Contemporanul, ianuarie-iunie 1954 (Anul 8, nr. 1-26)
1954-01-01 / nr. 1
Salut, an nou! Eugen Bebeleanu In noaptea aceasta, care trage o cortină peste anul dus, ridicând o alta deasupra celui ce soseşte, fiecare copil îşi doreşte în gând câte ceva. Scriitorii, oricât de gravi, au şi ei, la urma urmei, dreptul să se copilărească o noapte pe an. Iato, această noapte, în fata ta, tovarăşe de scris Te mai despart câteva ore de noul an, ai timp să te gândeşti, gândeşte-te. Ţi-i părul, poate la fel celui, al maestrului Mihail Sadoveanu — alb ca proaspetele zăpezi — sau, la fel celui al lui Benic : „ca sarea din adâncul ocnei scoasa", ori, poate... Dar ce însemnătate ar putea să aibă o statistică a firelor albe, în acest sfârşit de an, care — departe de a ne melancoliza — ne însufleţeşte prin atâtea şi atâtea semne bune ? Cel puţin în ceea ce priveşte creaţia literară, el a adus, tocmai spre sfârşitul lui, nenumărate daruri, indicii ale unei splendide juventuţi creatoare, — darurile înşile dovedind o maturitate, de care putem fi mândri. Poate pentru că i-ai aşteptat cu prea multă încordare, şi G. Călinescu şi Cicerone Theodorescu, şi Marcel Breslaşu, şi Mihai Belliuc, şi Miron Radu Paraschivescu, şi Demostenie Botez ni se par la fel de tineri ca Veronica Porumbacu, ca Ov. Crohmălniceanu sau ca benjamina Aurora Cornu Operele lor, recent apărute, sunt atât de proaspete, nu pentru că sursa lor s'ar găsi la fântâna Ilippocrenei, cea patronată de Apollo şi împrejmuită de gratiile muzelor, ci tocmai dimpotrivă, pentru că ele îşi trag puterea din fântâna la care vin să soarbă milioanele de oameni ai muncii din Patria noastră , viaţa noastră nouă. „ Viaţa noastră nouă ! Oamenii noştri noi. Cititorii noştri noi. I-aţi văzut, desigur, tovarăşi ai mei de scris, în această cu adevărat minunată „Decadă a cărţii" din acest an. Cât de mulţi sunt cititorii noştri ! Şi cât ne iubesc cărţile ! Şi cu ce grijă şi cu câtă încredere le iau în mâini ! Ce ne-ar putea dai, tovarăşi de scris, acum, la începutul acestui nou an, care e deocamdată un teren virgin, o „terra incognita", dar cât de tăgăduitoare „terra incognita“, fără de fiare, numai cu perspectiva unui răsărit şi mai bogat şi mai, fecund ! Ce ne-am putea dori pentru noul an ? Eu aş spune că dorinţa noastră cea mai vie ar trebui să fie aceea de a ne păstra aceste sute de mii de cititori, un număr uluitor, la care sacrificaţii scriitori ai trecutului nici n’ar fi visat. Privind miile şi mile de cititori de azi, cât de mândri putem fi ! Ce ne am putea dori mai mult, decât să-i păstrăm şi să vedem şi porniiu-le numărul în fiecare an ? Insă, atenţie, dragi tovarăşi de scris! Nu se poate păstra ceva, decât dacă te faci demn de a-l păstra ; nici iubita, nici cititorul Nu că lectorul ar fi o fiinţă capricioasă. Dar una exigentă, şi pe bună dreptate, — da ! Vizitaţi, desigur, ca şi mine magazinele noastre, ce se ivesc în număr mereu crescând Câte lucruri frumoase, mereu reinoite din fiecare lună " Aţi observat, însă ? Acelaş tovarăş care ţi-a cumpărat cu câteva clipe înainte volumul de poezie de la librăria din colţ, refuză — şi refuzul lui e totdeauna argumentat —„să cumpere o anumită pereche de pantofi el pretinire (și pe bună dreptate) o calitate mal buna decât cea de anul trecut Ari- dreptui? Ba bine că nu idii aici i-ai’tt l.a fel el are drmiuil ca operele noastre vil vr„.t* .'ie .ui '-e 11 ce mai bune Lucrările noastre n au dreptul să-l pl te isca. Ele trebuie sâ-1 pas'om ze (in sensul ,el mai bun al cuvântului), să-l facă să râdă, să se entuziasmeze