Contemporanul, ianuarie-iunie 1965 (Anul 19, nr. 1-26)
1965-01-01 / nr. 1
om De vineri pina vineri TEATRU - pădurea Împietrită de Robert E. Sherwood (premieră). Teatrul Muncitoresc C.F.R., Regia Geta Vlad. Scenografia Sanda Muşatescu, 3 ianuarie 1965, ora 19.30. DOI INTR-UN BALANSOAR : Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc. Piesa lui William Gibson, în regia lui Radu Penciulescu. Printre premierele ce inaugurează Teatrul Mic. Scenografia: Todi Constantinescu (31 decembrie, 2, 6 și 7 ianuarie, ora 19.30). - STAPINUL APELOR. Un debut in dramaturgie : Constantin Pastor. Teatrul Regional Bucuresti, 6 ianuarie, ora 20. - HARAP ALB. Pentru copii ! Inaugurarea Teatrului „Ion Creangă“ cu un basm de Ion Creangă. 2 şi 3 ianuarie, ora 16 , 4, 5, 6, 7 şi 8 ianuarie, ora 10.30. - LUNA DEZMOŞTENIŢILOR. Despre dragoste şi puritate într-o lume umilă. Pentru Liliana Tomescu, prima intilnire cu textul lui O’Neil. Teatrul „Nottara", 3 ianuarie, ora 10 ; 6 şi 8 ianuarie, ora 19.30. - SONET PENTRU O PĂPUŞĂ. Variaţii (satirice) pe aceeaşi temă : birocraţia. Regia: Lucian Giurchescu. Teatrul „Nottara“, sala Studio, 2 ianuarie, ora 10.30 ; 6 şi 8 ianuarie, ora 20. - OPERA DE TREI PARALE. Brecht (1964) în viziunea lui Ciulei. Teatrul „Bulandra“, Sala Schitu Măgureanu, 1 şi 2 ianuarie ora 15 , 3 ianuarie, ora 10 , 5, 6, 7 ianuarie, ora 19.30. DRAGĂ MINCINOSULE de Jerome Kitty. Corespondenţa dintre Bernard Shaw şi actriţa Stella Campbell. Recital actoricesc. Teatrul „Bulandra", Sala Studio, 2 ianuarie, ora 15 ; 3 ianuarie, ora 10 ; 6 şi 7 ianuarie, ora 19.30. - SOMNOROASA AVENTURĂ. Pe afişul Teatrului de Comedie un autor satiric : Teodor Mazilu, 2 şi 3 ianuarie, ora 20. - RINOCERII de Eugen Ionescu (Béranger — Radu Beligan), Teatrul de Comedie, 3 ianuarie, ora 15.30 ; 5 şi 7 ianuarie, ora 20. - EMINESCU. Poetul şi epoca, aşa cum le-a văzut Mircea Ştefănescu (autorul), Sică Alexandrescu (regizorul) şi Ion Caramitru (interpretul rolului principal). Teatrul Naţional, Sala „Comedia“, 2 şi 3 ianuarie, ora 15.30 ; 7 ianuarie, ora 15. -- MOARTEA UNUI ARTIST. Cea mai elogiată premieră originală a anului 1934. In distribuţie : Toma Dimitriu, Tanţi Cocea, Elvira Godeanu, Eugenia Popovici, Ilinca Tomeroveanu. Teatrul Naţional, Sala „Studio“, 2 şi 7 ianuarie, ora 19.30. • ÎNŞIR-TE MĂRGĂRITE. Reluarea feeriei lui Victor Eftimiu. Teatrul Naţional, Sala Comedia, 1 ianuarie, ora 15. ■ O SCRISOARE PIERDUTA. Inepuizabilul Caragiale , spectacolul 711, Teatrul Naţional „Comedia“, 2 ianuarie, ora 10. EU ŞI MATERIA MOARTĂ. In reprezentaţie Mircea Crişan. Teatrul „Ţăndărică“, 2 ianuarie, ora 20.30. • RECITAL DE PANTOMIMA ŞI DANS. Doi artişti ai mişcării : Miriam Răducanu şi Felix Caroly. Teatrul Evreiesc de Stat, 4 ianuarie, ora 20. CINEMA I - LA PATRU PAŞI DE INFINIT (pre-jamieră), lung metraj artistic, producţie românească. Regia Francisc Munteanu. Cinema „Republica“. *1) - CALABUCH (premieră), lung metraj feil artistic, producție spaniolă. Regia Luis M G. Berlanga. Cinema „Luceafărul". «j - JUDECĂTORUL DE MINORI. Heinz -J Riihman. Atît ! (vezi cronica pag. 5). ; y Cinema „Capitol“. ysujj! - SĂLBATICII DE PE RIUL MORȚII In Eastmancolor, pe ecran lată citeva imagini braziliene de strict interes documentar (vezi cronica pag. 5). Cinema „Lumina“. Jj| - DIAVOLUL DEŞERTULUI. Aventuri ! ! '| Cinema „Bucureşti". Ill - HAMLET. Premiul special al Juriului, 52 Veneţia 1964. Regia Grigori Kozinţev. Cinema „înfrăţirea între popoare“. Şi - viata PARTICULARA. Pe deasupra oricăror controverse : Brigitte Bardot şi Marcelo Mastroianni. Cinema „Cultural“. - SEDUSĂ ŞI ABANDONATĂ. „După“ , dar şi „în acelaşi spirit“ cu DIVORŢ ITALIAN. Cinema „Moşilor“. - ÎNCURCĂTURA BLESTEMATA. Investigaţie criminalistică şi socială. Germi actor şi rezigor. Cinema „Colentina". - ZIUA FERICIRII. Realismul poetic al faptului cotidian. Regia Iosif Halfer- * Un mare actor : Alexei Batalov. CI- ginema „Lira“. -I* - CIOCIARA. Sophia Loren — De Sica — Moravia (în