Contemporanul, ianuarie-iunie 1953 (Anul 7, nr. 2-26)

1953-01-09 / nr. 2

2 In ajutorul celor care studiază Scurta biografie a tovarăşului Stalin Cum trebue să se desfăşoare discuţiile în cercuri asupra Capitolului VIII Cap. VIII al Scurtei biografii a tovarăşului Stalin cuprinde perioada anilor 1926—1929, pe­rioadă în care, sub conducerea genială a tova­răşului Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, înfrângând toate piedicile puse de duşmanii interni şi externi, a trecut la înfăp­tuirea industrializării socialiste a ţării, la co­lectivizarea agriculturii, mobilizând întreg po­porul muncitor­­.aM lupta pentru îndeplinirea primului plan cincinal. Această perioadă se termină cu anul marii cotituri pe toate fron­turile construcţiei socialiste. In discuţiile purtate în jurul problemelor a­­cestui capitol, propagandistul va căuta să se scoată în evidenţă următoarele probleme prin­cipale: — Tovarăşul Stalin, inspiratorul şi or­ganizatorul industrializării socialiste a ţării; — lupta P.C.U.S., sub conducerea tovarăşului Stalin, pentru sdrobirea blocului troţchisto-zi­­novievist, agentură a imperialismului strecu­rată în sânul partidului ; — tovarăşul Stalin despre necesitatea colectivizării agriculturii; — demascarea şi sdrobirea de către tovarăşul Stalin a oportuniştilor de dreapta, agentură a chiaburimii în sânul partidului; — lupta tova­răşului Stalin pentru mobilizarea maselor largi în opera de construire a socialismu­lui. Conducând discuţiile în cerc, propagandis­tul va urmări să se scoată în evidenţă uriaşul rol al tovarăşului Stalin în opera de indus­trializare socialistă a ţării, atât pe plan teo­retic, cât şi în ce priveşte înfăptuirea practică a acestei măreţe opere. Noile sarcini ale construirii socialismului, care au stat în faţa ţării după terminarea pe­rioadei de refacere a economiei naţionale, au putut fi rezolvate numai în urma politicii fer­me de industrializare socialistă dusă de parti­dul lui Lenin şi Stalin. Lenin şi Stalin au arătat că veriga principală în opera de construire a socialismului o constitue industrializarea so­cialistă a ţării, dezvoltarea industriei grele, cu ramura ei principală — industria de maşini — care să asigure independenţa economică şi politică a statului socialist, care să ducă la creşterea continuă a nivelului material şi cul­tural al oamenilor muncii. Analizând superioritatea industrializării so­cialiste asupra celei capitaliste, propagandistul trebue să urmărească scoaterea în evidenţă în cadrul discuţiilor a faptului că tovarăşul Stalin — demascând şi sdrobind încercările disperate ale troţkiştilor şi buhariniştilor, duşmanii po­porului, de a împinge ţara sovietică pe făga­şul capitalismului — a fundamentat teoretic necesitatea industrializării socialiste, înar­mând partidul şi poporul sovietic cu un pro­gram de luptă precis şi lmpede pentru indus­trializarea ţării, a iniţiat, organizat şi condus industrializarea socialistă a ţării sovietice. Propagandistul va trebui să scoată în evi­denţă totodată faptul că tovarăşul Stalin, în ultima sa lucrare ..Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ ridicând pe o treap­tă nouă învăţătura despre industrializarea so­cialistă, a arătat în definiţia legii fundamen­tale a socialismului că mijlocul prin care se realizează scopul producţiei socialiste, asigura­rea satisfacerii maximale a nevoilor materiale şi culturale ale societăţii, este perfecţionarea neîncetată a producţiei pe baza tehnicii celei mai înalte. Propagandistul va căuta ca în discuţii să se sublinieze sarcinile principale, subliniate de tovarăşul Stalin, în lupta pentru industrializa­re , ridicarea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, întărirea disciplinei în mun­că, un regim sever de economii, etc., toate a­­cestea constituind izvoare de acumulare so­cialistă, valorificate prin munca plină de ne­ţărmurit devotament şi abnegaţie pentru cau­za socialismului, a maselor de milioane de oameni ai muncii. Propagandistul trebue să sublinieze importanţa acestor sarcini în condi­ţiile actuale ale luptei U.R.S.S. pentru crea­rea bazei tehnico-materiale a comunismului, aşa cum reies­e­e din documentele Congresu­lui al XIX-lea al P.C.U.S. înarmate cu acest program precis şi clar al metodei şi căilor industrializării socialiste, masele muncitoare din U.R.S.S., sub conduce­rea partidului lui Lenin şi Stalin, au trecut la industrializarea socialistă a ţării. Investiţiile uriaşe obţinute prin acumulările socialiste, prin efortul eroic al clasei muncitoare elibe­rată de exploatare, au creat posibilitatea unui ritm excepţional de rapid în dezvoltarea in­dustriei U.R.S.S., ritm necunoscut vreodată de vreo ţară capitalistă. Propagandistul tre­bue să exemplifice acest lucru folosind datele raportului tov. Malencov, cuvântarea tov. Beria, precum şi alte documente ale Congre­sului al XIX-lea al P.C.U.S. In discuţii va trebui să se scoată puternic în evidenţă rolul uriaş al tovarăşului Stalin în dezvoltarea industriei sovietice, faptul că tovarăşul Stalin a fost iniţiatorul, mobi­lizatorul şi conducătorul direct al acestei măreţe opere. Trebue să se arate că tovarăşul Stalin e iniţiatorul creării tuturor noilor ra­muri industriale, mai înainte inexistente în Rusia ţaristă, că cele mai importante centre industriale ale U