să plângă, să iubească ai frum să muncească mai cu drag şl mai spornic, sa cunoască mai bine viaţa, să lupte pentru ea şi mai îndârjit Creatorul n'are dreptul să mintă In clipa în care-şi minte cititorii, el face o crimă, şi cea mai gravă : ucide încrederea acestuia în creaţia artistică Când îi dăm opere bidimensională, doar ( şi, din păcate, îi dăm de atâtea ori...), când ii oferim tablouri idilice, construcţii schematice, — ce farsă teribilă ne jucăm nouă înşine. Atenţie, aşadar, scumpi tovarăşi de scris ! Atenlie să nu ne mai jucăm asemenea farse ! Ca să ştim ce trebuie să facem, e deajuns, uneori, să privim cu câţiva ani în urmă Oare toate lucrările noastre au rezistat acestui foarte neînsemnat asalt al timpului ? Oare toate mai sunt citite, acceptate de cititori (căci doar pentru ei scriem!)? ...Şi, acum,, să ne dăm mâna. lată, noul an bate la uşă Salut, an nou ! Fii binevenit ! Cât despre spor, acela să ni-l urăm nouă înşine, căci în puterea faptei noastre stă. Delegaţia Uniunii Arhitecţilor din R. P. R. a avut de curând prilejul să viziteze Uniunea Sovietică, să cunoască ţara unde a triumfat socialismul, să cunoască viaţa popoarelor sovietice care construesc comunismul. Invitaţia primită din partea Uniunii Arhitecţilor din UR.S.S. ne-a dat prilejul să vedem la faţa locului rezultatul muncii creatoare din ultimii 30 de ani a arhitecţilor sovietici. Ni s-a creiat astfel ocazia de a cunoaşte, la sursă, vechile arhitecturi : rusă, ucrainiană, georgiană, armeană, aceste nesecate isvoare naţionale care au fost valorificate în mod creator de arhitecţii sovietici, precum şi epocalele realizări ale arhitecturii sovietice Am avut prilejul să constatăm că înfiecare regiune a Uniunii Sovietice arhitecţii folosesc tezaurul naţional specific Astfel, republici a căror arhitectură a fost influenţată de cea bizantină, cum este Armenia cu capitala sa Erevanul, se îndreaptă spre forme mai libere şi mai puţin constrânse de o disciplină clasică. De exemplu, clădirile de curând ,executate în piaţa Lenin (arhitect Tomanian), au coloane cuplate susţinând un singur capitel, sau coloane care suportă arcade, fără intervenţia unui antablament sau măcar a unui impost. Tribuna oratorilor, din aceeaşi piaţa Lenin, este bogatdecorată cu sculpturi, păstrând tradiţia belşugului de decoraţiuni armene, de tip geometric, mult prelucrate. Aceeaşi utilizare a decoraţiilor naţionale, sau măcar a principiului, o găsim la portalul de intrare a Halei de Alimente din acelaş oraş, opera arhitectului Agabhalian. Aici găsim pasiunea decoraţiilor in-' fluenţate de vechea artă populară, ceea ce le imprimă un pitoresc deosebit. Acelaş lucru se poate spune despre frumosul oraş Tbilisi, capitala Gruziei Sovietice, unde este vizibilă preocuparea arhitecţilor pentru monumental. Proporţiile' 'sunt elegante, elementele secundare svelte, cum este cazul Pavilonului . Restaurant-Club situat la 250 metri înălţime faţă de oraş, sau palatul Guvernului (opera arhitecţilor Cocorin şi Lajava) de pe prospectul Rustaveli, cu cele 15 arcade susţinute de stâlpi, având muchiile uşor decorate iar cornişa principală întreruptă la mijlocul faţa,dei, pentru a permite desvoltarea unui important motiv decorativ. S’ar putea da multe exemple din acest frumos oraş, în care arhitecţii au prelucrat moştenirea trecutului, creind o arhitectură socialistă ca fond şi naţională ca formă, ca de pildă: Institutul Marx-Engels-Lenin Stalin de pe prospectul Rustaveli, opera arhitectului V. Sciusev, casa Ministerului Gospodăriei Comunale, al cărei proiect aparţine