ordinea indicată de un generic). Cinema „Crîngaşi“. • HATARI. Pasionante vînători africane , conduse de Howard Hawks (regizor) -St şi John Wayne (protagonist). Cinema I-f „Vitan". WI - CAN-CAN. Dansul, şlagărele lui Cole Porter şi o actriţă cuceritoare. Shirley Uit MacLaine. Cinema „Patria“. Ml ■ ŞAPTE ANI DE CĂSNICIE. Cunoştinţă cu Marilyn Monroe intr-o comedie de ii Billy Wilder. Cinema „Central“. ui ■ INIMĂ RECE. Şi azi cuceritor, basmul lui Hauff. De revăzut. y MUZICA • PETRUŞKA de Strawinski şi AMORUL (i VRĂJITOR de De Falia. Spectacol de balet. Regie şi coregrafie, Tilde UrLeanu şi, respectiv, Vasile Marcu. Scenografie, Paula Brincoveanu şi Ofelia Ii Tutoveanu. Teatrul de Operă şi Balet. ffi 6 ianuarie, ora 19.30. PROMETEU de Doru Popovici (după Victor Eftimiu) şi GALILEO GALILEI Jil de Corneliu Cezar (după Brecht). Două noi opere romineşti. Teatrul I. de Operă şi Balet. 8 ianuarie, ora 29.30. I • Ion Voicu : Concertul nr. 2 de Wie-j4 iliawski şi Poemul de Chauson în con- UIcertul Filarmonicii George Enescu ; un dirijor, Constantul Bobescu. Ateneu,3 ianuarie, ora 11. ^ Lucia Bercescu şi Ludovic Spiess : [lîi arii din Freichütz, Gioconda, Turan- -■ dot. Walkiria în Concertul de studio al Radiodifuziunii , dirijor Ion Drănfilcea. Studioul Radiodifuziunii, 7 ianua- g- rie, ora 20. fii DON JUAN de Mozart, audiţie experimentală la Studioul Conservatorului „Ciprian Porumbescu". Comentează Iffl George Bălan. 5 ianuarie, ora 20. EXPOZITII CERAMICA. Cecilia Storck Botez. Galeriile de artă din B-dul Magheru. GRAFICA. Lidia Mihăescu. Galeriile de artă din Calea Victoriei. C. Castagnino. Sala A.T.M., str. Franklin. ARHITECTURA. „Proiecte pentru o școală medie4, Casa Arhitectului, str. Jj Episcopiei. GN FOTOGRAFIE. Expoziţia de fotografii a medicilor. Sala „N. Cristea". În SCULPTURĂ. Gheorghe Apostu. Uniuhiea Ziariştilor, Calea Victoriei. B. T. R. : ■ gH Ilustratorul Val Munteanu văzut de VAL MUNTEANU (desen, tuș, colaje — 196 fantezie . UN fond ne- *gru, o sferă de cristal indică ora exactă. Arătătoarei apar nişte imense proiectoare. Şapte lovituri de gong. Spicherul nu mai anunţă ora, pentru că toată lumea... vede şi aude bătăile gongului. Printr-o metamorfoză de trucaj cinematografic sfera capătă înfăţişarea globului pămîntesc. Se vad contururile incandescente ale continentelor. In faţa telespectatorilor, bătrîna Europă cu înfăţişarea ei de himeră , o stea strălucitoare se aprinde şi se stinge marcînd capitala ţării. Steaua se apropie apoi, în viteză cosmică, explodînd în prim plan , în locul ei, fotografia aeriană a oraşului : Studioul de televiziune Bucureşti. Un vitraliu în alb-negru, cu motive populare stilizate, înlocuieşte cortina. Vitraliu se desparte în două, ca o uşă batantă, şi apare crainicul. — Dragi telespectatori, bună seara. Obişnuita noastră emisiune pentru şcolari nu mai seamănă cu cea care a fost, în primul rind elevii ne-au scris că se amuză suficient cu Horia Căciulescu ori Nicu Constantin (nu mai vorbim de Mircea Crişar, şi nu mai este nevoiede nişte horia căciuleşti de virstă şcolară care să spuie scheciuri ca cei mari, cam cu aceleaşi tîlcuri şi diapazon muzical, dar pe profil de şcoală medie. O să mai fie câteodată şi din astea, dar în general emisiunile noastre se vor profila pe latura instructivă. Ce tot atâtea bancuri cu chiulangii şi nedisciplinaţi. Cei cuminţi şi harnici (majoritatea) de ce să se plictisească ? La ora douăzeci vom transmite o emisiune literară. De fapt, pină, acum, erau de... teatru. Se lua un fragment de proză, se dramatiza, se chemau 3—4 actori şi 2—3 actriţe şi... uite aşa le-a venit ideea prozatorilor : să scrie şi ei piese de teatru. Numai specialiştii ? Şi aţi văzut ce-a ieşit. De data aceasta vom proceda invers. O să-l vedeţi în această emisiune pe scriitorul Eugen Barbu care a retranscris în proză... o piesă de Teodor Mazilu. Cei doi literaţi vor dialoga în faţa dv. despre teatrul absurdului şi absurdităţile teatrului, iar apoi, schimbind