R.S.S. sunt legate de numele tovarăşului Stalin, că tovarăşul Stalin a indi­cat căile unei juste repartizări teritoriale a industriei în U.R.S.S. Propagandistul trebue să arate totodată că după al doilea război mondial — în condiţiile trecerii U.R.S.S. spre comunism — tovarăşul Stalin e Iniţiatorul mă­reţelor construcţii ale comunismului. In această privinţă propagandistul va folosi dea­­semenea documentele Congresului al XlX-lea în special raportul tovarăşului Saburov ţinut la Congresul al XlX-lea asupra directivelor C.C. al P.C.U.S. cu privire la cel de-al cinci­lea plan cincinal al U.R.S.S. Propagandistul va urmări ca în discuţie să se arate că P.C.U.S. a efectuat industrializa­rea socialistă a ţării în condiţiile unor pre­siuni turbate exercitate împotriva U.R S.S. de către imperialiştii anglo-americani — care au încercat să zădărnicească opera de indus­trializare a U.R.S.S. , cât şi în condiţiile ascuţirii luptei de clasă în interiorul ţării. Un rol uriaş­­ în obţinerea victoriei in­dustrializării socialiste a ţării l-a avut ge­niala politică externă stalinistă. Demascând cu perseverenţă planurile aţâţătorilor la răz­boi şi mobilizând masele cele mai largi la lupta pentru consolidarea puterii economice şi militare a ţării, politica stalinistă de pace a reuşit să întârzie deslănţuirea agresiunii pregătită de duşmani împotriva Uniunii So­vietice, să asigure menţinerea păcii necesară construirii socialismului. Propagandistul trebue să arate că odată cu uneltirile imperialiştilor , au mers mână în mână împotriva puterii sovietice şi ban­dele lui Troţki, Zinoviev, Buharin. Blocul troţchisto-zinovievist contrarevoluţionar, mâr­şavă agentură a serviciului de spionaj englez şi american, — lupta împotriva liniei generale a partidului, de industrializare socialistă a ţării. „Luase fiinţă un fel de front unic de la Chamberlain până la­ Troţki". Acest bloc îşi creiase în mod perfid un partid ilegal antile­ninist, contrarevoluţionar, care urmărea res­taurarea capitalismului în U.R.S.S. Subliniind faptul că victoria politicii de in­dustrializare socialistă a ţării nu putea fi rea­lizată fără sdrobirea ideologică şi organizato­rică a acestui bloc , propagandistul trebue să sublinieze importanţa deosebită a lucrărilor tovarăşului Stalin „Despre devierea social­­democrată din partidul nostru" (Noembrie 1926) şi „încă odată despre devierea social­­democrată din partidul nostru“ (Decembrie 1926). In discuţii trebue să se arate că aceste lucrări reprezintă modele clasice de intransi­genţă şi principialitate bolşevică în lupta îm­potriva duşmanilor leninismului. Aceste lu­crări au înarmat ideologiceşte partidul întă­rind şi mai mult unitatea lui de neclintit. In discuţiile purtate în jurul activităţii tova­răşului Stalin ca inspirator, organizator şi conducător al industrializării socialiste,­propa­gandistul va urmări să scoată în evidenţă ro­lul uriaş al tovarăşului Stalin ca teoretician,­ care a elaborat principiile industrializării so­cialiste, precum şi ajutorul imens pe care a­­ceastă genială învăţătură stalinistă, îl consti­tue pentru popoarele ţărilor care construesc azi cu succes socialismul. Propagandistul va trebui să arate însemnă­tatea pe care o are pentru partidul nostru, învăţătura stalinistă despre industrializare, experienţa practicii construirii socialismului în U.R.S.S., să sublinieze faptul că însuşirea temeinică a genialei învăţături staliniste des­pre industrializare, a bogatei experienţe a P.C.U.S., ne ajută — aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — să în­vingem cu uşurinţă o serie de greutăţi ineren­te mersului înainte, ne dă siguranţa în înde­plinirea cu succes a sarcinilor construirii so­cialismului în patria noastră. Deasemenea pro­pagandistul va căuta să se sublinieze în dis­cuţii învăţămintele practice pentru membrii cercului, faptul că fiecare membru de partid, fiecare om al muncii din ţara noastră, înţele­gând importanţa sarcinilor pe care le are în opera de industrializare socialistă a ţării noa­stre, trebue să lupte pentru creşterea produc­tivităţii muncii, pentru reducerea preţului de cost, pentru un regim sever de economii, pen­tru mobilizarea rezervelor interne ale între­prinderilor, pentru întărirea disciplinei în muncă, pentru respectarea disciplinei de plan, pentru realizarea şi depăşirea planului de stat la toţi indicii, contribuind astfel la îndeplinirea planului nostru cincinal în patru ani. Propagandistul va urmări tot­odată ca în discuţii să se sublinieze în­văţămintele care se desprind din această perioadă de luptă a tovarăşului Stalin, pen­tru lupta noastră împotriva tuturor duşma­nilor revoluţiei, împotriva tuturor agenţilor burgheziei strecuraţi în mişcarea muncito­rească. Discuţiile vor trebui să scoată în evi­denţă lupta intransigentă a partidului nostru în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej , împotriva deviatorilor de dreapta, care au în­cercat să frâneze ritmul de industrializare socialistă a ţării. Din discuţii trebue să reiasă clar pentru fiecare membru al cercului nece­sitatea întăririi vigilenţei revoluţionare faţă de manifestările duşmanului de clasă, necesi­tatea apărării cu orice preţ a unităţii parti­dului , bunul cel mai de preţ al oamenilor muncii. Trecând la cea de a doua problemă — tova­răşul Stalin