Contemporanul, iulie-decembrie 1966 (Anul 20, nr. 26-52)

1966-07-01 / nr. 26

Proletari din toate țările, uniți-vă! Vineri 1 iulie 1966 10 pagini, 1 leu 26 (11)29) | SÄPTÄMfNAt POLITIC SOCIAL CULTURAl CINCINALUL ELABORAT in toate secţiunile şi datele lui, planul cincinal de dezvoltare economică şi socială a ţării noastre pe perioada 1966— 1970, a fost dezbătut în recenta Plenară a C.C. al P.C.R., iar prin votul Marii Adunări Naţionale, a devenit lege şi program de activitate al întregului popor. După cum arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Cuvîntul de închidere a lucrărilor Plenarei Comitetului Central al Partidului, întocmirea planului cincinal s-a făcut pe baza analizei aprofundate a condiţiilor şi resurselor economiei noastre naţionale, a cunoaşterii legilor obiective ale dezvoltării sociale, a cerinţelor vieţii, a fenomenelor noi care apar în cadrul societăţii. La temelia elaborării planului au stat analizele şi dezbaterile organizate în toate unităţile economice, propunerile întreprinderilor, ale organizaţiilor, de partid şi de masă care au evidenţiat posibilităţile reale de dezvoltare a producţiei în toate domeniile, precum şi căile de valorificare a rezervelor economice existente. O contribuţie de seamă la definitivarea vastului program de dezvoltare a ţării noastre în viitorii cinci ani, au avut-o ministerele şi celelalte organizaţii economice centrale, oamenii muncii din întreprinderi şi instituţii, specialiştii şi oamenii de ştiinţă. Este deosebit de semnificativă pentru viaţa noastră politică, această participare directă şi atotcuprinzătoare a poporului la elaborarea tuturor problemelor vieţii sociale şi economice ; vedem aici expresia concretă a democratismului orînduirii noastre de stat şi ataşamentul profund al maselor pentru politica înţeleaptă şi clarvăzătoare a Partidului. Planul cincinal apare ca expresie strălucită a măsurilor luate de Congresul al IX-lea al partidului în direcţia îmbunătăţirii sistemului de planificare a economiei. Criticînd neajunsurile manifestate în trecut în domeniul planificării, Congresul a trasat sarcina concretizării programului de dezvoltare economică cuprins în Directive în cadrul unui plan cincinal desfăşurat pe ani. Este un remarcabil progres în planificare faptul că actualul plan cincinal prevede atît proporţiile generale de dezvoltare a economiei, cit şi dezvoltarea fiecărei ramuri în parte, a fiecărei întreprinderi, anual și pe întreaga perioadă , faptul că fiecare minister, fiecare regiune, fiecare unitate economică are acum un program clar de activitate pînă în 1970. Studiate și gîndite creator, directivele dezvoltării economice elaborate de Congresul al IX-lea al partidului au fost evaluate şi potenţate, scoţîndu-se la iveală noi resurse şi rezerve ale economiei, propunîndu-se noi sarcini şi obiective a căror înfăptuire va contribui la asigurarea unei juste proporţionări a dezvoltării diferitelor compartimente ale economiei naţionale, la un şi mai puternic avînt al forţelor de producţie ale societăţii. Care sunt, în esenţă, liniile directoare, trăsăturile definitorii ale planului cincinal ? Se impune de la bun început atenţiei preocuparea neabătută pentru continuarea în ritm susţinut a procesului de industrializare socialistă a ţării. Fapt îndeajuns justificat, întreaga dezvoltare a societăţii moderne, ca şi experienţa proprie a ţării noastre dovedesc că industria este factorul numărul unu in sporirea avuţiei naţionale, în ridicarea nivelului de viaţă material şi cultural al