Contemporanul, ianuarie-iunie 1961 (Anul 15, nr. 1-26)
1961-01-06 / nr. 1
Nr. 1 (743) SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL • vineri 6 ianuarie 1961 CULTURAL Proletari din toate țările, unițî-văl 8 pagini 50 bani TABLETA ANUL NOU e o sărbătoare a tuturora, dar mai ales a copiilor, intraţi intr-o lume nouă, a jucăriilor şi a păpuşilor. Să fim alături de ei la toate vîrstele noastre, întinerite măcar o zi. Ceea ce-i mai bun în oameni e tocmai copilul. Copilăria e poezie, e bucurie şi entuziasm, voie bună cinstită şi dragoste adevărată. Cu toate acestea literatura noastră, care a dat cititorului valori definitive, suferă de o deficienţă concretă. Cărţile copiilor sunt prea puţine. Scriitorii se feresc parcă-ntr-adins de poezia copilăriei, ca de un gen literar inferior şi degradant, pe cînd cele mai frumoase basme şi povestiri farmecă de sute de ani tot atît de mult copilăria cit şi maturitatea. Danezul Hans Andersen e şi azi proaspăt şi nou, cu toate că şi-a scris povestirile acum o sută de ani, iar italianul Edmondo de Amicis, continuu actual, stîrneşte emoţia tuturor generaţiilor de cititori. In toate limbile s-a scris mult pentru copii. Ediţiile ilustrate fac parte din toate bibliotecile din lume, peniţa întrecindu-se pretutindeni cu creioanele în culori să le dea cititorilor cit mai impresionante. E de luat o iniţiativă pentru a decide poeţii şi prozatorii noştri, cărora nu le lipseşte talentul, dimpotrivă, să-şi caute subiectele în lumea şi sensibilitatea gingaşe a micilor cititori. Poate că Uniunea Scriitorilor e cea mai indicată autoritate literară să o pornească. Tudor Arghezi LA VARŞOVIA. ÎNTRUNIREA ISTORICILOR DE ARTA LA VARŞOVIA, în cadrul Institutului de Istoria artei al Academiei de Ştiinţe a RPPolone, s-a ţinut în luna decembrie o consfătuire a istoricilor de artă reprezentînd academiile din U.R.S.S., R.P. Romîna, R P. Bulgară, R.S. Cehoslovacă, R.P. Polonă şi R.P. Ungară. Obiectul acestei consfătuiri l-a constituit o temă iniţiată cu cîţiva ani în urmă : redactarea în comun a unui studiu privitor la formarea şi dezvoltarea şcolilor artistice naţionale în cele şase ţări participante. Existau, pentru abordarea acestui studiu, temeiuri dintre cele mai serioase. S-a avut în vedere, în primul rând, nevoia, evidentă, de a se asigura o mai bună cunoaştere reciprocă a unuia dintre momentele decisive în dezvoltarea artei naţionale, realiste, a tuturor celor şase ţări prietene. S-a considerat totodată că o astfel de prezentare, simultană, va putea oferi o imagine vie, concretă, a modului în care condiţiile social-istorice determină, în dezvoltarea artei, atît paralelismele şi similitudinile, cit şi diferenţele specifice, şi va putea deci permite, prin asocieri şi disocieri mai pregnante, stabilirea contribuţiei autentice pe care fiecare din şcolile naţionale a adus-o la aria europeană a vremii. Ia consfătuirea de la Varşovia au fost prezentate, într-o primă formă, aproape toate capitolele primului volum al acestui studiu colectiv. Contribuţiile reprezentanţilor institutelor de istoria artei din celelalte ţări socialiste, ca şi textul redactat în cadrul Institutului de istoria artei al Academiei R.P.Romîne (de Ion Frunzetti şi Mircea Popescu, sub supravegherea acad. Gh. Oprescu) au fost examinate cu o deosebită atenţie. Foarte favorabil a fost apreciat, în ceea ce ne priveşte, ca şi la alte materiale prezentate, felul clar, firesc, în care era urmărită şi studiată legătura dintre fenomenele artistice şi cele de natură economică, socială şi culturală. Lectura şi discutarea acestor prime contribuţii a evidenţiat, totodată, una din principalele trăsături comune ale artei din secolul al XIX- lea în cele şase ţări : consolidarea continuă, de-a lungul întregului secol trecut, a tendinţelor realiste — pe măsura apropierii artei de viaţa