Contemporanul, iulie-decembrie 1968 (Anul 22, nr. 27-52)

1968-07-05 / nr. 27

A— B^l­genda Arte plastice LITERATURĂ LITERATURA ROMANA Folclor IOAN URBAN JARNIK si ADRIAN BlRSEANU i Doine şi strigături din Ardeal. Ediţie defini­tivă. Studiu introductiv, note şi variante de ADRIAN FOCHI. Editura Academiei, 978 p.­ 63 lei. Versuri­­ HELIADE RADULESCU : Opere, vol. II. Poezii (traduceri). Ediţie îngrijită de Vlad Drîmba. Editura pentru literatură, seria „Scriitori români“, 495 p., 26 lei. SAMSON BODNÅRESCU : Scrieri (cuprinde crea-­­ţie poetică şi dramatică). Antologie, prefaţă, note bibliografice de Aurel Petrescu. Text I stabilit de Paul Lăzărescu. Editura pentru­­ literatură, 572 p., 33 lei. IA. BARANGA: Poezii. Cu un cuvînt înainte al autorului. Editura pentru literatură, 192 p„ 8 Iei. ION BRAD : Ecce tempus. Editura pentru literatură, 176 p. .,50 lei. VIOLETA ZAMFIRESCU : Dragoste. Editura ti­neretului, colecţia „Albatros“, 216 p., 7,25 lei. NICOLAE OANCEA : Roata. Editura pentru lite­ratură, 72 p., 4 lei. LASZLOFFI CSABA : Cerc vrăjit (în limba ma­ghiară). Editura pentru literatură, 144 p., 13,50 lei. DOINA CETEA: Culorile începutului Editura pen­tru literatură, colecţia „Luceafărul", 88 p., 3 lei. Proză M. SADOVEANU : Zodia cancerului sau Vremea Ducăi Vodă. Editura tineretului, colecţia „Ly­ceum“, 312 p„ 6 lei. I. I. MIRONESCU: Scrieri. Ediţie îngrijită, cu pre­faţă, note, glosar şi bibliografie de Ilie Dan. Editura pentru literatură, seria „Scriitori ro­mâni“ 638 p„ 28 Iei. G. CALINESCU : Opere, vol. 7-8 (Scrinul negru). Editura pentru literatură, seria „Scriitori ro­mâni“, 1000 p„ 47 lei. AL. JAR : Trădarea lunii, (roman). Editura pentru literatură, 296 p., 6,25 lei. NAGY ISTVÁN: Grota citadelei (în limba ma­ghiară). Editura pentru literatură, 514 p„ 15 lei. VICTOR KERNBACH : Vîntul de miercuri fromani. Editura pentru literatură, 264 p„ 5,50 lei. C. GEORGESCU : Singurătatea lucrurilor (roman). Editura tineretului. 133 p„ 3,50 lei. Teorie, critică, Istorie literară * * * Istoria literaturii române, vol. II. De la Şcoala Ardeleană la Junimea. Editura Academiei, 840 pe 50 lei. C. DOBROGEANU-GHEREA : Studii critice. Studiu introductiv şi note finale de Zoe Dumitrescu- Buşulencu. Editura tineretului, colecţia „Ly­­ceum“, 348 pe 6 lei. TOMA PAVE­L: Fragmente despre cuvinte. Editura pentru literatură. 184 p„ 5,50 lei. LITERATURA UNIVERSALA * x x Povestea dulce! prietene. O mie şi una de nopţi. vol. II (noptile 25—44). Traducere de D. Murăraşu. Editura pentru literatură, colecţia „Biblioteca pentru toţi“. 300 p„ 5 lei. ESCHIL, SOFOCLE, EURIPIDE . Perşii. Antigona, Troienele. Studiu introductiv, note finale şi bibliografie de Ovidiu Drimba. Traduceri de Eusebiu Camilar, G. Fotino şi Dan Botta. Edi­tura tineretului, colecţia „Lyceum". 248 p., 5 lei. VICTOR MORA : Platanii din Barcelona. Traducere din limba spaniolă şi prefaţă de Crina Coşo­­veanu. Editura pentru literatură universală, 230 p. 6,25 lei. C. AIMATOV : Adio, Floare­ galbenă­­ (mai cuprin­de nuvela Djamilia) , traduceri de Iulian Ves­per, N. Stoian, Ilie Constantin şi Gh. Ciobanu. Editura pentru literatură universală, 285 p., 6,25 lei. Teatru GERHARD HAUPTMANN : Teatru (Țesătorii. Clo­potul scufundat, In amurg. Blana de biber etc.) Prefață de Ileana Berlogea. Editura pentru literatură universală, 2 volume, 929 p., 28 lei. — LIONELLO VENTURI : Pictori moderni (Goya, David. Ingres. Delacroix etc.). Editura Meri­diane, 160 p.. 109 reproduceri. 