Contemporanul, iulie-decembrie 1953 (Anul 7, nr. 27-52)

1953-07-03 / nr. 27

e împotriva ideologiei războiului şi a urii între popoare In actualele condiţii internaţionale, inte­resele cele mai arzătoare ale popoarelor sunt legate de problema apărării păcii. De aceea analizarea tuturor tezelor şi teoriilor pretins filosofice sau ştiinţifice care, sub o formă sau alta, furnizează în mod conştient sau inconştient o bază „teoretică“ ideologiei răz­boiului şi urii între popoare şi demascarea lor trebue să preocupe îndeaproape pe luptă­torii pentru pace şi prietenie între popoare. Filosofii reacţionari din ţările capitaliste promovează ideologia aţâţătorilor la război, justifică şi argumentează pe toate căile politca expansionistă a imperialismului şi ridică în slăvi idei a războiului, a agresiu­nii, a înrobirii şi exterminării unor popoare întregi. Ideologia acestora este ideologia ja­fului, a duşmăniei între naţiuni, a urii f­aţă de om. Ea caută să pervertească sufletul omului, să otrăvească conştiinţa popoarelor, să le pa­ralizeze voinţa de a se opune asupririi sociale şi naţionale şi să le transforme în material executant orb. Străduindu-se să abată atenţia maselor de la situaţia lor grea, uriaşul aparat de propagare a ideologiei burgheze aţâţă, în mod artificial psihoza războiului, caută să obişnuiască oamenii cu ideea necesităţii folo­sirii armei atomice. Mulţi oameni simpli din ţările capitaliste şi în special din Statele Unite ale Americii şi-au pierdut liniştea su­fletească şi scrutează mereu ceruit, cu ochii măriţi de spaimă. Pentru pregătirea psiholo­gică a războiului, la Washington a luat fiinţă in anul 1950 „Biroul naţional de strategie psi­hologică“, care a devenit un adevărat centru de conducere a complotului împotriva uma­nităţii. Ideologii de clasă ai burgheziei etichetează construcţiile lor filosofice cu tot felul de tit­luri „ştiinţifice” ca pragmatism, pozitivism logic, neorealism, instrumentalism, holism, etc. Dar aşa cum ne învaţă Lenin, ei trebue ju­decaţi nu după etichetele pe care şi le lipesc singuri,, ci după felul cum rezolvă problemele teoretice fundamentale, după ceea ce predică şi în folosul cui predică. Judecând în acea­stă lumină teoriile la modă astăzi în sânul claselor dominante din ţările capitaliste, a­­pare evidentă esenţa lor comună antiştiinţi­­fică, destinaţia, lor de instrumente ale forţelor societăţii pe cale de dispariţie care vor să-şi prelungească existenţa prin dominaţie şi agresiune. Prin etichetele lor străvezii se ghicesc titlurile vechilor teorii putrede, reac­ţionare, care au căutat să demonstreze supra­popularea globului, lipsa de spaţiu vital, supe­rioritatea unor rase faţă de­ altele, incapaci­tatea gândirii omeneşti de a înţelege legile evoluţiei sociale etc.,­­ teorii care au fost nimicite de mul­t de clasicii marxism-leniinis­­mului. Astfel pragmatismul, iraţionalismul, nu fac altceva decât să reia teoriile tuturor ag­nosticilor aruncaţi la lada cu gunoi a istoriei filosofiei, să nege necesitatea raţiunii şi să ceară întoarcerea la instinct. Cum foloseşte această filosofie ? Ea foloseşte acelor cercuri care promovează o politică neînfrânată de a­­ventură, de arbitrar, de violenţă, care are nevoie de supunerea oarbă a popoarelor, pentru a le domina. Sofiştii contemporani manifestă în esenţă o netă desconsiderare a noţiunilor. Dewey a­­f­irmă că noţiunile nu reprezintă o oglindire a realităţii, ci că ele sunt nişte „instrumente cu ajutorul cărora ne putem atinge scopul” şi că atunci când pierd această calitate ele trebuesc înlocuite. Teoriile sofiştilor sunt fo­losite de imperialişti atunci când interesele îi determină