poporului, de năzuinţele lui spre Independenţă naţională şi drepturi democratice. Precizînd încă odată principiile călăuzitoare ale lucrării, faptul că la baza ei stă metoda materialismului dialectic şi istoric, şi discutînd uneori pînă în amănunte problemele legate de redactarea capitolelor respective, participanţii la consfătuire (la care Institutul de istoria artei al Academiei R.P. Române a fost reprezentat de acad. Gh. Oprescu şi de semnatarul acestor rînduri) au făcut un mare pas înainte spre realizarea studiului comun proiectat. Hotărîrile clare luate cu acest prilej fixează etapele următoare de lucru și data încheierii primului volum, în 1962, în cadrul unei consfătuiri ce urmează să fie organizată la București de către Institutul nostru. A fost, de asemenea, constituit comitetul de redactare a primului volum format din reprezentanţii institutelor de istoria artei din Moscova, Varşovia şi Bucureşti. S-a exprimat dorinţa ca unul din cei trei membri să fie acad. Gh. Oprescu. Bine organizată şi bine condusă, consfătuirea istoricilor de artă din cele şase ţări socialiste a fost rodnică şi binevenită. Ea deschide noi perspective colaborării atît de necesare între specialiştii din acest vast domeniu care au datoria să facă din studiul istoriei artelor un mijloc de cunoaştere mai profundă şi de apropiere între popoare. Mircea Popescu ION MICLEA: Noi construcţii la uzinele sudice din Ocna Mureş (Concursul nostru de fotografii) La nivelul ştiinţei şi tehnicii contemporane OBSERVAŢII CRITICE PRIVIND CERCETAREA IN CONSTRUCŢII ARTICOLUL apărut recent în Contemporanul sub semnătura tovarăşului ing. Zoltán Gyall şi care a trezit un viu interes în rîndurile specialiştilor noştri, mă obligă să fac o completare în legătură cu unele aspecte ale activităţii de cercetare în domeniul construcţiilor. Cred că, in prezent, această activitate îmbrăţişează domenii mult mai largi decit în trecut şi se obţin rezultate remarcabile, în concordanţă cu obiectul dezbaterii iniţiate de Contemporanul. Munca de studiu şi cercetare la planşetă, în laborator sau în condiţii de şantier a adus în ultima vreme o serie de mărturii ale eficacităţii acestei activităţi, ale potenţialului de creaţie existent în ţara noastră în acest domeniu. Dar, oricît ne-am bucura de înfăptuirile noastre, marile sarcini care stau în faţa constructorilor în următorii ani ne obligă la o exigenţă din ce în ce mai mare faţă de noi înşine. Realizările de pînă acum nu sunt suficiente decit pentru a marca un bun început; valoarea economică o dă generalizarea metodelor noi, eficienţa lor. Astăzi sunt create la noicolective speciale de studii şi cercetare în domeniul construcţiilor. Acestor colective le revine sarcina de a introduce noul pe un front cit mai larg. Este însă necesar, înainte de toate, ca aceste colective să fie dirijate spre rezolvarea studiilor şi cercetărilor care au cea mai mare eficienţă economică. Dacă raportăm numărul colectivelor de studii şi cercetare la multitudinea problemelor de atacat, constatăm că, numeric, aceste colective sunt încă reduse. Ştim, în acelaşi timp, că noile cadre de cercetători se formează greu, după o specializare îndelungată. Ajungem astfel în mod firesc la concluzia că munca specialiştilor noştri trebuie drămuită cu mare atenţie. Consider că acest lucru este pe deplin posibil, deoarece rezultatul economic al studiilor şi cercetărilor se poate antecalcula, urmarea logică fiind eliminarea celor minore sau pur şi simplu inutile. Principiul este cunoscut, dar practica îl infirmă uneori. Exemple : Institutul central de studii, cercetări ştiinţifice şi proiectare în construcţii, arhitectură şi sistematizare (I.S.C.A.S.) a efectuat studii privind introducerea maselor plastice în construcţii care, în final, nu au reuşit să spună altceva decât că asemenea materiale sunt necesare — lucru care se ştia de la început. Tot I.S.C.A.S. a întocmit studii destinate construirii de rezervoare din beton armat pentru produse petroliere, pentru ca apoi să ajungă la concluzia că realizarea practică nu este posibilă decît folosind o serie de materiale speciale — lucru care de asemenea se cunoştea de la bun început. Cred că ar fi fost necesar să organizăm mai întt studiul posibilităţilor de producere a acestor materiale. Adresîndu-ne Institutului de cercetări chimice am fi realizat poate mai mult. Este şi acesta unul din aspectele colaborării ce trebuie avut în vedere. Am elaborat apoi studii voluminoase pentru soluţii şi forme noi de castele de apă, obţinînd un rezultat la care s-ar fi ajuns mult mai uşor printr-un simplu şi rapid raţionament ingineresc. Institutul de cercetări în construcţie şi economia construcţiilor (I.N.C.E.R.C.) a studiat, nu de mult, o serie de elemente prefabricate cu dublă curbură. Problema în sine, inginereşte vorbind, este foarte interesantă, dar fără aplicabilitate, şi acest lucru s-ar fi putut vedea de la început, prin simpla analiză a modului în care elementele date se înglobau în ansamblul construcţiei. Este limpede, aşadar, că trecerea la studiul diferitelor elemente trebuie făcută numai după fixarea soluţiei constructive generale şi aprecierea ei economică. Ori de cite ori această cale a fost urmată de către 1.5. C.A.S. şi I.N.C.E.R.C. rezultatele nu au întîrziat să se arate. Studiile şi cercetarea în construcţii se deosebesc întrucîtva de studiile fundamentale de fizică, chimie sau matematică, în care orice cucerire lărgeşte domeniul cunoaşterii, fiind deci necesară. In construcţii, a cerceta un element prefabricat înainte de a studia temeinic construcţia din care va face parte, fără a fundamenta economic tipul de construcţie, înseamnă a descoperi proprietăţi care nu interesează pe nimeni. De pildă, astăzi se folosesc pentru liniile electrice aeriene stîlpi din beton precomprimat care realizează, dacă ne gîndim la întinderea acestor reţele, mari economii de lemn. Proiectarea şi studiile realizate prin colaborarea dintre 1.5. C.A.S. şi I.N.C.E.R.C. privind fabricarea acestor stîlpi au decurs în cele mai bune condiţii, cu excepţia bazei construcţiei. I.N.C.E.R.C. a preconizat o reducere a secţiunii stîlpilor, s-au făcut în acest scop , încercări fotoelastice etc. Rezultatele au fost însă negative. In felul acesta s-a irosit muncă, deşi se vedea de la început că soluţia cu goluri la bază, propusă de I.N.C.E.R.C., nu prezenta siguranţa necesară din punct de vedere practic. Este evident că astfel de studii nu justifică nici timpul, nici banii cheltuiţi. Paralel cu asemenea studii inutile — uneori scuzabile prin bunele intenţii care i-au animat pe cercetători, alteori prin greutăţile de orientare inerente unui început — o serie de alte studii, deosebit de necesare, se fac cu întîrziere sau nici nu sunt abordate. Trebuie să recunoaştem că I.S.C.A.S. are mari întîrzieri în rezolvarea unor probleme care vizează aspectul funcţional al construcţiilor şi exploatarea lor : de exemplu, încălzirea modernă a halelor industriale şi a locuinţelor, iluminatul artificial în halele industriale, realizarea aşa-numitelor hale blindate, introducerea pe scară largă a halelor universale, polivalente. Nu au fost terminate încă nici studiile privind tipurile de prefabricate pentru pereţii halelor industriale sau pentru structurile în shed. Deşi la noi în ţară există mari posibilităţi pentru producerea sticlei necesare construcţiilor, I.N.C.E.R.C. nu a pus încă la punct fabricaţia a o serie de sortimente speciale, cum ar fi geamul absorbant, blocurile de sticlă termic-izolante, pentru pereţi şi acoperişuri, geamul termopan, încetineala cu care se perfecţionează cele cîteva prototipuri, cu totul insuficiente, nu este justificată. De asemenea, un