcă să stăvilească înaintarea ţâ­rii noastre spre socialism, să împiedice industrializarea socialistă a ţării, să împie­dice transformarea socialistă a agriculturi! Şi dobândirea unor noi realizări pe drumul asigurării bunei stări a celor ce muncesc. Duşmanul de clasă visează la restaurarea în ţara noastră a capitalismului, a dom­niei sângeroase a imperialiştilor americani şi englezi şi a „propriilor" capitalişti şi moşieri. De aceea, vigilenţa faţă de duşma­nul de clasă şi faţă de agenţii lui trebue să fie o lege a activităţii partidului, a or­ganelor de stat, a organelor economice şi organizaţiilor de massă, a tuturor oameni­lor muncii de la oraşe şi sate. Duşmanul de clasă caută să se ascundă şi să-şi camufleze cu abilitate activitatea. In această privinţă el e ajutat — fără voia lor — de acei, despre care tovarăşul Stalin spune că sunt bolnavi de boala idioată a nepăsării. Trebue recunoscut că oameni loviţi de această boală mai există pe alocuri în or­ganizaţiile noastre de partid şi în organele de stat Pe bună dreptate, sublinia Scri­soarea C.C. adresată organizaţiilor de­ par­tid şi membrilor partidului în Martie 1952, că unele organe de partid şi de stat au partea lor de vină în necombaterea mani­festărilor oportunismului şi împăciuitoris­mului faţă de duşmanul de clasă. Aseme­nea stări de spirit, asemenea manifestări de oportunism, împăciuitorism, nepăsare, trebue grabnic lichidate fără nicio cruţare. Realităţile din Valea Jiului, cât şi din alte bazine carbonifere, confirmă că în condiţiile regimului de democraţie popu­­lară, condiţii de trecere de la capitalism la socialism, lupta de clasă se ascute necon­tenit, căpătând forme tot mai variate. In conducerea unora dintre mine, în unele or­gane ale Ministerului Minelor şi Petrolu­lui, datorită slabei vigilenţe, au reuşit să pătrundă elemente duşmănoase care au organizat sabotarea realizării Planului Cin­cinal. Sabotajul acesta s-a manifesta, sub diferite forme : prin dispoziţii care desor­ganizau activitatea normală a exploatări­lor, prin călcarea cu reavoinţă a procesu­lui tehnologic, prin neluarea de măsuri pen­tru tehnica securităţii şi protecţia muncii, prin încercări de desorganizare a transpor­tului, prin sabotarea folosirii utilajului nou şi a aplicării metodelor sovietice ş.a.nu prin acţiuni diversioniste, ca deteriorarea de utilaj şi altele de acest fel. Pentru descoperirea sabotorilor şi a altor duşmani ai clasei muncitoare nu e deajuns activitatea organelor de stat ; e necesară cultivarea vigilenţei la fiecar­e membru al partidului, la fiecare mem­bru de sindicat, la fiecare utemist, agi­tator, membru al comitetului de luptă pentru pace, la fiecare muncitor, funcţio­nar şi tehnician cinstit, pentru ca duşmanul de clasă, oriunde s’ar afla, să simtă aţin­tiţi asupra lui mii de ochi. Vigilenţa revoluţionară cere o atitudine de combatere neîmpăcată a şovinismului şi naţionalismului de orice fel — naţiona­lism românesc, unguresc, german sau ori­care altul. Naţionalismul şi şovinismul caută să lovească în frăţia între popoare, în lupta comună a oamenilor muncii nic­i toate naţionalităţile pentru construirea so­cialismului în ţara noastră. Naţionalismul este cea mai otrăvită şi periculoasă armă a imperialismului şi a duşmanilor interni al poporului muncitor, de aceea lupta per­­tru stârpirea oricăror manifestări ale naţio­nalismului treb­ue să preocupe în perma­nenţă organizaţiile noastre de partid şi organizaţiile de massă. Vigilenţa de massă a oamenilor muncii este arma cea mai puternică pentru desco­perirea