Contemporanul, ianuarie-iunie 1953 (Anul 7, nr. 2-26)
1953-01-09 / nr. 2
2 In ajutorul celor care studiază Scurta biografie a tovarăşului Stalin Cum trebue să se desfăşoare discuţiile în cercuri asupra Capitolului VIII Cap. VIII al Scurtei biografii a tovarăşului Stalin cuprinde perioada anilor 1926—1929, perioadă în care, sub conducerea genială a tovarăşului Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, înfrângând toate piedicile puse de duşmanii interni şi externi, a trecut la înfăptuirea industrializării socialiste a ţării, la colectivizarea agriculturii, mobilizând întreg poporul muncitor.aM lupta pentru îndeplinirea primului plan cincinal. Această perioadă se termină cu anul marii cotituri pe toate fronturile construcţiei socialiste. In discuţiile purtate în jurul problemelor acestui capitol, propagandistul va căuta să se scoată în evidenţă următoarele probleme principale: — Tovarăşul Stalin, inspiratorul şi organizatorul industrializării socialiste a ţării; — lupta P.C.U.S., sub conducerea tovarăşului Stalin, pentru sdrobirea blocului troţchisto-zinovievist, agentură a imperialismului strecurată în sânul partidului ; — tovarăşul Stalin despre necesitatea colectivizării agriculturii; — demascarea şi sdrobirea de către tovarăşul Stalin a oportuniştilor de dreapta, agentură a chiaburimii în sânul partidului; — lupta tovarăşului Stalin pentru mobilizarea maselor largi în opera de construire a socialismului. Conducând discuţiile în cerc, propagandistul va urmări să se scoată în evidenţă uriaşul rol al tovarăşului Stalin în opera de industrializare socialistă a ţării, atât pe plan teoretic, cât şi în ce priveşte înfăptuirea practică a acestei măreţe opere. Noile sarcini ale construirii socialismului, care au stat în faţa ţării după terminarea perioadei de refacere a economiei naţionale, au putut fi rezolvate numai în urma politicii ferme de industrializare socialistă dusă de partidul lui Lenin şi Stalin. Lenin şi Stalin au arătat că veriga principală în opera de construire a socialismului o constitue industrializarea socialistă a ţării, dezvoltarea industriei grele, cu ramura ei principală — industria de maşini — care să asigure independenţa economică şi politică a statului socialist, care să ducă la creşterea continuă a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii. Analizând superioritatea industrializării socialiste asupra celei capitaliste, propagandistul trebue să urmărească scoaterea în evidenţă în cadrul discuţiilor a faptului că tovarăşul Stalin — demascând şi sdrobind încercările disperate ale troţkiştilor şi buhariniştilor, duşmanii poporului, de a împinge ţara sovietică pe făgaşul capitalismului — a fundamentat teoretic necesitatea industrializării socialiste, înarmând partidul şi poporul sovietic cu un program de luptă precis şi lmpede pentru industrializarea ţării, a iniţiat, organizat şi condus industrializarea socialistă a ţării sovietice. Propagandistul va trebui să scoată în evidenţă totodată faptul că tovarăşul Stalin, în ultima sa lucrare ..Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ ridicând pe o treaptă nouă învăţătura despre industrializarea socialistă, a arătat în definiţia legii fundamentale a socialismului că mijlocul prin care se realizează scopul producţiei socialiste, asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale şi culturale ale societăţii, este perfecţionarea neîncetată a producţiei pe baza tehnicii celei mai înalte. Propagandistul va căuta ca în discuţii să se sublinieze sarcinile principale, subliniate de tovarăşul Stalin, în lupta pentru industrializare , ridicarea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, întărirea disciplinei în muncă, un regim sever de economii, etc., toate acestea constituind izvoare de acumulare socialistă, valorificate prin munca plină de neţărmurit devotament şi abnegaţie pentru cauza socialismului, a maselor de milioane de oameni ai muncii. Propagandistul trebue să sublinieze importanţa acestor sarcini în condiţiile actuale ale luptei U.R.S.S. pentru crearea bazei tehnico-materiale a comunismului, aşa cum reiesee din documentele Congresului al XIX-lea al P.C.U.S. înarmate cu acest program precis şi clar al metodei şi căilor industrializării socialiste, masele muncitoare din U.R.S.S., sub conducerea partidului lui Lenin şi Stalin, au trecut la industrializarea socialistă a ţării. Investiţiile uriaşe obţinute prin acumulările socialiste, prin efortul eroic al clasei muncitoare eliberată de exploatare, au creat posibilitatea unui ritm excepţional de rapid în dezvoltarea industriei U.R.S.S., ritm necunoscut vreodată de vreo ţară capitalistă. Propagandistul trebue să exemplifice acest lucru folosind datele raportului tov. Malencov, cuvântarea tov. Beria, precum şi alte documente ale Congresului al XIX-lea al P.C.U.S. In discuţii va trebui să se scoată puternic în evidenţă rolul uriaş al tovarăşului Stalin în dezvoltarea industriei sovietice, faptul că tovarăşul Stalin a fost iniţiatorul, mobilizatorul şi conducătorul direct al acestei măreţe opere. Trebue să se arate că tovarăşul Stalin e iniţiatorul creării tuturor noilor ramuri industriale, mai înainte inexistente în Rusia ţaristă, că cele mai importante centre industriale ale