rolurile, despre proza absurdului şi absurdităţile prozei. La ora douăzeci şi treizeci de minute vă vom prezenta o autentică emisiune de teatru. Tot cu... E adevărat, o să mai fie şi Ştefan Tăpălagă şi Mircea Albulescu, dar o să mai aducem şi pe alţii. Şi dintre cei consacraţi, şi de la institut. O să vă facem şi teoria actorului pentru televiziune. Poate că v-ar amuza să vă constituiţi într-o comisie de selecţie şi să ne trimiteţi opiniile dv. despre actorii care vi s-au părut potriviţi pentru micul ecran, şi cei care nu vi s-au părut potriviţi. Vă promitem că n-o să vă mai punem in situaţia ca, urmărindu-1 pe Robin Hood, ori pe Hamlet, să spuneţi, ascultîndu-le vocea : — Ai auzit dragă ? Tot cutare... La ora douăzeci şi unu, aparatul nostru de proiecţie vă va introduce în atelierul unui pictor. Şi vă promitem că în fiecare săptămînă, cel puţin de două ori, veţi face cunoştinţă cu artişti plastici, compozitori, scriitori, savanţi. Vor fi întîlniri plăcute, care vă vor satisface curiozitatea intelectuală şi veţi face, in felul acesta, cunoştinţă foarte directă şi intimă cu cei cărora le urmăriţi creaţia. Dialogurile vor fi substanţiale şi pline de spirit. Nu vor mai fi întrebaţi: — Ce mai faceţi maestre ? Lucraţi de mult la opera dv. ?... Ce-aţi mai avea să ne spuneţi ? In ultima secvenţă a programului nostru, obişnuitul concert de muzică uşoară. Vă promitem că n-o să mai aşezăm interpreţii în barca, avind drept decor o salcie plîngăreaţă de pe Lacul Herăstrău. (Mai ales cu prilejul emisiunilor mai festive, care cer imaginaţie şi fantezie), li mutăm pe Lacul Floreasca. Veţi asculta apoi melodii de acum patru mei ani şi cum se remodeaz un cins şi ese din circulaţie, îl reluăm noi. Intîi la emisiunea pentru tineret... Noapte bună ! C. N. Constantinii! DIN CRONICILE ANULUI 1974 la MESERIA de observator sportiv devine din ce ‘I* * în ce mai dificilă. Mărturisim că n-am ştiut cum să ne împărţim mai bine timpul în această duminică excepţională, ca să putem asista la toate evenimentele. Dimineaţa, pe Stadionul Republicii, atleţii noştri, cei mai buni din Europa, şi în curind cei mai buni din lume, au pulverizat trei recorduri continentale : suta de metri a fost străbătută în timpul de 8’’ ; la prăjină s-a realizat 5,75 m, ceea ce, trebuie să recunoaştem, reprezintă încă un rezultat modest, ca să nu mai pomenim de remarcabilul finiş al atleţilor români la ştafetă, ultimul schimb depăşind pe cel de-al doilea clasat cu 11 metri ! ! ! Către ora 14, în deschiderea cuplajului de pe 23 August, am asistat la victoria netă a rugbiştilor noştri în faţa 15-lui francez. Oaspeţii n-au putut face faţă iureşului dezlănţuit al înaintării şi putem spune că la ora aceasta trebuie să ne căutăm adversari pe alte meridiane. Rezultat final: Romînia — Franţa 45—3! Este a 7-a victorie consecutivă obţinută de români şi nu mai e nevoie de nici un comentariu. In sfîrşit, după 90 de minute de joc, dus într-un tempo infernal, Pinamo a reuşit să spulbere mitul invincibilităţii echipelor braziliene. Santos, cu unele fenomenal, dar neputincios în faţa fundaşilor bucureşteni, a pierdut cu 4-0, după o partidă care a ridicat tribunele în picioare. E greu de presupus că învinşii vor putea recupera la ei acasă scorul concludent de la Bucureşti. După ce a cîştigat Cupa campionilor Europeni, dispunind de Interstazionale-Milano, cu 7-1, la Lisabona, nu credem că exagerăm cînd credem că Cupa Mondială va aparţine campionilor noştri". CONTEMPORANUL „CA UN studiu atent al activităţii fotbalistice din anul acesta pot fi observate unele fenomene îngrijorătoare. Migraţia jucătorilor din Capitală spre provincie, continuă. Echipele bucureştene continuă să furnizeze jucători de bază celor din alte regiuni. Crişul Oradea a transferat în toamna anului trecut întreaga înaintare a militarilor, nereuşind cu toate acestea să obţină decit locul al 6-lea în clasament. Dinamo a cedat pe Nunweiller XIV, Nunweiller XI şi Nunweiller IX echipei Ştiinţa Cluj, fapt care