poporului. Gradul de dezvoltare a industriei, în primul rînd a industriei grele, a industriei constructoare de maşini, condiţionează avîntul tuturor ramurilor economiei, înzestrarea tehnică modernă a ramurilor industriale producătoare de bunuri de consum, a agriculturii, utilarea laboratoarelor de cercetare cu aparatură modernă, valorificarea la un înalt grad de eficienţă economică a avuţiilor naturale ale ţării. Aceasta explică stăruinţa cu care partidul nostru promovează şi traduce în fapt dezideratul transformării României într-o ţară cu o industrie înaintată. La finele perioadei 1966—1970, ca urmare a ritmului intens de dezvoltare, producţia industriei noastre va fi cu 73 la sută mai mare decit în 1965, ceea ce corespunde unei creşteri medii anuale de 11,6 la sută. Şi tot datorită în primul rînd volumului considerabil mai mare al producţiei industriale, produsul social va înregistra un spor de circa 50 la sută, venitul naţional crescînd la rîndu-i în cursul cincinalului, de la un an la altul, cu 8 la sută. In plan au fost incluse noi obiective importante care măresc considerabil amploarea investiţiilor şi lucrărilor capitale în raport cu sarcinile stabilite în Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. Ideea dezvoltării armonioase, proporţionate şi ascendente a întregii economii, îşi găseşte o vie concretizare în cincinalul elaborat. O dovedesc aceasta prevederile referitoare la agricultură, a cărei C. N. Constanținiu IContinuare In pag. 2-a) I Piatra Craiului (fotografia: N.-Anghelide) • Cele mai tinere şi cele mai bătrîne pămînturi ale continentului # Templul Afroditei şi de loc utopicele Cetăţi ale Soarelui • De la zeci de mii la 1.800.000 de turişti # La un singur punct de frontieră ! — 1000 de turişti străini pe zi! • Cultura şi turismul secolului XXI. # Serbări dionisiace, festivităţi neptuniene, spectacole „Sunet şi lumină“, retrageri cu torţe, defilarea măştilor şi ,,mis Mamaia“ ■anul (?)... # Noi capacităţi turistice însumînd 55.000 de locuri Actualitatea etnografiei ICICIND nu s-au bucurat comorile artei şi culturii noastre populare de mai multă apreciere decit astăzi, iar creatorii lor de un mai deplin omagiu. E un stimulent şi o datorie în plus pentru cei care le descoperă şi au sarcina de a le cultiva. Albumele de artă populară, culegerile de folclor, colecţiile muzeale, recentele expoziţii şi festivaluri n-au făcut decit să ne convingă, de fiecare dată mai mult, de puterea nesecată a talentului popular, ce exprimă în mod specific şi un limbaj naţional, sentimente şi gînduri profund şi general umane. Autentica artă şi cultură populară folclorică rămîne mereu vie şi ne oferă permanent mari surse de inspiraţie şi de verificare pentru alte valori. Cu prilejul vizitei conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Argeş, tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea, în faţa măiestritei creaţii a legendarului meşter Manole : „Cinstim memoria celor ce au făurit cu talent şi generozitate asemenea monumente, dăruind poporului strălucite exemple de artă şi frumuseţe. Preţuind trecutul, preţuim prezentul, viitorul patriei noastre, România Socialistă“. Alături de studiul frumuseţilor naturii patriei şi al trecutului nostru istoric, alături de cunoaşterea limbii materne şi a geografiei ţării, trebuie dezvoltată astăzi etnografia patriei, mijloc direct de cunoaştere sistematică a modului de trai al poporului nostru, a culturii şi artei populare, prin care masele anonime exprimă — în fiecare unealtă crestată în lemn, vas modelat