Contemporanul, ianuarie-iunie 1965 (Anul 19, nr. 1-26)

1965-01-01 / nr. 1

om­ De vineri pina vineri TEATRU - pădurea Împietrită de Robert E. Sherwood (premieră). Teatrul Mun­citoresc C.F.R., Regia Geta Vlad. Sce­nografia Sanda Muşatescu, 3 ianuarie 1965, ora 19.30.­­ DOI INTR-UN BALANSOAR : Leopol­dina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc. Piesa lui William Gibson, în regia lui Radu Penciulescu. Printre premierele ce inaugurează Teatrul Mic. Scenogra­fia: Todi Constantinescu (31 decem­brie, 2, 6 și 7 ianuarie, ora 19.30). - STAPINUL APELOR. Un debut in dramaturgie : Constantin Pastor. Tea­trul Regional Bucuresti, 6 ianuarie, ora 20. - HARAP ALB. Pentru copii ! Inaugu­rarea Teatrului „Ion Creangă“ cu un basm de Ion Creangă. 2 şi 3 ianuarie, ora 16 , 4, 5, 6, 7 şi 8 ianuarie, ora 10.30. - LUNA DEZMOŞTENIŢILOR. Despre dragoste şi puritate într-o lume umilă. Pentru Liliana Tomescu, prima intil­­nire cu textul lui O’Neil. Teatrul „Nottara", 3 ianuarie, ora 10 ; 6 şi 8 ianuarie, ora 19.30. - SONET PENTRU O PĂPUŞĂ. Varia­ţii (satirice) pe aceeaşi temă : biro­craţia. Regia: Lucian Giurchescu. Tea­trul „Nottara“, sala Studio, 2 ianua­rie, ora 10.30 ; 6 şi 8 ianuarie, ora 20. - OPERA DE TREI PARALE. Brecht (1964­­) în viziunea lui Ciulei. Teatrul „Bulandra“, Sala Schitu Măgureanu, 1 şi 2 ianuarie ora 15 , 3 ianuarie, ora 10 , 5, 6, 7 ianuarie, ora 19.30.­­ DRAGĂ MINCINOSULE de Jerome Kitty. Corespondenţa dintre Bernard Shaw şi actriţa Stella Campbell. Reci­tal actoricesc. Teatrul „Bulandra", Sala Studio, 2 ianuarie, ora 15 ; 3 ianuarie, ora 10 ; 6 şi 7 ianuarie, ora 19.30. - SOMNOROASA AVENTURĂ. Pe afi­şul Teatrului de Comedie un autor sa­tiric : Teodor Mazilu, 2 şi 3 ianua­rie, ora 20. - RINOCERII de Eugen Ionescu (Béran­­ger — Radu Beligan), Teatrul de Co­medie, 3 ianuarie, ora 15.30 ; 5 şi 7 ianuarie, ora 20. - EMINESCU. Poetul şi epoca, aşa cum le-a văzut Mircea Ştefănescu (auto­rul), Sică Alexandrescu (regizorul) şi Ion Caramitru (interpretul rolului principal). Teatrul Naţional, Sala „Co­media“, 2 şi 3 ianuarie, ora 15.30 ; 7 ia­nuarie, ora 15. -- MOARTEA UNUI ARTIST. Cea mai elogiată premieră originală a anului 1934. In distribuţie : Toma Dimitriu, Tanţi Cocea, Elvira Godeanu, Eugenia Popovici, Ilinca Tomeroveanu. Teatrul Naţional, Sala „Studio“, 2 şi 7 ianua­rie, ora 19.30. • ÎNŞIR-TE MĂRGĂRITE. Reluarea fe­eriei lui Victor Eftimiu. Teatrul Naţio­nal, Sala Comedia, 1 ianuarie, ora 15. ■ O SCRISOARE PIERDUTA. Inepuiza­bilul Caragiale , spectacolul 711, Tea­trul Naţional „Comedia“, 2 ianuarie, ora 10.­­ EU ŞI MATERIA MOARTĂ. In re­prezentaţie Mircea Crişan. Teatrul „Ţăndărică“, 2 ianuarie, ora 20.30. • RECITAL DE PANTOMIMA ŞI DANS. Doi artişti ai mişcării : Miriam Rădu­­canu şi Felix Caroly. Teatrul Evreiesc de Stat, 4 ianuarie, ora 20. CINEMA I - LA PATRU PAŞI DE INFINIT (pre-­ja­mieră), lung metraj artistic, producţie românească. Regia Francisc Munteanu. Cinema „Republica“. *1) - CALABUCH (premieră), lung metraj feil artistic, producție spaniolă. Regia Luis M G. Berlanga. Cinema „Luceafărul". «j - JUDECĂTORUL DE MINORI. Heinz -J Riihman. Atît ! (vezi cronica pag. 5). ; y Cinema „Capitol“. ysujj! - SĂLBATICII DE PE RIUL MORȚII In Eastmancolor, pe ecran lat­ă ci­­teva imagini braziliene de strict in­­­teres documentar (vezi cronica pag. 5). Cinema „Lumina“. Jj| - DIAVOLUL DEŞERTULUI. Aventuri ! ! '| Cinema „Bucureşti". Ill - HAMLET. Premiul special al Juriului, 52 Veneţia 1964. Regia Grigori Kozinţev. Cinema „înfrăţirea între popoare“. Şi - viata PARTICULARA. Pe deasupra oricăror controverse : Brigitte Bardot şi Marcelo Mastroianni. Cinema „Cul­tural“. - SEDUSĂ ŞI ABANDONATĂ. „După“ , dar şi „în acelaşi spirit“ cu DIVORŢ­­ ITALIAN. Cinema „Moşilor“. - ÎNCURCĂTURA BLESTEMATA. In­vestigaţie criminalistică şi socială. Germi actor şi rezigor. Cinema „Co­­lentina". - ZIUA FERICIRII. Realismul poetic al­­ faptului cotidian. Regia Iosif Halfer- * Un mare actor : Alexei Batalov. CI- gi­nema „Lira“. -I* - CIOCIARA. Sophia Loren — De Sica — Moravia (în ordinea indicată de un generic). Cinema „Crîngaşi“. • HATARI. Pasionante vînători africane , conduse de Howard Hawks (regizor) -St şi John Wayne (protagonist). Cinema I-f „Vitan". WI - CAN-CAN. Dansul, şlagărele lui Cole Porter şi o actriţă cuceritoare. Shirley Uit Mac­Laine. Cinema „Patria“. Ml ■ ŞAPTE ANI DE CĂSNICIE. Cunoştinţă cu Marilyn Monroe intr-o comedie de ii Billy Wilder. Cinema „Central“. ui ■ INIMĂ RECE. Şi azi cuceritor, bas­mul lui Hauff. De revăzut. y MUZICA • PETRUŞKA de Strawinski şi AMORUL (i VRĂJITOR de De Falia. Spectacol de­­ balet. Regie şi coregrafie, Tilde Ur­­L­­eanu şi, respectiv, Vasile Marcu. Sce­nografie, Paula Brincoveanu şi Ofelia Ii Tutoveanu. Teatrul de Operă şi Balet. ffi 6 ianuarie, ora 19.30. PROMETEU de Doru Popovici (după­­ Victor Eftimiu) şi GALILEO GALILEI Jil de Corneliu Cezar (după Brecht). Două noi opere romineşti. Teatrul I. de Operă şi Balet. 8 ianuarie, ora 2­­9.30. I • Ion Voicu : Concertul nr. 2 de Wie-­j4 iliawski şi Poemul de Chauson în con- UI­­certul Filarmonicii George Enescu ; un dirijor, Constantul Bobescu. Ateneu,­­3 ianuarie, ora 11. ^ Lucia Bercescu şi Ludovic Spiess : [lîi arii din Freichütz, Gioconda, Turan- -■ dot. Walkiria în Concertul de studio al Radiodifuziunii , dirijor Ion Dră­­nfil­cea. Studioul Radiodifuziunii, 7 ianua- g- rie, ora 20. fii DON JUAN de Mozart, audiţie expe­rimentală la Studioul Conservatoru­lui „Ciprian Porumbescu". Comentează Iffl George Bălan. 5 ianuarie, ora 20. EXPOZITII CERAMICA. Cecilia Storck Botez. Ga­­leriile de artă din B-dul Magheru. GRAFICA. Lidia Mihăescu. Galeriile de artă din Calea Victoriei. C. Castag­nino. Sala A.T.M., str. Franklin. ARHITECTURA. „Proiecte pentru o­­ școală medie4, Casa Arhitectului, str. Jj Episcopiei. GN­ FOTOGRAFIE. Expoziţia de fotografii a medicilor. Sala „N. Cristea". În SCULPTURĂ. Gheorghe Apostu. Uniu­­hi­­ea Ziariştilor, Calea Victoriei. B. T. R. : ■ gH Ilustratorul Val Munteanu văzut de VAL MUNTEANU (desen, tuș, colaje — 196 f­antezie . UN fond ne- *­gru, o sferă de cristal indică ora exactă. Arătă­toarei a­par nişte imense proiec­toare. Şapte lovituri de gong. Spi­­cherul nu mai anunţă ora, pentru că toată lumea... vede şi aude bă­tăile gongului. Printr-o metamorfoză de trucaj cinematografic sfera capătă înfăţi­şarea globului pămîntesc. Se vad contururile incandescente ale con­tinentelor. In faţa telespectatori­lor, bătrîna Europă cu înfăţişarea ei de himeră , o stea strălucitoare se aprinde şi se stinge marcînd ca­pitala ţării. Steaua se apropie apoi, în viteză cosmică, explodînd în prim plan , în locul ei, fotografia aeriană a oraşului : Studioul de televiziune Bucureşti. Un vitraliu în alb-negru, cu mo­tive populare stilizate, înlocuieşte cortina. Vitraliu­ se desparte în două, ca o uşă batantă, şi apare crainicul. — Dragi telespectatori, bună sea­ra. Obişnuita noastră emisiune pentru şcolari nu mai seamănă cu cea care a fost, în primul rind e­­levii ne-au scris că se amuză sufi­cient cu Horia Căciulescu ori Nicu Constantin (nu mai vorbim de Mircea Crişar, şi nu mai este ne­voie­­de nişte horia căciuleşti de virstă şcolară care să spuie sche­ciuri ca cei mari, cam cu aceleaşi tîlcuri şi diapazon muzical, dar pe profil de şcoală medie. O să mai fie câteodată şi din astea, dar în general emisiunile noastre se vor profila pe latura instructivă. Ce tot atâtea bancuri cu chiulangii şi nedisciplinaţi. Cei cuminţi şi har­nici (majoritatea) de ce să se plic­tisească ? La ora douăzeci vom transmite o emisiune literară. De fapt, pină, acum, erau de... teatru. Se lua un fragment de proză, se dramatiza, se chemau 3—4 actori şi 2—3 ac­triţe şi... uite aşa le-a venit ideea prozatorilor : să scrie şi ei piese de teatru. Numai specialiştii ? Şi aţi văzut ce-a ieşit. De data aceas­ta vom proceda invers. O să-l ve­deţi în această emisiune pe scri­itorul Eugen Barbu care a retran­­scris în proză... o piesă de Teodor Mazilu. Cei doi literaţi vor dialo­ga în faţa dv. despre teatrul ab­surdului şi absurdităţile