26 lei. LIONELLO VENTURI : De la Manet la Lautree. Editura Meridiane. 173 p„ 213 reproduceri, 34 lei. Turism GH. EPURAN: Ghidul cabanelor. Editura C.N.C.F.S., 350 p„ 10 lei. x x x Pe Olt, Jiu şi Mureş. Ghid. Text de I. Ţugui şi N. Chişă. Editura Meridiane, colecţia „Itinera­re turistice", 113 p„ 7,75 lei. AL. BELDIE : 80 trasee turistice in munţii Bucegi. Ghid turistic. Editura agrosilvică. 234 p„ 10,50 lei. XXX Sibiu. Text de P. Schuster. Editura Meridi­ane, seria „Oraşe şi privelişti“, 58 p., 15 lei. 2 ŞTIINŢA Filozofie N. IORGA: Cugetări. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Barbu Theodorescu. Editura tineretului, 304 p., 5,25 lei. Istorie I. D. SUCIU : Revoluţia de la 1848—1849 in Banat. Editura Academiei, Biblioteca istorică XV, 274 pe 19 lei. C. W. CERAM : Zei, morminte, cărturari. Romanul arheologiei. Editura ştiinţifică, 360 p., 27 lei. Ştiinţe matematice MIHAI DRAGOMIRESCU. MIRCEA MALIŢA . Programarea pătratică. Introducere în pro­gramarea convexă. Editura ştiinţifică, 392 p. 14,50 lei. GR. C. MOISIL : Elemente de logică matematică şi de teoria mulţimilor. Editura ştiinţifică, colecţia „Enciclopedia de buzunar — seria Matematică“, 214 p. 5,50 lei. PAUL DIMO : Analiza nodală a sistemelor electro­­energetice. Prefaţă de acad. Remus Răduleţ. Editura Academiei. 627 p., 44 lei. Geografie, însemnări de călătorie • * * Călători străini despre ţările române. Vol. I. Volum îngrijit şi cuvînt înainte de Maria Hei­ban. Editura ştiinţifică, 587 pe 34 lei. PAUL-EMILE VICTOR : Boreal — Bucurie in noapte (despre eschimoşii din Groelanda). Editura ştiinţifică, 290 p., 7,50 lei. • Nu spuneţi unei femei că are cap de păpuşă, ştiut fiind că păpuşile n-au nimic în cap. • Mai bine taci cînd ai ceva de spus, decit să spui ceva cînd ar trebui să taci. • „Idioată invenfie şi muştele astea“ — îşi zicea o coadă de cal. Toată ziua trebuie să le dau afară din casă cu apă­rătoarea. • Sînt oameni care se tîrăsc ca omizile pînă ajung să se îm­buibe din frunzele pomilor în care s-au urcat. • Cu cît forțezi să fii mai natu­ral, cu atîta îfi pierzi mai mult din naturalețe. • Prostul n-are probleme că i le rezolvă alții. • Am dat tuturor ce-am avut, afară de obștescul sfîrșit pe care mi l-am rezervat pentru uz personal. • Am văzut cauciuc de automo­bil spart de o măslină, dar sîmbure de măslină spart de automobil, nu. • Cînd o femeie e urîtă, se spune că are „ochi frumoşi". Şi cînd bărbatul e urît, că e „interesant". • Puţin îmi pasă dacă, vreo­dată, o să ajung pe străzi. Cu o condiție : să fiu tăblită la începutul lor. Tudor Mușatescu RECUNOSCĂTOR: Versificări abile, melodioase, stăpînite Insă prea mult de amintiri argheziene. ŞT. BUZARNESCU: Se văd unele aptitudini şi dispoziţii care reprezintă un însemnat capital de speranţe. E însă şi o ameninţare teribilă, cu care trebuie să deschideţi de la început o luptă necruţătoare. Scrieţi mai pu­ţin, citiţi, studiaţi mai mult. Din cînd în cînd, mai daţi-ne cite o veste. LICURICI: Sunt foarte multe In­tenţii bune şi prea puţine