în lut, sau şir ţesut ori brodat în cascade ritmice — nu numai dragostea de frumos ci şi o întreagă ştiinţă şi filozofie populară. Cunoaşterea unui popor, a specificului său etnic-cultural, se poate săvîrși mai bine prin cerceta Cornel Irimie (Continuat» n.pag. 2-a) EMOŢIE Emoţie întinsă pe braţ şi pe obraz Părea venirea ta, de după sire De sălcii, printr-un întuneric art In insule pustii, către iubire. Insă mai mult ecoul mi te-a adus încoace intemeindu-şi sânii la primul orizont. Simţeam un fruct de fontă în ramuri cum se coace Şi-o stare de alergare, cădelniţată blond. Acum e şi aceasta emoţie întinsă Pe braţ şi pe obraz, căzutâ-n lacuri, Şi pari statuie rece, ninsă încet din cerul ultimelor veacuri. Adrian Păunescu 85 DE ANI ACUM 85 de ani, la 1 iulie 1881, apărea la Iaşi primul număr al revistei Contemporanul. Programul său — atît de sugestiv sintetizat : „a face cunoscut publicului român cum priveşte ştiinţa contemporană lumea" — reflecta afirmarea ideologică a clasei noastre muncitoare, nevoia imperioasă a proletariatului de ştiinţă şi cultură, nu mai puţin potenţialul tinerelor cercuri socialiste de a organiza şi susţine o asemenea tribună a intelectualităţii înaintate. Susţinînd concepţiile materialismului ştiinţific, promovînd darwinismul, luînd făţiş poziţie împotriva concepţiilor teologice despre lume, demascînd misticismul şi obscurantismul, valorificînd totodată comorile folclorice, militînd pentru emanciparea femeii, combătînd pentru etica adevărului şi pentru creaţia originală în ştiinţă şi în literatură. Contemporanul aducea o contribuţie determinanta în schimbarea spiritului public, în lărgirea efectivă a orizontului de cultură, în definirea sociala a activităţii intelectuale. Astfel se explică succesul pe care, atît de rapid și semnificativ, l-a avut în rîndurile opiniei publice. Numai peste jumâtate de an de la apariţie, redacţia a trebuit să tragă o a doua ediţie a primelor numere, acum tirajul ajungînd la 3000 exemplare, şi nu peste mult, tirajul număra 6000 exemplare — cifră extraordinară pe atunci. Problemele abordate, greutatea lor specifică, dar mai ales unghiul de vedere din care erau tratate — acea al unei alte concepţii despre lume şi societate, într-o altă finalitate umana, cea a clasei muncitoare —, curajul de a le pune în ce aveau ele mai ascuţit şi mai actual, îndrăzneala, combativitatea şi pasiunea autorilor, — acestea și alte însușiri caracterizau Contemporanul în contextul publicistic al vremii. A _ publica,__ acum aproape nouă decenii, fragmente din Originea speciilor a lui Darwin, din Capitalul lui Marx sau din Originea familiei a lui Engels, a promova atunci totala eliberare de concepţiile teiste şi, prin aceasta, a zdruncina o întreagă schelărie de prejudecăţi şi de servituţi ale spiritului, a denunţa bigotismul şi totodată uşurătatea moravurilor societăţii de atunci, a critica deschis aspectele negative ale unor instituţii de bază ale ei, precum şcoala, sistemul pedagogic şi manualele — iată ceea ce ni se pare astăzi cu atît mai preţios, cu atît mai demn de stimă. în arta şi literatura, poziţia Contemporanului a fost din cele mai active şi mai eficiente. în istoria culturii noastre, nu se pot număra multe contribuţii de valoarea luptei pe care a dus-o revista ieşeană, prin Gherea, pentru introducerea în spiritul public a noţiunilor de critică modernă, fie că ele erau sub înrîurirea unui Taine sau Brandes, dar noi în epocă. Prin studiile şiarticolele sale din Contemporanul, „Cătra d-nul Maiorescu , „Asupra