teatrului, iar apoi, schimbind rolurile, des­pre proza absurdului şi absurdită­ţile prozei. La ora douăzeci şi treizeci de minute vă vom prezenta o auten­tică emisiune de teatru. Tot cu... E adevărat, o să mai fie şi Ştefan Tăpălagă şi Mircea Albulescu, dar o să mai aducem şi pe alţii. Şi dintre cei consacraţi, şi de la in­stitut. O să vă facem şi teoria ac­torului pentru televiziune. Poate că v-ar amuza să vă constituiţi într-o comisie de selecţie şi să ne trimi­teţi opiniile dv. despre actorii care vi s-au părut potriviţi pentru mi­cul ecran, şi cei care nu vi s-au părut potriviţi. Vă promitem că n-o să vă mai punem in situaţia ca, urmărindu-1 pe Robin Hood, ori pe Hamlet, să spuneţi, ascul­­tîndu-le vocea : — Ai auzit dragă ? Tot cutare... La ora douăzeci şi unu, apara­tul nostru de proiecţie vă va in­troduce în atelierul unui pictor. Şi vă promitem că în fiecare săptă­mînă, cel puţin de două ori, veţi face cunoştinţă cu artişti plastici, compozitori, scriitori, savanţi. Vor fi întîlniri plăcute, care vă vor sa­tisface curiozitatea intelectuală şi veţi face, in felul acesta, cunoştin­ţă foarte directă şi intimă cu cei cărora le urmăriţi creaţia. Dialo­gurile vor fi substanţiale şi pline de spirit. Nu vor mai fi întrebaţi: — Ce mai faceţi maestre ? Lucraţi de mult la opera dv. ?... Ce-aţi mai avea să ne spuneţi ? In ultima secvenţă a programu­lui nostru, obişnuitul concert de muzică uşoară. Vă promitem că n-o să mai aşezăm interpreţii în barca, avind drept decor o salcie plîngăreaţă de pe Lacul Herăstrău. (Mai ales cu prilejul emisiunilor mai festive, care cer imaginaţie şi fantezie), li mutăm pe Lacul Flo­­reasca. Veţi asculta apoi melodii de acum patru­ mei ani şi cum se remodeaz un c­­ins şi ese din cir­culaţie, îl reluăm noi. Intîi la emi­siunea pentru tineret... Noapte bună ! C. N. Constantinii! DIN CRONICILE ANULUI 1974 la M­­ESERIA de observator sportiv devine din ce ‘I* * în ce mai dificilă. Mărturisim că n-am ştiut cum să ne împărţim mai bine timpul în această duminică excep­ţională, ca să putem asista la toate evenimentele. Dimineaţa, pe Stadionul Republicii, atleţii noştri, cei mai buni din Europa, şi în curind cei mai buni din lume, au pulverizat trei recorduri continentale : suta de metri a fost străbătută în timpul de 8’’ ; la prăjină s-a realizat 5,75 m, ceea ce, trebuie să recunoaştem, re­prezintă încă un rezultat modest, ca să nu mai pomenim de re­marcabilul finiş al atleţilor români la ştafetă, ultimul schimb depăşind pe cel de-al doilea clasat cu 11 metri ! ! ! Către ora 14, în deschiderea cuplajului de pe 23 August, am asistat la victoria netă a rugbiştilor noştri în faţa 15-lui fran­cez. Oaspeţii n-au putut face faţă iureşului dezlănţuit al înain­tării şi putem spune că la ora aceasta trebuie să ne căutăm ad­versari pe alte meridiane. Rezultat final: Romînia — Franţa 45—3! Este a 7-a victorie consecutivă obţinută de români şi nu mai e nevoie de nici un comentariu. In sfîrşit, după 90 de minute de joc, dus într-un tempo infer­nal, Pinamo a reuşit să spulbere mitul invincibilităţii echipelor braziliene. Santos, cu un­­ele fenomenal, dar neputincios în faţa fundaşilor bucureşteni, a pierdut cu 4-0, după o partidă care a ridicat tribunele în picioare. E greu de presupus că învinşii vor putea recupera la ei acasă scorul concludent de la Bucureşti. După ce a cîştigat Cupa campionilor Europeni, dispunind de In­­terstazionale-Milano, cu 7-1, la Lisabona, nu credem că exage­răm cînd credem că Cupa Mondială va aparţine campionilor noştri". CONTEMPORANUL „CA UN studiu atent al activităţii fotbalistice din anul acesta pot fi observate unele fenomene îngrijorătoare. Migraţia jucă­torilor din Capitală spre provincie, continuă. Echipele bucu­­reştene continuă să furnizeze jucători de bază celor din alte re­giuni. Crişul­ Oradea a transferat în toamna anului trecut în­treaga înaintare a militarilor, nereuşind cu toate acestea să ob­ţină decit locul al 6-lea în clasament. Dinamo a cedat pe Nun­weiller XIV, Nunweiller XI şi