despre necesitatea colectivizării agriculturii, demascarea şi sdrobirea de către tovarăşul Stalin a oportuniştilor de dreapta — propagandistul va căuta ca în discuţii să se arate rolul uriaş al tovarăşului Stalin ca teo­retician al transformării socialiste a agricul­turii, rolul uriaş al tovarăşului Stalin ca orga­nizator şi conducător al acestei opere. Propagandistul va urmări ca în discuţii să se scoată în evidenţă înalta principialitate cu care tovarăşul Stalin a respins în mod hotă­­rît calea capitalistă de organizare a marii pro­ducţii în agricultură, cale pe care capitulanţii de dreapta voiau să împingă Ţara Sovietică, cale bazată pe ruinarea maselor ţărăneşti, întărirea chiaburimii, cale care urmărea înfrângerea socialismului. In discuţii tre­bue să se analizeze calea fundamentată de tovarăşul Stalin la Congresul al XV-lea, — pe baza indicaţiilor lui Lenin, — calea socialistă de unire a micilor gospodării ţărăneşti fărâmiţate în mari gospodării colec­tive, bazate pe cultivarea în comun a pămân­tului, care să poată folosi maşini agricole şi tractoare şi să aplice o tehnică nouă, supe­rioară. Trebue să se arate că aceasta era sin­gura cale care a putut să smulgă zecile de mi­lioane de gospodării ţărăneşti din mizeria se­culară. Deasemeni propagandistul va urmări în discuţii să se sublinieze în mod deosebit in­dicaţia tovarăşului Stalin că această unire trebue să se facă „treptat dar cu stăruinţă, nu prin presiune, ci prin exemplu şi convin­gere“. (Scurta biografie p. 95). Victoria regimului colhoznic care echivalează prin urmările sale, aşa cum se subliniază în Cursul scurt de Istorie a P.C. (b), cu Marea Revoluţie din Octombrie 1917, a dat o lovitu­ră zdrobitoare tuturor curentelor antileniniste pe arena internaţională, a întărit încrederea proletariatului internaţional în posibilitatea de a câştiga de partea lui ţărănimea muncitoare, a arătat că învăţătura leninist-stalinistă despre colectivizare reprezintă singura cale justă care asigură transformarea socialistă a agriculturii. Sub îndrumarea şi conducerea P.C.U.S., în frunte cu tovarăşul Stalin, ţărănimea colhoz­nică păşeşte azi — condusă de partid — aşa cum se arată în documentele Congresului al XIX-lea, pe drumul trecerii spre comunism, pe drumul transformării treptate a muncii agri­cole într-o varietate a muncii industriale, pe drumul ştergerii treptate a deosebirilor esen­ţiale între sat şi oraş, şi a transformării trep­tate a proprietăţii colhoznice în proprietate a întregului popor, una din condiţiile prelimina­re, obligatorii trecerii­ de la socialism la comu­nism. Propagandistul va urmări să se scoată în evidenţă rolul tovarăşului Stalin în demasca­rea şi zdrobirea buhariniştilor, agenţii chia­burimii în partid. Trebue să se arate cum noua etapă, etapa colectivizării compacte a agri­culturii, trecerea la ofensiva hotărîtoare îm­potriva chiaburimii , a fost însoţită de ascuţirea luptei de clasă, atât prin inten­sificarea rezistenţei chiaburimii faţă de po­litica puterii sovietice, cât şi prin acţiunile deschis antipartinice, antistatale, ale grupu­lui Buharin-Râcov, care şi-a lepădat complet masca, apărând deschis interesele chiaburimii. In lupta cu capitulanţii de dreapta care pro­­povăduiau teoria oportunistă a stingerii luptei de clasă, a integrării paşnice a chiaburimii în socialism — tovarăşul Stalin a dezvoltat teza cu privire la faptul că împotrivirea duşmanu­lui de clasă va lua forme cu atât mai ascuţite cu cât îşi va pierde tot mai mult terenul de sub picioare, cu cât vor creşte succesele so­cialismului, că nimicirea claselor exploatatoare nu poate fi realizată decât printr’o înverşu­nată luptă de clasă. Propagandistul trebue să sublinieze deose­bita importanţă, în obţinerea victoriei asupra grupului Buharin-Râcov, a cuvântărilor tova­răşului Stalin „Despre pericolul de dreapta în P. C. (b) al U.R.S.S.“. (Octombrie 1928) şi „Despre devierea de dreapta în P.C. (b) al U.R.S.S.“ (Aprilie 1929), prin care au fost demascaţi până la capăt oportuniştii de dreap­ta ca duşmani ai leninismului, agenţi ai chia­burimii în rândurile partidului. In discuţiile în jurul acestei probleme, pro­pagandistul trebue să urmărească ca membrii cercului să tragă învăţăminte practice pentru activitatea lor, să tragă învăţăminte asupra felului în care ei trebue să lupte pentru transformarea socialistă a agriculturii în ţara noastră, pentru justa aplicare a politicii partidului la sate, aşa cum a fost ea formu­lată la plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1949; sprijinire pe ţărănimea săracă, strângerea alianţei cu ţărănimea mijlocaşe în vederea unei lupte neîntrerupte împotriva chiaburimii ; să tragă învăţăminte care să-i facă să lupte cu dârzenie pentru respectarea principiului liberului consimţământ al ţăranilor muncitori în formarea gospodăriilor agricole colective. Cei ce studiază Scurta biografie a tovarăşului Stalin vor trebui să înveţe din viaţa şi lupta tovarăşului Stalin cum să de­maşte în permanenţă toate acţiunile duş­mănoase ale­ chiaburilor şi cozilor lor de topor, cum să lupte pentru apărarea unităţii parti­dului, pentru întărirea disciplinei de partid, pentru creşterea vigilenţei revoluţionare, cum să lupte pentru lichidarea completă a urmări­lor devierii de dreapta, al cărei principal ex­ponent a fost