criticei", „Decepţionismul în literatura română , „Tendenţionismul şi tezismul în artă", „Cauzele pesimismului în literatură şi artă", prin analizele, pentru prima dată cuprinzătoare, asupra lui Eminescu şi Caraaiale, — Gherea a pus bazele criticei noastre literare ştiinţifice, înlesnind dezvoltarea ei, prin Ibrâileanu, la dimensiunile a ceea ce se va numi în secolul nostru critica completă. Prin multiple elemente, Contemporanul e la temelia tradiţiei socialiste în cultura noastră. Ideile pe care le-a popularizat acesta la sfîrşitul secolului au trecut, îmbogăţite, peste veac, promovate de clasa muncitoare, care, călăuzită de partidul ei de avangardă, avea săînfăptuiască revoluţia socialistă. In România care desâvîrşeşte victorios socialismul, tradiţia Contemporanului, de odinioară e preţuită şi cercetată ca o scumpă moştenire a culturii noastre în ce are ea mai înaintat, ca inspiră şi Contemporanul zilelor noastre, care, cu râdăcini adînci în această nobilă tradiţie de lupta, se străduieşte a îmbrăţişa în paginile lui tot ceea ce e mai profund semnificativ din cultura actuală, tot ce potenţează creaţia românească pe drumul luminos al viitorului călăuzit de Partidul Comunist Român. Din conştiinţa acestei îndatoriri porneşte, încărcat de emoţie, şi omagiul de azi către ilustrul nostru înaintaş. Omagiu lui Sadoveanu /% INCEPIND cu cronicarii, acei făuritori de letopiseţe în ale căror pagini pulsează trecutul nostru pitoresc, dar in eroic şi vijelios, în frunte cu Ion Neculce, cărora nici unul dintre scriitorii noştri nu le-a fost mai iscusit cetitor şi interpret ca Mihail Sadoveanu, şi pînă la masivele construcţii epice ale lui Liviu Rebreanu — proza românească a cunoscut nenumărate culmi, adine împlîntate în una sau alta dintre regiunile pămîntului şi sufletului românesc. Mihail Sadoveanu le domină pe toate. Asemuit Ceahlăului, de pe culmile căruia ochiul poate zări, scînteind în soare, apele Dunării, cată să spunem că metafora e dintre cele mai juste, deoarece nici unul dintre scriitorii noştri n-a îmbrăţişat mai mult din pămîntul Patriei (singur, poate, Iorga, dar sub raportul istoric), in opera nici unuia nu s-au oglindit mai multe şi mai variate peisagii, mai multe şi mai variate epoci istorice şi nimeni n-a alintat în mai dulci cadenţe, şi într-un stil mai pătruns de poezie, fiinţa acestui popor, de cum a făcut-o Mihail Sadoveanu însuşi. Din pădurea Petrişorului pînă în ţara de dincolo de negură, de la apa Frumoasei pînă în valea Sebasei, pe unde eroina Baltagului hăituieşte pe ucigaşii soţului ei, şi din ostrovul lupilor pînă la vechimea geologică a pădurilor scufundate, ca altă Atlantidă, în undele Lacului Roşu, toate aceste guri de rai ale pămîntului românesc îşi au, ca-n rodia italică a cronicarului moldovean, locul în paradisul operei sadoveneşti. Vitejiile fraţilor Potcoavă sau idila de la Davideni a mezinului din Şoimii debutului sadovenian, de către sfîrşitul veacului trecut, vemile de bejenie ale taifunurilor tătare din vremea Domniţei Ruxandra, exacţiunile din vremea Ducăi-Vodă şi plimbarea de basm a abatelui de Marenne prin sihăstriile munţilor moldavi, isprăvile fraţilor Jderi în slăvitele timpuri ale lui Ştefan Vodă şi fantastica vînătoare a zimbrului bătrin la Izvorul Alb, sau, mai aproape de noi, într-o epocă de feudalitate oarbă, ce avea să culmineze, și fără de instigatori, cu răscoalele din 1907, Bordeenii și așezările lor troglodite, sau zorii* unei alte lumi, în care Mitrea Cocor, întors din captivitate, îm Perpessîciu* (Continuare in pag. 2-a)