Nunweiller IX echipei Ştiinţa­ Cluj, fapt care a hotărît într-un fel situaţia de la jumătatea cla­samentului. Rapid oferind 14 juniori Farului­ Constanța, a înles­nit echipei de pe malul mării posibilitatea să ocupe un loc mai mult decit onorabil în clasament. Cu toate aceste năravuri de mult impămintenite, soecerul nostru a continuat să se afirme pe continent. Din 117 întilniri internaţionale, rominii au cîştigat 113 şi au terminat la egalitate 4. După cum se vede, n-am cunoscut Încă infrîngerea. Practic, la ora de faţă, numai argentinienii pot spera să cîştige vreo­dată, şi-atunci cu totul intimplător, in faţa echipelor romineşti". SPORTUL POPULAR „MIRACOLUL romînesc in fotbal are cîteva explicaţii foarte simple, oricât ne-am mira noi, occidentalii. Aici se practică un joc ştiinţific, fără înflorituri, dus intr-o mare viteză, cu tente derutante. Timp de 90 de minute cit a durat prima partidă dintre Steaua şi Dinamo­ Zagreb, de pildă, n-am văzut pe vreun ju­cător român stînd. Continua mişcare deznădăjduia pe adversar şi cele 5 goluri înscrise iugoslavilor au fost opera colectivă a unui pachet bine sudat. Interesîndu-ne la forurile competente ce explică nesfîrşitul lanţ de victorii româneşti ni s-a răspuns că există un selecţioner unic, că, în nici un caz, conducătorii de clu­buri nu se amestecă în alcătuirea echipelor, acestora revenin­­du-le numai misiunea de a adresa jucătorilor felicitări sau bom­boane, la sfîrşitul meciurilor. Pregătirea începe de la 7 ani în echipele numeroase de pitici. Astfel, campionii ţării, cu sediul în strada Ştefan cel Mare, pregătesc simultan 22 formaţii de pi­tici şi 34 de juniori. Acest complex formidabil de tineri furni­zează anual vedetele în serie ale dinamoviştilor, care au speriat stadioanele lumii cu talentul şi capacitatea lor. Regimul de viaţă al fotbaliştilor români este extrem de sobru, vinul sau renu­mita ţuică locală sunt cu totul necunoscute în alimentaţie. Se consumă laptele pasteurizat, sucul de roşii, delicios preparat, ca să nu mai vorbim despre esenţa de portocale, aflată la mare cinste. Succesele repetate ale fotbalului românesc nu au înfumurat pe nimeni. Conducătorii forului de specialitate sunt de o modes­tie rară. Deşi marile victorii obţinute sunt cunoscute pretutin­deni, ei vorbesc încă de progrese viitoare şi de o pregătire atentă în continuare. Dacă ne gindim ce caz s-a făcut la noi după vic­toria asupra modestei echipe a Danemarcei în preliminariile Olimpiadei, ne dăm seama cu cită seriozitate privesc ei spor­­tul-rege. Un fapt și mai paradoxal se petrece cu presa care se ocupa de fotbal. Articolele citite de noi in ziarele locale sînt de o sgiicenie rară în aprecierile pozitive. Se cunoaşte cazul unui cunoscut pamfletar care, nemaiputînd să ironizeze năravurile şi slabele performanţe ale fotbaliştilor romini, pe care-i biciuia în cronicheta sa săptămînală, a început să scrie cronică li­terari". MIROIR SPRINT (pentru conformitate) EuQBIl Bărbii SPORT Pîrghia progresului (Urmam din pag. 1­o) 66­ 000 de semănători şi 36.000 com­bine pentru păioase. Aceste mijloace tehnice vor asigura mecanizarea lu­crărilor la culturile de bază ale gos­podăriilor agricole de stat şi în pro­porţie de aproximativ 00 la sută la arat, 100 la sută la semănatul păioa­­selor şi 75 la sută la recoltatul pă­­ioaselor în cooperativele agricole de producţie. Dezvoltînd în continuare baza teh­nică materială a agriculturii, promo­­vînd larg metodele ştiinţifice de pro­ducţie şi experienţa pozitivă a uni­tăţilor fruntaşe, aplicînd totodată cu consecvenţă şi fermitate politica de cointeresare materială a ţăranilor a­­sociaţi în cooperativele agricole, re­zervele de creştere a producţiei de care dispune agricultura noastră pot fi treptat, din ce in ce mai bine mo­bilizate, pentru a se asigura un aport din ce în ce mai mare al agricultu­rii la creşterea potenţialului econo­mic al ţării, cit şi venituri mai mari ale ţărănimii. Darea de seamă acordă o impor­tanţă deosebită problemelor pe care plenara din 30 nov.31 