Luca, care sprijinit de Pauker şi Georgescu, împreună cu elementele duşmane pe care le-a strecurat în aparatul de stat, a dus o activitate contrarevoluţionară, anti­partinică şi antistatală, de stimulare a ele­mentelor capitaliste de la oraşe şi sate, o po­litică de deservire a intereselor chiaburilor în scopul subminării orânduirii democrat-popu­­lare, în scopul restaurării capitalismului. In legătură cu cea de a treia problemă pusă în discuţie, — lupta tovarăşului Stalin pen­tru mobilizarea maselor largi în opera de con­struire a socialismului — propagandistul va urmări să se sublinieze faptul că înţeleaptă politică a partidului lui Lenin şi Stalin îndrep­tată spre lichidarea elementelor capitaliste şi construirea socialismului, a fost sprijinită ac­tiv de clasa muncitoare, de întreg poporul muncitor. Propagandistul va trebui să sublinieze în discuţii meritul deosebit al tovarăşului Stalin care — în această perioadă de muncă inten­să pentru construirea socialismului pe toate fronturile — a arătat rolul extrem de impor­tant al femeilor muncitoare în viaţa economi­că, socială şi politică a ţării. Tovarăşul Stalin, apreciind în mod deosebit rezervele revolu­ţionare pe care le reprezintă femeile munci­toare, care n’au lipsit în tot cursul istoriei omeneşti de la nicio mişcare de eliberare, arată rolul pe care îl au femeile muncitoare — ju­mătate din populaţia ţării — în victoria revo­luţiei proletare, însemnătatea atragerii lor în opera de construire a socialismului, a ridică­rii lor politice şi ideologice. Propagandistul va urmări să se sublinieze importanţa sarci­nilor de a lichida influenţa mentalităţii bur­gheze asupra unei părţi din femeile munci­toare de la oraşe şi sate, de a le educa şi a le organiza sub steagul proletariatului, de a transforma această rezervă a clasei munci­toare într’o adevărată armată care să lupte alături de proletariat împotriva burgheziei. Tovarăşul Stalin, cu geniala lui clarviziune, a arătat în permanenţă necesitatea atragerii la înfăptuirea măreţei opere de construire a socialismului a maselor largi de oameni ai muncii, fără deosebire de sex, naţionalitate sau rasă. Tovarăşul Stalin a acordat în a­­ceastă perioadă o deosebită atenţie antrenării oamenilor muncii ai naţiunilor asuprite în trecut, la lupta pentru îndeplinirea sarcini­lor construcţiei socialiste. Propagandistul­­va căuta să se sublinieze în discuţie viaţa de în­doită asuprire şi cruntă exploatare pe care o duceau în Rusia ţaristă oamenii munci, apar­ţinând diferitelor naţiuni, transformările revoluţionare suferite de aceste naţiuni, înflo­rirea lor politică, economică, culturală, în e­­poca puterii sovietice. In acest sens, propagan­diştii şi cursanţii vor folosi cuvântarea tov. Beria la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S. Datorită aplicării înţeleptei politici naţio­nale leninist-staliniste de către P.C.U.S. — popoarele neeuropene eliberate de Marea Re­voluţie Socialistă din Octombrie — popoare altădată înapoiate şi asuprite — au devenit azi focare înaintate de cultură şi civilizaţie, întrecând multe din ţările capitaliste desvolta­­te. Propagandistul trebue să scoată în eviden­ţă că aplicarea acestei politici consecvente de către statul sovietic — sub conducerea tovară­şului Stalin — constitue cea mai sdrobitoare nimicire a teoriilor mincinoase cu privire la existenţa raselor superioare şi inferioare — teorii propagate azi de exponenţii statelor imperialiste în scopul subjugării popoarelor. Succesele politicii naţionale leninist-stali­niste constitue azi — în condiţiile intensifi­cării exploatării ţărilor coloniale şi dependente de către imperialismul american banditesc — un îndreptar luminos al popoarelor asuprite, în lupta lor pentru libertate, democraţie şi so­cialism. Din discuţiile purtate în legătură cu cea de a treia problemă, propagandistul va urmări să se sublinieze învăţămintele pe care cei care studiază viaţa şi activitatea tovarăşului Stalin, trebue să le atragă pentru activitatea lor prac­tică, şi anume să lupte cu hotărîre împotriva concepţiei burgheze despre femeie, despre in­ferioritatea femeii faţă de bărbat, de a vedea în mod just, revoluţionar, calităţile creatoare ale femeilor, rezervele lor revoluţionare, pen­tru a face din ele acea armată activă — de care vorbeşte tovarăşul Stalin — armată care să stea alături de muncitori în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră. De­asemeni trebue să se sublinieze necesitatea luptei permanente împotriva naţionalismului şi şovinismului, necesitatea propagării şi înfăp­tuirii nobilelor principii ale unităţii oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate, principiul internaţionalismului proletar, a cărui piatră de încercare este dragostea faţă de U.R.S.S., ţara cea mai înaintată din lume, farul călăuzi­tor şi speranţa proletariatului mondial în lupta pentru socialism. In conducerea discuţiilor purtate în cerc a­­supra capitolului VIII, este bine să se folo­sească exemple şi imagini din operele literare care oglindesc perioada 1926—1929 din Istoria P.C.U.S. — ca „Poemul lui Octombrie“ de Maiacovschi (partea II-a), „Viaţa de toate zilele a Oceanului îngheţat“ de Gorbatov, „Pământ desţelenit“ de M. Şolohov, „Fii“ de M. Smirnov, filmul „Marele cetățean“. Se va folosi deasemeni şi „Albumul documentar I. V. Stalin“. Ion Simion ★ ACAD. P. CONSTANTINESCU-IAŞI: „Or­ganizaţii de massă legale conduse de Partidul Comunist din România în anii 1932—1938“, Editura Academiei R.P.R., 156 pag., 3,50 lei. ★ N. V. GOGOL: „Serile în cătunul de lân­gă Dicanca“, Ediţia II-a, Editura Cartea Rusă, 128 pag., 1,57 lei. G. şi S. VASILIEV: „Apărarea Taritonu­­lui". Scenariu cinematografic. Editura Cartea Rusă, 102 pag., 2,42 lei. ★ ALEXANDRU JAR: „Marea pregătire“. E.S.P.L.A., 338 pag., 7,45 lei. LUCIA DEMETRIUS: „Premiera“. Nuvele E.S.P.L.A., 156 pag., 2,55 lei. ★ * • ': „Studii şi conferinţe cu prilejul cen­tenarului I. L. Caragiale“. E.S.P.L.A., 328 pag., 8,00 lei. Bibliografie * * * : „Probleme ale literaturii noi din R.P.R.