şi lichidarea acţiunilor criminale ale duşmanului de clasă. Sprijinindu se pe massele de oameni ai muncii, statul nostru de dictatură a proletariatului descoperă şi pedepseşte fără cruţare, cu mână neşuvă­­toare, pe oricine îndrăzneşte să pună piedici mersului­ poporului spre fericire şi bunăstare (aplauze). Tovarăşi, Desbaterile Consfătuirii noastre au ară­tat dragostea fierbinte a minerilor pentru patria noastră. Republica Populară Ro­mână, pentru partid, pentru cauza con­struirii socialismului , desbaterile au arătat că minerii sunt pătrunşi de voinţa de a da patriei cât mai mult cărbune, necesar tuturor ramu­ilor econ­miei noastre. Ele au arătat din nou că muncitorii mineri reprezintă un sprijin de nădejde al parti­dului, unul din detaşamentele de frunte ale luptei pentru construirea socialismului. In cursul acestor desbateri s’au analizat în­tr’un serios spirit de critică şi autocritică deficienţele existente în industria carbomi­feră, s’au făcut numeroase propu­neri pre­ţioase pentru asigurarea avântului prod­ou­ţiei. Examinând împreună desvoltarea indus­triei cărbunelui, în cei trei ani de eco­nomie planificată şi îndeosebi în ultimul an, am constatat că exploatările carboni­fere au primit importante cantităţi de uti­laj minier ca: maşini de extracţie, trolii de mină, haveuze, scocuri oscilante, compre­­soare, perforatoare şi ciocane pneumatice, locomotive, precum şi multe alte maşini, aparate şi materiale necesare mecanizăr­i proceselor grele de producţie şi îmbună­tăţirii condiţiilor de lucru în minele de cărbuni. In urma dotării cu utilaje, procentul de mecanizare a crescut. De exemplu, la „Sovromcarbune“, transportul în abataj este mecanizat în proporţie de 66%, trans­portul în subteran — 85%, iar la supra­­faţă 95%. Deasemeni, in cei trei ani de economie planificată s’au luat importante măsuri pentru asigurarea tehnicii securităţii şi de protecţie a muncii ca: echipament de pro­­tecţie, haine, cisme, căşti, puncte sanitare subterane şi altele. Pentru securitatea muncii s-au înfiinţat servicii speciale de urmărire a gazelor nocive şi explozive, servicii de controlul lămpilor de siguran­ţă, şi altele. Cu toate acestea, producţia de cărbuni realizată nu asigură încă pe deplin nece­sităţile industriei noastre socialiste care se desvoltă într’un ritm rapid Principalele lipsuri care mai există în industria noastră carboniferă sunt deficien­ţele de ordin tehnic-organizatoric şi lipsu­rile în materiale şi în forţe de muncă. Productivitatea muncii nu a crescut in măsura mecanizării procesului de produc­ţie. In unele locuri disciplina în muncă lasă de dorit. S’au manifestat lipsuri in aproviziona­rea cu utilaj şi materiale de producţie, lipsuri ce se datoresc atât organelor d­e conducere a întreprinderilor, cât şi Mi­nisterului. Sunt deficienţe în munca unor furnizoa­re de utilaj minier ca „Strungul”. „Unlo" care nu respectă termenele de livrare. Unele organe tehnice din întreprinderi se preocupă slab de deschiderea şi pregă­tirea din timp a abatajelor rezervă. Orga­nele tehnice ale unor întreprinderi ca Ojasca, Căpeni, Cozla nu s au pătrun­s încă de superioritatea ce o prezintă abata­jele frontale, faţă de cele învechite ca, abatajele în morişcă sau camere. Unele organe tehnice nu aplică întoc­mai dispoziţiile cu privire la protecţia muncii. In ceea ce priveşte organizarea si mobi­lzarea muncitorilor în întrecerea socia­listă, în ultimul trimestru au fost activizaţi în întreceri 47% din numă­ul total de muncitori. Totuşi din cauza lipsei de măsuri