Contemporanul, iulie-decembrie 1959 (Anul 13, nr. 26-51)
1959-07-03 / nr. 26
Nr. 26 (664) C e gînduri, ce urări, ce îndemnuri ţi se pot aduce la această sărbătoare ? Te-ai bucurat cînd, încheind bilanţul muncii de un an, ai constatat că nu ai nici un repetent în catalog, şi că, adăpîndu-se din izvorul cunoştinţelor şi sufletului tău, copiii de astăzi, oamenii de mîine, au făcut încă un pas pe drumul cunoaşterii şi al formării. Te-ai bucurat întaînînd celor mai buni semnificativa răsplată a celor aleşi, simbolicul premiu, şi că cei mai buni dintre cei buni nu sunt odrasle, ca odinioară, nici ale fabricantului, nici ale moşierului, nici ale negustorului, ci copii ai muncitorului din fabrică sau ai ţăranului colectivist. Te-ai bucurat cînd ai avut mai mulţi cititori la biblioteca sătească, sau cînd echipa de cîntece, de transuri, brigada de agitaţie pe care le conduci s-au clasat printre primele la concursul pe raion sau regiune. Ţi-ai simţit sufletul plin de bucurie atunci cînd, rod al trudei tale cu cei vîrstnici, l-ai avut pe muncitorul din cartier alături de şcoală, cînd ţăranul din satul tău a venit cu plugul să are lotul de experienţe al tinerilor naturalişti, sau a muncit cu braţele la înălţarea căminului cultural. Şi, negreşit, bucuria ţi-a fost mare văzînd cum se înalţă în oraşul tău fabrici, teatre, creşe, spitale. In satul tau, văzîndu-i pe ţărani muncind înfrăţiţi în gospodăria colectivă. Te-ai bucurat de toate acestea, pentru că în toate este trudă şi pasiune din care nu lipseşte amprenta trudei şi pasiunii tale de educator. Munca îţi e cinstită şi preţuită de întregul popor, de regimul democrat popular care te-a ridicat, din categoria surtucarilor şi trepăduşilor politicienilor, la o viaţă demnă. Ce gânduri, ce urări, ce îndemnuri ţi se pot adresa la sărbătoarea care se cheamă a învăţătorului, la Ziua ta, ca luptător in frontul larg al culturii, ca cetăţean-militant în primele rînduri pentru transformarea socialistă a târii ? Să-ţi fie, în anul ce-l vei începe la toamnă, munca mai plina de roade ! Copiii să înveţe carte, să iubească munca şi pe cei ce muncesc făurindu-le o viaţă liniştită, la adăpost de griji, de nevoi. Să fii mereu în mijlocul oamenilor, să-i înţelegi, să le arăţi adevărul, să le călăuzeşti paşii şi aspiraţiile către înfăptuirea înaltelor idealuri ale zilelor noastre — idealurile socialismului ! Ai tot ce ţi trebuie, şi condiţiile de muncă şi viaţă îţi vor fi, pe an ce trece, tot mai bune. Ai săli de clasă luminoase şi încăpătoare- Ai cărţi. Ai cămine culturale. Ai o concepţie despre lume, ştiinţifică, marxismleninismul, care-ţi luminează calea. Ai un îndrumător înţelept care dă avînt şi finalitate muncii tale — Partidul. FU mereu la înălţimea misiunii tale ! Răspunde cu însufleţire comandementelor majo* f re ale epocii. Nu* mai aşa vei fi mul- . tumit de tine şi ‘Ţi vei răspunde cerin- * 0 * ţelor poporului. In pas cu dezvoltarea economiei nationale De ziua ta, InvăţătoruleComerţul exterior al R.P. Române SCHIMBURILE economice cu străinătatea poartă pecetea orînduirii socialeconomice a unei ţări şi o deservesc, reflectă nivelul ei de dezvoltare şi-i arată poziţia in ansamblul relaţiilor Internaţionale. Nu întîmplător Romînia burghezo moşierească era în circuitul economic mondial o ţară producătoare şi furnizoare de produse agricole şi unele materii prime, piaţă de desfacere şi sferă de investiţii de capital a momopol ulurilor din statele capitaliste dezvoltate. Afaceri venale şi înrobitoare, o dinamică nestabilă cu restrîngeri serioase ale volumului de schimburi comerciale, o structură a importului şi exportului extrem de nefavorabilă, o repartiţie pe ţări neraţională, potrivnică intereselor reale ale economiei româneşti, o neechivalenţă vădită — toate acestea caracterizau evoluţia comerţului exterior vechi şi aveau ■ drept urmare înrăutăţirea situaţiei, şi aşa grele, a populaţiei