vechi deziderat al inginerilor de pe şantiere este şi realizarea unei izolaţii termice rigide, care să poată fi folosită la acoperişuri, în special la cele industriale. Acest tip de izolaţie ar reduce cu 60 kg. pe metru patrat greutatea acoperişurilor, ceea ce reprezintă foarte mult. I.N.C.E.R.C. nu a rezolvat această problemă, cu toate că specialiştii ele pe şantiere aşteaptă de multă vreme noul material. Nu ne putem permite să înaintăm cu paşi mici în domeniul introducerii tehnicii noi în construcţii, scuzîndu-ne printr-o exagerată şi nejustificată prudenţă. Astăzi, cînd economia noastră se dezvoltă într-un ritm din ce în ce mai accelerat, urmînd să ajungem la nivelul ţărilor industriale avansate, cercetarea ştiinţifică trebuie să fie mult mai operativă. In condiţiile ajutorului ştiinţific şi tehnic reciproc dintre statele socialiste este posibil să preluăm direct o serie de procedee sau tehnici noi, fără a mai fi nevoiţi să reluăm un drum deja parcurs. Este o datorie a noastră să combatem cu toată tăria practica unor cercetători, de a reinventa, de a redescoperi. A prelua experienţa înaintată a specialiştilor din ţările socialiste şi Ing. Petru Vernescu director tehnic al Institutului central de studii, cercetări ştiinţifice şi proiectare în construcţii, arhitectură şi sistematizare (Continuare in pag. 2-a) Lungimile de undă ale sufletului omenesc CONSFĂTUIREA tinerilor scriitori a oglindit justeţea politicii partidului în cîmpul literaturii, pentru educarea a noi şi noi generaţii de scriitori. Realizările obţinute pînă acum de către scriitorii generaţiei tinere înseamnă paşi pe un drum pe care ei trebuie să înainteze. Aşteptăm cu toţii ca scriitorii tineri să înmulţească numărul operelor care folosesc construirii socialismului, numărul operelor care servesc din plin cauza partidului, îi educă pe oamenii noi, le sporesc conştiinţa socialistă. Pentru ca să meargă pe acest drum cu toată fermitatea, e necesar ca tineretul scriitoricesc — şi nu numai tineretul — să studieze atent toate documentele Congresului al III-lea al P.M.R., care trebuie să devină, pentru toţi scriitorii, un program de viaţă, fiindcă ele sunt pentru noi ca acea oglindă fermecată din poveste, în care te uiţi şi vezi dintr-o dată idealul şi drumul pe care să mergi ca să ajungi la el. Dacă noi preţuim astăzi literatura creată de tineri, aceasta se datoreşte tocmai faptului că ea a evoluat pe drumul arătat de Partid şi a făcut, în ultimii ani, progrese atît de serioase incit afirmăm efectiv astăzi că nu putem concepe literatura romînească actuală fără prezenţa tinerilor, fără operele lor, care ne slujesc nouă, tuturor, şi slujesc educaţiei poporului. Din aceasta nu trebuie cîtuşi de puţin să se tragă concluzia că tinerii scriitori se pot culca frumos pe lauri, că şi-au terminat misiunea. Trebuie să lansăm ceva asemănător rachetelor, adică nişte lucrări care să se înscrie pe orbita conştiinţei omenirii sau cel puţin pe orbita conştiinţei poporului nostru, nişte opere care să se impună tuturor prin forţa, prin lumina lor. Cineva spunea, că „atîta viaţă este intr.o carte cită are autorul ei“. Aş spune ceva mai mult : nu atîta viaţă pune un autor intr-o carte cită are el însuşi, el pune mai multă viaţă într-o carte, pune viaţa absorbită în cursul unei existenţe, viaţă care după aceea se transmite — şi cînd intr-adevăr autorul a reuşit să facă aceasta — se transmite din generaţie în generaţie. Or, noi trăim vremuri atît de mari, incit fiecăruia îi este dată posibilitatea să scoată grăuntele de aur şi să-l pună în cărţi, pentru a-l transmite mai departe, peste veacuri. Meseria de scriitor e foarte grea. Grecii antici aveau obiceiul să vorbească despre monștri care se găsesc pe mări, să vorbească despre Scilla și Carybda, de tot felul de lucruri, unele mai înfiorătoare decît altele, cu scopul