“. Studii literare. E.S.P.L.A., 364 pag., 6,35 lei. SILVIU PODINA: „Legea noastră cea mare“. E.S.P.L.A., 40 pag., 35 bani. ȘTEFAN GHEORGHIU: „Drumul din pă­dure“. Editura C.G.M., 164 pag., 2,85 lei. ★ * * *: „învăţătura lui I. P. Pavlov baza înfloririi ştiinţelor medicale“. Editura Aca­demiei R.P.R., 356 pag., 9,25 lei. ■V. P. MOSOLOV: „Agrotehnica“. Editura de Stat., 376 pag., 18,57 lei. I. DOLMATOVSCHI : „Povestea automobi­lului“ Editura Cartea Rusă (Colecţia „Ştiinţă pentru toţi“). Vol. I. 152 pag., 2,04 lei. Vol. II 148 pag., 1,95 lei. I. DEPMAN: „Din istoria matematicii“. „Editura Cartea Rusă, 138 pag., 1,88 lei. Discuţia cu privire la Lexiconul Tehnic Român Dintre toate ramurile tehnicii, siderurgia este aceea care simţea în măsura cea mai mare nevoia unui ajutor mai consistent, aşteptând cu o îndreptăţită nerăbdare apa­riţia Lexiconului Tehnic Român. Lipsurile ştiinţei siderurgice se manifestau mai ales în ce priveşte fixarea noţiunilor de bază şi a unui vocabular tehnic precis. Apariţia Lexi­conului Tehnic Român răspunde deci unei nevoi reale. Cu toate acestea nu se poate spune că Lexiconul corespunde în întregime scopului urmărit. El mai are încă multe lip­suri. Dacă ne-am ocupa de produsul principal al oţelăriei, de lingou, am vedea că în Lexi­con se fac unele afirmaţii care nu pot fi admise aflăm din Lexicon că înainte de pre­lucrarea lingo­urilor, maselota se detaşează, ceea ce ar fi, desigur, ideal. Până astăzi nu s’a ajuns însă în siderurgie ca înainte de a lamina sute de mii de tone, să se taie la strung maselotele şi să se lamineze numai lingourile. Aceasta se face nu­mai în cazuri cu totul speciale şi numai pentru cantităţi mici. In fine, tot în legătură cu lingoul, e de mirare de ce autorul, dacă a admis cuvântul lingotieră, nu a eliminat cu­vântul nemţesc „bloc”. — Ar fi fost cazul ca Lexiconul să ia o poziţie hotărîtă în această privinţă şi să se decidă între o numire şi alta. Pentru a complecta seria dovezilor de necu­noaştere a procedeelor de turnare, autorul capitolului respectiv ne mai învaţă că segre­gaţia poate fi redusă prin calmare în timpul turnării. Ori calmarea se face înainte de tur­nare. La cuptorul electric se face în cuptor şi încă devreme de tot, la cuptorul Martin se face o predecoxicare în cuptor şi o cal­mare complectă în căldare. In lingotieră se Apariţia Lexiconului Tehnic Român cores­punde unei nevoi reale a tuturor celor care activează în diferitele sectoare ale ştiinţei şi tehnicii. Un domeniu important de care se ocupă Lexiconul este acela al ştiinţelor agricole care, precum se ştie, sunt direct legate de biologia generală. Or, biologia generală este câmpul unei lupte aprige între materialism și idea­lism; este deosebit de important pentru noi ca Lexiconul să oglindească teze juste, ma­terialiste în problemele de biologie generală și agrobiologie. Vreau să semnalez o serie de manifestări obiectiviste şi idealiste în domeniul agrobio­­logiei. Ştiinţa despre ereditate se ocupă de cu­noaşterea naturii organismului, a cerinţelor lui faţă de condiţiile de viaţă şi de des­­voltare. Marele savant rus Timiriazev a arătat că problema fundamentală a agricul­turii ştiinţifice constă în studiul cerinţelor plantelor. Lucrările teoretice şi practice ale agrobiologilor sovietici, — care servesc ca model şi agrobiologilor din ţara noastră, — sunt îndreptate spre satisfacerea acestor ce­rinţe, a modificării naturii plantelor. Numai prin cunoaşterea cerinţelor naturale şi a ra­porturilor organismelor cu mediul, avem po­sibilitatea de a dirija viaţa şi desvoltarea acestor organisme. Redactorii Lexiconului nu au ţinut seama de toate aceste aspecte teoretice importante atunci când au tratat noţiunea de ereditate. Explicarea termenului „ereditate” (vol. II, pag. 403) este redată astfel: „Transmiterea unor anumite caractere de la o generaţie la alta“. Această definiţie a eredităţii, pe care o găsim în Lexicon, nu diferă cu nimic de definiţia mendelo-morganistă a eredităţii. „In toate manualele şi tratatele de genetică — arată acad. T. D. Lâsenko — prin ereditate adaugă doar ceva aluminiu pentru „regla­rea fierberii”. Se mai arată în Lexicon că segregaţia intracristalină poate fi redusă prin recoacere aproape de temperatura de ardere a oţelului. Probabil că autorul a vrut să spună că aceasta se poate înfăptui printr’o recoacere de omogenizare cât mai apropiată de temperatura „solidus“, ceea ce nu reiese însă din explicaţia prezentată. In ceea ce priveşte procesul însuşi de la­minare, adică de prelucrarea lingourilor la laminor, Lexiconul spune: „Micşorarea sec­ţiunii şi schimbarea structurii constitue ebo­­şarea“. Este prima oară că se întrebuinţează o asemenea expresie în siderurgie şi acest lucru e greşit şi în fond şi în formă. Trecând la procesul însuşi de elaborare, a­­dică la baza oţelăriei, se spune că procesul Martin este un procedeu de afinare şi ela­borare. In realitate, afinarea face parte din elaborare, este o fază a procesului de ela­borare. In legătură cu cuptorul Martin arti­colul din Lexicon susţine că fonta de adaus poate conţine până la 2,2% fosfor. Probabil că autorul confundă cuptorul Martin cu con­­vertizorul bazic. La convertizor se poate a­­junge într’adevăr până la 2,2% fosfor, însă la cuptorul Martin fix, fonta poate să con­ţină maximum 0,5% fosfor, limită de la care se trece la alte procedee. Deasemeni se mai susţine că la procedeul cu fier vechi se fo­loseşte maximum 30% fontă. Cantitatea de fontă la procedeul cu fier vechi se determină în funcţie de factori tehnici bine definiţi, în funcţie de cantitatea de oxigen adusă de în­cărcătură şi în funcţie de produsul urmărit. Deci această limitare precisă nu avea nici un rost. Ţin deasemeni să-mi exprim părerea mea se înţelege de obicei, numai reproducerea de către organismele vii a organismelor asemă­nătoare lor. O asemenea definiţie, după pă­rerea mea, este insuficientă pentru înţele­gerea fenomenelor eredităţii... Prin eredi­tate noi înţelegem proprietatea corpului viu de a pretinde anumite condiţii pentru viaţa sa, pentru desvoltarea sa şi de a reacţiona într’un anumit fel la diferitele condiţii în care s’ar afla”. Lexiconul Tehnic Român, prin interpreta­rea pe care o dă eredităţii, se situează pe poziţia idealistă a geneticii reacţionare. Des­voltarea organismului viu nu poate fi ini­ţiată just şi legile ei nu pot fi stabilite dacă organismul studiat împreună cu condiţiile lui de viaţă nu este privit ca o unitate dialec­tică indisolubilă. Concepţia metafizică retrogradă a biologiei mendelo-morganiste nu s’a strecurat în Lexi­con numai la explicarea termenului „eredi­tate”. Ea se manifestă cu o deosebită în­drăzneală și în prezentarea articolului „genă” : „Părticica de materie vie situată în cromozom şi ca­re dirijaiză desvoltairea or­ganismelor manifestându-se prin apariția u­­neia sau a mai multor caractere”, (vol. II, pag. 825). In articolul publicat în Enciclopedia Ame­ricană (Ecyclopedia Americana, 1945) Th. Morgan arată că plasma germinativă care „constitue capitalul rasei“, este considerată ca „totalitatea genelor a căror acţiune co­mună este răspunzătoare de fiecare însuşire a corpului“. Comparând tezele reacţionare şi antiştiin­­ţifice ale lui Morgan cu explicaţia pe care o găsim în Lexicon la termenul „genă”, găsim... o perfectă unitate de gândire. Trăsătura fundamentală caracteristică pen­tru teoria mendelist-morganistă este izolarea asupra faptului că denumirea de cuptor înalt nu corespunde deloc cu practica noastră, cu ceea ce întâlnim noi în uzina. Noi spunem furnal înalt sau pur și simplu furnal; s’a împământenit această expresie și rămâne de discutat dacă este cazul ca în Lexiconul Teh­nic Român să se spună cuptor înalt, iar în viaţa uzinelor altfel. ■ Sunt deasemeni unii termeni care lipsesc cu desăvârşire , de exemplu cuvântul „rae­­lanjor“, deşi astăzi nu se poate concepe o uzină siderurgică complexă fără acest agre­gat. In concluzie, m’am întrebat care a cauza greşelilor ce se, găsesc în Lexicon ? Răspun­sul nu poate fi decât că greşelile se da­­toresc în primul rând faptului că lista cola­boratorilor Lexiconului nu cuprinde numele nici unei persoane care să fi activat în do­meniul siderurgiei. O vină principală o avem noi toţi tehnicienii, inginerii şi oamenii de ştiinţă care lucrăm în această ramură şi care în decurs de patru ani nu ne-am preocu­pat deloc de acest Lexicon precum şi co­lectivul de redacţie care, pot afirma cate­goric, nu a făcut apel la cei care aveau o bogată experienţă acumulată în domeniul si­derurgiei. De aceea eu aş propune ca Lexico­nul Tehnic Român care va rămâne mult timp la îndemâna tehnicienilor, să fie re­vizuit, iar ceea ce a apărut să fie refăcut, să fie corectat. Această muncă în plus nu poate să determine renunţarea la ideia de a avea un bun Lexicon care să constituie un ajutor pentru oamenii muncii din toate domeniile- Ing. Alex. Râu organismului de condiţiile mediului înconju­rător. La temelia acestei teorii stă ideea că orga­nismul şi fiecare celulă din acest organism este alcătuit din corpul obişnuit (somă) şi din substanţa ereditară (plasma germinati­vă formată din totalitatea genelor). Adevă­rata ştiinţă biologică, micturinismul — dar­­winismul creator sovietic, — ne arată însă că organismul este alcătuit numai din corpul o­­bişnuit, că în organism şi în celule nu există nici un fel de substanţă ereditară distinctă de corpul obişnuit. Recunoaşterea concepţiei re­trograde a lui Morgan, ar însemna admiterea originii mistice a caracterelor organismelor, deci admiterea tezelor teologice, creaţioniste. „Dacă nimeni nu poate influenţa substan­ţele dvs., genele dvs. — arăta încă din 1924 I. P. Pavlov adresându-se lui Morgan — nu ne rămâne decât să contemplăm natura şi nimic mai mult. Reese că dvs. nu aveţi un laborator, mister Morgan, ci o casă de rugă­ciuni. Noi dorim să intervenim activ în