arhitectului Nedievieli, şi mai ales stadionul construit în 1936 de arhitectul S. Kurdiani, pioner al arhitecturii actuale; acest stadion este una din primele încercări de prelucrare a formelor naţionale. La Leningrad, unde pluteşte încă amintirea marilor ahitecţi ruşi din trecut, se impresionează îndeosebi Palatul de marmoră al lui Rinaldi, Palatul Academiei de Belle Arte al arhitecţilor Cocorinov şi Valin de la Motte, Teatrul Ermitajului, Palatul lui Alexandru din localitatea Puşchin (Tarscoe Selo) al lui Cuarenghi, clasician şi fost adept al Şcoalei Palladio, şi atâtea altele. Intre aceste nenumărate palate de structură clasică apare fleşa ascuţită a Amiralităţii, ca motiv naţional de tradiţie. Privind toate aceste vechi şi frumoase palate, decorate şi colorate în ocru, ruse, roşu, verde sau alte culori, înţelegi bine pentru ce motive arhitectul Leningradului de azi a căutat să îmbine conţinutul socialist cu forma naţională în proiectarea clădirilor publice, sau a blocurilor de locuinţe muncitoreşti. Tendinţa de a valorifica elementele tradiţiei arhitectonice populare şi naţionale se manifestă şi prin grija de a executa aceste lucrări din materialele cele mai alese: stucomarmoră, marmoră, bronz, mozaicuri, panouri decorative, fresce, etc., amintind stilul vechilor paiaţe’ale Cremiinului sau al celordin Leningrad Arhitectul poate să-şi aleagă singur documentele care să-i constitue sursa de inspiraţie. Aşa, de pildă, la staţia Arbat a metroului din Moscova, s’a păstrat spiritul artei naţionale ruseşti. La staţia Chievscaia s’au utilizat ornamente populare ucrainiene, viu colorate, reprezentând scene din viaţa poporului ucrainian Şi asemenea exemple pot fi citate la nesfârşit. Vizita în U . S.S. a constituit un nesecat isvor de învăţăminte pentru arhitecţii noştri. Noi am învăţat că între arhitectul creator al clădirii şi ceilalţi artişti — pictori, sculptori, decoratori — trebue să existe o strânsă colaborare, fără de care nu se potcreia opere unitare şi ansambluri armonioase. In rândurile de mai sus ne-am ocupat îndeosebi de forma naţională a operelor arhitectonice din U.R S.S. Trebue să observăm insă, că arhitecţii sovietici au realizat unitatea intre forma naţională şi conţinutul socialist al operelor arhitectonice. Este greu să epuizăm în cadrul unui simplu articol problema conţinutului socialist al lucrărilor realizate de arhitecţii sovietici. Putem spune doar că ideia de conţinut socialist apare mai ales atunci când arhitectul concepe lucrarea sa pe baza unui program realist, care să ţină seama de realităţi, de nevoile materiale şi spirituale ale omului sovietic. Ceea ce caracterizează pe arhitecţii sovietici este faptul că ei au în vedere in primul rând omul care lucrează sau locueşte în aceste clădiri. De aceea, ei se străduesc ca, paralel cu creiarea unui aspect artistic clădirii, să se ofere omului maximum de confort, îmbinareaarmonioasă a utilului cu frumosul în opera arhitectonică constitue preocuparea de căpătâi a arhitectului sovietic Deosebit de grăitoare în această privinţă este monumentala construcţie a Metroului din Moscova. Grija faţă de cerinţele spirituale ale omului sovietic a făcut ca această uriaşă lucrare subterană, menită sădeservească practic milioane de oameni ai muncii, din Capitala Patriei Socialismului, să devină totodată o măreaţă operă de artă. Despre aceasta vorbesc, prin graiul unor ■ epocale realizări, ansamblurile de construcţii din marile oraşe, cartierele muncitoreşti înălţate după ultimul cuvânt al tehnicii şi artei, nenumăratele scuaruri