semne de poezie. T. MICHINICI: Poate că a fost o promisiune pripită, — versurile, nu lipsite de perspectivă, sînt încă fra­gile, frugale, nu deajuns de conclu­dente. Să vedem ce mai urmează. ATMA : Am citit tot; se poate sub­scrie la caracterizările pe care vi le-aţi formulat în scrisoare, dar nu­ în toată măsura severităţii şi modestiei lor. Avem în faţă, desigur, materialul unei plachete (poate cu unele elimi­nări şi adăugiri) reprezentînd un des­tin liric incontestabil, distinct. Ne gîndim să îndrumăm acest manuscris spre editură (bineînţeles, dacă sînteţi de acord), nădăjduind că va avea o primire favorabilă. Comunicaţi-ne pă­rerea dv. V. IONAŞCU . Acelaşi stadiu de foarte vagi promisiuni, sub grele ser­vituţi didactice, convenţionalism, ba­nalitate (de care nu e scutit nici de­senul însoţitor). GABRIEL VALERIU: Prietenii dv. au dreptate. In plus, semnele poeziei sunt absente aproape total. MONEGO: Sunt motive să mai reveniţi, dacă lucrurile merg mai degrabă pe linia Foc la Magazinul Universal şi We, the hippies, şi dacă jocul vorbelor (uneori, aglomerate şi zornăitoare) se decide mai clar în favoarea poeziei (şi nu a declamaţiei artificios-ostentative). C. A.P.­­ Regretăm, textele trimise nu ne spun nimic ; ele par mai de­grabă rezultatul unui zel grafic şi mai puţin al unei adevărate dispoziţii lirice. Trebuie să mai vedem. D. V. LUCA: Aceleaşi însemnări limpezi, calme, care ating uneori (din păcate, destul de rar) „înalta tensiune" a poeziei, chiar dacă relatează (acesta e, de fapt, cu­vîntul nimerit) tensiuni reale, din viaţă. I.D. — SATU MARE: Sint vădite unele îndemînări în purtarea dia­logurilor, în crearea unei atmosfere, a unei stări dramatice. Rămîne să ve­dem cum se vor manifesta aceste în­suşiri în textele viitoare, în lucrări de mai mare întindere. Ţineţi-ne la curent. FELIX — 22 : Vioiciune de spirit, ingeniozitate, dar nu şi poezie. Poate altădată. E. BUŞOI: Lucrurile nu sînt încă suficient de clare ; cîteva piese lasă loc unor speranţe fără rezerve (Noapte fără timp). Altele, însă, sînt în margi­nea exerciţiilor dictande, naive şi şovăitoare. Stăruiţi şi mai daţi-ne veşti. M. ROM: O anume indeminare analitică a condeiului e de pe acum vizibilă şi susceptibilă de speranţe, chiar dacă, deocamdată, meditaţia nu e scutită de confuzii şi naivităţi. Stăruiţi. M. ENTEVAL: „Dacă trebuie sau nu trebuie să mai scriu ?“, întrebare dificilă, căreia rareori i se poate răs­punde răspicat. Mai mult decit vă spuneam data trecută nu vă putem spune nici acum. Răspunsul decisiv trebuie să vi-l daţi dv., şi anume la întrebarea­­ „sunt în stare să nu mai scriu ?“. N. s Dulci caligrafii „după ureche“, deocamdată fără perspective. CECILIA WITOUR: încă nu se văd semne deosebite, care să depăşească limitele unei îngrijite compuneri şco­lare. Să mai vedem: I.R.C., T. GLIGA, E. P. M. STOI­­COVICI, ŞT. VICOL, C. BEJENARU, RODICA GLIGOR, I. MODOŞA, ŞER­­BAN ANDREI: lucruri pe linia ştiută, fără indicii hotărîtoare de progres. Continuaţi, cu sporite eforturi şi exi­genţe, şi ţineţi-ne la curent. Geo Dumitrescu N.: Corespondenţele care nu pri­mesc răspuns aici în decurs de circa o lună de zile trebuie considerate ca lipsite de perspective, atît pentru re­dacţie, cît şi pentru expeditor. L S T