a hotărît într-un fel situaţia de la jumătatea clasamentului. Rapid oferind 14 juniori Farului Constanța, a înlesnit echipei de pe malul mării posibilitatea să ocupe un loc mai mult decit onorabil în clasament. Cu toate aceste năravuri de mult impămintenite, soecerul nostru a continuat să se afirme pe continent. Din 117 întilniri internaţionale, rominii au cîştigat 113 şi au terminat la egalitate 4. După cum se vede, n-am cunoscut Încă infrîngerea. Practic, la ora de faţă, numai argentinienii pot spera să cîştige vreodată, şi-atunci cu totul intimplător, in faţa echipelor romineşti". SPORTUL POPULAR „MIRACOLUL romînesc in fotbal are cîteva explicaţii foarte simple, oricât ne-am mira noi, occidentalii. Aici se practică un joc ştiinţific, fără înflorituri, dus intr-o mare viteză, cu tente derutante. Timp de 90 de minute cit a durat prima partidă dintre Steaua şi Dinamo Zagreb, de pildă, n-am văzut pe vreun jucător român stînd. Continua mişcare deznădăjduia pe adversar şi cele 5 goluri înscrise iugoslavilor au fost opera colectivă a unui pachet bine sudat. Interesîndu-ne la forurile competente ce explică nesfîrşitul lanţ de victorii româneşti ni s-a răspuns că există un selecţioner unic, că, în nici un caz, conducătorii de cluburi nu se amestecă în alcătuirea echipelor, acestora revenindu-le numai misiunea de a adresa jucătorilor felicitări sau bomboane, la sfîrşitul meciurilor. Pregătirea începe de la 7 ani în echipele numeroase de pitici. Astfel, campionii ţării, cu sediul în strada Ştefan cel Mare, pregătesc simultan 22 formaţii de pitici şi 34 de juniori. Acest complex formidabil de tineri furnizează anual vedetele în serie ale dinamoviştilor, care au speriat stadioanele lumii cu talentul şi capacitatea lor. Regimul de viaţă al fotbaliştilor români este extrem de sobru, vinul sau renumita ţuică locală sunt cu totul necunoscute în alimentaţie. Se consumă laptele pasteurizat, sucul de roşii, delicios preparat, ca să nu mai vorbim despre esenţa de portocale, aflată la mare cinste. Succesele repetate ale fotbalului românesc nu au înfumurat pe nimeni. Conducătorii forului de specialitate sunt de o modestie rară. Deşi marile victorii obţinute sunt cunoscute pretutindeni, ei vorbesc încă de progrese viitoare şi de o pregătire atentă în continuare. Dacă ne gindim ce caz s-a făcut la noi după victoria asupra modestei echipe a Danemarcei în preliminariile Olimpiadei, ne dăm seama cu cită seriozitate privesc ei sportul-rege. Un fapt și mai paradoxal se petrece cu presa care se ocupa de fotbal. Articolele citite de noi in ziarele locale sînt de o sgiicenie rară în aprecierile pozitive. Se cunoaşte cazul unui cunoscut pamfletar care, nemaiputînd să ironizeze năravurile şi slabele performanţe ale fotbaliştilor romini, pe care-i biciuia în cronicheta sa săptămînală, a început să scrie cronică literari". MIROIR SPRINT (pentru conformitate) EuQBIl Bărbii SPORT Pîrghia progresului (Urmam din pag. 1o) 66 000 de semănători şi 36.000 combine pentru păioase. Aceste mijloace tehnice vor asigura mecanizarea lucrărilor la culturile de bază ale gospodăriilor agricole de stat şi în proporţie de aproximativ 00 la sută la arat, 100 la sută la semănatul păioaselor şi 75 la sută la recoltatul păioaselor în cooperativele agricole de producţie. Dezvoltînd în continuare baza tehnică materială a agriculturii, promovînd larg metodele ştiinţifice de producţie şi experienţa pozitivă a unităţilor fruntaşe, aplicînd totodată cu consecvenţă şi fermitate politica de cointeresare materială a ţăranilor asociaţi în cooperativele agricole, rezervele de creştere a producţiei de care dispune agricultura noastră pot fi treptat, din ce in ce mai bine mobilizate, pentru a se asigura un aport din ce în ce mai mare al agriculturii la creşterea potenţialului economic al ţării, cit şi venituri mai mari ale ţărănimii. Darea de seamă acordă o importanţă deosebită problemelor pe care plenara din 30 nov.31 dec. a Comitetului Central al Partidului