tehnico-organizatorice, din lips­a unei evidenţe zilnice a realizărilor, din cauza slabului ajutor acordat muncitorilor pentru a-şi realiza angajamentele, întrece­rea are în unele locuri caracter de cam­panie şi nu de acţiune permanentă de massă pentru realizarea planului. Unele organizaţii de partid şi sindicate nu depun o muncă susţinută pentru mobilizarea tu­turor muncitorilor, tehnicienilor pentru evidenţierea, popularizarea şi stimularea fruntaşilor în producţie şi stahanoviştilor nu duc o muncă intensă de răspândire a metodelor înaintate folosite de aceştia. O lipsă serioasă a unor conducători teh­nici şi administrativi constă în aceea că nu se ocupă îndeaproape de organizarea pro­cesului de muncă, de asigurarea locului de muncă cu materiale, de asigurarea va­­gonetelor pentru evacuarea cărbunilor din abataje şi din mină. Unii şefi de sectoare nu intră odată cu muncitorii în mină şi nu dau asistenţa teh­nică necesară bunei organizări şi desfăşu­rări a procesului de muncă în mină. Tehnica nouă n’a fost folosită în sufi­cientă măsură: astfel, nu s’au pregătit suficiente abataje frontale, se lucrează şi azi în abataje cu mică productivitate — cu abatajele cameră şi cele în morişcă. Intr’o serie de locuri nu se folosesc încă în mod raţional utilajele şi maşinile. Nu au fost extinse în măsură suficientă metodele avansate în muncă: metoda cic­lică, avansări rapide. etc Spiritul inovator al minerilor nu este suficient folosit, stimulat şi îndrumat, nu există cabinete tehnice la toate exploată­rile, iar Ministerul nu s-a preocupat sufi­cient de stimularea Inovaţiilor. Tot o lipsă serioasă economico organiza­torică este şi întârzierea introducerii gos­podăririi socialiste pe exploatări şi guri de mină, ceea ce a făcut ca unele conduceri administrative ale acestora să nu simtă răs­punderea pentru lipsurile ce le aveau şi să nu stimuleze mobilizarea întregului co­lectiv de muncitori şi tehnicieni pentru îndeplinirea planului, pentru economii şi reducerea preţului de cost. Lipsuri serioase sunt în acordarea asis­tenţei medicale. Faţă de măsurile de pre­venire a bolilor, cum sunt supraalimpt­ta­­ţia, cantinele dietetice, cura de ape mine­rale -- organele sindicale şi ale Ministe­rului Sănătăţii dovedesc o lipsă de pre­ocupare. Nu peste tot medicii îşi îndeplinesc în mod corect sarcinile lor, iar în alte părţi acordă cu foarte mare uşurinţă foi de boală, contribuind astfel la desorganizarea producţiei. O altă lipsă în acest domeniu este neres­­pectarea Decretului 73 cu privire la acor­darea gratuită a medicamentelor pentru bolnavii din spitale, unităţile sanitare re­fuzând să le elibereze medicamente, moti­vând că nu au. Toate acestea trebue să determine pe tovarăşul ministru al Sănătăţii să cerce­teze imediat şi să ia măsurile necesare pentru a crea cele mai bune condiţii sa­nitare, higienice, muncitorilor mineri. Din desbaterile consfătuirii noastre au reuşit serioase lipsuri tehnico-organizato­rice ale Ministerului Industriei Cărbunelui şi Petrolului. Ministerul nu a îndrumat, nu a sprijinit şi nu a controlat suficient întreprinderile carbonifere pentru luarea măsurilor teh­­nico-organizatorice şi­­pentru lichidarea lipsurilor constatate. O lipsă serioasă a conducerii Ministeru­lui a fost aceea că nu s-a străduit de a găsi din timp mijloacele necesare pentru lichi­darea fluctuaţiei braţelor de muncă, pen­tru întărirea disciplinei în muncă și pen­tru pregătirea temeinică a cadrelor nece­sare de muncitori, tehnicieni și ingineri. Conducerea Ministerului, preocupân­­du-se în principal de