E R AR A fmn», - - - /-■§'*. T« ■ s Por t'1B­ARAJUL ARTEA cea mai senzaţională a campionatului de fotbal a constituit-o, fără îndoială, ultima lui etapă — barajul, un fel de zid al plîngerii, al nervilor şi al speranţelor... Patru echipe s-au încleştat pentru şansa de a supravieţui în divizia A. Ceea ce campionatul n-a izbutit să rezolve într-un an întreg — trebuia să rezolve această „săptămînă a patimilor*. In asemenea împrejurări dramatice victoria o hotărăşte factorul psihologic şi mai puţin cel tehnic, de aceea nu mă miră că echipa Braziliei colindă lumea cu o armată de medici psihiatri. Excelentul fundaş Popa îşi arăta teama că odată ajuns în baraj, Progresul e aproape pierdut, iar echipei orădene îi acorda creditul unei formaţii „cu nervi tari“. A avut, după cum se ştie, doar pe jumătate dreptate . Într-adevăr, fotbaliştii orădeni s-au simţit bine în dramatismul barajului, această încleştare pe viaţă şi pe moarte le-a priit, iar Progresul — cine o mai credea ? — s-a salvat de la înec în ultima clipă. Disperata şi tîrzia tentativă de salvare a braşovenilor n-a reuşit». Şi în partida cu Steagul Roşu, ca şi în finala Cupei, rezultatul a fost decis de acea fatală lovitură de la 11 m. Intr-adevăr, o soartă nemiloasă a făcut ca tocmai în asemenea împrejurări loviturile de la 11 m. să fie ratate. A fost o greşeală de ordin psihologic, prea multă răspundere atirna de picioarele lor. Şi apoi, ce existenţă crudă şi ce vară anostă ii aşteaptă pe cei doi jucători care au ratat acele decisive şi ireversibile lovituri de la 11 m. „ Tocmai de aceea trebuie să fim înţelegători cu ei, să nu le amintim această greşeală când le e lumea mai dragă... Să ne amintim cu ce răceală de ghiaţă a fost torturat Constantin pentru acel nefericit de 11 m. ratat la Olimpiada de la Tokio.» Pină şi ospătarii li făceau reproşuri: „Tu vorbeşti ? Tu, care ai ratat un 11 m. ? In fotbal aceste drame sunt inevitabile, n-are rost să fugim de plăcerile vieţii tocmai pentru motivul că orice plăcere aduce şi suferinţă. Să acceptăm deci şi plăcerea şi suferinţa. Teodor Marilu CONCURS CU PREMII organizează Ministerul Industriei Uşoare pentru proiectarea de: CLĂDIRE PARTER BLINDATĂ CU POD TEHNIC PENTRU FILATURI ŞI ŢESĂTORII Tema-program poate fi ridicată de la I.P.I.U. — Serv. Tehnic, Bucureşti, str. C. A. Rosetti nr. 21, tel. 12.58.41 şi de la institutele centrale de proiectare iar în celelalte orașe de la D.S.A.P.C. TEATRUL DE STAT BRĂILA anunțe organizarea unui concurs pentru ocuparea următoarelor posturi­­ ? post categoria II actriță 1 post categoria III actrița­ actor 1 post categoria IV actor 1 post categoria IV actriță I post categoria V actor 1 post categoria V actriță. înscrierea la concurs se va face pînă la data de 7 iulie a.c. în baza cererii și actelor depuse de candidați. Data concursului 17 iulie 1968 era 10 a.m. Informații suplimentare — Teatrul de Stat Brăila, telefon 1630. Democratism şi umanism (Urmare din pag. 1-a) adoptată după o largă dezbatere pu­blică ; punerea în discuţia specialiş­tilor şi maselor largi a tuturor măsu­rilor de ordin economic, legislativ, cul­tural etc., de importanţă vitală pentru progresul ţării; lărgirea atribuţiilor Marii Adunări Naţionale, a Comisiilor sale permanente ca şi