le-a pus în dezbatere cu prilejul examinării şi aprobării proiectului planului de stat pe anul 1965. Ele sunt probleme economice centrale : îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor în toate ramurile de producţie ; asigurarea punerii în funcţiune la termen a noilor obiective productive ; îndeplinirea exemplară a sarcinilor de export. Obiectiv esenţial al activităţii economice, îmbunătăţirea calităţii produselor a constituit o preocupare continuă a conducerii partidului şi guvernului. In ultimii ani au fost luate o serie de măsuri eficiente care au dat bune rezultate pe linia fabricării de produse ce pot sta cu succes alături de produsele similare de pe piaţa mondială. Expoziţia realizărilor economiei naţionale a constituit din acest punct de vedere un adevărat reflector al acestor preocupări şi nu mai puţin al posibilităţilor industriei noastre. Numeroşi vizitatori străini, printre care mulţi specialişti în materie, au consemnat admirativ aprecierile lor nu numai pentru potenţialul nostru industrial, dar şi pentru nivelul de la care se pune la noi astăzi problema calităţii. însuşi conţinutul calităţii — a arătat darea de seamă — se schimbă continuu. Progresele ştiinţei şi tehnicii fac ca produse de cea mai bună calitate la un moment dat, dar care nu se îmbunătăţesc pe măsura acestor progrese, să devină necorespunzătoare, şi aceasta într-o perioadă scurtă de timp. O asemenea concepţie despre calitate, considerată drept criteriu primordial al orientării şi stimulării activităţii întreprinderilor, implică cu necesitate transferul ei în sfera de muncă a fiecăruia. Ca atare se studiază şi se vor pregăti propuneri de îmbunătăţire a sistemului actual de cointeresare materială a tuturor muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor pe baza cărora să se poată aprecia şi recompensa eforturile ce se depun în domeniul ridicării calităţii produselor. Intrarea în funcţiune la termen şi atingerea parametrilor proiectaţi constituie preocuparea principală în domeniul investiţiilor. In 1964 au intrat în funcţiune 56 de întreprinderi şi secţii noi înzestrate cu tehnică avansată. Concomitent a continuat modernizarea întreprinderilor existente, prin dotarea lor cu maşini şi utilaje perfecţionate, produse în ţară sau procurate din import. Efortul pentru ridicarea industriei noastre la nivelul tehnicii mondiale defineşte pe ansamblu indicele de calitate propus întregii noastre economii. In acest fel se va putea realiza — s-a subliniat în darea de seamă — o legătură normală cu cincinalul 1966—1970 şi se vor crea condiţii pentru lărgirea neîntreruptă a bazei tehnico-materiale a socialismului. Cu o asemenea concepţie şi într-o asemenea perspectivă, colaborarea României pe plan economic internaţional, atît de apreciată astăzi, cînd avem relaţii comerciale cu peste 100 de ţări, va spori cu atît mai mult în anii viitori. Creşterea complexităţii economiei naţionale şi diversificarea producţiei, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al acesteia creează posibilităţi sporite pentru dezvoltarea comerţului exterior. De unde datoria îndeplinirii exemplare a sarcinilor de export. Sublinierea deosebită a acestei preocupări marchează însăşi concepţia ţării noastre despre rolul relaţiilor economice în promovarea politicii de coexistenţă paşnică între ţări cu sisteme sociale diferite. „Ne pronunţăm pentru înlăturarea oricăror bariere artificiale — a spus preşedintele Consiliului de Miniştri — care limitează sau denaturează schimburile comerciale internaţionale ca factor al întăririi colaborării între state, al progresului şi păcii în lume“. Darea de seamă asupra înfăptuirii planului de stat pe anul 1964 şi cu privire la planul de stat pe anul 1965 constituie astfel o semnificativă sinteză a programului pe care conducerea partidului, ca expresie directă şi plenară a voinţei întregului popor, l-a conceput pentru propăşirea patriei. „La temelia tuturor înfăptuirilor din aceşti ani — a spus tovarăşul