sectorul petrolifer, a lăsat în bună măsură pe planul al doi­lea sectorul carbonifer, dând dovadă astfel de o subapreciere a rolului deosebit de im­portant pe care îl are acesta — alături de sectorul petrolifer — în opera de industria­lizare socialistă a ţării. Planul Cincinal şi Planul de Electrifi­care a ţării pun sarcini deosebit de impor­tante pentru sectorul cărbunelui, a cărui producţie din ce în ce mai mare trebue să asigure desvoltarea industriei, transportu­rilor, funcţionarea uzinelor cocso-chimice şi a centralelor termo­ electrice. Pentru îndeplinirea acestor mari sar­cini conducerea partidului nostru şi gu­vernul, analizând situaţia din industria carboniferă, a elaborat un ansamblu de măsuri privind îmbunătăţirea organizării muncii, lichidarea fluctuaţiei forţei de muncă, recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri şi ridicarea nivelului de trai, material şi cultural al minerilor (Aplauze puternice). După discuţiile care au avut loc în Consfătuire aceste măsuri au fost complectate, ţinându-se seama de o serie de propuneri făcute de delegaţi. Măsurile pe care le propunem sunt: 1. Organizarea şi mecanizarea muncii Se va face mecanizarea operaţiunilor de bază în industria carboniferă. , Astfel, va trebui să se asigure mecani­zarea tăierii cărbunelui cu utilaje moderne ca : combaine, haveuze, ciocane pneuma­tice etc. precum şi mecanizarea încărcării şi transportului în abataje şi la înaintări. Aceste măsuri vor fi legate de organi­zarea şi mecanizarea transportului subte­ran. Până la sfârşitul anului acesta vor tre­bui întocmite planurile de desvoltare şi sistematizare a minelor, bazate pe intro­ducerea celei mai avansate tehnici din lume — tehnica sovietică Conducerile întreprinderilor carbonifere trebue să creeze în cel mai scurt timp con­diţiile pentru aplicarea pe scară cât mai largă a metodei de abataj frontal în locul abatajelor carieră. Lucrările miniere vor trebui organizate după graficul ciclic. Dea­semeni, conducerile exploatărilor vor tre­bui­ să asigure crearea de abataje de re­zervă utilate. 2. Ridicarea nivelului de trai In locul sistemului actual de salarizare pe categorii se va introduce un nou sistem pe funcţiuni. Salariile tarifare vor fi stabilite pe funcţiuni, în lei pe zi, şi vor cuprinde ac­tualul spor de intrare în mină Funcţiunile de bază, hotărîtoare pentru creşterea producţiei de cărbune, vor primi salarii tarifare mai ridicate decât cele ac­tuale. De exemplu ,­ un miner de la abataje frontale va primi pentru îndeplinirea nor­mei 22.12 lei pe zi, faţă de 17.75 sau 19.92, cât primeşte in prezent. Un miner la înaintări va primi deasemeni pentru rea­lizarea normei 22,12 lei pe zi, faţă de 15,68 sau 17,76 pe zi, cât primeşte în prezent. Cel mai mare salariu, de 26,32 lei pe zi, se va acorda combainiştilor şi havatorilor, pentru a se stimula însuşirea tehnicii noi de către muncitorii mineri. Astfel, minerii care trec la cele mai im­portante meserii direct productive din sub­teran vor avea salarii mai mari decât în prezent. Având în vedere condiţiile de muncă, pentru minele din bazinul Anina se vor acorda salarii mai mari decât pentru Valea Jiului, iar pentru minele de lignit —­salarii tarifare corespunzătoare condiţiilor de muncă. Pentru organizarea lucrului şi pentru conducerea brigăzilor în subteran, briga­dierii de la lucrările principale vor primi, în afară de câştigul realizat în acord, un spor de 30% la salariul tarifar, iar briga­dierii celorlalte brigăzi vor primi un spor de 15%. Sporurile se vor plăti numai pentru