dec. a Comi­tetului Central al Partidului le-a pus în dezbatere cu prilejul examinării şi aprobării proiectului planului de stat pe anul 1965. Ele sunt probleme economice centrale : îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor în toate ramurile de producţie ; asigu­rarea punerii în funcţiune la termen a noilor obiective productive ; înde­plinirea exemplară a sarcinilor de export. Obiectiv esenţial al activităţii eco­nomice, îmbunătăţirea calităţii pro­duselor a constituit o preocupare continuă a conducerii partidului şi guvernului. In ultimii ani au fost luate o serie de măsuri eficiente care au dat bune rezultate pe linia fabri­cării de produse ce pot sta cu succes alături de produsele similare de pe piaţa mondială. Expoziţia realizări­lor economiei naţionale a constituit din acest punct de vedere un adevă­rat reflector al acestor preocupări şi nu mai puţin al posibilităţilor indus­triei noastre. Numeroşi vizitatori străini, printre care mulţi specialişti în materie, au consemnat admirativ aprecierile lor nu numai pentru po­tenţialul nostru industrial, dar şi pentru nivelul de la care se pune la noi astăzi problema calităţii. însuşi conţinutul calităţii — a arătat darea de seamă — se schimbă continuu. Progresele ştiinţei şi tehnicii fac ca produse de cea mai bună calitate la un moment dat, dar care nu se îm­bunătăţesc pe măsura acestor pro­grese, să devină necorespunzătoare, şi aceasta într-o perioadă scurtă de timp. O asemenea concepţie despre calitate, considerată drept criteriu primordial al orientării şi stimulării activităţii întreprinderilor, implică cu necesitate transferul ei în sfera de muncă a fiecăruia. Ca atare se studiază şi se vor pregăti propuneri de îmbunătăţire a sistemului actual de cointeresare materială a tuturor muncitorilor, inginerilor şi tehnicie­nilor pe baza cărora să se poată a­­precia şi recompensa eforturile ce se depun în domeniul ridicării cali­tăţii produselor. Intrarea în funcţiune la termen şi atingerea parametrilor proiectaţi constituie preocuparea principală în domeniul investiţiilor. In 1964 au in­trat în funcţiune 56 de întreprinderi şi secţii noi înzestrate cu tehnică a­­vansată. Concomitent a continuat modernizarea întreprinderilor exis­tente, prin dotarea lor cu maşini şi utilaje perfecţionate, produse în ţară sau procurate din import. Efortul pentru ridicarea industriei noastre la nivelul tehnicii mondiale defi­neşte pe ansamblu indicele de cali­tate propus întregii noastre eco­nomii. In acest fel se va putea realiza — s-a subliniat în darea de seamă — o legătură normală cu cincinalul 1966—1970 şi se vor crea condiţii pen­tru lărgirea neîntreruptă a bazei tehnico-materiale a socialismului. Cu o asemenea concepţie şi într-o asemenea perspectivă, colaborarea României pe plan economic interna­ţional, atît de apreciată astăzi, cînd avem relaţii comerciale cu peste 100 de ţări, va spori cu atît mai mult în anii viitori. Creşterea complexi­tăţii economiei naţionale şi di­versificarea producţiei, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al aces­teia creează posibilităţi sporite pen­tru dezvoltarea comerţului exterior. De unde datoria îndeplinirii exem­plare a sarcinilor de export. Subli­nierea deosebită a acestei preocupări marchează însăşi concepţia ţării noastre despre rolul relaţiilor econo­mice în promovarea politicii de co­existenţă paşnică între ţări cu siste­me sociale diferite. „Ne pronunţăm pentru înlăturarea oricăror bariere artificiale — a spus preşedintele Consiliului de Miniştri — care limi­tează sau denaturează schimburile comerciale internaţionale ca factor al întăririi colaborării între state, al progresului şi păcii în lume“. Darea de seamă asupra înfăptuirii planului de stat pe anul 1964 şi cu privire la planul de stat pe anul 1965 constituie astfel o semnificativă sinteză a programului pe care con­ducerea partidului, ca expresie di­rectă şi plenară a voinţei întregului popor, l-a conceput pentru propă­şirea patriei. „La temelia tuturor în­făptuirilor din aceşti