Contemporanul, ianuarie-iunie 1970 (Anul 24, nr. 1-26)
1970-06-05 / nr. 23
Concilierea celor două şcolihS Lie !) VECHE şi nerezolvată dispută străbate istoria gîndirii şi culturii omeneşti. Două curente puternice, cu mulţi adepţi şi reprezentanţi de vază, şi-au disputat întotdeauna cheia in cunoaşterea umană. Este vorba de raţionalişti şi de empirişti. Primii au dat întîietate intelectului. Ei au susţinut că cunoaşterea îşi trage puterile din raţionamentul strîns, logic, care porneşte de la legile generale şi coboară spre particular. Cel mai de seamă reprezentant rămine Descartes, deşi a fost precedat de greci şi urmat de neoraţionaliştii epocii noastre. Cealaltă ramură susţine primordialitatea experienţei. Nimic nu este în intelect care să nu fi fost întîi în simţuri“ (Nihil est in intellectu quod non fuerit in sensu) era deviza lui Locke. La care Leibniz avea să replice mai tîrziu „afară de intelectul însuşi" (nisi ipse intellectus). Partizanii raţionalismului au încredere mare în teorie. Şcoala adversă consideră că nimic nu e mai presus decit experienţa. Nici un om, anchetat asupra preferinţelor sale, nu va recunoaşte că una singură din componente este cea la care se reduce totul. Dar o anumită preferinţă se va manifesta fie pentru calea raţională, fie pentmu cea experimentală. Această preferinţă se poate explica prin profesiune, prin preocupări, prin înclinaţii personale, uneori şi prin temperament. In orice caz, ea depinde şi de gradul de cultură matematică a celui în cauză. Intr-adevăr, cea mai înverşunată apărătoare a raţionalismului rămine tagma matematicienilor. Cît despre empiriştii curaţi, îi găsim mai ales în laboratoarele de chimie şi in unele ramuri tehnice. Dar nu atît distribuţia pe indivizi a celor două metode de cunoaştere ne interesează, cît mai ales distribuţia lor pe epoci şi pe zone culturale. Căci dacă secolul al XVII-lea a fost raţionalist, al XVIII-lea a fost empirist. Iar dacă — evident, în linii foarte mari — o parte a Europei occidentale şi meridionale şi chiar centrale (mai exact ţările de limbi neolatine) este înclinată spre raţionalism, in schimb nordul Europei şi în mod special Anglia sunt puternic empiriste, marii teoreticieni ai experienţei şi practicii fiind aproape toţi englezi. Anglia menţine în cultura ei aversiunea faţă de generalitate intr-o asemenea măsură încît nici legi cu enunţ general nu există, tot codul britanic de legi fiind compus dintr-o colecţie de cazuri individuale care se măreşte pe măsură ce se pronunţă judecătorii o veritabilă „oroare de abstract“ (horror abstracti), cum numea Bertrand Russell acest complex de preferinţe şi de practici. Cînd, acum exact 200 de ani, în 1770, Immanuel Kant era numit — nu fără obstacole — profesor la Königsberg, el îşi propunea să rezolve contradicţia. Se pare că încercarea lui nu a fost concludentă, pentru că, în ciuda titlului, Critica raţiunii pure a fost considerată în continuare ca afirmîndu-se de partea raţionalismului. A trebuit să mai treacă o sută de ani, pînă la gnoseologia marxistă, pînă la acea teorie a cunoaşterii care ţine de concepţia materialist-dialectică asupra lumii, pentru a avea noi răspunsuri la întrebarea milenară privind căutarea adevărului. Pentru a ne lămuri care este partea teoriei şi care partea experienţei în realizările şi descoperirile recente ale ştiinţei şi tehnicii, ar trebui să facem o anchetă. La prima vedere, cîştigă teoria, pientru că, tot aşa cum pe vremuri o planetă fusese găsită intîi pe hîrtie şi numai după aceea de observatorul astronomic (este vorba de calculul lui Le Verrier, adevărat triumf al prevederii teoretice), şi în prezent descoperirile strict teoretice sînt foarte numeroase. N-am avea motive să ne mirăm dacă, din băncile celor care au avut o parte de contribuţie la cucerirea cosmosului, n-am auzi spunîndu-ni-se : „Totul a fost calculat pe hîrtie. Maşinile de calcul au cucerit întîi luna, şi numai