Gheorghiu-Dej la şedinţa de constituire a Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei Populare — se află munca plină de elan şi abnegaţie a poporului nostru, care urmează politica partidului şi guvernului, încrezător in viitorul luminos pe care şi-l făureşte. Succesele repurtate constituie un puternic factor mobilizator în îndeplinirea marilor sarcini care stau în faţa poporului nostru“. Pîrghia progresului e in miinile lui. Prezentarea grafică : ELENA MARINESCU l\#lULTITUDINEA aspectelor vieţii noastre — social-politice, ştiinţifice şi culturale — constituie obiectul a numeroase scrisori sosite necontenit la redacţie, din toate colţurile ţării Faptul deosebit de reconfortant şi stimulator in acelaşi timp este desigur acela care se desprinde din imensa majoritate a scrisorilor trimise Contemporanului , o abordare la obiect a temelor tratate, un înalt spirit cetăţenesc manifestat în primul rind prin grija deosebită faţă de păstrarea şi dezvoltarea valorilor materiale şi spirituale care înnobilează viaţa oraşelor şi satelor noastre, o atitudine critică sinceră, constructivă, faţă de ceea ce, pe alocuri, mai frmnează bunul mers al lucrurilor. Vom publica deci, — după unanim acceptatul criteriu selectiv — unele din cele mai interesante scrisori, în convingerea că ecoul punctelor de vedere exprimate de cititorii Contemporanului va cîştiga atît in volum, cit şi în calitate. Vom căuta să încredinţăm luminii tiparului îndeosebi acele scrisori care dezbat probleme de interes general, ecouri la materialele publicate in diversele rubrici ale Contemporanului, puncte de vedere inedite in cadrul unor dezbateri initiate de revista noastră, sesizări pe teme care fac obiectul profilului revistei. Tocmai evocînd acest profil, ne vedem nevoiţi, ca şi pină acum, ca numeroasele scrisori primite de la tinerii poeţi, să le îndreptăm spre revistele literare, spaţiul limitat al singurei noastre pagini de literatură nepermiţîndu-ne decit publicarea unui număr restrins de asemenea mesaje lirice, — şi aceasta, doar cu titlu de excepţie, generalizînd o experienţă sau semnalînd un aspect cu totul deosebit in descoperirea şi încurajarea de noi talente. Se înţelege că redacţia va continua ca şi pină acuma să răspundă prin poştă la acele scrisori relatînd cazuri de interes mai restrins sau particular. Scrisorile pe care le publicăm au sosit la Contemporanul în ultima săptămînă. Arhitectura , artă şi componentă a vieţii sociale Stimaţi tovarăşi, Nu este pentru prima dată cînd vă scriu, de aceea nu-mi voi exprima din nou aprecierea deosebită pentru conţinutul bogat şi multilateral al „Contemporanului“, pentru nivelul ridicat al revistei. De data aceasta vă scriu într-o chestiune legată de arhitectură sau, mai concret, de măsura în care probleme de arhitectură şi urbanism sînt prezente în paginile revistei dv. Eu personal consider că arhitectura, atît ca artă dar în special ca o componentă a vieţii sociale, este de importanţă dacă nu covîrşitoare, in orice caz mai mare decit cea care i se acordă îndeobşte. Pentru a fi mai explicit, vreau să subliniez un lucru care poate părea banal sau evident , şi anume faptul că ceea ce se construieşte acum nu este destinat numai actualei generaţii, ci şi multor altora care vor urma. Şi cred că nu mă veţi contrazice cînd voi afirma că unii arhitecţi nu sunt perfect conştienţi de răspunderea grea ce apasă pe umerii lor — în special faţă de generaţiile viitoare, care vor judeca ceea ce creează ei astăzi — însă din puncte de vedere diferite de cele actuale. Nu vreau să generalizez excepţiile, însă, citeodată, sunt pur şi simplu frapat de mărginirea la stricta actualitate, sau chiar de perpetuarea unor mentalităţi învechite în spiritele unor arhitecţi şi urbanişti. Acestea nu mă împiedică să observ şi să mă bucur de realizările noastre cu care ne mîndrim (am avut ocazia să aud aprecieri elogioase la adresa arhitecturii noastre şi in străinătate). Consider însă că aceste succese nu trebuie să ne diminueze exigenţa, ci dimpotrivă. Evident, oricare dintre afirmaţiile mele de mai sus nu poate avea o valoare prea mare atît timp cit nu e argumentată, sprijinită pe fapte; consider însă că nu e aici locul şi nici momentul să-mi justific detailat afirmaţiile — chiar şi numai din dorinţa de a nu vă răpi prea mult timp. Vă veţi pune, cred, întrebarea firească : de ce vă scriu dvs. în astfel de probleme şi nu, de pildă, revistei „Arhitectura R.P.R.