U R.S.S. sunt legate de numele tovarăşului Stalin, că tovarăşul Stalin a indicat căile unei juste repartizări teritoriale a industriei în U.R.S.S. Propagandistul trebue să arate totodată că după al doilea război mondial — în condiţiile trecerii U.R.S.S. spre comunism — tovarăşul Stalin e Iniţiatorul măreţelor construcţii ale comunismului. In această privinţă propagandistul va folosi deasemenea documentele Congresului al XlX-lea în special raportul tovarăşului Saburov ţinut la Congresul al XlX-lea asupra directivelor C.C. al P.C.U.S. cu privire la cel de-al cincilea plan cincinal al U.R.S.S. Propagandistul va urmări ca în discuţie să se arate că P.C.U.S. a efectuat industrializarea socialistă a ţării în condiţiile unor presiuni turbate exercitate împotriva U.R S.S. de către imperialiştii anglo-americani — care au încercat să zădărnicească opera de industrializare a U.R.S.S. , cât şi în condiţiile ascuţirii luptei de clasă în interiorul ţării. Un rol uriaş în obţinerea victoriei industrializării socialiste a ţării l-a avut geniala politică externă stalinistă. Demascând cu perseverenţă planurile aţâţătorilor la război şi mobilizând masele cele mai largi la lupta pentru consolidarea puterii economice şi militare a ţării, politica stalinistă de pace a reuşit să întârzie deslănţuirea agresiunii pregătită de duşmani împotriva Uniunii Sovietice, să asigure menţinerea păcii necesară construirii socialismului. Propagandistul trebue să arate că odată cu uneltirile imperialiştilor , au mers mână în mână împotriva puterii sovietice şi bandele lui Troţki, Zinoviev, Buharin. Blocul troţchisto-zinovievist contrarevoluţionar, mârşavă agentură a serviciului de spionaj englez şi american, — lupta împotriva liniei generale a partidului, de industrializare socialistă a ţării. „Luase fiinţă un fel de front unic de la Chamberlain până la Troţki". Acest bloc îşi creiase în mod perfid un partid ilegal antileninist, contrarevoluţionar, care urmărea restaurarea capitalismului în U.R.S.S. Subliniind faptul că victoria politicii de industrializare socialistă a ţării nu putea fi realizată fără sdrobirea ideologică şi organizatorică a acestui bloc , propagandistul trebue să sublinieze importanţa deosebită a lucrărilor tovarăşului Stalin „Despre devierea socialdemocrată din partidul nostru" (Noembrie 1926) şi „încă odată despre devierea socialdemocrată din partidul nostru“ (Decembrie 1926). In discuţii trebue să se arate că aceste lucrări reprezintă modele clasice de intransigenţă şi principialitate bolşevică în lupta împotriva duşmanilor leninismului. Aceste lucrări au înarmat ideologiceşte partidul întărind şi mai mult unitatea lui de neclintit. In discuţiile purtate în jurul activităţii tovarăşului Stalin ca inspirator, organizator şi conducător al industrializării socialiste,propagandistul va urmări să scoată în evidenţă rolul uriaş al tovarăşului Stalin ca teoretician, care a elaborat principiile industrializării socialiste, precum şi ajutorul imens pe care această genială învăţătură stalinistă, îl constitue pentru popoarele ţărilor care construesc azi cu succes socialismul. Propagandistul va trebui să arate însemnătatea pe care o are pentru partidul nostru, învăţătura stalinistă despre industrializare, experienţa practicii construirii socialismului în U.R.S.S., să sublinieze faptul că însuşirea temeinică a genialei învăţături staliniste despre industrializare, a bogatei experienţe a P.C.U.S., ne ajută — aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — să învingem cu uşurinţă o serie de greutăţi inerente mersului înainte, ne dă siguranţa în îndeplinirea cu succes a sarcinilor construirii socialismului în patria noastră. Deasemenea propagandistul va căuta să se sublinieze în discuţii învăţămintele practice pentru membrii cercului, faptul că fiecare membru de partid, fiecare om al muncii din ţara noastră, înţelegând importanţa sarcinilor pe care le are în opera de industrializare socialistă a ţării noastre, trebue să lupte pentru creşterea productivităţii muncii, pentru reducerea preţului de cost, pentru un regim sever de economii, pentru mobilizarea rezervelor interne ale întreprinderilor, pentru întărirea disciplinei în muncă, pentru respectarea disciplinei de plan, pentru realizarea şi depăşirea planului de stat la toţi indicii, contribuind astfel la îndeplinirea planului nostru cincinal în patru ani. Propagandistul va urmări totodată ca în discuţii să se sublinieze învăţămintele care se desprind din această perioadă de luptă a tovarăşului Stalin, pentru lupta noastră împotriva tuturor duşmanilor revoluţiei, împotriva tuturor agenţilor burgheziei strecuraţi în mişcarea muncitorească. Discuţiile vor trebui să scoată în evidenţă lupta intransigentă a partidului nostru în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej , împotriva deviatorilor de dreapta, care au încercat să frâneze ritmul de industrializare socialistă a ţării. Din discuţii trebue să reiasă clar pentru fiecare membru al cercului necesitatea întăririi vigilenţei revoluţionare faţă de manifestările duşmanului de clasă, necesitatea apărării cu orice preţ a unităţii partidului , bunul cel mai de preţ al oamenilor muncii. Trecând la cea de a doua problemă — tovarăşul Stalin despre