şi spaţii verzi care brăzdează oraşele Uniunii Sovietice, încântând ochiul, făcând omului viaţa mai plăcută, mai frumoasă. Din lucrările arhitecţilor sovietici pe care le-am admirat, la Moscova sau la Leningrad, la Kiev sau Tbilisi, la Erevan sau Soci, ne-am putut da seamă că ne aflăm în faţa unor opere cu fond socialist şi cu formă naţională. Arhitecţii sovietici au înţeles demult că vechea metodă de a schiţa un plan de ansamblu, care să ţină seamă de toate cerinţeie unui mare oraş, iar apoi de a realiza la întâmplare aici o clădire într’un stil, din colo alta în alt stil, ba chiar având altă înălţime şi alte faţade, este greşită. Deaceea, arhitecţii sovietici studiază dela început, in birourile de proiectare, amănunţit, arhitectura întregii străzi, de la un cap la celălalt, sau arhitectura celor patru laturi ale unei pieţe publice, cu planuri de detaliu, faţade, perspective. Ba, mai mult, ei execută şi machetele fiecărei străzi sau pieţe, înţelegând că numai aşa se poate realiza o arhitectură unitară, cu ansambluri armonioase. Toţi arhitecţii şefi ai oraşelor Moscova, Leningrad, Kiev şi altele, au recunoscut valoarea excepţională a planurilor de ansamblu, metodă care în ultimul timp s-a introdus şi în Capitala ţării noastre. Această metodă permite o mai uşoară execuţie cu elemente prefabricate şi utilizarea planurilor tip. Ei ne atrăgeau, atenţia asupra faptului că acest procedeu duce la mari economii de spaţiu, de cost şi de timp. In U R.S.S. tipizarea este adoptată în toate republicile pe care le-am vizitat. In toate capitalele am găsit servicii având ca sarcină studiul proiectelor tip şi bineînţeles şi a execuţiei cu elemente prefabricate. Tipizarea duce la rezultate precise, cunoscute deja, experimentate, sigure. Tipizarea nu exclude varietatea aşezărilor pe teren şi nici varietatea coloritului Tipizarea duce la economie de timp şi de bani Am văzut blocuri cu câte 620 locuinţe, pe colinele Lenin, repetate de mai multe ori, ceea ce a permis, profitându-se de experienţa căpătată la prima construcţie, să se execute un asemenea bloc în 6 luni (de la fundaţii, până la terminarea complectă) Este necesar să observăm, totodată, că tipizarea nu, duce la uniformizare, ci, dimpotrivă, asigură o varietate de forme. Moscova este un oraş minunat, în care pulsează viaţa a 5 000.000 de locuitori, mândri de a vedea în fiecare an ridicânduse noi clădiri, noi cartiere, cu noi bulevarde plantate, cu pavaje impecabile şi înzestrate cu toate mijloacele de locomoţie modernă Până acum câţiva ani, caracteristica acestei măreţe capitale era dată de Gremlin şi de Piaţa Roşie. Din 1949, de când s’au ridicat primele clădiri înalte,care depăşesc 100 m, înălţime ajungând cu motivele de coronament şi săgeţile de terminare până la 230 m„ aceşti coloşi, azi 8 la număr, au schimbat complet individualitatea oraşului şi toate privirile vizitatorului se îndreaptă spre aceste clădiri înalte. În rândul acestora se numără clădirea de pe Catelnicescaia, opera arhitecţilor Ceciulin şi Rostcovschi, cu 32 etaje, conţinând 700 apartamente şi garaje pentru 130 de maşini individuale, cu holuri bogat decorate, cu vestibuluri şi scări monumentale, cu pereţii şi bolţile acoperite cu frumoase decoraţiuni, clădirea cu 25 etaje din piaţa Crasnaia Marota, proiectată de arhitecţii Duşchin Şi Mezeniev. Şi la noi, în institutele de proiectare din Bucureşti, s’a aplicat cu succes metoda studiilor de ansamblu Aceasta din convingerea că numai astfel vom ajunge să creăm în oraşele noastre, după exemplul luminos, pe care ni-l dă