să nesocotească normele dreptului internaţional sau când vor să substitue no­ţiunii de „politică de război“, noţiunea de „politică de pace”. Geopoliticienii, ale căror lozinci au fost copiate de pe steagul sub care Hitler de­clarase război omenirii, pornesc de la ideia că politica statelor este determinată de me­diul geografic. In folosul cui se bat astăzi cu pumnii in piept adepţii geopoliticii, nu este greu de văzut. Când Speakman trage conclu­zia că poziţia geografică a Statelor Unite impune dominaţ­a asupra Americii Latine, Ca­nadei, Indiei, Chinei, Japoniei, Indoneziei, Australiei etc. şi crearea de baze militare la mii de km. de S U.A., toată lumea vede clar în dosul chipului său urechile aţâţătorilor la război din S.U.A. şi interesele lor de afa­ceri. Neotomiştii sunt aşa zişii teoreticieni care flutură lozinca „înapoi la Torna D’Aquino“, înapoi la filosofia fanaticului apologet al pretenţiilor „teoretice“ ale papilor de la Roma asupra conducerii tuturor statelor Europei. Harington — un obscurantist catolic ameri­can — propovădueşte o anumită „Împărăţie ideală pe pământ“ la care se va ajunge prin reînvierea sistemului ierarhic medieval, prin crearea unui stat mondial despotic a cărui bază politică să fie S. U. A. având ca bază ideologică Vaticanul. Aceste năstrușnice teorii se bizuie pe ideia mai veche,, a imperialismului expansionist: cosmopoli­tismul. Ele propovăduesc statul mondial fără frontiere, fără patrii naţionale,­­deasupra că­ruia să troneze Wall­ Streetul. U­n zel deosebit depune social-democraţia de dreapta — această a V-a coloană a im­perialismului american în ţările capitaliste — în „teoretizarea“ şi răspândirea teoriilor cos­mopolite, rasiste, agresive Este tipică, în a­­cest sens, teoria cosmopolită a lui Leon Blum care a susţinut că „orânduirea socialistă inter­­naţională“ nu poate fi înfăptuită decât prin instaurarea dominaţiei mondiale a imperia­lismului american. I­n slujba răspândirii psi­hozei războiului şi inveninării conştiinţei ma­selor cu tot felul­ de teorii canibalice, acti­vează deasemeni cu zei conducătorii titoişti de la Belgrad. In apărarea concepţiilor, ideilor şi teoriilor progresiste împotriva reacţiunii ideologice, se ridică însă forţele progresiste din ţările capitaliste în frunte cu comuniştii, organele de presă progresiste şi numeroşi oameni de ştiinţă şi cultură înaintaţi, înarmaţi cu sin­gura teorie ştiinţifică despre lume şi socie­tate.— materialismul dialectic şi istoric. Luptând pentru a smulge masele muncitoare din mrejele minciunii in care le împinge pro­paganda reacţionară, acest larg front pro­gresist demască cu putere baza filosofică antiştiinţifică, antiumană, a ideologiei bur­gheze. Publicaţii ca „Political Affairs”, „Masses and Mainstream“, „Science and So­ciety“ din Statele Unite ale Americii, sau „Daily Worker“, „Comunist Review“, „Labour Monthly“, „Modern Quaterly“ din Anglia, etc. opun reacţiunii­ ideologice a burgheziei, ideo­logia progresistă a luptei pentru pace şi de­mocraţie. Deasemeni, oameni de cultură ca Howard Selman, Ralph Bauman, Dik Struik din S.U.A., M. Cornforth, J. Bernal, P. Dutt din Anglia, Frederic Joliot-Curie din Franţa, etc. demască cu vigoare făţărnicia filosofilor aţâţători la război, adevăratul sens al teo­riilor şi sistemelor lor filosofice şi răspândesc nobila ideologie a păcii şi prieteniei între popoare. Lupta împotriva curentelor reacţionare a­­gresive la modă, demascarea şi combaterea acestora de pe poziţiile marxism-leninismului în numele ideilor păcii şi colaborării între popoare are o deosebită însemnătate pentru activitatea ideologică din ţara noastră. Faptul că în ţara