muncitoare. Diametral opusă este înfăţişarea comerţului exterior al R. P Romíne. Dezvoltîndu-se în pas cu economia noastră socialistă şi înfăptuindu-se pe baza monopolului de stat al comerţului exterior (de la introducerea căruia se împlinesc 10 ani), această importantă ramură economică serveşte nevoilor ţării noastre, contribuie în ultimă instanţă la ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Opera de construire a bazei tehnico-materiale de producţie a socialismului în desfăşurare a transformat România într-o ţară industrial-agrară în plină dezvoltare, ceea ce a determinat mari şi importante schimbări calitative şi în relaţiile noastre comerciale cu străinătatea Un factor de cea mai mare însemnătate pentru caracterul nou al comerţului exterior este apartenenţa ţării noastre la sistemul economic socialist mondial, la piaţa mondială socialistă. Colaborarea economică multilaterală şi diviziunea internaţională socialistă planificată a muncii, la care ia parte şi R. P Romînă, se concretizează şi se reflectă mai ales nu şi prin comerţul exterior al acestor ţări, a cărui evoluţie o favorizează. Rezultatele dobîndite în anii orînduirii democrat-populare se exprimă, în primul rînd, prin creşterea importantă a volumului comerţului exterior, care in 1958, conform unor date preliminare, a fost de circa 3,5 ori mai mare decît in anul 1948. Cît de mult se deosebeşte dinamica actuală a comerţului nostru exterior de cea din trecut, ne arată comparaţia cu deceniul 1928—1938, cînd volumul comerţului exterior în expresie valorică s-a redus aproape cu o treime. Marile schimbări petrecute in structura economiei naţionale in procesul construirii socialismului au avut drept urmare îmbunătăţirea treptată şi continua a structurii importului si exportului, care se deosebeşte azi in mod radical de structura antebelică. Astfel, importurile de materii prime, semifabricate si materiale au reprezentat in ultimii ani aproximativ 1/2-2/3 din volumul total al importului. Sporirea considerabilă a acestor importuri, paralel cu creşterea simţitoare a producţiei interne, a fost determinată de dezvoltarea puternică şi rapidă a industriei socialiste, nu deosebi a ramurilor prelucrătoare. Au sporit mult importurile de cocs, minereuri de fier, metale feroase şi neferoase, laminate şi ţevi, cauciuc natural şi sintetic, materii prime şi semifabricate pentru industria textilă etc. Un loc important in structura importului nostru ii ocupă maşinile şi utilajele necesare pentru înzestrarea tehnică a economiei noastre naţionale, mai cu seamă a unor ramuri industriale importante ca de exemplu, industria energetică, industria siderurgică, industrie construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor, industria petroliferă extractivă şi de prelucrare, industria chimică, cît şi pentru transporturi, mecanizarea agriculturii, industria uşoară şi alimentară, pentru cercetări în domeniul fizicii nucleare şi folosirii energiei atomice în scopuri paşnice etc Totodată, trebuie relevat că proporţia de acoperire a investiţiilor de utilaj şi instrumente din producţia internă a crescut sistematic de la 50,7% în anul 1950 până la 82,5% în 1958, ceea ce constituie o victorie a industriei noastre socialiste. Importurile de produse agro-alimentare și bunuri industriale de consum, precum și a unor materii prime și materiale pentru sporirea producției interne, au contribuit la aprovizionarea mai variată şi mai completă a populaţiei. Dezvoltarea continuă a exportului nostru industrial ilustrează în mod pregnant saltul economiei naţionale, progresul industrializării noastre socialiste. Principale schimbare constă în lărgirea exporturilor de maşini, utilaje şi mijloace de transport, al căror volum a fost in 1958 de 6,2 mai mare decît in 1950. Numai in anul 1958 exporturile de maşini şi utilaje româneşti au crescut cu 42% faţă de anul 1957. Ponderea lor