arhitectura sovietică, ansambluri de arhitectură unitară, atât ca grupare şi aşezare pe teren, cât şi ca plastică şi colorit Numai prin studiile de ansamblu ale unei străzi se pot găsi amplasamentele cele mai juste pentru aşezarea unor blocuri de înălţimi excepţionale, sau clădiri înalte, care să constituie dominante ale oraşului, cum este impunătoarea clădire a Universităţii de Stat „Lomonosov“ începută şi terminată, în 4 ani. Azi, când şi cea de a opta clădire înaltă a Moscovei este pe cale de a fi terminată, putem ajunge la concluzia că toţi arhitecţiiautori au căutat să utilizeze cât mai mult izvoarele naţionale în detaliu Desigur este uşor de recunoscut că motivele de terminare în săgeată (fléche) amintesc săgeata Amiralităţii din Leningrad şi alte diferite turnuri piramidale ale unor vechi biserici sau mănăstiri, dar mai ales turnul cu orologiu „Spaschi“ dela Cremlin, a cărui piramidă atinge 62 m. şi care s’ar spune că a servit ca document istoric, de cea mai autentică valoare artistică, arhitecţilor care au proiectat clădirile înalte dela Moscova.Dacă în arhitectura capitalelor republicilor unionale se simte mai categoric influenţa izvoarelor regionale, la Moscova, arhitecţii sovietici par a fi încercat o sinteză a arhitecturilor rămase în Capitala ţării din diferite epoci de înflorire. Ei au plecat de la ideea că grandioasele clădiri înalte aparţin întregii Uniuni Sovietice, ca şi însăşi Capitala ţării, şi că ele trebuiau exprimate într'o arhitectură nouă, realist-socialistă pe care o putem numi noua arhitectură sovietică Cunoscând strălucitele exemple ale arhitecturii sovietice, noi, arhitecţii români, bucurăndu ne de spinul nelimitat al partidului şi guvernului, avem datoria de a contribui la ridicarea pregătirii artistice a proiectnţilor, condiţie a creării unei opere de artă înaintate prin utilizarea largă a izvoarelor artei noastre naţionale, pe baza principiilor realismului socialist învăţăminte preţioase — Cu prilejul vizitei arhitecţilor noştri în U. R. S. S. — Prof. Duiliu Marcu Preşedintele Uniunii Arhitecţilor din R.P.R. Hala centrală de alimente din Erevan (Arhitect Agabahan) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA. SĂPTĂMÂNAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Nr. 1 (378) Vineri 1 Ianuarie 1954 6 pagini 35 bani Arta noastră plastică merge înainte Expoziţia de Stat din acest an, marcând o nouă etapă în drumul de d desvoltare al artelor plastice In ţara noastră, constitue o mărturie a rodnicei activităţi desfăşurată în ultimul an de artiştii plastici din ţara noastră, şi dovedeşte că concluziile înţelepte ale Plenarei Uniunii Artiştilor Plastici din Mai 1952, şi-au găsit un ecou puternic în creaţia pictorilor, sculptorilor şi graficienilor noştri. Numărul mare de lucrări prezentate juriului cât şi faptul că această expoziţie a fost precedată de numeroase expoziţii regionale, deschise in principalele centre ale ţării, constitue dovada unei intense şiînsufleţite activităţi creatoare pe acest tărâm. In actuala Expoziţie de Stat numărul de artişti expozanţi a crescut simţitor, iar numărul de lucrări admise de juriu şi prezentate marelui public este aproape dublu faţă de cel din anul trecut. Este evidentă in această expoziţie adâncirea procesului de cunoaştere a vieţii de către artiştii noştri plastici. Din punctul acesta de vedere trebue menţionată lărgirea simţitoare a tematicii, varietatea şi importanţa subiectelor abordate în lucrări In această expoziţie compoziţia tematică — gen căruia îi este proprie o mare putere de cuprindere a