ani — a spus tovarăşul Gheorghiu-Dej la şedinţa de constituire a Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei Populare — se află munca plină de elan şi ab­negaţie a poporului nostru, care ur­mează politica partidului şi guver­nului, încrezător in viitorul luminos pe care şi-l făureşte. Succesele re­purtate constituie un puternic factor mobilizator în îndeplinirea marilor sarcini care stau în faţa poporului nostru“. Pîrghia progresului e in miinile lui. Prezentarea grafică : ELENA MARINESCU l\#l­ULTITUDINEA aspectelor vieţii noastre — social-politice, ştiinţifice şi­­ culturale — constituie obiectul a numeroase scrisori sosite necontenit la redacţie, din toate colţurile ţării­ Faptul deosebit de reconfortant şi stimulator in acelaşi timp este desigur acela care se desprinde din imensa majori­tate a scrisorilor trimise Contemporanului , o abordare la obiect a temelor tratate, un înalt spirit cetăţenesc manifestat în primul rind prin grija deosebită faţă de păstrarea şi dezvoltarea valorilor materiale şi spirituale care înnobilează viaţa oraşelor şi satelor noastre, o atitudine critică sinceră, constructivă, faţă de ceea ce, pe alocuri, mai frm­­nează bunul mers al lucrurilor. Vom publica deci, — după unanim acceptatul criteriu selectiv — unele din cele mai interesante scrisori, în convingerea că ecoul punctelor de vedere exprimate de cititorii Contemporanului va cîştiga atît in volum, cit şi în calitate. Vom căuta să încredinţăm luminii tiparului îndeosebi acele scrisori care dezbat pro­bleme de interes general, ecouri la materialele publicate in diversele rubrici ale Contem­poranului, puncte de vedere inedite in cadrul unor dezbateri initiate de revista noastră, sesizări pe teme care fac obiectul profilului revistei. Tocmai evocînd acest profil, ne vedem nevoiţi, ca şi pină acum, ca numeroasele scrisori primite de la tinerii poeţi, să le îndreptăm spre revistele literare, spaţiul limitat al singurei noastre pagini de literatură nepermiţîndu-ne decit publica­rea unui număr restrins de asemenea mesaje lirice, — şi aceasta, doar cu titlu de excepţie, general­izînd o experienţă sau semnalînd un aspect cu totul deosebit in descoperirea şi încurajarea de noi talente. Se înţelege că redacţia va continua ca şi pină acuma să răspundă prin poştă la acele scrisori relatînd cazuri de interes mai restrins sau particular. Scrisorile pe care le publicăm au sosit la Contemporanul în ultima săptămînă. Arhitectura , artă şi componentă a vieţii sociale Stimaţi tovarăşi, Nu este pentru prima dată cînd vă scriu, de aceea nu-mi voi exprima din nou aprecierea deosebită pentru conţinutul bogat şi multilateral al „Contemporanului“, pentru nivelul ridicat al revistei. De data aceasta vă scriu într-o chestiune legată de arhitectură sau, mai concret, de măsura în care pro­bleme de arhitectură şi urbanism sînt prezente în paginile revistei dv. Eu personal consider că arhitectu­ra, atît ca artă dar în special ca o componentă a vieţii sociale, este de­­ importanţă dacă nu covîrşitoare, in orice caz mai mare decit cea care i se acordă îndeobşte. Pentru a fi mai explicit, vreau să subliniez un lu­cru care poate părea banal sau evi­dent , şi anume faptul că ceea ce se construieşte acum nu este destinat numai actualei generaţii, ci şi mul­tor altora care vor urma. Şi cred că nu mă veţi contrazice cînd voi afir­ma că unii arhitecţi nu sunt perfect conştienţi de răspunderea grea ce apasă pe umerii lor — în special faţă de generaţiile viitoare, care vor ju­deca ceea ce creează ei astăzi — însă din puncte de vedere diferite de cele actuale. Nu vreau să generalizez excepţiile, însă, cite­odată, sunt pur şi sim­plu frapat de mărginirea la stricta actualitate, sau chiar de perpetuarea unor mentalităţi învechite în spirite­le unor arhitecţi şi urbanişti. A­­cestea nu mă împiedică să observ şi să mă bucur de realizările noastre cu care ne mîndrim (am avut ocazia să aud aprecieri elogioase la adresa arhitecturii noastre şi in străinătate). Consider însă că aceste succese nu trebuie să ne diminueze exigenţa, ci dimpotrivă. Evident, oricare dintre afirmaţiile mele de mai sus nu poate avea o valoare prea mare atît timp cit nu e argumentată, sprijinită pe fapte; consider însă că nu e aici locul şi nici momentul să-mi justific detailat afirmaţiile — chiar şi numai din do­rinţa de a nu vă răpi prea mult timp. Vă veţi pune, cred, întrebarea fi­rească : de ce vă scriu dvs. în astfel de probleme şi nu, de pildă, revistei „Arhitectura R.P.R.