noastră mai există încă o bază de clasă a ideologiei vrăjmaşe, propagatoare a şovinismului şi cosmopolitis­mului, a urii de rasă, a teoriei necesităţii războiului, impune cu ascuţime desfăşurarea unei ofensive puternice, permanente, împo­triva tuturor diversiunilor ideologice ale duşmanilor păcii şi democraţiei. In această privinţă, un rol principal îl are presa. Din păcate, un mare număr de ziare locale ig­norează această sarcină de frunte. Ziare lo­cale ca „Zori noi“-Suceava, „Viaţa Nouă“­­Galaţi, „Pentru socialism“-Baia Mare, au pierdut din vedere necesitatea luptei împo­triva ideologiei agresive a imperialiştilor. Alte ziare locale se mulţumesc să publice ar­ticole superficiale, care se bazează mai mult pe invective decât pe argumente ştiinţifice convingătoare. Este necesar, de asemeni, ca presa locală să demaşte în mod con­vingător, cu operativitate, toate zvonurile lansate de duşmanul de clasă, de agenţii bur­gheziei imperialiste din ţara noastră care, în speranţa că războiul le va readuce raiul pierdut, se fac difuzori ai propagandei im­perialiste. Trebue spus că şi o serie de ziare centrale trec pe un plan secundar sarcina de luptă împotriva ideologiei imperialismului agresiv. Oamenii muncii aşteaptă, deasemeni, ca şi Comitetul de Radio şi S.R.S.C. să-şi îm­bunătăţească munca în această direc­ţie. In cursul anului curent, Comitetul de Radio a difuzat preia puţine conferinţe de­stinate combaterii „teoriilor“ filosofice reac­ţionare la modă in ţările capitaliste. Confe­rinţe ca aceea intitulată „Cosmopolitismul, armă otrăvită a reacţiunii imperialiste“, care nu demască nominal pe ideologii burghezi şi teoriile lor reacţionare, mulţumindu-se cu afirmaţii generale, nu sunt de natură să contribue cu eficacitate la sdrobirea ideolo­giei aţâţătorilor la război. Deasemeni, con­ferinţele de acest gen difuzate în această pe­rioadă de S R.­ C. sunt nesatisfăcătoare, fa­ţă de varietatea problemelor. Este necesar ca cei care activează pe fron­tul ideologic să aibă o atitudine combativa faţă de toate teoriile agresive, să demaşte cu ascuţime substratul lor de interese, legă­tura care le uneşte cu cei care râvnesc la război şi la dominaţia mondială. In mod permanent, zi de zi, folosind da­tele şi cuceririle înaintate ale ştiinţei sovie­tice, să dăm o puternică ripostă fiecărei noi „teorii“ a filosofilor canibalismului. In acest fel vom contribui la clarificarea ideologică a maselor, la mobilizarea tuturor forţelor poporului pentru apărarea activă a păcii, pentru lupta eficace împotriva războiului. In Editura pentru literatură politică a apărut: V. I. LENIN: .DESPRE MÂNDRIA NAJIONALA A VELICORUȘILOR“" PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VÂ! S­APT­A­MÂN­AL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Nr. 27 (352) • Vineri 3 Iulie 1953 9 6 Pagini 35 Bani Spre Bucureşti, oraşul Festivalului­­... Tinerii suedezi întâmpină cu bucurie ştafeta păcii şi prieteniei. Şi tu, şi eu... Ce migălos se scrie Romanu-acesta grav: Prietenie... Cu câte mari răspunderi, faţă’n faţă, Trec doi eroi prin carte — şi prin viaţă. Nu semănăm la vorbă sau la mers. Ai ochi întunecaţi. Ai mei sunt verzi. Iţi place marea. Mie — drumu’ngust Prin vechi păduri cu fragii dulci la gust. In cărţile din rafturi, pare-mi-se, Nu îndrăgim aceleaşi pagini scrise. Şi totuşi, cu atâtea osebiri, Ce ac dibaci ne-a strâns pe-acelaş fir? E-un râu în lume, îi spune „Libertate“... Adesea, prin strâmtori cu greu răzbate, Nina Cassian Prietenie Prin stânci care-ar căta să ţină’n frâu Argintul tânăr al acestui râu, Prin lacome cătuşe de pământ Ce-ar vrea s’astupe zvonu-acestui cânt.. Şi râul, neînfrânt şi