problemelor vieţii — ocupă un loc însemnat. Temele des întâlnite în lucrările din expoziţie sunt izvorîte din viaţa poporului. Lucrările surprind în bună măsură aspecte importante ale muncii din uzine şi de pe ogoarele patriei, din viaţa luminoasă a tineretului şi copiilor, din prietenia ■ poporului nostru cu poporul sovietic. Lucrarea „Studenţi la practica de vară“ de Octav Angheluţă, tabloul lui Bene Iosif „Sosesc noi membri în gospodăria agricola colectivă“, lucrarea „După festivitate“ de Titina Călugăru, compoziţia „Predarea unei noi metode de muncă“ de Andrei Bordi, „Joc tineresc“ de Dan Hatmanu, sau în sculptură „Dans secuese“ de Martin Izsák şi „Geologii“ de Petre Balogh sunt între multe altele ilustrarea acestei simţitoare lărgiri a sferei de teme abordate de artişti. In expoziţie figurează un număr însemnat de pnrk^o .o i n t ■- o^rî-J. * 1 •. " carte şi afişe Este demnă de relevat prezenţa în expoziţie, alături de caricaturile pe teme externe, a unui mare număr de caricaturi având ca subiect satirizarea metodelor de lucru birocratice şi arbitrare ale unor funcţionari din aparatul administrativ sau economie de stat. Este deasemeni remarcabilă atenţia mai mare,acordată de către artişti, scenelor din viaţui o obişnuită în cadrul lucrărilor de gen — aceasta ca un rezultat al legăturii din ce în ce mai pronunţate a artiştilor cu viaţa. Trecutul vitejesc al poporului nostru, eroica luptă ilegală a Partidului, actele de mare însemnătate istorică de la 23 August 1944 şi 30 Decembrie 1947 şi-au găsit reflectare in numeroase opere. Este îmbucurător faptul că această expoziţie înregistrează o creştere remarcabilă a măestriei artiştilor noştri plastici. Dovezi ale unei remarcabile măestrii artistice, ne oferă, de pildă, lucrările artiştilor Constants Baraschi (altorelieful „Eliberarea“), Boris Caragea („V. I Lenin“), Octav Angheluţă (pictura „Reparaţii la cuptoare la uzinele Reşiţa“), Ligia Macovei (peisagii din China), Jules Perahim (ilustraţii la premul .„Vasili Tiorchin“ de Tvardovschi), Roni Noel (ilustraţii la „Ana Carenina“ de L. Tolstoi), Eugen Tatu (portrete din China) şi alţii. Lucrările expuse dovedesc că artiştii noştri plastici au izbutit să înfrângă într’o mare măsură concepţiile formaliste care au avut o influenţă negativă asupra desvoltări creaţiei lor. In acest sens este semnificativ drumul parcurs de pictori talentaţi şi cu o experienţă care, tributari până nu de mult unor concepţii formaliste în artă, au realizat lucrări valoroase, cum ar fi tabloul „Bogăţia apelor noastre“ de M. H. Maxy, sau tabloul „Ioan Vodă cel Cumplit la Cahul“ al lui Gheorghe Labin şa. Semnul concret de manifestare a creşterii măestriei artistice este felul în care apare înfăţişat omul in, cele mai bune creaţii de pictură şi grafică. Sunt numeroase lucrările ale căror personagii se disting prin bogăţia vieţii lăuntrice exteriorizată prin Mguri, cu o mare expresivitate şi printr’un desen adesea scrupulos realizat, şi capabil săredea cele mai mici nuanţe ale trăirilor sufleteşti. Pe această linie, portretistica noastră a înregistrat un succes remarcabil prin portretul maestrului Sadoveanu realizat de Corneliu Baba. Atitudinea exigentă şi autocritică faţă de munca sa de creaţie din trecut a ajutat pictorului Corneliu Baba la realizarea acestei lucrări de o înaltă valoare artistică. In expoziţie se remarcă prezenţa unui mare număr de lucrări de pictură sculptură şi grafică, aparţinând tinerilor artişti, absolvenţi ai Institutelor de Artă Plastică din ţară, mărturie a grijii pe care o poartă