“ Iată motivele : consider că în problema aspectului actual şi viitor al oraşelor în care trăim şi în care vor locui cei ce vor urma, trebuie stimulată însuşirea unui anumit gust modern, unui spi­rit contemporan, novator — şi a­­ceasta nu numai în rindul publicului larg, ci şi printre arhitecţi. Or, la a­­ceasta ar putea contribui în mult mai mare măsură o revistă cu răspindi­­rea şi prestigiul „Contemporanului“ — decit „Arhitectura R.P.R.“ — o publicaţie mult mai exclusivă. De­parte de mine însă intenţia de a su­gera faptul că revista dvs. n-ar fi publicat articole de valoare privind arhitectura şi urbanismul; dimpotri­vă, ştiu că aţi publicat destul de multe. Voi cita, de exemplu pe ace­la despre Oscar Niemayer — marele arhitect al Brasiliei —, despre noile construcţii olimpice de la Tokio, des­pre construcţia de locuinţe la Co­penhaga, articolele publicate la pa­gina a ll-a, despre arhitectura inte­rioarelor şi multe altele. Consider totuşi că, în raport cu necesităţile şi carenţele menţionate, este încă prea puţin. Sunt conştient de faptul că profilul revistei este şi în prezent multilateral, că spaţiul grafic nu poate fi nicidecum „dilatat" şi a­­proape nimic din ceea ce se publică nu poate fi suprimat. Cred că totuşi s-ar putea plasa articole nu prea ample pe teme de arhitectură şi ur­banism sub formă de reportaje des­pre diverse realizări urbanistice şi arhitectonice din străinătate. Şi acum o sugestie referitoare la conţinutul articolelor propuse d­in re­viste ca „Ştiinţa şi tehnica“ (iar re­cent şi în „Viaţa studenţească“) se prezintă aşa numitele „oraşe ale vii­torului“, iar aceasta se face pe un ton de „science fiction“. Poate ar fi cazul să se prezinte proiecte nu mai puţin îndrăzneţe, dar într-o perspec­tivă mai apropiată, care s-au reali­zat deja sau care sunt în curs de realizare. Un efect poate indirect şi nu ime­diat al popularizării unor probleme de arhitectură şi urbanism ar fi, cred, antrenarea treptată a unor cercuri largi de cetăţeni la luări de poziţie autonome, critice şi chiar creatoare in acest domeniu. Cred că n-ar putea fi decit pozitive discuta­rea şi aprecierea unor proiecte de construcţii sau sistematizări de către cercuri mai largi , în sensul ridică­rii nivelului calitativ al construcţii­lor şi al celor mai raţionale sistema­tizări. Există argumente temeinice care pledează pentru antrenarea unui nu­măr mai mare de oameni la discu­tarea unor proiecte. în etapa actuală, luarea de hotărîri ope­rative in domeniul construcţiilor şi sistematizărilor, cel puţin în oraşele din provincie, este atribuită unui nu­măr prea restrins de oameni, fie ei şi specialişti ; or, aceasta măreşte posibilitatea — teoretic vorbind — de a se comite uneori greşeli, şi se ştie că în domeniul construcţiilor greşelile sunt, din nefericire, practic ireversibile. Am vorbit de această posibilitate teoretică; faptele arată totu­şi că ea devine uneori reală — şi voi da ca exemplu numai greşe­lile ce s-au făcut in administrarea unor spaţii verzi din jurul şi din cen­trul Iaşului (e regretabil că aseme­nea acţiuni negative mai continuă). Subliniez faptul că discuţiile de care vorbesc nu şi-ar avea rostul atît timp cit nu există o suficient de răspindită „cultură urbanistică“; în acest sens ar putea acţiona mai activ diverşi factori, printre care şi Contemporanul, prin articolele ce le publică in domeniile amintite. Iată deci motivul pentru care am îndrăznit să vă răpesc timpul cu o scrisoare poate prea lungă; sper însă că mă veţi scuza, avind in ve­dere importanţa problemei