Contemporanul, ianuarie-iunie 1969 (Anul 23, nr. 1-26)

1969-01-03 / nr. 1

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Vineri 3 ianuarie 1959 10 pagini 1 leu URARE ŞI ÎNDEMN­ XPRESIE vie a democra­ţiei socialiste, practica intîl­­nirilor dintre conducătorii Partidului şi diversele categorii de oameni ai muncii — practică încetă­­ţenită după cel de al IX-lea Congres al P.C.R. — demonstrează legătura permanentă, indestruc­tibilă, organică dintre popor şi partid, constituind o modalitate eficientă de ridicare a conştiinţei politice şi civice, de stimulare a energiilor la rezolvarea problemelor puse de dezvoltarea im­petuoasă a societăţii noastre. Progresul societăţii, determinat, în primul rînd de perfecţionarea continuă a bazei sale materi­ale, de creşterea neîncetată a producţiei indus­triale şi agricole, a productivităţii muncii, de valorificarea maximă a resurselor interne. Im­plică, în egală măsură, dezvoltarea culturală şi ştiinţifică. Însăşi soluţionarea problemelor so­ciale reclamă oameni cu un larg orizont cultural cu temeinice cunoştinţe profesionale şi o solidă pregătire politică, iar ştiinţa, astăzi, s-a transfor­mat într-o forţă de producţie. Este cunoscut interesul pe care conducerea Partidului îl acordă dezvoltării culturii şi ştiin­ţei româneşti. O confirmă alocarea unor impor­­tante fonduri din bugetul de stat construcţiilor de edificii culturale şi achiziţionării de opere de artă, sprijinirea şi preţuirea de care se bucură to« creatorii de frumos. Mărturisesc, de aseme­nea, despre aceasta, crearea cadrul«« «rsaniz»* toric adecvat, pentru «greşul ştiinţei noastre, intensifica­rea schimbului de experienţă cu «a­- tf/. - ' p» «Vo­­tica socială, în construcţia socialismului, a ulti­melor cuceriri ale ştiinţei universale. F‘’orturile materiale pentru dezvoltarea cul­turii, ştiinţei şi învăţămîntului sunt dovezi din­tre cele mai convingătoare ale activităţii des­făşurate de Partid pentru promovarea unei cul­turi care să corespundă necesităţilor spirituale, exigenţelor mereu crescînde ale oamenilor munca* pentru dezvoltarea ştiinţei noastre, pen­­tru a-şi onorî aportul la construirea socialismu­lui şi comunismului. Indrumînd ideologic toate categoriile de creatori, Partidul asigură dezvol­tarea organică a culturii noastre, valorificarea din plin a bogatelor noastre tradiţii progresiste pe fundamentul trainic al marxism-lenînîsmului. Recentele cuvîntări ale tovarăşului Ni­col­a­e Ceauşescu la Adunările generale ale scriitorilor şi muzicienilor constituie, în acest spus, un înalt exemplu de îndrumare, vădind o grijă deosebită atît pentru ţinuta ideologică a operelor pe care le dorim, cît şi pentru personalitatea însăşi a creatorului, menită să asigure valorificarea ta­lentului propriu al fiecăruia, pentru dezvoltarea unui climat stimulativ în lumea artelor şi pentru snobirea răspunderii istorice şi sociale a crea­­torilor. Intîlnirile pe care conducerea de Partid le-a avut de curînd cu reprezentanţii uniunilor de creaţie şi ai unor instituţii de artă, cu oamenii de ştiinţă, confirmă, odată mai mult, cită importanţă acordă Partidul nostru înfloririi culturii şi ştiin­ţei. In cuvîntarea sa la intîlnirea cu reprezentanţii uniunilor de creaţie, secretarul general al Parti­dului a trecut în revista sarcinile, în actuala etapă, a tuturor categoriilor de creatori , ale scriitorilor, muzicienilor, plasticienilor, ale cine­aştilor, ale radio-televiziunii şi ale presei, cerînd tuturor să depună eforturile necesare pentru a da poporului operele pe care le aşteaptă, operele care să contribuie