na­tură şi vom face aceasta cu toată dezapro­barea dvs. fără să ghicim în ceaşca de ca­fea”. Ştiinţa şi practica sovietică dărâmând concepţiile retrograde ale mendelo­morgani­­ştilor luptă pentru a cuceri natura, pentru a-i smulge darurile ei. Ştiinţa noastră agrobio­­logică mergând pe calea deschisă de oame­nii de ştiinţă sovietici, de ţărănimea colhoz­nică, îşi croieşte drum nou în cunoaşterea şi supunerea naturii. Ignorând principiile de bază ale materia­lismului dialectic, situându-se pe poziţia idealista, mistică a­ pseudoştiinţei biologice apusene, Lexiconul Tehnic Român neagă po­sibilitatea omului de a cunoaşte legile na­turii şi de a dirija manifestările ei. • furj. G. lancovi­! Pentru îmbunătăţirea propagandei prin conferinţe la sate Intre diferitele mijloace de răspândire a culturii în masele largi de oameni ai muncii din ţara noastră, propaganda prin conferinţe ocupă un loc important. Numai în primele trei trimestre ale anului 1952 la căminele culturale, casele de citit, la colţurile roşii din gospodăriile colective s-au ţinut peste 853.000 conferinţe, dintre care mai mult de 446.000 în cadrul şezătorilor şi serilor cul­turale, fiind urmate de programe artistice. Conferinţele ţinute la sate au trezit in­teresul a milioane de ţărani muncitori asu­pra celor mai variate probleme pe care construcţia socialismului le pune în faţa oa­menilor muncii din patria noastră. Propa­ganda prin conferinţe la sate a contribuit la lămurirea ţăranilor muncitori asupra unor probleme politice interne şi internaţionale, la răspândirea metodelor avansate de lucrare a pământului, la combaterea misticismului, la mobilizarea maselor la diferite acţiuni ini­ţiate de partid şi guvern. Dar cu toate succesele importante dobân­dite până acum, în munca de organizare a propagandei prin conferinţe la sate se mai manifestă încă numeroase lipsuri. Felul cum sunt tratate problemele în unele conferinţe elaborate pentru sate de S.R.S.C. şi Socie­tatea „I. V. Miciurin“, dovedeşte că atunci când au fost concepute aceste conferinţe, nu s-a ţinut seama de problemele care frământă masele largi ale oamenilor muncii de la sate. In conferinţa „Alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare — baza puterii popu­lare în R.P.R.“, nu se arată în mod limpede cum poate contribui fiecare ţăran muncitor la întărirea acestei alianţe. La multe din conferinţele ce tratează pro­bleme de politică internaţională nu se ob­­servă că ele sunt scrise special pentru sate. Faptul că în conferinţe ca „Lupta popoare­lor din întreaga lume pentru apărarea păcii“, „Situaţia internaţională“ şi altele, nu se spune nici un singur cuvânt despre contri­buţia pe care o pot aduce masele de ţărani muncitori din ţara noastră la întărirea lagă­rului păcii, este concludent în această pri­vinţă. Trebue spus deasemeni că aceste con­ferinţe sunt greu accesibile ţărănimii munci­toare datorită faptului că nu întotdeauna sunt explicate unele evenimente internaţionale la care se fac referiri, că se vorbeşte despre anumite instituţii şi organizaţii din alte ţări, care nu­­ sunt cunoscute maselor largi din ţara noastră, fără a se da vreo lă­murire în legătură cu acestea (ex. Tratatul separat de la San Francisco, „Asociaţia Quakerilor”, etc.). In general, multe conferinţe pierd din pu­terea de convingere şi datorită faptului că folosesc termeni tehnici şi diferite cuvinte greu de înţeles pentru cei mai mulţi ţărani mun­citori (ex. forţa hidraulică, neutralizează, comprimare, febrilitate, etc.). Unele conferinţe conţin grave greşeli ştiinţifice. Ciclul de conferinţe „Apa“ elabo­rat de S.R.S.C. pentru sate, conţine greşeli care contravin prevederilor elementare ale agrominimului. Iată numai un exemplu în a­­ceastă privinţă: într’una din conferinţe se scrie: „Arătura de toamnă se face 3—4 săptămâni după desmiriştire“. In bro­şura Ministerului Agriculturii, „Regulile a­­grotehnice pentru principalele plante de cul­tură“ se spune însă că : „Arăturile pentru însămânţările de toamnă trebue să se facă la 2—3 săptămâni după desmiriştire...“ In faţa acestei contraziceri, ţăranul muncitor este pus în derută. Un element hotărîtor asupra eficacităţii conferinţelor este felul cum acestea sunt ex­puse în faţa ascultătorilor. Colectivele de conferenţiari de pe lângă căminele culturale au datoria de a prelucra conferinţele, de a exemplifica problemele tratate în acestea cu întâmplări şi fapte din viaţa satului respec­tiv, de a reda conţinutul conferinţelor în­­tr’un limbaj cât mai accesibil ţărănimii mun­citoare. In raionul Botoşani însă con­ferinţele nu se actualizează şi nu se pre­lucrează de loc, de către conferenţiari.