a altor organe ale puterii şi administraţiei de stat; reorganizarea teritorial-administrati­­vă a ţării şi simplificarea conducerii unităţilor administrative, legătura mai directă dintre aparatul de stat şi mase etc. Fiecare plenară a Comitetului Central ţinută după Congresul al IX- lea, apoi Conferinţa Naţională din de­cembrie 1967, Istorica plenară din a­­prilie şi plenara din 19 iunie au jalo­nat drumul realizării în practica vieţii sociale a principiilor inalienabile ale democratismului şi umanismului so­cialist, au marcat etape în acţiunea de înlăturare hotărîtă a tot ceea ce este vechi şi perimat în viaţa socială şi frînează mersul înainte pe calea de­mocraţiei socialiste, a împlinirii per­sonalităţii umane. Cum sublinia cu claritate, la recenta Sesiune a Marii Adunări Naţionale, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer: „Este istoriceşte dovedit că libertatea de cuget şi de opinie, de dezbatere a problemelor stimulează energic facultăţile omului, creează cadru­ propice pentru dezvol­tarea gîndirii originale şi a aptitudi­nilor creatoare ale fiecăruia“. P­­URTIND inevita­bil caracterul de proces, realizarea democratismului şi umanismului socialist — atit de strîns condiţionate reciproc — au de solu­ţionat diverse tipuri de contradicţii, de înlăturat obstacole, atît obiective, cît mai ales subiective, psiho-sociale, şi ele rezultat al unor condiţii sociale obiective anterioare, supuse unei pro­funde analize de către plenarele C.C. al P.C.R. din aprilie şi iunie 1968. Fenomenele negative nu trebuie nici eludate, nici supraapreciate. Des­coperite, ele trebuie pur şi simplu combătute cu calm, energie şi mijloa­ce adecvate , fie economico-sociale, fie politico-educative, fie juridico-admi­­nistrative, dar conforme principiilor democratismului şi umanismului so­cialist. Căci democratismul nu poate fi promovat în viaţa socială cu me­tode nedemocratice, predominant ad­ministrative, formale, tot astfel cum umanismul nu poate fi încetăţenit cu procedee ce afectează fără temeinic motiv legal dovedit libertatea, dreptu­rile, demnitatea vreunui membru al societăţii. O societate ca a noastră, de­cisă să pună capăt racilelor vechii orînduiri — inegalitatea socială, injus­tiţia, dispreţul faţă de „omul de rînd“, favoritismul, „nepotismul“, chiverni­seala, privilegiul, brutalitatea, indife­renţa faţă de suferinţa umană, dema­gogia — nu poate accepta în nici un caz perpetuarea acestor rămăşiţe ale trecutului fie chiar sub forme „reno­vate“, „înnoite". In această ordine de idei, trebuie su­bliniat că problema cardinală a demo­craţiei este aceea a garanţiilor. Numai cu ajutorul unor suple pîrghii econo­mice, politico-juridice şi morale, de­mocratismul se transformă din lozin­­că-program într-un fapt social irever­sibil. Ansambluri de măsuri economi­­co-juridice adoptate de partid în acest an fac prezente şi amplifică acele garanţii care asigură ca insul ce slujeşte cinstit colectivitatea, îşi îm­plineşte conştiincios îndatoririle socia­le şi legale, să fie sustras pericolului de a cădea victimă vreunui act arbi­trar, birocratic, ilegal. Iată sensul profund al hotărîrilor plenarei din aprilie a C.C. al P.C.R. care, dezvăluind gravele abuzuri şi ilegalităţi comise (în primul rînd