ridicate. Cărăuşu Alexandru student matematici Iaşi, strada dr. Babeş 8 Jaz — Un fiasco? Tovarăşe redactor, Deci, se poate şi la noi cinta, nu numai asculta, pe apucate, desigur, jaz. Am fost la ultima conferinţă des­pre jaz la Casa studenţilor cu tema „Jazul o artă“ şi vă spun drept că am fost pur şi simplu entuziasmat. Nu înţeleg de ce Radioteleviziunea Română neglijează total acest gen al muzicii. La fel Electrecordul, care, in sfirşit, după atîţia ani de la în­fiinţare, a reuşit să scoată două discuri. Nu le-am văzut dar am citit în revista dv. De fapt s-a promis şi un ciclu despre jaz la Radio Bucu­reşti. Să vedem, dacă reuşeşte să-l înceapă în anul viitor. Să nu uităm succesul orchestrei Kesry Ball, care a reuşit să umple sala Floreasca la fiecare spectacol. Nici succesul diferitelor orchestre sau formaţii cehoslovace care ne-au mai dat cîteva bucăţi de jaz, nici succesul orchestrei Radioteleviziunii din Belgrad condusă de Simici, care, pe lingă jaz-ul american, a mai pre­zentat şi bucăţi de jaz compuse de compozitori sirbi. Un public cu o cultură muzicală este receptiv la bogăţiile nepreţuite ale jaz-ului. Propun cîteva măsuri , nu o pa­gină, dar o parte din pagina a S-a a „Contemporanului“ să fie afectată jaz-u­lui („Tribuna“ a spart gheaţa), emisiune permanentă de interpreţi de jaz din cele mai „vechi" timpuri pină acum la Radio-Bucureşti (n-are Radioteleviziunea cele mai multe în­registrări?), paralel, o emisiune din istoria jaz-ului, discuri editate de Electrecord, publicarea de articole traduse din „Down-heat“, „Jaz hot“, „Jaz“ (Polonia) sau alte reviste, pu­nerea în vinzare a cu­ mai multe discuri cu muzică de jaz, criticarea muzicii comerciale prost interpretată sau compusă, mai tîrziu, chiar și un concurs intre formaţiile de jaz existente (nu chiar de amploarea ce­lui de la Mamaia), invitarea unor or­chestre de jaz din străinătate (la scurta şi în acelaşi timp slaba trans­misiune de la Praga a Festivalului de jaz, am văzut o mici formaţie ungară excelentă, orchestrele cehe le cunoaştem, şi altele). Fidelul dr. cititor: Ing. Zamfir C.din Bucureşti Str. Ciineni 3 A Raion Gr. Roşie Mai mult loc ştiinţei Tovarăşe redactor, Dacă din întâmplare ar trebui să-mi explic punctul de vedere asu­pra utilităţii „Contemporanului“, aş rezuma caracterizarea la un frag­ment telegrafic, interesant, dar ine­gal. Nu ştiu dacă o atare discuţie este oportună, dar ea reprezintă o dorin­ţă, larg reprezentată, care ar putea da oarecari satisfacţii şi publicului. Dacă sub aspect metodologic am a­­cordat „Contemporanului“, articolelor sale, întregul nostru asentiment, sub aspect informativ s-ar putea spune că este teribil de ingrat cu majori­tatea disciplinelor ştiinţifice. Intre muzică, plastică şi ştiinţă, ca să nu evidenţiez decit un singur aspect, raportul desigur că nu este în fa­voarea ultimei, în ceea ce priveşte spaţiul pe care i-l afectaţi dv. Azi, cînd­ ştiinţa şi-a extins sfera gravi­taţională considerabil, în coloanele dv. apare ca un fenomen minor. Sunt probleme ştiinţifice care echiva­lează cu probleme sociale, şi prin a­­ceasta mă refer la cazul recent, pri­lejuit de interviul Dr. Revici, graţie căruia am aflat de valoroasa contri­buţie a medicului român dr. Iuliu Marin din Reghin. Oare „Contempo­ranul“ n-ar putea angaja în pagina ştiinţifică anchete de amploare pri­vind „Originea şi cauza cancerului“, care ar putea prilejui descoperiri de amploare ? Oare problema revitali­­zării celulare, a bătrineţii active, n-ar suscita extrem de interesante puncte de vedere, sau chiar cu­noaşterea unor realizări de valoare neevidenţiate ? Genele s-au eviden­ţiat recent ca entităţi fizice, fapt care va duce la reconsiderarea în­tregii concepţii genetice din ultima vreme. Nu e un subiect plin de a­­tracţie pentru discuţie publică prin presă ? Mă gîndesc dacă „Con­temporanul“ n-ar putea apare în­­tr-un număr sporit de pagini, la preţul de 1 leu. Cel puţin pentru cititori ar fi o satisfacţie deosebită. Anton Apostolescu Bucureşti Str. Alunişului, 180

Next