in exportul total al R.P.R. s-a majorat de la 0,8% in anul 1948 ptnă la circa 13% în 1958, urmînd ca in 1959 să atingă 15%. Remarcabil este faptul că, la o serie de produse — de exemplu, Instalaţii petrolifere de foraj la adineimea de 3500 m., vagoane basculante pentru transportul minereurilor, vagoane cisterne, transformatoare, motoare electrice, unele tipuri de nave strunguri paralele ş.a. — cantităţile destinate exportului au o pondere însemnată în volumul total al producţiei. Mărfuri tradiţionale In exportul nostru, produsele petrolifere şi forestiere deţin şi azi un loc important, dar elementul nou caracteristic pentru acest sector este gradul tot mai malt de valorificare industrială, creşterea sortimentului şi a calităţii produselor. De exemplu, sortimentul exporturilor de benzine a crescut de la 2 tipuri in 1950 ptnă la 6 în 1957. Exporturile de petroluri cuprind azi şi petrolul pentru turboreactoare. În decurs de un deceniu, sortimentul exportului de material lemnos aproape s-a dublat. Exporturile de semifabricate şi produse din lemn (placaj, panel, furnir, parchete, garnituri de lăzi şi butoaie, mobilă simplă şi curbată etc.) cresc mai repede decit exportul forestier in ansamblu In cadrul exportului de cherestea, a crescut mult exportul de cherestea de esenţe foioase. R. P. Română exportă produse petrolifere in 25 de ţări, iar produse forestiere in 49 de ţări situate pe toate continentele lumii. Rezultate ale unor ramuri industriale create sau dezvoltate mai ales de regimul democrat popular, produsele chimice şi farmaceutice şi materialele pentru construcţie deţin un loc tot mai important în exportul nostru industrial. Sortimentul produselor chimice de export cuprinde azi 83 de poziţii, care se exportă în peste 30 de ţări, inclusiv in ţări care dispun de o veche şi dezvoltată industrie chimică. Cimentul romînesc, al cărui export e fost in 1958 de 2,2 ori mai mare faţă de anul 1950, este considerat pe pieţele străine ca unul din cele mai bune in lume A crescut însemnătatea exportului de produse ale industriei miniere, care cuprinde azi minereuri de mangan şi crom, sare, bauxită, pirită etc. Un produs nou al industriei extractive şi al exportului nostru este minereul de uraniu Schimbări radicale s-au produs, şi în repartiţia pe ţări a comerţului nostru exterior Ţările lagărului socialist reprezintă peste 3/4 din volumul total al comerţului nostru exterior, din care U R.S S. - peste 1/2 In 1958, volumul schimburilor comerciale cu ţările socialiste a fost de 3,7 ori mai mare decît în 1948 şi de circa 2 ori mai mare faţă de anul 1950. Legăturile comerciale între ţările Conf. univ. Gogu Râdulescu (Continuare In pag 2 a) Expoziţia Tineretului VICTOR SILVESTRI Constructori Proletari din toate ţările, uniti-văl SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL,CULTURAL • Vineri 3 iulie 1959 • 8 pagini 50 bani Consfătuirea ştiinţifică romîno-sovietică PROBLEMELE FILOZOFICE ALE ŞTIINŢELOR NATURII „Pentru svmtul activităţii ştiinţifice nu toate domeniile este neapărată nevoie de dezbateri asupra problemelor celor mai actuale ale ştiinţei, dezbateri care să îmbogăţească gîndirea ştiinţifică, să dea un fundament teoretic rezultatelor acumulate de cercetători şi să ducă la dezvăluirea şi combaterea concepţiilor idealiste, neştiinţifice. Activa participare la astfel de dezbateri şi luarea de atitudini împotriva concepţiilor retrograde este o îndatorire de onoare a fiecărui om de cultură Înaintat“ (Din Raportul prezentat de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul al II-lea al P.M.R.). A scurtă vreme după simpozionul „Evoluţia în biologie“, Academia R. L P. Română — prin Institutul de studii românosovietic — a organizat o altă manifestare ştiinţifică similară, de astădată însă cu o amploare mai mare : Consfătuirea romîno sovietică , privind problemele filozofice ale ştiinţelor naturii. Caracterul