îm­potriva unor activişti de partid şi de stat şi a altor cetăţeni), precizînd cau­zele care le-au generat, au pus accen­tul pe luarea acelor măsuri juridice şi politico-educative care să nu mai facă niciodată posibile repetarea unor fe­nomene atît de negative şi de repro­babile. Aceste fenomene nu numai că nu pot fi considerate ca însoţitor ima­nent al socialismului, dar trebuie demascate ca fiind străine esenţei sale, provenite de la vechea orînduire, de la vechile metode de guvernare, de la vechile mentalităţi şi atitudini faţă de om, caracteristice societăţii bazată pe dominarea prin violenţă şi intimi­dare a majorităţii populaţiei de către o infimă minoritate. P­­E FONDUL gene­­­ral şi predomi­nant al succeselor în toate comparti­mentele construcţiei socialiste, al în­tăririi statului şi legăturilor sale cu masele, partidul a iniţiat noi şi noi măsuri menite să consolideze şi să dezvolte cuceririle anterioare, să în­lăture cu rădăcini cu tot fenomenele negative ale încălcării principiilor de­mocratice şi umaniste, ale legalităţii socialiste, să creeze toate condiţiile şi climatul corespunzător afirmării de­pline a personalităţii fiecărui cetăţean. In repetate rînduri, secretarul gene­ral al C.C. al P.C.R. a subliniat că, cu toate succesele remarcabile obţi­nute în direcţia creării condiţiilor şi climatului necesare pentru realizarea principiilor democratismului şi uma­nismului socialist, mai sînt încă multe de făcut pentru a ridica activitatea socială la înălţimea hotărîrilor Con­gresului al IX-lea, ale Conferinţei Na­ţionale a P.C.R. şi ale Plenarei din aprilie 1968. Atît ca noţiune politico-juridică, cît şi ca realitate socială, democratismul nu este un concept în sine, un scop în sine. Finalităţile sale sunt umaniste. Graţie democratismului, partea şi în­tregul, individul şi societatea se armo­nizează, colaborează, comunică şi pro­gresează reciproc. Conţinutul şi sensul democratismului nostru socialist sunt îndreptate înspre apărarea şi promo­varea drepturilor şi libertăţilor ce­tăţeneşti constituţionale, împotriva ilegalităţilor, arbitrariului, garantează perpetuarea condiţiilor de exercitare a îndatoririlor şi responsabilităţilor cetăţeneşti care constituie cealaltă fa­ţetă a medaliei democraţiei autentice. Nu trebuie să ne sfiim — nu avem nici un motiv teoretic sau practic — să imprimăm atît umanismului, cît şi democratismului nostru un sens ofen­siv, combativ şi „profilactic". Ofensiv împotriva oricui încearcă să încalce principiile democratismului socialist, chiar şi sub cea mai „nevinovată“ for­mă, împotriva celor ce travestesc condiţiile oferite de societatea socia­listă în privilegii, împotriva men­talităţii celor ce se supraordonea­­ză, dincolo de limitele legale ale ierarhiei, colectivelor a căror con­ducere o deţin cu mandat, adică atîta timp cît respectă neabătut acel mandat încredinţat de societate, de colectivitate, deci de indivizii care o compun. „Profilactic", faţă de aceia care iau principiile umanismului so­cialist drept paravan sau milostenie faţă de chiul şi parazitism social, individualism, faţă de profitorii de tot soiul ai administrării bunurilor obşteşti, traficanţi de influenţă în dauna capacităţii, cinstei, corectitu­dinii, meritului personal de folos