la formarea omului nou, să se bazeze pe concepţia marxist-leninistă a partidu­lui nostru despre literatură şi artă şi să militeze activ împotriva concepţiilor ideologice şi estetice străine acesteia. Subliniindu-se faptul că statul nostru va face toate sacrificiile necesare pentru asigurarea bazei materiale a dezvoltării stiintei româneşti, în cadrul intîlnirii s-au abordat o serie de probleme de ordin organizatoric, insis­­tîndu-se asupra necesităţii colaborării diverselor institute ştiinţifice, pentru a asigura un progres rapid cercetării noastre, pentru a pune potenţia­lul uriaş de care dispunem în ştiinţă în serviciul dezvoltării societăţii socialiste, al bunăstării în­tregului popor. Menţinînd un contact strîns cu creatorii din toate domeniile artei, cu oamenii de ştiinţă, preocupîndu-se îndeaproape de problemele lor şi îndrumîndu-le activitatea în conformitate cu in­teresele vitale ale poporului nostru în actuala etapă. Partidul Comunist Român se dovedeşte a fi forţa care creează condiţii optime progresului spiritual al întregului popor, creării unei socie­tăţi puternice şi înfloritoare, în care ultimele cuceriri ale ştiinţei să fie din plin valorificate, a unei societăţi luminate care să constituie prin ea însăşi un focar de atracţie pentru­ cauza socia­lismului. Aşa cum arăta secretarul general al Partidului, în mesajul său rostit la posturile de radio şi televiziune, cu prilejul Anului Nou, „întărirea continuă a noii orînduiri, punerea în valoare a superiorităţii ei, a uriaşelo­r ei resurse de progres constituie, în acelaşi timp, o îndatorire naţională şi o obligaţie internaţională. O îndatorire şi o obligaţie menite să-i însufleţească pe toţi crea­torii de frumos, pe toţi oamenii de ştiinţă în munca lor nobilă consacrată înfloririi naţiunii noastre socialiste." c. Fotografia de ION MICIEA i (1160) P­ASTEL D­E MULT nu a mai nins aşa. De a dt­ia timp nu a mai căzut peste creştetele noastre atîta alb sacrificat că nu­­nai sintem­ in stare să deosebim explozia de feerie. Numărasem atîtia ani cu ierni goale, cu­ frig declarat şi rigid, cu ger fără podoabe, fără metafore.. Ne era parcă frică de iarnă şi aşteptem doar, cit mai înţelept ascunşi, să trecă. Şi deodată această navală a albului, năvala aceasta învolburată şi nesupusă,, luptînd împotriva sării aruncată sub roţi, împotriva cenuşii presărată sub paşi, căzînd nebuneşte, fără încetare, în fantastica tentativă de a acoperi to­tul, zăpada aceasta făcînd brazii îm­păraţi şi statuile ridicole, dăruind tro­tuarelor demnitatea potecilor şi pieţe­lor lumina păstrată pentru poieni. De­odată această revărsare peste lume, deodată această idee ciudată şi bănui­toare că" iarna însăşi exista pentru­ a face posibilă ambiţia avîntată şi utopică menită să înfrumuseţeze şi să­ purifice pămîntul, menită să-l ascundă, şi să-i facă strălucitor ochilor descurajaţi ai păsărilor. Ambiţie irealizabilă, desigur Oricîtă ninsoare s-ar aşterne, va exista în­totdeauna un turn orgolios străbătător, va exista întotdeauna perseverenţa u­nei mături hotărîte să dezvăluie piatra. Şi va mai exista, peste toate acestea, spaima noastră copilărească de clipa în care strălucitoarea, inver­ gtoarea îndr­az­neală se va transforma in ape revărsate peste noi, şi vă mai exista sentimentul 'nos­tru că' apele acelea vor îmbogăţi­­nemăsurat pămînturile. Dar, pină atunci, pînă în primăvara care poate, veni' numai după iarnă, iar iţă ex’mfS' pentru a icr­ nin'aci'Pa na sibilă. Ninge cum de mult ma mai nins şi, bandajat de­ zăpadă, pămîntul rănit e frumos. Ana Blandiano Multe am vrut să