mândru trece. Prin oameni firul veşnic şi-l petrece, Legănându-i laolaltă în şuvoi. Acelaş râu ne leagă şi pe noi. In lupta mare, dintru început, Prietenia asta ne-a crescut Pe zidul gol, perdele-adânci de iederi, Şi'n îndoieli, puternice încrederi. Niciunul dintre noi n’a stat s’aştepte Pomana unei laude nedrepte. Când eu greşeam cândva pe calea Dojana ta fu poate cea mai aspră. Prin ale vieţii lungi şi dese ierbi, Lucrăm şi frăgezim pământul sterp Şi îl clădim in luminoasă rouă Să-i prindă lumii faţa ei cea nouă. Şi tu, şi eu... Ce migălos se scrie Romanu-acesta grav: Prietenie... Oricine-ar încerca să-i strice rostul, Să rupă legământul scump al nostru, Nu va putea — căci scapără în el Al luptei dur, nebiruit oțel­ noastră. A fost cândva obuz de tun, Această cupă de aramă. Luerătoru-i mers şi-acum Parcă-l zăresc, cuprins de teamă, Ţâşnit în aer Ca un caer Aprins şi călător departe, Răspânditor de plâns şi moarte. A fost cândva obuz de tun Această cupă de aramă. Un tânăr de la noi, acum, Tu, Steve, opreşte motorul din mers şi ascultă ! Tu, Jacques, pescuind un caiac pe lărgimi siniiii, Tu, Montu, chircit sub arşiţa cumplită în plantaţii, Marie, privind printre gene voioşii-ţi copii ! — Trecând peste-oraşe, pe mări şi pe munţii înalţi, Mai tare ca larma ce-o scoate'n maşină metalul, Ajunge la noi prin eter tinereasca che­mare : *) Tânăr poet din Newcastle-Anglia. —■ Veniţi, Bucureştiul vă cheamă şi pa­­cea-i semnalul ! Şi-acum ascultaţi cum securi şi ciocane răsună . Se’nalţă clădiri printr’un vesel avânt fur­tunatic. Lucrează Vasile şi Petre cântând bucuria Sub aurul razelor soarelui primăvăratic. Acolo unde cânta-va şi’n râs va svâcni tinereţea, Se’ncheagă noi pieţe, noi parcuri sub aripa vântului, Ales Festivalului gazdă, curând Bucu­reştiul Primi-va cu dragoste pe tinerii fii ai pă­mântului. Mici trandafiri Şi flori de funie curate Din câmpuri paşnice­ adunate. Slăvite fiţi, voi, aspre mâini Ce-aţi scormonit în glia dragă, Voi, viitorului stăpâni, Voi, tinerii din lumea ’ntreagă, Ce ştiţi schimba Ghiuleaua grea, Obuzul ameninţător In simplă vază pentru flori! De-aţi fi liberali, comunişti, protestanţi ori catolici, De orice culoare, ori rasă, din orice ţară-aţi fi voi, Deschideţi butonul pe-a viitorului unde: Vorbeşte lungimea de undă a păcii spre noi ! Nu sunt calomnii, nici minciună, nici ură nu este, — E-a păcii onoare şi armă — adevărul în­scris pe drapel ! Veniţi de pe ’ntregul pământului mare, prieteni, Veniţi, Bucureştiul vă cheamă ! Tinere­ţea-i cu el ! In româneşte de NICOLAE LABIŞ Ion Brad U­n ■­­d al Festivalului Poate cu mine de o seamă, L-a scos, lucrând, De sub pământ, A şters tăcut rugina arsă Apoi l-a aşezat pe masă. A fost cândva obuz de tun, Această cupă de aramă. Dar din potirul ei acum Cu pleoape mici, firave, cheamă Svelţi crini subţiri, Harold Jones*) Bucureştiul cheamă In întâmpinarea Festivalului Colectivul Ansamblului de cântece şi dan­suri al Cons­ului Central al Sindicatelor se pregăteşte intens pentru a întâmpina săr­bătoarea tineretului lumii. Ansamblul repetă numeroase cântece şi dansuri în care se o­­glindesc bucuria muncii paşnice, viaţa liberă şi fericită a poporului nostru. Cazat la Sinaia, având condiţii excelente de muncă, colectivul Ansamblului repetă cu râvnă dansurile „Ţesătoarele", pe muzica de Edgar Cosma şi coregrafia de Petre Bodeuţ, „Vin tractoriştii“ cu muzică de R. Rosen­­steck şi coregrafia de Stere Popescu. Maes­trul de balet Oleg Da­novschi a realizat ba­letul „Când s’au copt strugurii“ pe muzică de Mihail Jora. Corpul de balet al Ansamblului va pre­zent­a deasemeni la Festival şi o suită de dansuri româneşti: „Cum