larg al Consfătuirii a permis cuprinderea problemelor filozofice celor mai importante ale diverselor ştiinţe particulare ca : matematica, cosmologia, fizica, biologia. Participarea activă la lucrările consfătuirii a oamenilor de ştiinţă sovietici a contribuit la realizarea unui foarte valoros schimb de păreri şi a unui strâns contact între savanţii romîni şi cei sovietici. Problemele filozofice ale ştiinţelor naturii ocupă astăzi un loc de cea mai mare însemnătate tn preocupările oamenilor de ştiinţă, attt filozofi , ott şi specialişti in ştiinţele particulare, deoarece evoluţia ştiinţelor a ajuns la un asemenea grad incît fără generalizări filozofice, fără concluzii teoretice ele nu mai pot înainta. într-adevăr, progresul considerabil al ştiinţelor naturii, începînd cu primul deceniu al secolului XX, precum şi ritmul tot mai accelerat al dezvoltării cunoaşterii omeneşti în ansamblul ei, a ridicat şi continuă să ridice complicate probleme filozofice. Ultimele descoperiri din domeniul fizicii nucleare, primii paşi în cercetarea „concretă“ a cosmosului, marile realizări ale ciberneticii, studiile asupra materiei vii prezintă, pe lîngă imensa lor însemnătate practică, şi adinei implicaţii filozofice. Ele confirmă întru totul principiile şi legile materialismului dialectic şi constituie o ilustrare strălucită a tezei leniniste despre inepuizabilitatea materiei. Ele reprezintă noi dovezi despre unitatea materială a lumii şi caracterul obiectiv al legilor ei, despre legătura inseparabilă dintre materie şi mişcare, spaţiu şi timp, particulă şi câmp etc. Pe de altă parte, tezele materialismului dialectic despre cantitate şi calitate, finit şi infinit, continuu şi discontinuu etc., pătrunzând îtr tot mai mare măsură în analiza ştiinţifică a fenomenelor din fizică şi biologie, devin preţioase indicaţii metodologice, pentru orientarea cercetărilor ştiinţifice. ÎNTREAGA concepţie a fizicii moderne despre spaţiu şi timp poate fi considerată ca fiind reflectată în teoria relativităţii elaborată de A. Einstein cu o jumătate de secol în urmă. Această teorie a dus la răsturnarea concepţiei fizicii clasice cu privire la spaţiu şi timp ; într-adevăr, fizica modernă a prezentat argumente hotărîtoare care demonstrează legătura indisolubilă a spaţiului şi timpului cu materia, dovedind netemeinicia concepţiilor care consideră timpul ca o „durată pură“, iar spaţiul ca o „întindere pură“, nelegate de materie. Contrar concepţiilor idealiste care neagă existenţa obiectivă a spaţiului şi timpului, materialismul presupune spaţiul şi timpul ca realităţi obiective, ca forme de existenţă ale materiei. Importanţa teoriei relativităţii constă anume in stabilirea faptului că attt spaţiul, cît şi timpul sunt indisolubil legate de materie, precum şi in dovedirea, cu date concrete, ştiinţifice, că spaţiul şi timpul sunt forme obiective ale existenţei materiei în mişcare. Numeroasele probleme filozofice pe care le ridică teoria relativităţii prezintă o însemnătate hotărttoare pentru Interpretarea celor mai recente cuceriri in domeniul cunoaşterii fenomenelor din lumea microcosmică şi macrocosmică De aci şi importanţa acordată problemelor legate de teoria relativităţii în cadrul recentei consfătuiri închinate problemelor filozofice ale ştiinţelor naturii Referatul Despre unele probleme ale teoriei relativităţii, de acad. G. Vrănceanu şi prof. univ A. Popovici, a făcut o analiză a conţinutului filozofic al teoriei relativităţii şi a constituit o luare de poziţie împotriva interpretărilor ei idealiste La capitolul Teoria restrînsă a relativităţii, referatul a abordat problemele spaţiul şi timpul. Impuls şi energie, sarcină şi curent, variaţia relativistă a mărimilor fizice, iar la capitolul Teoria gravitaţiei : materie, spaţiu şi timp, problemele sistemelor de referinţă, mişcarea particulei în cîmn Implicaţii hotărttoare de ordin ştiinţific şi