spun ţi le-am spus. Multe nu am vrut să spun ţi nu le-am spus. Multe am fi vrut să spun ţi nu am putut să le spun. Dar niciodată nu am spus : — După mine, potopul ! Niciodată nu am gîndit ţi niciodată nu am spus: — După mine, potopul! Iar prin aceasta m-am deosebit în mod esenţial de strălucitul și detestatul neam al Bourbonilor. MOTTO Geo Bogza Pentru o teorie marxista a revoluţiei ştiinţifice-tehnice (1) E VOLUŢIA istori­că din zilele noas­tre aruncă o lumină puternică asupra caracterului imperativ al elaborării unei teorii marxiste a revoluţiei ştiin­ţifice-tehnice, drept condiţie esen­ţială a unor noi impulsuri în procesul revoluţionar ce are loc în ştiinţă şi tehnică şi care are un caracter uni­versal şi de lungă durată , în îmbo­găţita teoriei şi practicii sociale con­temporane, ştiut fiind că realitatea nu tolerează nici un fel de întîrziere, nu scuză nici măcar o singură eroare teoretică. Necesitatea elaborării unei teorii marxiste, unitare a revoluţiei ştiin­ţifice-tehnice — cotitură de o impor­tanţă deosebită în istoria societăţii — se impune cu atît mai mult cu cit ideologii burgheziei n-au stat pasivi, au depus eforturi susţinute pentru a elabora tot felul de teorii cu privire la acest proces revoluţionar. Cu toate că există o literatură vastă, abun­dentă (cu anumite excepţii, unele­ în­cercări chiar lăudabile), teoreticienii burghezi n-au reuşit totuşi nici să pătrundă în esenţa fenomenelor­­ ce caracterizează naşterea unei civiliza­ţii noi, nici să scoată în evidenţă în mod satisfăcător diferenţa dintre ci­vilizaţia epocii revoluţiei industriale şi civilizaţia epocii revoluţiei ştiin­ţifice-tehnice, să descopere, logica in­ternă, legităţile procesului revoluţiei contemporane în ştiinţă şi tehnică şi, cu atît mai puţin, să reliefeze core­laţiile dintre cele două mari procese ce caracterizează epoca contemporană — revoluţia ştiinţifică - tehnică şi­ evo­luţia capitalismului, pe de o parte, şi revoluţia ştiinţifică-tehnică şi revo­luţia şi construcţia socialistă, pe de­ altă parte. Nici gînditorii progresişti nelitar­­­işti din Occident nu au elaborat o teorie unitară (într-o formă­­înche­gată şi satisfăcătoare) a­ revoluţiei ştiinţifice-tehnice, nu au făcut o ana­liză atotcuprinzătoare şi ştiinţifică a marilor mutaţii în baza civilizaţiei, în sfera forţelor de producţie şi a co­nexiunilor sociale şi umane ale aces­tor mutaţii. Aceşti gînditori (în spe­cial cei din Europa) nu şi-au dat sea­ma mult timp că cercetarea ştiinţi­fică a devenit un mijloc foarte pu­ternic al creşterii economice, că ştiin­ţa a devenit arma absolută a dezvol­tării social-economice, a marşului o­­m­enirii spre bunăstare şi fericire. Merită însă o menţiune specială lu­crarea colectivă intitulată „Triple Re­volution“ (semnată de 26 de savanţi şi specialişti din S.U.A. şi din unele ţări din Europa), lucrare în care sunt abordate cu o mai mare claritate de­cit în multe alte lucrări problemele revoluţiei ştiinţifice-tehnice şi în care se trage concluzia curajoasă că „ome­nirea a ajuns intr-o etapă istorică care necesită revizuirea radicală a noţiunilor şi a instituţiilor existente“ In Occident există, în ultimul timp, o preocupare mai susţinută pentru elaborarea teoretică a esenţei revo­luţiei ştiinţifice-tehnice şi a conexiu­nilor sale sociale şi umane, cu toate că valoarea ştiinţifică a teoriilor e­­mise este, de ideologii burgn­eziei, de multe ori, îndoielnică şi că în gene­ral poartă pecetea intereselor de clasă ale marilor monopoluri. Este de datoria gînditorilor marxişti (din ţările socialiste şi capitaliste) să