de a-i face pe vecinii lor să nu navigheze. Eu n-aş vrea ca tinerii să creadă că, scriind aceasta, aş dori să-i determin să nu navigheze ! Există o mare liberă, fără nici un fel de primejdie. Există o mare liberă, în care poate să navigheze oricare, cut vrea, şi oricine poate descoperi nenumărate insule frumoase. Insă, pentru ca un scriitor să fie în stare să sesizeze noul trebuie ca el să aibă o antenă care prinde nişte lungimi de undă pentru care încă nu există aparate fizice: lungimile de undă ale sufletului omenesc. Cred că această sensibilitate la problemele realităţii atît de complexe ale vieţii omeneşti, priceperea de redare a lor, se cîştigă cu timpul. Ce lucru deosebit ni se cere nouă ■— atît celor tineri, cit şi celor bătrîni — din acest punct de vedere ? Se cere ca lucrările noastre să fie pătrunse de spirit de partid. Prin partinitate înţelegem abordarea oricărei probleme care nu se ridică de pe poziţiile de luptă ale partidului, astfel incit opera să exprime mentalitatea caracteristică forţelor revoluţionare, ideologia marxist-leninistă. Pentru a realiza opere partinice e necesară o pregătire ideologică corespunzătoare. La consfătuire s-a accentuat în mod deosebit necesitatea educaţiei ideologice. Arta trebuie să pornească din realitatea omenească. Deci, pentru ca să reuşeşti să ajungi la un drum care să te ducă la o creaţie, şi contemporană şi corespunzătoare ideilor noastre, trebuie să te legi de viaţă, da realitate. Fără o strînsă legătură între ideologie şi practica vieţii nu este posibilă realizarea artistică. Scriitorii noştri tineri sînt pîndiţi citeodată de primejdia de a se rupe de realitate. S-a evocat, uneori, primejdia profesionalizării. In realitate, profesionalizarea timpurie începe atunci cînd se produce ruptura dintre scriitor și teren. Aceasta este cauza pentru care, la un moment dat, începe să se simtă o anumită sărăcire în operele literare. Numai in realitate se găsesc modele pentru eroii pozitivi sau negativi. în momentul de faţă nu există o criză de eroi pozitivi în viaţa noastră obştească. Nu sunt de părere că un scriitor are numaidecât obligaţia de a căuta în viaţă prototipurile pentru ceea ce face. Scriitorul trebuie să cunoască foarte mulţi oameni vii, pentru a putea, pînă la urmă, ajunge să creeze un erou pozitiv sau negativ în lucrările sale. Literatura nu este doar un decupaj de forme vii, din realitate. Noi trebuie să mergem ceva mai departe, să creăm nişte personaje vii printr-o adîncire a problemelor vieţii, nişte personaje care să aibă o putere de circulaţie mai mare decît orice om care are, bunăoară, buletinul şi dreptul de şedere în Bucureşti. Eroii pozitivi sunt neverosimili în măsura în care nu-i punem în luptă cu greutăţile pe care le întîmpină fiecare pentru a deveni un erou pozitiv. Pentru ca să-i putem face pe eroii pozitivi mai înţeleşi, mai iubiţi, trebuie să-i Mihai Beniuc (Continuare in pag. 2-a) Concluzii la Consfătuirea tinerilor scriitori Mă-nchin ţie, zăpadă, cu cîntec de slavă Căci eşti precum crinul cu carnea suavă. LAUDA ZĂPEZII Tu vii negreşit din calea lactee Orice fulg al tău fiind o clară scîntee. Din troienele tale imaculate Vîntul taie marmuri pentru palate, Singurătatea noastră înnegrită de nori O faci dintr-odată grădină cu flori. Ciorchini de salcim dai cui vine să-ţi ceară, Din ulmul maii scoţi făclie de ceara. La git ca la păstori ne pui albă oiţă Pe fete le-ncununi cu flori de lămîiţă. Pe arbori, pe drumuri, pe cimpuri, pe case Presari în roiuri fluturi de sticlă şi mătase. Slavă ţie, nea de pe creste cărunte, Căci ai gînd cinstit ca mireasma de munte. Eşti spumoasă ca laptele ce dă în foc, Brodată mărunt ca floarea de soc. Şi cînd voioasă rînduri-rînduri vii, Eşti nevinovată ca un cor de copii. Cînd te scuturi din cer despăturită lin Tu eşti curată ca pînza de in. G. Calinescu