necesitatea colectivizării agriculturii, demascarea şi sdrobirea de către tovarăşul Stalin a oportuniştilor de dreapta — propagandistul va căuta ca în discuţii să se arate rolul uriaş al tovarăşului Stalin ca teoretician al transformării socialiste a agriculturii, rolul uriaş al tovarăşului Stalin ca organizator şi conducător al acestei opere. Propagandistul va urmări ca în discuţii să se scoată în evidenţă înalta principialitate cu care tovarăşul Stalin a respins în mod hotărît calea capitalistă de organizare a marii producţii în agricultură, cale pe care capitulanţii de dreapta voiau să împingă Ţara Sovietică, cale bazată pe ruinarea maselor ţărăneşti, întărirea chiaburimii, cale care urmărea înfrângerea socialismului. In discuţii trebue să se analizeze calea fundamentată de tovarăşul Stalin la Congresul al XV-lea, — pe baza indicaţiilor lui Lenin, — calea socialistă de unire a micilor gospodării ţărăneşti fărâmiţate în mari gospodării colective, bazate pe cultivarea în comun a pământului, care să poată folosi maşini agricole şi tractoare şi să aplice o tehnică nouă, superioară. Trebue să se arate că aceasta era singura cale care a putut să smulgă zecile de milioane de gospodării ţărăneşti din mizeria seculară. Deasemeni propagandistul va urmări în discuţii să se sublinieze în mod deosebit indicaţia tovarăşului Stalin că această unire trebue să se facă „treptat dar cu stăruinţă, nu prin presiune, ci prin exemplu şi convingere“. (Scurta biografie p. 95). Victoria regimului colhoznic care echivalează prin urmările sale, aşa cum se subliniază în Cursul scurt de Istorie a P.C. (b), cu Marea Revoluţie din Octombrie 1917, a dat o lovitură zdrobitoare tuturor curentelor antileniniste pe arena internaţională, a întărit încrederea proletariatului internaţional în posibilitatea de a câştiga de partea lui ţărănimea muncitoare, a arătat că învăţătura leninist-stalinistă despre colectivizare reprezintă singura cale justă care asigură transformarea socialistă a agriculturii. Sub îndrumarea şi conducerea P.C.U.S., în frunte cu tovarăşul Stalin, ţărănimea colhoznică păşeşte azi — condusă de partid — aşa cum se arată în documentele Congresului al XIX-lea, pe drumul trecerii spre comunism, pe drumul transformării treptate a muncii agricole într-o varietate a muncii industriale, pe drumul ştergerii treptate a deosebirilor esenţiale între sat şi oraş, şi a transformării treptate a proprietăţii colhoznice în proprietate a întregului popor, una din condiţiile preliminare, obligatorii trecerii de la socialism la comunism. Propagandistul va urmări să se scoată în evidenţă rolul tovarăşului Stalin în demascarea şi zdrobirea buhariniştilor, agenţii chiaburimii în partid. Trebue să se arate cum noua etapă, etapa colectivizării compacte a agriculturii, trecerea la ofensiva hotărîtoare împotriva chiaburimii , a fost însoţită de ascuţirea luptei de clasă, atât prin intensificarea rezistenţei chiaburimii faţă de politica puterii sovietice, cât şi prin acţiunile deschis antipartinice, antistatale, ale grupului Buharin-Râcov, care şi-a lepădat complet masca, apărând deschis interesele chiaburimii. In lupta cu capitulanţii de dreapta care propovăduiau teoria oportunistă a stingerii luptei de clasă, a integrării paşnice a chiaburimii în socialism — tovarăşul Stalin a dezvoltat teza cu privire la faptul că împotrivirea duşmanului de clasă va lua forme cu atât mai ascuţite cu cât îşi va pierde tot mai mult terenul de sub picioare, cu cât vor creşte succesele socialismului, că nimicirea claselor exploatatoare nu poate fi realizată decât printr’o înverşunată luptă de clasă. Propagandistul trebue să sublinieze deosebita importanţă, în obţinerea victoriei asupra grupului Buharin-Râcov, a cuvântărilor tovarăşului Stalin „Despre pericolul de dreapta în P. C. (b) al U.R.S.S.“. (Octombrie 1928) şi „Despre devierea de dreapta în P.C. (b) al U.R.S.S.“ (Aprilie 1929), prin care au fost demascaţi până la capăt oportuniştii de dreapta ca duşmani ai leninismului, agenţi ai chiaburimii în rândurile partidului. In discuţiile în jurul acestei probleme, propagandistul trebue să urmărească ca membrii cercului să tragă învăţăminte practice pentru activitatea lor, să tragă învăţăminte asupra felului în care ei trebue să lupte pentru transformarea socialistă a agriculturii în ţara noastră, pentru justa aplicare a politicii partidului la sate, aşa cum a fost ea formulată la plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1949; sprijinire pe ţărănimea săracă, strângerea alianţei cu ţărănimea mijlocaşe în vederea unei lupte neîntrerupte împotriva chiaburimii ; să tragă învăţăminte care să-i facă să lupte cu dârzenie pentru respectarea principiului liberului consimţământ al ţăranilor muncitori în formarea gospodăriilor agricole colective. Cei ce studiază Scurta biografie a tovarăşului Stalin vor trebui să înveţe din viaţa şi lupta tovarăşului Stalin cum să demaşte în permanenţă toate acţiunile duşmănoase ale chiaburilor şi cozilor lor de topor, cum să lupte pentru apărarea unităţii partidului, pentru întărirea disciplinei de partid, pentru creşterea vigilenţei revoluţionare, cum să lupte pentru lichidarea completă a urmărilor devierii de dreapta, al cărei principal exponent a fost Luca, care