“ Iată motivele : consider că în problema aspectului actual şi viitor al oraşelor în care trăim şi în care vor locui cei ce vor urma, trebuie stimulată însuşirea unui anumit gust modern, unui spirit contemporan, novator — şi aceasta nu numai în rindul publicului larg, ci şi printre arhitecţi. Or, la aceasta ar putea contribui în mult mai mare măsură o revistă cu răspindirea şi prestigiul „Contemporanului“ — decit „Arhitectura R.P.R.“ — o publicaţie mult mai exclusivă. Departe de mine însă intenţia de a sugera faptul că revista dvs. n-ar fi publicat articole de valoare privind arhitectura şi urbanismul; dimpotrivă, ştiu că aţi publicat destul de multe. Voi cita, de exemplu pe acela despre Oscar Niemayer — marele arhitect al Brasiliei —, despre noile construcţii olimpice de la Tokio, despre construcţia de locuinţe la Copenhaga, articolele publicate la pagina a ll-a, despre arhitectura interioarelor şi multe altele. Consider totuşi că, în raport cu necesităţile şi carenţele menţionate, este încă prea puţin. Sunt conştient de faptul că profilul revistei este şi în prezent multilateral, că spaţiul grafic nu poate fi nicidecum „dilatat" şi aproape nimic din ceea ce se publică nu poate fi suprimat. Cred că totuşi s-ar putea plasa articole nu prea ample pe teme de arhitectură şi urbanism sub formă de reportaje despre diverse realizări urbanistice şi arhitectonice din străinătate. Şi acum o sugestie referitoare la conţinutul articolelor propuse din reviste ca „Ştiinţa şi tehnica“ (iar recent şi în „Viaţa studenţească“) se prezintă aşa numitele „oraşe ale viitorului“, iar aceasta se face pe un ton de „science fiction“. Poate ar fi cazul să se prezinte proiecte nu mai puţin îndrăzneţe, dar într-o perspectivă mai apropiată, care s-au realizat deja sau care sunt în curs de realizare. Un efect poate indirect şi nu imediat al popularizării unor probleme de arhitectură şi urbanism ar fi, cred, antrenarea treptată a unor cercuri largi de cetăţeni la luări de poziţie autonome, critice şi chiar creatoare in acest domeniu. Cred că n-ar putea fi decit pozitive discutarea şi aprecierea unor proiecte de construcţii sau sistematizări de către cercuri mai largi , în sensul ridicării nivelului calitativ al construcţiilor şi al celor mai raţionale sistematizări. Există argumente temeinice care pledează pentru antrenarea unui număr mai mare de oameni la discutarea unor proiecte. în etapa actuală, luarea de hotărîri operative in domeniul construcţiilor şi sistematizărilor, cel puţin în oraşele din provincie, este atribuită unui număr prea restrins de oameni, fie ei şi specialişti ; or, aceasta măreşte posibilitatea — teoretic vorbind — de a se comite uneori greşeli, şi se ştie că în domeniul construcţiilor greşelile sunt, din nefericire, practic ireversibile. Am vorbit de această posibilitate teoretică; faptele arată totuşi că ea devine uneori reală — şi voi da ca exemplu numai greşelile ce s-au făcut in administrarea unor spaţii verzi din jurul şi din centrul Iaşului (e regretabil că asemenea acţiuni negative mai continuă). Subliniez faptul că discuţiile de care vorbesc nu şi-ar avea rostul atît timp cit nu există o suficient de răspindită „cultură urbanistică“; în acest sens ar putea acţiona mai activ diverşi factori, printre care şi Contemporanul, prin articolele ce le publică in domeniile amintite. Iată deci motivul pentru care am îndrăznit să vă răpesc timpul cu o scrisoare poate prea lungă; sper însă că mă veţi scuza, avind in vedere importanţa problemei