^ In comuna Rudari-Craiova deşi există 1! învă­ţători în colectivul de conferenţiari, aceştia se mulţumesc să citească în mod mecanic conferinţele la căminul cultural, fără să se preocupe de adaptarea lor la specificul local. Intr’o cuvântare ţinută în anul 1938, M. I. Kalinin îi sfătuia pe învăţători: ....atunci când abordezi o chestiune care priveşte viaţa de la sate, când vrei să lucrezi cu ţăranii, atunci trebuie să faci aşa ca munca ta să fie strâns legată de viaţă, conferinţa ta să inte­reseze pe oameni... Faptul că în colectivele de conferenţiari existente pe lângă unele cămine culturale nu sunt atraşi inginerii agronomi, zootehni­­cienii, preşedinţii, secretarii şi deputaţii sfa­turilor populare, preşedinţii şi brigadierii din gospodăriile colective, fruntaşii din S.M.T. şi G.A.S., face ca de cele mai multe ori con­ferenţiarii să nu poată lămuri pe deplin anu­mite probleme de specialitate. Deasemeni trebue spus că nu pe lângă toate căminele culturale au fost alcătuite co­lective de conferenţiari. In comunele Cărău­­la şi Vârtop din regiunea Craiova şi în multe altele nu există colective de conferen­ţiari deşi sunt condiţii pentru crearea lor. Totodată propaganda prin conferinţe la sate mai suferă şi de alte lipsuri. Propa­ganda prin conferinţe la sate este coordonată şi planificată de Comitetul pentru Aşezămin­­tele Culturale, care primeşte conferinţele ela­borate de S.R.S.C., Societatea de Ştiinţe A­­gricole „I. V. Miciurin”, A.R.L.U.S., Crucea Roşie şi alte organizaţii de mase, le editează şi le difuzează la căminele culturale, casele de citit, colţurile roşii, etc. Se întâmplă de multe ori ca materialul pentru conferinţe tri­mis de Comitetul pentru Aşezămintele Cultu­rale să ajungă la căminele culturale, colţu­rile roşii, casele de citit cu întârziere. Aceasta împiedică respectarea programelor fixate şi nu lasă timp suficient pentru prelucrarea te­meinică a conferinţelor. Aceste întârzieri se datoresc pe deo parte faptului că S.R.S.C. şi Societatea „I. V. Miciurin“ nu respectă ter­menele fixate pentru predarea conferinţelor. Conferinţa „Dreptul la vot, universal, egal, direct şi secret“, de pildă, care a fost cerută de Comitetul pentru Aşezămintele Culturale, Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Cul­turii pentru data de 18 August 1952 a fost predată de S.R.S.C. abia la 14 Octombrie 1952, fapt care a făcut ca această conferinţă să ajungă la multe cămine culturale cu în­târziere. Pe de altă parte, întârzierile confe­rinţelor sunt provocate şi de unele organe de difuzare ale Ministerului Poştelor şi Teleco­municaţiilor prin intermediul cărora confe­rinţele sunt trimise la unităţile culturale. Da­torită acestui fapt, conferinţa „Forţele arma­te ale R.P.R.“ în loc să ajungă în comuna Ivănuş înainte de 1 Octombrie 1952, a ajuns după 1 Noembrie 1952. De multe ori se întâmplă ca planurile de conferinţe să nu fie respectate, la căminele culturale să se ţină şi alte conferinţe decât cele programate sau să se ţină în aceiaşi zi mai multe conferinţe. Lucrul acesta se în­tâmplă deoarece nu există o strânsă colabo­rare între forurile locale ale organizaţiilor de masă şi între secţiile culturale ale sfaturilor populare regionale şi raionale în privinţa organizării propagandei prin conferinţe la sate. Multe din forurile locale ale organi­zaţiilor de mase trimit conferenţiari la sate, fără a ţine seama de planul de confe­rinţe, fără a anunţa secţiile culturale. Din a­­ceastă cauză, la căminul cultural din comu­na Horia (Roman) în aceiaşi duminică s-au prezentat şase conferenţiari, iar la căminul cultural din comuna Câmpeni, regiunea Stalin, şapte. Asemenea situaţii se întâlnesc în mod frecvent în mai toate regiunile ţării. Lipsurile care se manifestă în organizarea propagandei prin conferinţe la sate cer im­perios luarea unor măsuri urgente. Sfaturile populare, îndrumate de organizaţiile de par­tid, trebue să lichideze odată pentru totdea­una cu subaprecierea acestei importante ve­rigi a muncii de propagandă şi agitaţie, a acestui mijloc eficace de culturalizare şi atragere pe drumul colectivizării a maselor largi ale ţărănimii muncitoare. Comitetul pentru Aşezămintele Culturale va trebui să ia măsuri pentru a trimite conferinţe care să trateze problemele pe înţelesul ţăranilor muncitori, să ia măsuri de planificare şi di­fuzare la vreme a acestor conferinţe, pentru ca ele să poată ajunge la instituţiile culturale de masă cel puţin cu câteva zile înainte de data când sunt programate. Este deasemeni necesar ca secţiile culturale ale sfaturilor populare regionale şi raionale, îndrumate de comitetele regionale şi raionale de partid, să ia măsuri pentru crearea de colective de conferenţiari la raioane, din care să facă parte activişti din cei mai bine pregătiţi ai­ sfaturi­lor populare, ai organizaţiilor de masă, confe­renţiari ai S.R.S.C. etc., în vederea asigurării adaptării conferinţelor la specificul local. Pentru a îmbunătăţi propaganda prin con­ferinţe la sate, această activitate trebue coor­donată pe baza unui plan unic pe raion. Mi­nisterul Poştelor şi Telecomunicaţiilor­­ este chemat să ia măsuri urgente pentru lichidarea lipsurilor existente în activitatea organelor sale de difuzare. S.R.S.C. precum şi societatea „I. V. Mi­ciurin“ sunt chemate să acorde o atenţie spo­rită muncii de elaborare a conferinţelor pen­tru sate, să aibă în permanenţă în vedere faptul că munca de propagandă prin confe­rinţe la sate este o muncă politică de o im­portanţă covârşitoare. Intelectualii satelor, activiştii de partid, ai organizaţiilor de masă şi activiştii institu­ţiilor culturale de la sate, au datoria de cin­ste de a­ î şi da contribuţia la îmbunătăţirea muncii de propagandă prin conferinţe la sate, verigă însemnată a luptei pentru înfăptuirea revoluţiei culturale în ţara noastră, pentru atragerea maselor de țărani muncitori la bătălia al cărei scop este îndeplinirea planu­lui cincinal în patru ani. I. Mihai H. Guliman

Next