sprijinit de Pauker şi Georgescu, împreună cu elementele duşmane pe care le-a strecurat în aparatul de stat, a dus o activitate contrarevoluţionară, antipartinică şi antistatală, de stimulare a elementelor capitaliste de la oraşe şi sate, o politică de deservire a intereselor chiaburilor în scopul subminării orânduirii democrat-populare, în scopul restaurării capitalismului. In legătură cu cea de a treia problemă pusă în discuţie, — lupta tovarăşului Stalin pentru mobilizarea maselor largi în opera de construire a socialismului — propagandistul va urmări să se sublinieze faptul că înţeleaptă politică a partidului lui Lenin şi Stalin îndreptată spre lichidarea elementelor capitaliste şi construirea socialismului, a fost sprijinită activ de clasa muncitoare, de întreg poporul muncitor. Propagandistul va trebui să sublinieze în discuţii meritul deosebit al tovarăşului Stalin care — în această perioadă de muncă intensă pentru construirea socialismului pe toate fronturile — a arătat rolul extrem de important al femeilor muncitoare în viaţa economică, socială şi politică a ţării. Tovarăşul Stalin, apreciind în mod deosebit rezervele revoluţionare pe care le reprezintă femeile muncitoare, care n’au lipsit în tot cursul istoriei omeneşti de la nicio mişcare de eliberare, arată rolul pe care îl au femeile muncitoare — jumătate din populaţia ţării — în victoria revoluţiei proletare, însemnătatea atragerii lor în opera de construire a socialismului, a ridicării lor politice şi ideologice. Propagandistul va urmări să se sublinieze importanţa sarcinilor de a lichida influenţa mentalităţii burgheze asupra unei părţi din femeile muncitoare de la oraşe şi sate, de a le educa şi a le organiza sub steagul proletariatului, de a transforma această rezervă a clasei muncitoare într’o adevărată armată care să lupte alături de proletariat împotriva burgheziei. Tovarăşul Stalin, cu geniala lui clarviziune, a arătat în permanenţă necesitatea atragerii la înfăptuirea măreţei opere de construire a socialismului a maselor largi de oameni ai muncii, fără deosebire de sex, naţionalitate sau rasă. Tovarăşul Stalin a acordat în această perioadă o deosebită atenţie antrenării oamenilor muncii ai naţiunilor asuprite în trecut, la lupta pentru îndeplinirea sarcinilor construcţiei socialiste. Propagandistulva căuta să se sublinieze în discuţie viaţa de îndoită asuprire şi cruntă exploatare pe care o duceau în Rusia ţaristă oamenii munci, aparţinând diferitelor naţiuni, transformările revoluţionare suferite de aceste naţiuni, înflorirea lor politică, economică, culturală, în epoca puterii sovietice. In acest sens, propagandiştii şi cursanţii vor folosi cuvântarea tov. Beria la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. Datorită aplicării înţeleptei politici naţionale leninist-staliniste de către P.C.U.S. — popoarele neeuropene eliberate de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie — popoare altădată înapoiate şi asuprite — au devenit azi focare înaintate de cultură şi civilizaţie, întrecând multe din ţările capitaliste desvoltate. Propagandistul trebue să scoată în evidenţă că aplicarea acestei politici consecvente de către statul sovietic — sub conducerea tovarăşului Stalin — constitue cea mai sdrobitoare nimicire a teoriilor mincinoase cu privire la existenţa raselor superioare şi inferioare — teorii propagate azi de exponenţii statelor imperialiste în scopul subjugării popoarelor. Succesele politicii naţionale leninist-staliniste constitue azi — în condiţiile intensificării exploatării ţărilor coloniale şi dependente de către imperialismul american banditesc — un îndreptar luminos al popoarelor asuprite, în lupta lor pentru libertate, democraţie şi socialism. Din discuţiile purtate în legătură cu cea de a treia problemă, propagandistul va urmări să se sublinieze învăţămintele pe care cei care studiază viaţa şi activitatea tovarăşului Stalin, trebue să le atragă pentru activitatea lor practică, şi anume să lupte cu hotărîre împotriva concepţiei burgheze despre femeie, despre inferioritatea femeii faţă de bărbat, de a vedea în mod just, revoluţionar, calităţile creatoare ale femeilor, rezervele lor revoluţionare, pentru a face din ele acea armată activă — de care vorbeşte tovarăşul Stalin — armată care să stea alături de muncitori în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră. Deasemeni trebue să se sublinieze necesitatea luptei permanente împotriva naţionalismului şi şovinismului, necesitatea propagării şi înfăptuirii nobilelor principii ale unităţii oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate, principiul internaţionalismului proletar, a cărui piatră de încercare este dragostea faţă de U.R.S.S., ţara cea mai înaintată din lume, farul călăuzitor şi speranţa proletariatului mondial în lupta pentru socialism. In conducerea discuţiilor purtate în cerc asupra capitolului VIII, este bine să se folosească exemple şi imagini din operele literare care oglindesc perioada 1926—1929 din Istoria P.C.U.S. — ca „Poemul lui Octombrie“ de Maiacovschi (partea II-a), „Viaţa de toate zilele a Oceanului îngheţat“ de Gorbatov, „Pământ desţelenit“ de M. Şolohov, „Fii“ de M. Smirnov, filmul „Marele cetățean“. Se va folosi deasemeni şi „Albumul documentar I. V. Stalin“. Ion Simion ★ ACAD. P. CONSTANTINESCU-IAŞI: „Organizaţii de massă legale conduse de Partidul Comunist din România în anii 1932—1938“, Editura Academiei R.P.R., 156 pag., 3,50 lei. ★ N. V. GOGOL: „Serile în cătunul de lângă Dicanca“, Ediţia II-a, Editura Cartea Rusă, 128 pag., 1,57 lei. G. şi S. VASILIEV: „Apărarea Taritonului". Scenariu cinematografic. Editura Cartea Rusă, 102 pag., 2,42 lei. ★ ALEXANDRU JAR: „Marea pregătire“. E.S.P.L.A., 338 pag., 7,45 lei. LUCIA DEMETRIUS: „Premiera“. Nuvele E.S.P.L.A., 156 pag., 2,55 lei. ★ * • ': „Studii şi conferinţe cu prilejul centenarului I. L. Caragiale“. E.S.P.L.A., 328 pag., 8,00 lei. Bibliografie * * * : „Probleme ale literaturii noi din R.P.R.