după aceea omul. Totul s-a desfăşurat conform unui riguros program stabilit pe cale teoretică, călătoria propriu-zisă în lună nu a avut alt rost decit să confirme prevederile şi calculul. Experienţa în zilele noastre nu este decit o simplă verificare finală pentru cei care mai au îndoieli că lucrurile sunt realizabile după ce calculul demonstrase cu prisosinţă acest lucru“. Şi cu toate acestea, la o examinare mai atentă a fizicii moderne, un cercetător din acest domeniu ar putea pe drept cuvînt spune că marile descoperiri în lumea atomului sînt de natură experimentală, a aparatului matematic şi teoretic nerăminîndu-i decît să se străduiască să ajungă din urmă sau să explice fenomenul semnalat de o aparatură din ce în ce mai complicată. Se pare, într-adevăr, că succesiunea de evenimente în progresul cunoașterii în fizica particulelor a fost următorul: 1) aparate din ca în ce mai puternice ; 2) descoperirea unui fenomen nou ; 3) încercarea de explicare a fenomenului nou ; 4) extensiunea instrumentului teoretic. Vin apoi biologii și spun : „Şi noi am avut întîi microscopul electronic, ne-am folosit de tehnici noi în materie de chimie macromoleculară, am beneficiat de progresul ştiinţelor aplicate, în sfîrşit am experimentat, şi doar după străduinţe îndelungata am ajuns la explicaţii teoretice cum este aceea a codului genetic“. — „Da, se va replica de pe băncile raţionalismului ştiinţific modern, dar nu uitaţi că teoria relativităţii este o cucerire strict intelectuală, verificată numai ulterior de practică. Că cibernetica, in ultimă instanţă, este tot o teorie bazată pe mariajul a două ramuri ce păreau distanţate pe de o parte, teoria fiziologică a efortului muşchiular ; pe de altă parte, calculul matematic“. Să nu ducem ancheta mai departe. Să ne mulţumim cu constatarea că părerile pot fi încă şi mai împărţite (dacă se poate spune aşa) şi că pînă în zilele noastre Descartes şi Bacon au partizani şi ecouri în cultura ţărilor lor. — ceea ce îl va determina desigur pe un fizician francez să răspundă, la aceeaşi întrebare, altfel decit colegul său englez. (Iar dacă am vrea cu tot dinadinsul să arătăm cît de complex este cîmpul acesta al opţiunilor metodologice fundamentale, am mai putea adăuga că, in timp ce culturile de tip raţionalist au nostalgia concretului. In S.U.A. se exclamă „Mai mulţi teoreticieni !“ Cît priveşte cultura ştiinţifică românească, oricit de sus am ridica experienţa pe soclul său, nu avem impresia că am greşi prea mult, într-atîta o veche tradiţie, la care s-au adăugat şi tenace prejudecăţi, ne-au făcut de cele mai multe ori să înclinăm balanţa în cealaltă parte. Pentru noi, astăzi, disputa aceasta, sub formă de alternativă cu răspunsuri tranşante, excluzindu-se reciproc, prezintă totuşi mai puţin interes. In orice buclă de influenţă reciprocă, acolo unde experimentul şi raţionamentul teoretic sînt strîns legate, e.in fond, destul de neimportant să încerci să pui degetul pe ceea ce este primordial , bucla fiind închisă, avem de-a face cu un simplu cerc. In anul 2020. Insă, vechea dispută dintre raţionalişti şi empirişti, dintre deducţie şi inducţie, va intra într-o fază nouă. Căci, pe lingă aceste două căi, există şi o a treia, pe care astăzi nu o cunoaştem decît în mlădiţele ei încă neviguroase şi neafirmate aceea a experimentului mintal. In anul 2020, oamenii îşi vor reaminti că ambele curente şi-au avut tarele lor profunde. Raţionamentul a avut într-adevăr avantajul de a condensa multă experienţă, de a merge mai direct la concluzii, de a fi curat şi necostisitor, de a fi rapid şi infailibil, însă şi dezavantajul de a conduce de multe ori la dogmatismulcunoaşterii sau la abstracţiunea fără acoperire şi de a fi în unele situaţii mai mistic decît credinţele religioase. Experienţa curată este într-adevăr sigură, palpabilă, concludentă , dar, in domeniul social, experienţele devin aproape imposibil de realizat. Fără o