elaboreze teoria marxistă, unitară, a revoluţiei ştiinţifice-tehnice. Transfor­marea lumii (sarcină istorică fixată încă de Marx) presupune,­ este condi­ţionată de cunoaşterea ei. Or, numai acela poate s-o cunoască care e în stare să perceapă şi să priceapă esen­ţa marilor schimbări, cu totul neobiş­nuite, ce se petrec sub ochii noştri, şi care e conştient de faptul că so­cialismul s-a născut, există şi va tri­umfa numai datorită unirii sale cu ştiinţa epocii. Cu toate încercările multiple şi me- Prof. dr. ing. Valter Roman (Continuare in Vap. X) * I început de iarnă I Gerul zbura pe fereastră în odaie adueîndu-mi mireazma de nuferi amari ai zăpezii Atunci veneai să mă învălui cu plapuma privirilor te întindea­ lingă mine ! şi prin lucarnele iernii deschise ascultam duşi pe gînduri cum geru-şi deţinea uşor clopoţeii. ■ Eugen Bebeleanu Teze şi antiteze Rezumate, semnale _­­M văzut un film nemaipome­nit de frumos. După un roman. El și ea, — o pereche. La un moment dat el care era un om liniştit şi muncitor, însă care... — Te rog foarte mult! — Stai să-ți spun ce făcea. — Nu e nici o nevoie. Nu mă in­teresează. — Dar nu e un film poliţist, e de atmosferă!... — Cu atît mai mult. Cum ai să-mi povesteşti dumneata atmosfera filmu­lui? Dumneata ai să-mi dai cel mult un rezumat. Şi eu nu accept rezuma­­­­tul. — Atunci du-te de vezi filmul! — Din cit am înţeles şi filmul d-tale e un rezumat după o carte. — Excelentă carte! — Cu atît mai greu deci de rezu­mat. — Dar ce ai împotriva rezumate­lor ? Toată lumea trăieşte cu rezu­mate. Nu se poate în lumea asta mo­dernă să vezi şi să ştii totul. Nu e timp. Şi găsesc că e foarte bine că putem să ne informăm mai repede, să primim nişte semnale de la viaţa înconjurătoare asupra posibilităţilor ce ni le oferă. In definitiv, asta e ci­vilizaţia, să fii pus la curent repede şi uşor cu tot ce e contemporan. — Da, insă cu o diferenţă simţi­toare : dumneata vrei să mă pui In. curent,nu eu un fapt de ştiinţă, nu eu­ tin fapt’ brut, nu eu­ o ştire despre o întîmplare pur şi simplu, ci cu un fapt de artă, deci de trăire, durată in­terioară şi semnificaţie. Şi atunci ce faci ? O iei şi-l rezumi, adică il aduci la schema lui anecdotică. Altfel zis, îl mutilezi. — Ţi-aduc un semnal doar ! — Un fals semnal, cît priveşte fon­dul. Dumneata îmi aduci un fel de prospect, de reclamă ceva mai dez­voltată şi îmi comunici ce ţi se pare dumitale că a rămas după ce ai dat jos din film toate amănuntele, gestu­rile şi nuanţele lui adiacente, adică atmosfera. Vrei să rezumi. Şi nu eşti singurul. Imens de multă lume re­zumă, consumă rezumate, pilule, di­­gesturi. — E inevitabil. — E expedient. — Dar ne instalăm tot mai adine intr-o lume de semnale în care si­tuaţiile cele mai complexe pot fi prinse în formule simplificatoare. — Mai mult, pot fi clasificate, can­­titativizate, tratate operaţional. Dar, în cazul literaturii şi artei, cu ce le-ai ales dintr-o asemenea tratare ? — Sînt mai informat, mai la cu­rent cu tot ce apare. — N-am știut că apetitul dumitale e strict informaţional. Dumneata crezi că dacă ţi s-ar rezuma un roman de Sadoveanu ai fi intr-adevăr în cîştig ? — Sigur. Aş şti mai curînd și mai multe despre el. — Şi dacă ai şti mai multe des­pre el ? — Aş fi mai în cîştig, evident. — Ei, asta-i trista dumitale iluzie. De-asta nu ne înţelegem. Dumneata spui „cîştig" şi te gîndeşti la nişte pure informaţii, la nişte semnale. Dacă ai putea, fără să-l citeşti pe Sa­m­­oveanu, să-l ai în fişe, în cartoteci, in clasoare, pe probleme, să-l ai gata Paul Everac (Continuare in pag. 2)

Next