“. Studii literare. E.S.P.L.A., 364 pag., 6,35 lei. SILVIU PODINA: „Legea noastră cea mare“. E.S.P.L.A., 40 pag., 35 bani. ȘTEFAN GHEORGHIU: „Drumul din pădure“. Editura C.G.M., 164 pag., 2,85 lei. ★ * * *: „învăţătura lui I. P. Pavlov baza înfloririi ştiinţelor medicale“. Editura Academiei R.P.R., 356 pag., 9,25 lei. ■V. P. MOSOLOV: „Agrotehnica“. Editura de Stat., 376 pag., 18,57 lei. I. DOLMATOVSCHI : „Povestea automobilului“ Editura Cartea Rusă (Colecţia „Ştiinţă pentru toţi“). Vol. I. 152 pag., 2,04 lei. Vol. II 148 pag., 1,95 lei. I. DEPMAN: „Din istoria matematicii“. „Editura Cartea Rusă, 138 pag., 1,88 lei. Discuţia cu privire la Lexiconul Tehnic Român Dintre toate ramurile tehnicii, siderurgia este aceea care simţea în măsura cea mai mare nevoia unui ajutor mai consistent, aşteptând cu o îndreptăţită nerăbdare apariţia Lexiconului Tehnic Român. Lipsurile ştiinţei siderurgice se manifestau mai ales în ce priveşte fixarea noţiunilor de bază şi a unui vocabular tehnic precis. Apariţia Lexiconului Tehnic Român răspunde deci unei nevoi reale. Cu toate acestea nu se poate spune că Lexiconul corespunde în întregime scopului urmărit. El mai are încă multe lipsuri. Dacă ne-am ocupa de produsul principal al oţelăriei, de lingou, am vedea că în Lexicon se fac unele afirmaţii care nu pot fi admise aflăm din Lexicon că înainte de prelucrarea lingourilor, maselota se detaşează, ceea ce ar fi, desigur, ideal. Până astăzi nu s’a ajuns însă în siderurgie ca înainte de a lamina sute de mii de tone, să se taie la strung maselotele şi să se lamineze numai lingourile. Aceasta se face numai în cazuri cu totul speciale şi numai pentru cantităţi mici. In fine, tot în legătură cu lingoul, e de mirare de ce autorul, dacă a admis cuvântul lingotieră, nu a eliminat cuvântul nemţesc „bloc”. — Ar fi fost cazul ca Lexiconul să ia o poziţie hotărîtă în această privinţă şi să se decidă între o numire şi alta. Pentru a complecta seria dovezilor de necunoaştere a procedeelor de turnare, autorul capitolului respectiv ne mai învaţă că segregaţia poate fi redusă prin calmare în timpul turnării. Ori calmarea se face înainte de turnare. La cuptorul electric se face în cuptor şi încă devreme de tot, la cuptorul Martin se face o predecoxicare în cuptor şi o calmare complectă în căldare. In lingotieră se Apariţia Lexiconului Tehnic Român corespunde unei nevoi reale a tuturor celor care activează în diferitele sectoare ale ştiinţei şi tehnicii. Un domeniu important de care se ocupă Lexiconul este acela al ştiinţelor agricole care, precum se ştie, sunt direct legate de biologia generală. Or, biologia generală este câmpul unei lupte aprige între materialism și idealism; este deosebit de important pentru noi ca Lexiconul să oglindească teze juste, materialiste în problemele de biologie generală și agrobiologie. Vreau să semnalez o serie de manifestări obiectiviste şi idealiste în domeniul agrobiologiei. Ştiinţa despre ereditate se ocupă de cunoaşterea naturii organismului, a cerinţelor lui faţă de condiţiile de viaţă şi de desvoltare. Marele savant rus Timiriazev a arătat că problema fundamentală a agriculturii ştiinţifice constă în studiul cerinţelor plantelor. Lucrările teoretice şi practice ale agrobiologilor sovietici, — care servesc ca model şi agrobiologilor din ţara noastră, — sunt îndreptate spre satisfacerea acestor cerinţe, a modificării naturii plantelor. Numai prin cunoaşterea cerinţelor naturale şi a raporturilor organismelor cu mediul, avem posibilitatea de a dirija viaţa şi desvoltarea acestor organisme. Redactorii Lexiconului nu au ţinut seama de toate aceste aspecte teoretice importante atunci când au tratat noţiunea de ereditate. Explicarea termenului „ereditate” (vol. II, pag. 403) este redată astfel: „Transmiterea unor anumite caractere de la o generaţie la alta“. Această definiţie a eredităţii, pe care o găsim în Lexicon, nu diferă cu nimic de definiţia mendelo-morganistă a eredităţii. „In toate manualele şi tratatele de genetică — arată acad. T. D. Lâsenko — prin ereditate adaugă doar ceva aluminiu pentru „reglarea fierberii”. Se mai arată în Lexicon că segregaţia intracristalină poate fi redusă prin recoacere aproape de temperatura de ardere a oţelului. Probabil că autorul a vrut să spună că aceasta se poate înfăptui printr’o recoacere de omogenizare cât mai apropiată de temperatura „solidus“, ceea ce nu reiese însă din explicaţia prezentată. In ceea ce priveşte procesul însuşi de laminare, adică de prelucrarea lingourilor la laminor, Lexiconul