bri­găzile cuprinzând mai mult de 4-5 munci­tori şi cu condiţia îndeplinirii normei de producţie. Brigadierii in ale căror brigăzi toţi mun­citorii vor îndeplini normele individuale, vor primi aceste sporuri majorate cu 50%. In afară de îmbunătăţirea salariilor tari­fare, se va îmbunătăţi şi actualul sistem de acord progresiv. Pentru minerii de la lucrările de bază se va plăti tariful dublu pentru depăşirile de normă până la 10% şi tariful triplu pentru depăşirile de peste 10%, începând de la primul procent de de­păşire, în locul sistemului actual prin care se plătesc cu tariful dublu depăşirile până la 20% şi cu tariful triplu depăşirile de peste 20%. Astăzi, un miner care depăşeşte norma cu 25% primeşte 55% peste salariul ta­rifar. După noul sistem el va primi 75%. Pentru muncitorii de la lucrările auxili­are în subteran se va plăti tariful majorat cu 50% pentru depăşire de normă până la 20% şi tariful dublu pentru depăşirile de peste 20%, începând de la primul pro­cent de depăşire. Având în vedere marea importanţă pe care o prezintă trecerea abatajelor frontale la munca după graficul ciclic, se va intro­duce un sistem special de premiere colec­tivă pentru depășirea numărului de cicluri normat. Pentru premierea muncitorilor direct productivi și auxiliari de la abatajele cu front lung, ciclurile executate peste nor­mă se vor plăti dublu Repartizarea premiului colectiv se va face proporţional cu câştigul realizat, nu­mai între muncitorii care şi-au îndeplinit norma şi nu au avut absenţe nemotivate. Pentru maiştrii, inginerii şi tehnicienii de la sectoarele miniere, mină şi tröst, care prin munca lor contribue direct la creș­terea numărului de cicluri realizat la aba­taje, se va acorda un premiu egal cu 5% din salariul de bază lunar pentru fiecare ciclu realizat peste norma medie lunară. Se va introduce un nou sistem de pre­miere pentru muncitorii care lucrează în regie şi pentru ingineri, tehnicieni şi func­ţionari. Muncitorii calificaţi din subteran şi de la suprafaţa minei, care lucrează în regie, vor fi premiaţi cu până la 35% din sala­riul de bază pentru îndeplinirea planului de producţie al sectorului sau abatajului pe care îl deservesc, şi câte 3% din sala­riu pentru fiecare procent de depăşire. Personalul de conducere va fi premiat pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie pe sectorul, mina sau trestul deservit, cu condiţia realizării preţului de cost planificat şi a nedepăşirii fondului de salarii planificat. Aceste premii vor putea merge până la 50% din salariul de bază pentru îndeplini­rea planului şi până la 7% pentru fiecare procent de depăşire. Deasemeni se vor acorda premii suplimentare inginerilor şi tehnicienilor pentru îndeplinirea­ şi depă­şirea planului lucrărilor de deschidere şi pregătire, cu condiţia îndeplinirii planului de producţie de cărbuni. La minele unde se extrag cărbuni pentru cocs, inginerii şi tehnicienii vor fi pre­miaţi în plus pentru realizarea standardu­lui stabilit şi pentru reducerea sub stan­dard a conţinutului de cenuşă. Pentru a se asigura industriei carboni­fere cadre stabile se vor construi până la sfârşitul Planului Cincinal 9.000 de apar­tamente, din care 5.000 în Valea Jiului, precum şi cămine pentru 9 000 de locuri şi alte construcţii social-culturale. Locuinţele vor fi construite in apropie­rea exploatărilor carbonifere pe sistemul orăşelelor şi coloniilor muncitoreşti Pe lângă aceste locuinţe se vor construi ma­gazine alimentare, cu produse industriale, precum şi instituţii social-culturale, spor­tive şi de