statul nostru promovării şi afirmării tinerelor talente. Lucrări aparţinând lui Glauber Gheorghe („Meii chimişti"), Anastasiu Anastase („Şi la noi va arde lampa lui Ilici”), Avramescu Alexandru („Lampa lui Ilici“), Schön Iile („August 1944“), Lucaci Constantin („Creşterea tinerelor cadre la Reşiţa"), Sonia Naica („Maistrul“) ş.a au atras atenţia vizitatorilor prin seriozitatea şi profunzimea cu care au atacat probleme importante din viaţa noastră. Creşterea nivelului artistic este o trăsătură caracteristică creaţiei de pe întreg cuprinsul ţării Participarea masivă la această expoziţie a artiştilor din diferite colţuri ale ţării prin lucrări reuşite ca acelea aparţinând artiştilor Hatmanu Dan din Iaşi („intr'o cooperativă"), Ferch Francisc din Timişoara („Tractorista“), Irimescu Ion („Octav Bancilă“) şi Abody Nagy Bela („Arestarea lui Fónagy") din Cluj, Zina Blănuţă din Oraşul Stalin („Scholancă”), denotă existenţa unor forţe artisce deosebit de valoroase pe întreg cuprinsul ţării. Sunt pozitive eforturile depuse de Uniunea Artiştilor Plastici în organizarea expoziţiilor regionale ; prezenţa conducerii Uniunii Artiştilor Plastici în mijlocul creatorilor din provincie trebue să se facă insă simţită nu numai cu prilejul pregătirii expoziţiilor regionale ci în mod permanent în scopul ridxării muncii de creaţie la un nivel din ce în ce mai înalt. Expoziţia actuală reprezintă o etapă importantă realizată de artiştii plastici pe drumul însuşirii metodei de creaţie a realismului socialist. Tocmai de aceea este necesar ca problemele numeroase pe care ea le ridică,atât prin succesele obţinute cât şi prin scăderile eJ, să fie supuse unor largi discuţii în presă, la Uniunea Artiştilor Plastici, discuţii în cadrul cărora să-şi spună cuvântul oamenii de artă şi masa vizitatorilor expoziţiei. Numai în felul acesta se vor putea valorifica pentru viitor realizările actuale, numai astfel vor fi desvăluite toate lipsurile care frânează desvoltarea unora dintre artiştii plastici. In expoziţia din acest an se simte în unele lucrări lipsa de preocupare a autorilor in ceea ce priveşte fină ............ „. * ţisuitii txpresoa a cnipu.U) omenesc , unele figuri sunt supărătoare prin sărăcia expresiei, prin schematismul lor. Realizarea artistică nesatisfăcătoare a unor lucrări cu teme importante indica problema însuşirii meşteşugului ca parte integrantă a adevăratei maeştrii Este densemeni instructiv să se analizeze linia de dezvoltare a unor artişti plastici, fie că aceştia s’au ridicat azi in creaţia lor la un nivl superior, fie că ei dimpotrivă n’au manifestat ca în trecut aceeaşi exigenţă faţă de propria lor creaţie. Desbaterile ce ar trebui să se desfăşoare în viitorul apropiat, in jurul principalelor probleme ale expoziţiei prin antrenarea unui număr cât mai mare de oameni ai munci şi oameni de cultură din ţara noastră, vor putea contribui la o deplină valorificare a însemnatului eveniment artistic pe care-l constitue pentru întreaga noastră viaţă culturală, deschiderea Expoziţiei anuale de Stat. CONSTRVKC , -f „Contemporanul“ urează cititorilor săi „La mulţi ani“ şi succese mereu sporite în construirea economiei şi culturii socialiste Salut de anul nou prietenilor din R. P. R. Sofia Ghiaţintova artistă a poporului din R.S F.S.R., laureată a Premiului Stalin, regizor principal al Teatrului „Comsomolul Leninist“. Am vizitat recent Republica Populară Română pentru a cunoaşte mai îndeaproape minunata dumneavoastră ţară, pe actorii şi segizorii ei, cărora le-am împărtăşit cu dragoste şi căldura din