filozofic prezintă teoria relativităţii generalizate şi nu problemele privind structura Universului încă al III-lea deceniu al secolului XX a fost marcat prin două deseo M. Mazanet (Continuare in pag. 2-a) . INSCRIPŢIE -ANTR-AL 125-lea an de la naşterea lui, îmi aduc 18 aminte, din copilărie, de Alexandru Odobescu la cei M 79 ai mei. — Am uitat in schimb, unde şi cînd şi în îi ce formă a mai apărut, nu prea de mult, ceva din amintirea de faţă. — Capriciile paradoxalei memorii, aş fi citit, mi se pare, pe undeva, că păstrează mai tinere împrejurările îmbătrînite și pe cele recente le învechesc. — La 7 ani în clasa noastră, întîia, a școalei primare Petrache Poenaru, am văzut intrind un domn frumos, în redenflotă. Nu mai văzusem o frunte înaltă și luminoasă ca a lui — După ocaua mare, după cotul de rupi şi greu, se introducea şi la noi aşa numitul sistem metric decimal. — Un cîntar nou licărea aşezat pe catedră lîngă o mare pungă cu zahăr „cubic". însoţitorii cîntăreau iar Domnul cel frumos, cu surîsul de floare, te lua de mină cu prietenie, te mîgîia pe cap, pe breton, şi-ţi da o bucată dulce. Era Odobescu în persoană, director al Şcoalei Normale de Institutori. Crescusem şi începeam să fiu un fel de om şi să mă spurc la pană şi cerneală. Trecînd pe dinaintea casei lui din Calea Victoriei, vecină cu a Generalului Manu, prieten cu Caragiale, m-a tulburat zăbranicul negru atîrnat în balcon... Odobescu murise... O aventură amoroasă lichida pe bărbatul cel mai frumos, şi mai înzestrat din Bucureşti. — Fiinţa sensuală, oacheşe şi neastîmpărată, care pusese capăt unei vieţi în plin elan, era nevasta unui profesor de geografie resemnat, amorurile repetate ala persoanei fiind de preferinţă didactice şi culturale. Mi-aduc aminte de mîinile fine, cu degetele de puf şi Petale, pe care le trecea uşor ca un mir pe obrajii noştri mîngiaţi, din clasă, Odobescu, de făptura lui meticulos şi curat îngrijită, de glasul lui muzical, de gulerul cămăşii proaspăt, de cravata, de colţul batistei imaculate, aparent în reversul hainm negre, de mustaţa lui puţin roşcovană, de politeţea lui. N-a zis niciunuia tu şi mă, chemat la catedră. Toţi eram dragă, dumneata, te rog şi dacă vrei, rostiţi cu zîmbetul florilorlelsandru,^ lată, nu pot încondeia numele lui Odobescu fără să ma scol din scaun. L-am iubit cînd era şi-l iubesc cînd nu mai este. E tot ce ne rămine după pierderea unui ales dintre aleşi. Acest puţin să fie prea puţin ? Un fulg.Tudor Arghezi București, 1.VII.959. Cuvîntul acad. G. Călinescu la Academia R. P Romii A fi tinăr i fără tulburare Intîmpin acest eveniment pe care nu l-am aşteptat şi de posibilitatea căruia n-aveam pină deunăzi nici o bănuială. Căci nu socoteam elfi ani an şi cîţi voi împlini în cutare zi Mergeam şi mai curind alergam cu părul in vînt prin viaţă şi fiindcă plecasem la drum tînăr mă credeam şi de fapt mă simţeam tinăr. Auzeam incă In urma mea strigătele generaţiilor mai vîrstnice care imi urau drum bun în existenţă şi calea mi se arăta infinită Şi deodată văd că nu mai sint încurajat cu părinteasca familiaritate, ci, dimpotrivă, tinerii pe care eu în chip obişnuit îi socoteam de virsta mea se dau respectuoşi la o parte şi mă contemplă cu o inexplicabilă veneraţie şi cîţiva îmi oferă o turtă, nu una din acele mici turţe cu cîteva luminărele colorate prin care se aniversează copiii, ci o turtă fantastică în care sînt înfipte şaizeci de făclii Iar o făclioară, împlintată şi ea alături de ele, creşte vertiginos Făcind numărătoarea lor nu pot să nu fiu stăpînit de o emoţie solemnă. Fireşte, m-am privit în oglindă, într-o oglindă cu ramă de argint careeu sînt în ceasurile mele de recreaţie şi istoric literar) a aparţinut lui V Alecsandri sau, mi se pare soţiei sale Paulina Vă mărturisesc, fără nici o umbră de vanitate, că replica figurii mele nu mi-a displăcut Este un adevăr de psihologie şi un semn de mare