sănătate, cluburi, cinematografe, teatre, biblioteci, şcoli, stadioane, etc. Astfel se vor construi pentru mineri 21 de dispensare, 6 policlinici, 2 spitale, 24 de craşe şi grădiniţe, 20 de şcoli, 18 cluburi. Sfaturile populare vor repartiza mine­rilor din industria carboniferă, care nu au grădină de zarzavat pe lângă casele în care locuesc, terenurile necesare pentru a-şi face grădini de zarzavat. Se vor înfiinţa magazine speciale pen­tru aprovizionarea exclusivă a salariaţilor din industria carboniferă cu alimente şi produse industriale (aplauze). 3. Măsuri pentru recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri Pentru crearea de condiţii cât mai bune pentru muncitorii noi, care se angajează la munca în minele de cărbuni, se vor acorda acestora o serie de avantaje și anume : — acordarea de avanisuri pentru amena­jarea gospodăriei, care merg până la 1.000 lei, cu restituirea în rate lunare, timp de un an şi jumătate ; — acordarea de împrumuturi, teren gra­tuit şi materiale contra cost, pentru cei care doresc să-şi construiască o locuinţă individuală proprie ; — pentru a se da muncitorilor noi po­sibilitatea de a câştiga cel puţin sal­aiui tarifar în perioada de însuşire a meseriei şi pentru a nu păgubi pe minerii mai vechi, în ale căror echipe lucrează muncitorii mai noi, normele se vor reduce astfel : — pentru cei care se califică la locul de muncă, în prima lună cu 50% şi în a doua lună cu 25% ; — pentru absolvenţii şcolilor S.F.U. şi ai şcolilor profesionale, în prima lună cu 40%, în a doua lună cu 25% şi în a treia lună cu 10% : — muncitorii care califică muncitori noi la locul de muncă vor fi retribuiţi cu până la 250 lei pentru fiecare muncitor instruit individual, plus premii stabilite în raport cu realizarea normelor de către muncitorul instruit, premii care pot ajunge până la 150 lei. Pentru muncitorii noi care se angajează la minele de cărbuni se va introduce un contract Individual, prin care administraţia întreprinderii se va obliga să-i asigure muncitorului avantajele speciale arătate mai sus, precum şi toate drepturile de care se bucură muncitorii mineri din industria carboniferă. 4. Protecţia muncii în domeniul îmbunătăţirii tehnicii secu­rităţii se va urmări Introducerea măsurilor perfecţionate de tehnică a securităţii şi a protecţiei muncii, ca : aeraj, Iluminat, ar­mări metalice şi betoane, puncte sanitare subterane şi de suprafaţă utilate cu cele necesare (aplauze). Pentru luarea măsurilor profilactice de prevenire şi de combatere a incendiilor, exploziilor şi avariilor tehnice. Ministerul va trebui să organizeze unităţi de salvare minieră şi intervenţii rapide la toate în­treprinderile carbonifere grizutoase, pre­cum şi la întreprinderile de mare capaci­tate. Aceste unităţi trebue să fie dotate cu toate aparatele necesare, cu muncitori de calificare corespunzătoare. Pentru muncitorii minori care datorită vârstei înaintate sau bolilor profesionale sunt trecuţi la munci auxiliare, diferenţa dintre salariul anterior şi cel­ actual se va acoperi de Asigurările Sociale. Pe baza celor de mai sus va fi întoc­mită în scurtă vreme o Hotărîre a Consi­liului de Miniştri şi a Comitetului Central al partidului (aplauze puternice). Desbaterile Consfătuirii noastre au oglindit creşterea continuă a nivelului po­litic şi tehnico-profesional al minerilor noştri. Aceste desbateri ilustrează procesul de făurire a unor cadre noi, valoroase, din ce în ce mai numeroase în tara noastră. La alcătuirea Hotărîrii partidului si emer­ "(Continuare in pag 5­ a)

Next