se joacă pe la noi" pe muzică de Paul Constantinescu, a cărei realizare coregrafică se datoreşte lui Petre Bodeuţ. Programul de cântece al Ansamblului va cuprinde atât cântece populare prelucrate pen­tru cor, ca de pilda „Fire-ai să fii, măi bă­­iete" de Victor Popescu cât şi piese muzicale clasice româneşti şi universale. Aşa, de pil­dă corul repetă „Culesul viilor“ de Orlando Lasso, „Serenada“ de Ciprian Porumbescu, „Frumosul vine pe apă“ de Gheorghe Cucu. Deasemeni Ansamblul pregăteşte un frag­ment din „Cântarea pădurilor" de Şostaco­­vici, precum şi diferite cântece ale altor po­poare în limbile respective. Dintre cântecele închinate Festivalului, An­samblul pregăteşte „Hora tinereţii“ de T Bra­­tu, „Noi cântăm tinereţea" de G­oleni ş­a. Corul de copii d­e şcoala de educaţie mu­zicală a Ansambllui pregăteşte de asemenea­­un program nou de cântece. Participând la întrecerea cu celelalte secţii, orchestra ansamblului dă bătălia pen­­tru ca programul pregătit cu râvnă, şi avânt de întregul colectiv, să fie prezentat intr’o execuţie cât mai desăvârşită. Dansatorii şi cântăreţii Ansamblului Con­siliului Central al Sindicatelor vor face ast­fel, incă odată cunoscute tineretului de pre­tutindeni dorinţa fierbinte de pace şi mun­că constructivă a poporului nostru, minuna­­tele lui însuşiri artistice. In acest număr: • NINA CASSIAN; Prietenie. . (Pag- l-a)' • L. KLEPPER: Concertul pentru pian şi orchestră de Paul Constantinescu. (Pag. 3-a) • GH. GONDA şi ŞT. GHEORGHIU: Toată atenţia cercurilor literare. (Pag. 3-a) • Acad. GH. OPRESCU: Contribuţii noi la istoria picturii româneşti în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. (Pag- 4-a) • VLADIMIR MAIACOVSCHI: In gura mare. (Pag. 4-a) • Acad. M. RALEA: Discriminarea rasială în Statele Unite ale Americii. (Pag. 6-a) Pregătiri în Africa de Sud pentru programul artistic al Festivalului Ismail Bhoo­a Contribuţia Africii de Sud la manifestările culturale din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi Prietenie, ridică probleme mari din cauza greutăţilor care stau în calea trimiterii la Bucureşti a unei delegaţii numeroase din ţara noastră îndepărtată. Delegaţia noastră va fi destul de restrânsă, dar pregătirea Fes­tivalului va oferi tinerilor din Africa de Sud un minunat prilej pentru promovarea cul­turii naţionale. Organizaţiile tineretului din Africa de Sud şi-au propus să organizeze la Johannesburg un festival cultural care va dura o zi în­treagă. E! va cuprinde o reprezentaţie de dansuri şi muzică naţională, cântece popu­lare, concursuri culturale şi sportive şi pro­babil o reprezentaţie de filme. Tineretul in­dian din ţara noastră îşi pregăteşte dansu­rile naţionale. Tinerii africani (atât tinerii de culoare cât şi tinerii albi) vor participa la acest eveniment, imprimându-i astfel u­n caracter într-adevăr reprezentativ pentru toţi sud-africanii Acest fapt este deosebit de însemnat în condiţiile în care cultura na­ţională este în mod sistematic înăbuşită de către Invazia culturii decadente americane. Departe de a fi încurajaţi să-şi cultive tra­diţiile naţionale, sud-africanilor li se oferă la toate colţurile de stradă o muzică stri­dentă, lipsită de conţinut, peste tot se gă­sesc difuzoare americane instalate pentru a-i face pe tineri să danseze „jitter bug“ şi „jive“. In timp ce în ţara noastră, tinerii de cu­­itoare sunt lipsiţi de posibilitatea de a-şi în­suşi o cultură bogată, în timp ce nu li se pun la dispoziţie biblioteci, teatre, săli de concert, terenuri de sport, etc., în zeci de ci­nematografe sunt prezentate filme cu gang­steri. In felul acesta se urmăreşte transfor­marea tinerilor în „tsotsis“, delicvenţi sau criminali. Iată de ce pregătirea Festivalului v con­stitui pe plan cultural un nou prilej de luptă împotriva încercărilor de a se distruge cultura naţională a Africii de Sud. Tinerii din întreaga ţară au participat la colectarea de minunate obiecte de artă naţională făcute din mărgele de sticlă confecţionate de tri­burile africane. Aceste obiecte vor fi dăruite diverselor delegaţii la Festival sau vor fi expuse. Tinerii din ţara noastră pregătesc pentru Festivalul de la Bucureşti o piesă mu­zicală şi alte lucrări artistice. Ei doresc să aducă la Festival discuri, dar aceasta va fi deosebit de greu, deoarece în acest moment adevăratele cântece, naţionale nu sunt înre­gistrate la noi în ţară. Tineretul pregăteşte o expoziţie care va înfăţişa condiţiile de viaţă în Africa de Sud, lupta noastră pentru pace şi pentru independenţă naţională. In cursul recentei campanii de luptă împo­triva legilor antidemocratice, numeroase cântece au fost compuse atât în închisori cât şi în afara lor.. Acestea sunt cântece simple, create­­de oameni simpli care au dorit să-şi exprime sentimentele. Iată un exemplu: atunci când mai mulţi conducători ai miş­cării democratice au fost întemniţaţi, s-a născut o mică arie muzicală : „Wenze Ni Na“. Aceasta înseamnă: „Ce au făcut ei?“ Peste tot se cânta: „Oare ce au fă­cut conducătorii noştri Dadou, Marks, Kotane? Oare ce a făcut Africa?” Există deasemeni un mare număr de cântece care exprimă sentimentele unităţii şi solidarităţii crescânde a indienilor, africanilor şi a celor­­­alţi locuitori ai ţării noastre în lupta împo­triva tiraniei. Participanţii la Festival vor cânta aceste cântece care descriu în mod rea­list lupta poporului şi care reprezintă ade­vărata cultură naţională a Africii de Sud. Tinerii din Africa de Sud doresc să fie reprezentaţi la Festivalul de la Bucureşti de către un mare număr de participanţi. Acea­sta este foarte dificil din cauza amenin­ţărilor poliţiei, a măsurilor de represiune, a lipsei de bani ca şi din cauza altor obsta­cole. In ciuda tuturor acestor greutăţi, tine­­retul din Africa de Sud este ferm hotărît să participe la Festivalul de la Bucureşti. Noi suntem siguri că tinerii din întreaga lume, prezenţi la Festival, se vor putea convinge de bogăţia culturii sud-africane. „Cultura în slujba păcii şi a independenţei naţionale“—iată lozi­nca sub care se desfă­şoară pregătirile tineretului din Africa de Sud. Concursul tinerilor solişti In cinstea celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pen­tru Pace şi Prietenie, Comitetul pentru Artă a organizat în principalele oraşe ale ţării un concurs al tinerilor solişti (cân­tăreţi vocali, instrumentişti şi dansatori).. Intre 1 şi 5 iunie (prima etapă), la­ Cluj, Iaşi, Bucureşti şi Timişoara au luat parte la concurs peste 500 sodişti, dintre care un mare număr , au fost selecţionaţi pentru etapa finală care a avut loc la Bu­cureşti între 25 I­pinie şi 1 Iulie. Rezultatele concursului, au arătat că un număr deosebit de mare de tineri talen­taţi au crescut şi s’au perfecţionat în a­­numite domenii ale activităţii solistice — ca, de pildă, canto, pian, muzică de ca-, raeră ş.a. — vădind remarcabile însuşiri interpretative. La concurs, tinerii solişti s’au prezentat cu un repertoriu bogat şi foarte variait, conţinând lucrări ale compozitorilor cla­sici şi contemporani; un loc însemnat l-au ocupat piesele compozitoriilor români şi sovietici. Această importantă manifestare artis­tică a stârnit un deosebit interes în rân­durile iubitorilor noştri de muzică, care au asistat în număr mare la manifestările din cadrul ambelor etape ale con'ii «'lini

Next