spune: „Micşorarea secţiunii şi schimbarea structurii constitue eboşarea“. Este prima oară că se întrebuinţează o asemenea expresie în siderurgie şi acest lucru e greşit şi în fond şi în formă. Trecând la procesul însuşi de elaborare, adică la baza oţelăriei, se spune că procesul Martin este un procedeu de afinare şi elaborare. In realitate, afinarea face parte din elaborare, este o fază a procesului de elaborare. In legătură cu cuptorul Martin articolul din Lexicon susţine că fonta de adaus poate conţine până la 2,2% fosfor. Probabil că autorul confundă cuptorul Martin cu convertizorul bazic. La convertizor se poate ajunge într’adevăr până la 2,2% fosfor, însă la cuptorul Martin fix, fonta poate să conţină maximum 0,5% fosfor, limită de la care se trece la alte procedee. Deasemeni se mai susţine că la procedeul cu fier vechi se foloseşte maximum 30% fontă. Cantitatea de fontă la procedeul cu fier vechi se determină în funcţie de factori tehnici bine definiţi, în funcţie de cantitatea de oxigen adusă de încărcătură şi în funcţie de produsul urmărit. Deci această limitare precisă nu avea nici un rost. Ţin deasemeni să-mi exprim părerea mea se înţelege de obicei, numai reproducerea de către organismele vii a organismelor asemănătoare lor. O asemenea definiţie, după părerea mea, este insuficientă pentru înţelegerea fenomenelor eredităţii... Prin ereditate noi înţelegem proprietatea corpului viu de a pretinde anumite condiţii pentru viaţa sa, pentru desvoltarea sa şi de a reacţiona într’un anumit fel la diferitele condiţii în care s’ar afla”. Lexiconul Tehnic Român, prin interpretarea pe care o dă eredităţii, se situează pe poziţia idealistă a geneticii reacţionare. Desvoltarea organismului viu nu poate fi iniţiată just şi legile ei nu pot fi stabilite dacă organismul studiat împreună cu condiţiile lui de viaţă nu este privit ca o unitate dialectică indisolubilă. Concepţia metafizică retrogradă a biologiei mendelo-morganiste nu s’a strecurat în Lexicon numai la explicarea termenului „ereditate”. Ea se manifestă cu o deosebită îndrăzneală și în prezentarea articolului „genă” : „Părticica de materie vie situată în cromozom şi care dirijaiză desvoltairea organismelor manifestându-se prin apariția uneia sau a mai multor caractere”, (vol. II, pag. 825). In articolul publicat în Enciclopedia Americană (Ecyclopedia Americana, 1945) Th. Morgan arată că plasma germinativă care „constitue capitalul rasei“, este considerată ca „totalitatea genelor a căror acţiune comună este răspunzătoare de fiecare însuşire a corpului“. Comparând tezele reacţionare şi antiştiinţifice ale lui Morgan cu explicaţia pe care o găsim în Lexicon la termenul „genă”, găsim... o perfectă unitate de gândire. Trăsătura fundamentală caracteristică pentru teoria mendelist-morganistă este izolarea asupra faptului că denumirea de cuptor înalt nu corespunde deloc cu practica noastră, cu ceea ce întâlnim noi în uzina. Noi spunem furnal înalt sau pur și simplu furnal; s’a împământenit această expresie și rămâne de discutat dacă este cazul ca în Lexiconul Tehnic Român să se spună cuptor înalt, iar în viaţa uzinelor altfel. ■ Sunt deasemeni unii termeni care lipsesc cu desăvârşire , de exemplu cuvântul „raelanjor“, deşi astăzi nu se poate concepe o uzină siderurgică complexă fără acest agregat. In concluzie, m’am întrebat care a cauza greşelilor ce se, găsesc în Lexicon ? Răspunsul nu poate fi decât că greşelile se datoresc în primul rând faptului că lista colaboratorilor Lexiconului nu cuprinde numele nici unei persoane care să fi activat în domeniul siderurgiei. O vină principală o avem noi toţi tehnicienii, inginerii şi oamenii de ştiinţă care lucrăm în această ramură şi care în decurs de patru ani nu ne-am preocupat deloc de acest Lexicon precum şi colectivul de redacţie care, pot afirma categoric, nu a făcut apel la cei care aveau o bogată experienţă acumulată în domeniul siderurgiei. De aceea eu aş propune ca Lexiconul Tehnic Român care va rămâne mult timp la îndemâna tehnicienilor, să fie revizuit, iar ceea ce a apărut să fie refăcut, să fie corectat. Această muncă în plus nu poate să determine renunţarea la ideia de a avea un bun Lexicon care să constituie un ajutor pentru oamenii muncii din toate domeniile- Ing. Alex. Râu organismului de condiţiile mediului înconjurător. La temelia acestei teorii stă ideea că organismul şi fiecare celulă din acest organism este alcătuit din corpul obişnuit (somă) şi din substanţa ereditară (plasma germinativă formată din totalitatea genelor). Adevărata ştiinţă biologică, micturinismul — darwinismul creator sovietic, — ne arată însă că organismul este alcătuit numai din corpul obişnuit, că în organism şi în celule nu există nici un fel de substanţă ereditară distinctă de corpul obişnuit. Recunoaşterea concepţiei retrograde a lui Morgan, ar însemna admiterea originii mistice a caracterelor organismelor, deci admiterea tezelor teologice, creaţioniste. „Dacă nimeni nu poate influenţa substanţele dvs., genele dvs. — arăta încă din 1924 I. P. Pavlov adresându-se lui Morgan — nu ne rămâne decât să contemplăm natura şi nimic mai mult. Reese că dvs. nu aveţi un laborator, mister Morgan, ci o casă de rugăciuni. Noi dorim să intervenim activ în