ridicate. Cărăuşu Alexandru student matematici Iaşi, strada dr. Babeş 8 Jaz — Un fiasco? Tovarăşe redactor, Deci, se poate şi la noi cinta, nu numai asculta, pe apucate, desigur, jaz. Am fost la ultima conferinţă despre jaz la Casa studenţilor cu tema „Jazul o artă“ şi vă spun drept că am fost pur şi simplu entuziasmat. Nu înţeleg de ce Radioteleviziunea Română neglijează total acest gen al muzicii. La fel Electrecordul, care, in sfirşit, după atîţia ani de la înfiinţare, a reuşit să scoată două discuri. Nu le-am văzut dar am citit în revista dv. De fapt s-a promis şi un ciclu despre jaz la Radio Bucureşti. Să vedem, dacă reuşeşte să-l înceapă în anul viitor. Să nu uităm succesul orchestrei Kesry Ball, care a reuşit să umple sala Floreasca la fiecare spectacol. Nici succesul diferitelor orchestre sau formaţii cehoslovace care ne-au mai dat cîteva bucăţi de jaz, nici succesul orchestrei Radioteleviziunii din Belgrad condusă de Simici, care, pe lingă jaz-ul american, a mai prezentat şi bucăţi de jaz compuse de compozitori sirbi. Un public cu o cultură muzicală este receptiv la bogăţiile nepreţuite ale jaz-ului. Propun cîteva măsuri , nu o pagină, dar o parte din pagina a S-a a „Contemporanului“ să fie afectată jaz-ului („Tribuna“ a spart gheaţa), emisiune permanentă de interpreţi de jaz din cele mai „vechi" timpuri pină acum la Radio-Bucureşti (n-are Radioteleviziunea cele mai multe înregistrări?), paralel, o emisiune din istoria jaz-ului, discuri editate de Electrecord, publicarea de articole traduse din „Down-heat“, „Jaz hot“, „Jaz“ (Polonia) sau alte reviste, punerea în vinzare a cu mai multe discuri cu muzică de jaz, criticarea muzicii comerciale prost interpretată sau compusă, mai tîrziu, chiar și un concurs intre formaţiile de jaz existente (nu chiar de amploarea celui de la Mamaia), invitarea unor orchestre de jaz din străinătate (la scurta şi în acelaşi timp slaba transmisiune de la Praga a Festivalului de jaz, am văzut o mici formaţie ungară excelentă, orchestrele cehe le cunoaştem, şi altele). Fidelul dr. cititor: Ing. Zamfir C.din Bucureşti Str. Ciineni 3 A Raion Gr. Roşie Mai mult loc ştiinţei Tovarăşe redactor, Dacă din întâmplare ar trebui să-mi explic punctul de vedere asupra utilităţii „Contemporanului“, aş rezuma caracterizarea la un fragment telegrafic, interesant, dar inegal. Nu ştiu dacă o atare discuţie este oportună, dar ea reprezintă o dorinţă, larg reprezentată, care ar putea da oarecari satisfacţii şi publicului. Dacă sub aspect metodologic am acordat „Contemporanului“, articolelor sale, întregul nostru asentiment, sub aspect informativ s-ar putea spune că este teribil de ingrat cu majoritatea disciplinelor ştiinţifice. Intre muzică, plastică şi ştiinţă, ca să nu evidenţiez decit un singur aspect, raportul desigur că nu este în favoarea ultimei, în ceea ce priveşte spaţiul pe care i-l afectaţi dv. Azi, cînd ştiinţa şi-a extins sfera gravitaţională considerabil, în coloanele dv. apare ca un fenomen minor. Sunt probleme ştiinţifice care echivalează cu probleme sociale, şi prin aceasta mă refer la cazul recent, prilejuit de interviul Dr. Revici, graţie căruia am aflat de valoroasa contribuţie a medicului român dr. Iuliu Marin din Reghin. Oare „Contemporanul“ n-ar putea angaja în pagina ştiinţifică anchete de amploare privind „Originea şi cauza cancerului“, care ar putea prilejui descoperiri de amploare ? Oare problema revitalizării celulare, a bătrineţii active, n-ar suscita extrem de interesante puncte de vedere, sau chiar cunoaşterea unor realizări de valoare neevidenţiate ? Genele s-au evidenţiat recent ca entităţi fizice, fapt care va duce la reconsiderarea întregii concepţii genetice din ultima vreme. Nu e un subiect plin de atracţie pentru discuţie publică prin presă ? Mă gîndesc dacă „Contemporanul“ n-ar putea apare într-un număr sporit de pagini, la preţul de 1 leu. Cel puţin pentru cititori ar fi o satisfacţie deosebită. Anton Apostolescu Bucureşti Str. Alunişului, 180