înţelepciune a naturii că noi, obişnuiţi zi de zi cu schimbările infinitezimale, nu înregistrăm salturi e biologice şi răminem mereu mulţumiţi de propria noastră înfăţişare Altfel ne am speria şi ne-am opri din drumul inexorabil fără a înlătura căderi Am intra Intr-un fel de eroziune loc, lipsindu-ne de nobila flexibitate continuă a spiritului nostr care aceea este de fapt definiţia nereţii. Senectutea sau mai bine zis strul de ani nu-i fără delicii. Unii omeni bogaţi in ani capătă o linii leonină, teribilă şi dulce totdeoda' care face să palpite inimile tinerii. Ca stejarul cel gros, arzînd.ui vîrstnici răspindesc dogoare, inczesc frunţile juvenile şi le exal spre ideile şi faptele generoase , flacăra le dă lor Inşile pe faţă joc de umbre rembrandtiene car face expresiviii plini de sensu Restituirea liniilor premature ni in favoarea lor. odată ajunşi la ciritate e mai bine să nu regrete ce ce cred c-au pierdut Nu semănă decît odată cu noi înşine: unii capătă expresia totală cind soare ajunge pe cer deasupra lor, incepu îndată să decline Dar acum, lăsind la o parte ziologia, o ştiinţă aşa de nesigurată de solida ideologie, ce inseamnă a fi tinăr? înseamnă, du mine, a vedea neted esenţa vieţii, urma mereu cu spontaneitate sinuzitatea prezentului viu, nu a acela superficial ci a prezentului legi dedus ştiinţificeşte din trecut, şi tr deodată a vedea viitorul care desprinde din prezent, a lupta pentru el , bătrin cine e prea încoviat de amintiri Adesea unii oame de ispravă nu înţeleg din aceas’ pricină mesajul splendid a! socialimului exaperînd totdeodată ceea ce accidental şi nu i aparţine. Pe uliţă, mizerabilă pină mai ieri, ridică peste noapte cîteva faini« palate, hărăzite oamenilor din amara celor ce muncesc, ca noi tot O tristete mare copleşeşte pe omi trăind retrospectiv Palatul i s pare o catastrofă, mizerabila lui cocioabă o căsuţă din basme Astfi de reacţiuni se intilnesc in toate domeniile vieţii, nu numai In materi arhitecturală Tot ce a fost măreţ stîrnit obtuzilor oroare, fie revoluţi de la 1789, cea de la 1848 sau ce mare din octombrie 1917 Indieiidevăruri fundamentale asupra natur au indignat Cu privire la gradul dembătrînire prin intoxicarea cu colbul gros al trecutului, oamenii s deosebesc prin distanţa retrogradă , la care resping prezentul Unii sin vetuşti, alţii mai mult sau mai puţi alteraţi Vetustul e un suflet carbonizat, rezistind ca prin miracol doa in vidul unei cutii de sticlă Dar indată ce sticla se sparge , aeru proaspăt năvăleşte înăuntru carbonizatul se năruie intr.o pulbere măruntă. A aspira această cenuşă e primejdins Ce înseamnă, întreb din nou, a f tînăr ? Sînt unele fiinţe care fac ochi de-abia după cîtva timp de naştere Observaţia se poate aplica în sens superior şi vieţii noastre spirituale Ne naştem, dar vedeţi cu adevărat mai tîrziu, şi uneori (Continuare in pag 3 a) . dincioasă soarelui-răsare Credincioasă soarelui-răsare Floarea soarelui privea-n pâmint, Apârindu-şi fruntea glnditoare Toamna-n zloată, primăvara-n vint... Auriul rod tucredinţindu-şi Verii care vine Insfiruit, Floarea soarelui — pămîntul Însuşi Se întoarce către răsărit. & Legie La moartea prietenului meu Andrei Tudor Increment ia amurgul peste cupolă, straniu — O gură ca de şarpe ce-ar înghiţi un craniu. Era o glumă crudă, n avea nici un temei: Suav şi cald ştiusem surisul lui Andrei ! Pe crematoriu,-n ziua ce veşnic voi umbri-o, Se legăna o mind de turn scriind : adio... Spuneam zadarnic bolţii că a murit Andrei. O lacrimă adincâ erau şi ochii ei. Sfintela caldă-o zmulge-napoi lumina rece ! Mi-i aduceam aminte, ii mai vedeam cum trece. Cu noi intotdeauna-n răscruce şi la drum Şi deodată singur, intia parte-acum. Luptlnd, nerisipită pe ceruri, sa mai ţie. Scria încet o mină de fum : prietenie -Ce-nvâlula şi boită şi muguri de scintei Ferindu-le. o mină de fum stelar: Andrei... Cicerone Theodorescu *