so­cial. Democratismul şi umanismul con­secvent socialist, pentru care militea­ză cu atîta energie şi îndrăzneală par­tidul nostru, refuză compromisul în materie de principii şi de practici, ca şi decalajul dintre vorbă şi faptă. Din păcate, persistă încă asemenea com­promisuri şi decalaje, împotriva căro­ra D. Popescu a adresat rechizitoriul cărţii sale Biletul la control! Sînt destui încă dintre aceia care iau pă­rerile neconformiste, spiritul de ini­ţiativă creatoare, neîmpăcarea cu stă­rile nesatisfăcătoare de lucruri, drept... „încălcarea disciplinei“ ! în sfîrşit, sînt cei care încă nu s-au pătruns de spiritul democratic al partidului nos­tru, de caracterul obiectiv al procesu­lui de dezvoltare şi adîncire a demo­cratismului socialist în toate dome­niile vieţii sociale şi continuă practici vechi, înăbuşă critica, nu-şi respectă obligaţia elementară de a acorda au­dienţe sau adoptă atitudini formale sau demagogice, practică făţărnicia, formă mascată a celui mai condam­nabil dispreţ faţă de om şi cerinţele sale îndreptăţite, faţă de demnitatea umană ! Desigur că toţi aceştia se în­şeală cînd cred că mai pot „amina“ întronarea spiritului cu adevărat de­mocratic, respectul neabătut al legilor în fiecare colţ al societăţii noastre, fie uzină, fie consiliu popular, fie edi­tură sau institut de cercetare ştiin­ţifică. N­­ORMELE de ma­nifestare şi reali­zare efectivă a democratismului şi umanismului socialist sunt foarte va­riate, găsindu-şi expresii concrete în fiecare sector al vieţii sociale. De pildă, in domeniul învăţămîntului public, creaţiei literare, artistice, şti­inţifice şi filozofice, una din formele fundamentale de manifestare a demo­cratismului o reprezintă disputa de idei, schimbul liber, responsabil şi constructiv de opinii, raporturile co­legiale, tovărăşeşti şi climatul de co­laborare şi de muncă din uniunile de creaţie şi institutele de cercetare ştiin­ţifică, condiţiile create tineretului de a-şi afirma capacităţile, talentele, per­sonalitatea. Democratismul, în viziunea uma­nistă a partidului nostru, este şi o problemă de competenţă, de civiliza­ţie şi cultură elevate. Căci insul in­competent, lipsit de cultură şi de atributele omului civilizat, de princi­pii etice stabile şi de criteriile va­lorii va fi — obiectiv şi subiectiv — incapabil să promoveze sincer şi con­secvent principiile democratismului socialist. Cel mult le va tăvăli în pes­metul rînced al verbalismului, va pro­voca decalaje condamnabile între de­claraţii şi practică, împotriva cărora partidul nostru desfăşoară o ofensivă salutară. Intelectualitatea este chemată să dea un sprijin şi mai activ acţiunii partidului de lărgire a democratismu­lui şi promovare a umanismului so­cialist. Nu e vorba aici, numai de un efort teoretic —indiscutabil necesar — sau educativ — atît de impor­tant şi el ; — e vorba mai mult de contribuţia directă în însăşi perfec­ţionarea mecanismului întregii vieţi sociale, exercitării puterii politice la care participă împreună cu toţi cei­lalţi oameni ai muncii sub conducerea partidului. Tot mai conştientă de res­ponsabilitatea ce i-o incumbă această participare la conducerea vieţii sociale la toate nivelele, fiecare categorie de intelectuali are obligaţia ca, pe lîngă grija