natură şi vom face aceasta cu toată dezaprobarea dvs. fără să ghicim în ceaşca de cafea”. Ştiinţa şi practica sovietică dărâmând concepţiile retrograde ale mendelomorganiştilor luptă pentru a cuceri natura, pentru a-i smulge darurile ei. Ştiinţa noastră agrobiologică mergând pe calea deschisă de oamenii de ştiinţă sovietici, de ţărănimea colhoznică, îşi croieşte drum nou în cunoaşterea şi supunerea naturii. Ignorând principiile de bază ale materialismului dialectic, situându-se pe poziţia idealista, mistică a pseudoştiinţei biologice apusene, Lexiconul Tehnic Român neagă posibilitatea omului de a cunoaşte legile naturii şi de a dirija manifestările ei. • furj. G. lancovi! Pentru îmbunătăţirea propagandei prin conferinţe la sate Intre diferitele mijloace de răspândire a culturii în masele largi de oameni ai muncii din ţara noastră, propaganda prin conferinţe ocupă un loc important. Numai în primele trei trimestre ale anului 1952 la căminele culturale, casele de citit, la colţurile roşii din gospodăriile colective s-au ţinut peste 853.000 conferinţe, dintre care mai mult de 446.000 în cadrul şezătorilor şi serilor culturale, fiind urmate de programe artistice. Conferinţele ţinute la sate au trezit interesul a milioane de ţărani muncitori asupra celor mai variate probleme pe care construcţia socialismului le pune în faţa oamenilor muncii din patria noastră. Propaganda prin conferinţe la sate a contribuit la lămurirea ţăranilor muncitori asupra unor probleme politice interne şi internaţionale, la răspândirea metodelor avansate de lucrare a pământului, la combaterea misticismului, la mobilizarea maselor la diferite acţiuni iniţiate de partid şi guvern. Dar cu toate succesele importante dobândite până acum, în munca de organizare a propagandei prin conferinţe la sate se mai manifestă încă numeroase lipsuri. Felul cum sunt tratate problemele în unele conferinţe elaborate pentru sate de S.R.S.C. şi Societatea „I. V. Miciurin“, dovedeşte că atunci când au fost concepute aceste conferinţe, nu s-a ţinut seama de problemele care frământă masele largi ale oamenilor muncii de la sate. In conferinţa „Alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare — baza puterii populare în R.P.R.“, nu se arată în mod limpede cum poate contribui fiecare ţăran muncitor la întărirea acestei alianţe. La multe din conferinţele ce tratează probleme de politică internaţională nu se observă că ele sunt scrise special pentru sate. Faptul că în conferinţe ca „Lupta popoarelor din întreaga lume pentru apărarea păcii“, „Situaţia internaţională“ şi altele, nu se spune nici un singur cuvânt despre contribuţia pe care o pot aduce masele de ţărani muncitori din ţara noastră la întărirea lagărului păcii, este concludent în această privinţă. Trebue spus deasemeni că aceste conferinţe sunt greu accesibile ţărănimii muncitoare datorită faptului că nu întotdeauna sunt explicate unele evenimente internaţionale la care se fac referiri, că se vorbeşte despre anumite instituţii şi organizaţii din alte ţări, care nu sunt cunoscute maselor largi din ţara noastră, fără a se da vreo lămurire în legătură cu acestea (ex. Tratatul separat de la San Francisco, „Asociaţia Quakerilor”, etc.). In general, multe conferinţe pierd din puterea de convingere şi datorită faptului că folosesc termeni tehnici şi diferite cuvinte greu de înţeles pentru cei mai mulţi ţărani muncitori (ex. forţa hidraulică, neutralizează, comprimare, febrilitate, etc.). Unele conferinţe conţin grave greşeli ştiinţifice. Ciclul de conferinţe „Apa“ elaborat de S.R.S.C. pentru sate, conţine greşeli care contravin prevederilor elementare ale agrominimului. Iată numai un exemplu în această privinţă: într’una din conferinţe se scrie: „Arătura de toamnă se face 3—4 săptămâni după desmiriştire“. In broşura Ministerului Agriculturii, „Regulile agrotehnice pentru principalele plante de cultură“ se spune însă că : „Arăturile pentru însămânţările de toamnă trebue să se facă la 2—3 săptămâni după desmiriştire...“ In faţa acestei contraziceri, ţăranul muncitor este pus în derută. Un element hotărîtor asupra eficacităţii conferinţelor este felul cum acestea sunt expuse în faţa ascultătorilor. Colectivele de conferenţiari de pe lângă căminele culturale au datoria de a prelucra conferinţele, de a exemplifica problemele tratate în acestea cu întâmplări şi fapte din viaţa satului respectiv, de a reda conţinutul conferinţelor într’un limbaj cât mai accesibil ţărănimii muncitoare. In raionul Botoşani însă conferinţele nu se actualizează şi nu se prelucrează de loc, de către conferenţiari.