experienţa mea de muncă. Ca actriţă şi regizoare, mie mi se desvălue mai limpede prin artă caracterul unei ţări cu oamenii căreia iau pentru prima oară contact, bucuriile şi durerile, greutăţile şi succesele prietenilor mei noi. De aceea, azi, aş vrea să mulţumesc confraţilor mei români întru teatru, pentru că prin arta Iar mi-au oferit posibilitatea să cunosc poporul român. Inapoindu-mă în Patria mea, îu Uniunea Sovietică, am povestit cu dragoste tovarăşilor mei din Moscova despre arta românească La Societatea Unională de Teatru am vorbit despre spectacolele pe care le am văzut la voi, am povestit despre oamenii minunaţi cu care m-am împrietenit. Reprezentanţii teatrului din Capitala Uniunii Sovietice m-au ascultat cu o atenţie deosebită. Numeroasele întrebări care mi-au fost puse, au dovedit în mod convingător că artiştii Moscovei se interesează foarte mult de teatrul românesc. Astăzi, vreau să vă împărtăşesc planurile de viitor ale teatrului în care lucrez, să vă vorbesc puţin despre noile spectacole pe care le pregătim. In prezent, teatrul prezintă o poveste dramatică pentru copii în centrul căreia se află curajoasa fată Djeren Această poveste a fost scrisă de dramaturgul Cercasina, pe motive din folclorul turemen. In prezent, repetăm noua piesă a lui Arbuzov „îndatoratul". Piesa oglindeşte problematica tinerilor oameni de ştiinţă, procesul de formare a caracterelor tinerilor, relaţiile existente între ei. Nouă ne e dragă această piesă. Seara, autorul vine la teatru împreună cu el, stabilim modul cum trebue să se comporte şi să acţioneze personagiile, le descoperim mereu noi trăsături de caracter. In cursul stagiunii viitoare vom termina pregătirea unui vodevil în 3 acte scris de N Vencstern pe motivele vechilor vodeviluri rusești. N. Vencstern împreună cu Majtev a dramatizat romanul „Din toată inima“ Mi se pare că acest spectacol va fi pus in scenă şi la Teatrul Municipal din Bucureşti Când am văzut spectacolul „Mitrea Cocor" la Bucureşti, mă gândeam că Ileana Predescu ar fi o minunată Grumia, iar Benedict Rabija uu reuşit Rodion. Acesta este un obicei al regizorului : să „distribue roluri” chiar şi un alt teatru. După ce vom termina munca la vodevil, vom lucra la o piesă scrisă de Finn şi Spesnev despre tineretul sovietic, iar în a doua jumătate a stagiunii vom pregăti „Livada cu vişini" 'e \ 4P Ceho- , , Întreg colectivul teatrului nostru și eu personal suntem foarte mult interesati de felul cum decurge munca regizorului Radu Benigan la piesa „Livada cu vişini“. Aşteptăm cu mare interes şi nerăbdare ştiri privitoare la modul cum va fi montată această minunată piesă la Bucureşti Colectivul teatrului nostru se interesează de asemenea de spectacolul „Cyrano de Bergerac“ de la Teatru din Târgu-Mureş şi în special de jocul lui Covacs. Nu am spus numele acelora pe care aş vrea să-i felicit în mari deosebit astăzi , am doar atât de mulţi prieteni dragi Trimit însă din toată inima felicitări de anul nou colectivelor Teatrului Naţional şi Municipal, optimistului colectiv al Teatrului Tineretului, Teatrului actorului de cinema şi celorlalte teatre din Bucureşti, Cluj, Târgu-Mureş, Iaşi şi Oraşul Stalin. Permiteţi-mi totodată să vă felicit cu prilejul noii voastre victorii strălucite — alegerea celor mai buni fii şi fiice ale poporului român ca deputaţi în sfaturile populare Fiindcă ştiu cât de puternică este unitatea şi coeziunea voastră, am convingerea că poporul român nu se teme de niciun fel de greutăţi Fie ca anul 1954 să vă aducă noi succese în muncă, în artă, în lupta pentru pace.