pentru starea de lucruri, mora­vuri etc., din propria-i „breaslă", să manifeste receptivitate şi interes, să intervină activ în orice sector al vieţii sociale în care consideră că experien­ţa, capacitatea şi iniţiativa ei sunt ne­cesare şi pot avea rol pozitiv în direc­ţia consolidării orînduirii socialiste, progresului ei economico-social şi cul­­tural-ştiinţific, sporirii prestigiului in­ternaţional al României socialiste. Să vorbim despre­, învăţătură M­i-A CĂZUT in mină cu­­vintarea savantului Sir Hans Krebs, laureat al premiului No­bel, la inaugurarea departamen­tului de biochimie al Universi­tăţii din Newcastle Upon Tyme, care, întrebat de studenfi „Cum se poate ajunge laureat al pre­miului Nobel a vorbit despre „Cum se poate ajunge, in ştiin­ţă, la distincţie, la excelenţă ?“ Relatind cum a primit acest m­ait titlu, mărturisea că n-are nici cea mai mică îndoială că o datorează împrejurării de a fi avut un profesor remarcabil, el însuşi laureat al premiului No­bel, care profesor la rindul său a avut un profesor şi el laureat al premiului Nobel, care profe­sor şi el... De aceea, preciza: „Genealogia“ ştiinţifică relevă ideea că valoarea a creat va­loare, cu alte cuvinte, valoarea se dezvoltă dacă este hrănită cu valoare. Acest lucru este con­firmat foarte convingător de o familie mai extinsă de savanţi, descendenţii din Von Bayer, e­­levul lui Liebig. Incepind cu două generaţii înaintea lor, „fa­milia" include mai mult de şai­zeci de nume excepţional de dis­tinse, dintre care peste treizeci laureaţi ai premiului Nobel. Spunea domnia sa cu referire la dascăli eminenţi: „Înainte de toate, ei reprezintă un înalt eta­lon. Noi măsurăm totul, inclusiv pe noi înşine, prin comparare, şi in absenţa unei persoane do­tate cu aptitudini excepţionale există riscul să ajungem la cre­dinţa că suntem­ excelenţi, mult mai valoroşi decit cei din jur. Oamenii mediocri pot să apară mari in ochii lor proprii dacă mediul care ii Înconjoară este mediocru. Tot aşa oamenii mari se simt pitici in prezenţa uria­şilor, giganţii ştiinţei invăţin­­du-ne pe noi înşine să ne ve­dem cu modestie. Ei comunică elevilor, la gradul cel mai înalt, entuziasm contagios, o privire largă asupra lucrurilor, imagi­naţie, devotament şi modestie. Aşadar, mai mult decit orice altceva, un mare maestru trans­mite mai degrabă o atitudine generală decit cunoştinţe. Inde­­minarea tehnică — ce poate fi învăţată şi de la mulţi alţi pro­fesori — cit şi un crimpei de inteligenţă sunt, desigur, o con­diţie prealabilă pentru ca cer­cetarea să fie încununată de succes. Decisiv este însă să fo­loseşti aceste îndemînări, să sta­bileşti posibilităţile şi limitele lor, să le îmbunătăţeşti, să le împrospătezi,­­ să le completezi. Dar cel mai important este mo­destia, deoarece ea stimulează spiritul autocritic şi efortul con­tinuu de autodepăşire." Citeam cuvintarea savantului Sir Hans Krebs care, plecind de la premiul Nobel, demonstra cum se poate ajunge la ştiinţă, cum se poate ajunge la exce­lenţă, şi aveam în faţă nişte ti­neri care abia au făcut ochi, unul mai înfumurat ca altul, fiecare crezindu-se buricul pă­­mântului, nişte poloboace goale care au credinţa că toată lu­mea le este obligată, că totul li se cuvine. Mihai Popescu

Next