^ In comuna Rudari-Craiova deşi există 1! învăţători în colectivul de conferenţiari, aceştia se mulţumesc să citească în mod mecanic conferinţele la căminul cultural, fără să se preocupe de adaptarea lor la specificul local. Intr’o cuvântare ţinută în anul 1938, M. I. Kalinin îi sfătuia pe învăţători: ....atunci când abordezi o chestiune care priveşte viaţa de la sate, când vrei să lucrezi cu ţăranii, atunci trebuie să faci aşa ca munca ta să fie strâns legată de viaţă, conferinţa ta să intereseze pe oameni... Faptul că în colectivele de conferenţiari existente pe lângă unele cămine culturale nu sunt atraşi inginerii agronomi, zootehnicienii, preşedinţii, secretarii şi deputaţii sfaturilor populare, preşedinţii şi brigadierii din gospodăriile colective, fruntaşii din S.M.T. şi G.A.S., face ca de cele mai multe ori conferenţiarii să nu poată lămuri pe deplin anumite probleme de specialitate. Deasemeni trebue spus că nu pe lângă toate căminele culturale au fost alcătuite colective de conferenţiari. In comunele Cărăula şi Vârtop din regiunea Craiova şi în multe altele nu există colective de conferenţiari deşi sunt condiţii pentru crearea lor. Totodată propaganda prin conferinţe la sate mai suferă şi de alte lipsuri. Propaganda prin conferinţe la sate este coordonată şi planificată de Comitetul pentru Aşezămintele Culturale, care primeşte conferinţele elaborate de S.R.S.C., Societatea de Ştiinţe Agricole „I. V. Miciurin”, A.R.L.U.S., Crucea Roşie şi alte organizaţii de mase, le editează şi le difuzează la căminele culturale, casele de citit, colţurile roşii, etc. Se întâmplă de multe ori ca materialul pentru conferinţe trimis de Comitetul pentru Aşezămintele Culturale să ajungă la căminele culturale, colţurile roşii, casele de citit cu întârziere. Aceasta împiedică respectarea programelor fixate şi nu lasă timp suficient pentru prelucrarea temeinică a conferinţelor. Aceste întârzieri se datoresc pe deo parte faptului că S.R.S.C. şi Societatea „I. V. Miciurin“ nu respectă termenele fixate pentru predarea conferinţelor. Conferinţa „Dreptul la vot, universal, egal, direct şi secret“, de pildă, care a fost cerută de Comitetul pentru Aşezămintele Culturale, Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii pentru data de 18 August 1952 a fost predată de S.R.S.C. abia la 14 Octombrie 1952, fapt care a făcut ca această conferinţă să ajungă la multe cămine culturale cu întârziere. Pe de altă parte, întârzierile conferinţelor sunt provocate şi de unele organe de difuzare ale Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor prin intermediul cărora conferinţele sunt trimise la unităţile culturale. Datorită acestui fapt, conferinţa „Forţele armate ale R.P.R.“ în loc să ajungă în comuna Ivănuş înainte de 1 Octombrie 1952, a ajuns după 1 Noembrie 1952. De multe ori se întâmplă ca planurile de conferinţe să nu fie respectate, la căminele culturale să se ţină şi alte conferinţe decât cele programate sau să se ţină în aceiaşi zi mai multe conferinţe. Lucrul acesta se întâmplă deoarece nu există o strânsă colaborare între forurile locale ale organizaţiilor de masă şi între secţiile culturale ale sfaturilor populare regionale şi raionale în privinţa organizării propagandei prin conferinţe la sate. Multe din forurile locale ale organizaţiilor de mase trimit conferenţiari la sate, fără a ţine seama de planul de conferinţe, fără a anunţa secţiile culturale. Din această cauză, la căminul cultural din comuna Horia (Roman) în aceiaşi duminică s-au prezentat şase conferenţiari, iar la căminul cultural din comuna Câmpeni, regiunea Stalin, şapte. Asemenea situaţii se întâlnesc în mod frecvent în mai toate regiunile ţării. Lipsurile care se manifestă în organizarea propagandei prin conferinţe la sate cer imperios luarea unor măsuri urgente. Sfaturile populare, îndrumate de organizaţiile de partid, trebue să lichideze odată pentru totdeauna cu subaprecierea acestei importante verigi a muncii de propagandă şi agitaţie, a acestui mijloc eficace de culturalizare şi atragere pe drumul colectivizării a maselor largi ale ţărănimii muncitoare. Comitetul pentru Aşezămintele Culturale va trebui să ia măsuri pentru a trimite conferinţe care să trateze problemele pe înţelesul ţăranilor muncitori, să ia măsuri de planificare şi difuzare la vreme a acestor conferinţe, pentru ca ele să poată ajunge la instituţiile culturale de masă cel puţin cu câteva zile înainte de data când sunt programate. Este deasemeni necesar ca secţiile culturale ale sfaturilor populare regionale şi raionale, îndrumate de comitetele regionale şi raionale de partid, să ia măsuri pentru crearea de colective de conferenţiari la raioane, din care să facă parte activişti din cei mai bine pregătiţi ai sfaturilor populare, ai organizaţiilor de masă, conferenţiari ai S.R.S.C. etc., în vederea asigurării adaptării conferinţelor la specificul local. Pentru a îmbunătăţi propaganda prin conferinţe la sate, această activitate trebue coordonată pe baza unui plan unic pe raion. Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor este chemat să ia măsuri urgente pentru lichidarea lipsurilor existente în activitatea organelor sale de difuzare. S.R.S.C. precum şi societatea „I. V. Miciurin“ sunt chemate să acorde o atenţie sporită muncii de elaborare a conferinţelor pentru sate, să aibă în permanenţă în vedere faptul că munca de propagandă prin conferinţe la sate este o muncă politică de o importanţă covârşitoare. Intelectualii satelor, activiştii de partid, ai organizaţiilor de masă şi activiştii instituţiilor culturale de la sate, au datoria de cinste de a î şi da contribuţia la îmbunătăţirea muncii de propagandă prin conferinţe la sate, verigă însemnată a luptei pentru înfăptuirea revoluţiei culturale în ţara noastră, pentru atragerea maselor de țărani muncitori la bătălia al cărei scop este îndeplinirea planului cincinal în patru ani. I. Mihai H. Guliman