lumină a teoriei, dezvoltarea societăţii ar fi şovăitoare şi ar vătăma generaţii la rînd Este ciudat şi îmbucurător totodată că epoca noastră elaborează o a treia — să-i spunem — categorie metodologică, nepresimţită de Bacon şi neînregistrată de Descartes. Este vorba de crearea modelelor, care simulează realitatea sau fenomenele vieţii materiale. Să luăm de pildă un fenomen chimic oarecare. El poate fi reprezentat şi prin maşina de calcul, aşa cum poate fi obţinut in retorte şi eprubete. Dacă fenomenul este cunoscut în liniile sale mari, maşina ne va spune toate concluziile posibile, cu condiţia — bineînţeles — ca programarea să fi fost riguroasă. Maşina a introdus capacitatea de a studia variantele unui model după cele mai bune reguli ale experimentului. Pe vremuri, raţionamentul era static. Modelul oferă posibilitatea observării efectelor, a variaţiilor produse de factorii ce se schimbă şi a verificării ipotezelor. Omul, deci, învaţă în zilele noastre să experimenteze pe modele reduse ale realităţii, dispensîndu-se de sarcina ingrată de a face experienţe pe scară mare. Perioada sfîrşitului de secol este aceea a apariţiei modelelor, pe care se experimentează pentru a fi evitate toate acele Încercări care, datorită complexităţii lor extreme, sau din cauza riscurilor de tot felul pe care le comportă, nu e cazul să fie întreprinse în realitate. Este epoca raţionamentului pe machetă, este epoca în care se face teoria modelului. Maşinile de calcul au făcut posibile, pe baza unor modele simbolice, răspunsuri la întrebări de felul următor : „ce se întâmplă cu preţurile mondiale dacă apare un nou produs sintetic; dar dacă apare o criză de producţie într-o ţară, sau dacă apare o supraproducţie în alta ?“. In loc să aşteptăm evenimentele, să le trăim aievea, întrebăm din timp maşinile de calcul, în care ecuaţii potrivite rezumă fenomenul într-o scară nouă, pe care se poate experimenta teoretic. Maşinile de calcul aduc un preţios amendament Criticii raţiunii pure. Mircea Maliţa PARIS. Castelul Fontainebleu : FÎNTlNA DIANEI (replică In fontă a celebrei sculpturi antice, aflată la Muzeul Luvru, „Diana cu ciuta“ Aceasta a fost — şi ea — descrisă de Al. Odobescu în al său Pseudo-Kyntgetikos : „Diana de la Luvru, acea ntindră fecioară de marmură, care s-avîntă ageră şi uşoară, sub creţurile dese ale tunicei ei spartane, scurtă în poale şi largdespicată la umeri. O mişcare vie şi graţioasă, a grumazului a înălţat capu-i, cu perii sumeşi la ceafă în corumb, şi pe fruntea-i, coronată cu îngusta diademă, se strecoară ca un prepus de minte...“. De unde se vede, că Franţa, monumentele sale de artă, au fost de atîtea ori în atenţia oamenilor de cultură români. (Recent, un album Paris a apărut la Editura Meridiane avind ca autor pe fotograful nostru, ION MICLEA). Navele cosmice şi geofizica „SOIUZ-9“ IN PRIMA zi a lunii curente — luni 1 iunie 1970 — a fost lansată din Uniunea Sovietică, de pe una din platformele uriaşului cosmodrom Baikonur, a 9-a navă spaţială din seria „Soiuz“ Urmărind evoluţia în zbor şi programul de lucru al lui „Soiuz-9“, putem spune că aceasta este cea dinţii „navă cosmică utilitară“. La bordul ei se află doi astronauti cu experienţă îndelungată : colonelul Andrian Nikolaev (41 de ani) care a evoluat in spaţiu timp de 93 de ore pe nava Vostok-3, in anul 1962, şi inginerul Vitali Sevastianov (35 de ani), proiectant de construcţii aero-spaţiale, instructor şi antrenor in detaşamentul de cosmonauţi, in rindul cărora a intrat in anul 1959. Ca structură şi construcţie, „Soiuz-9“ se apropie de ceea ce va fi, în viitor, o unitate a staţiilor orbitale de lungă durată. La bord, astronauţii beneficiază de condiţii de viaţă simţitor mai apropiate de standardul biofizic terestru decît în cabinele spaţiale de pînă acum. Regimul alimentar este simplu, substanţial şi... nesofistificat după reţete inumane. îmbrăcămintea de lucru este, de asemenea, comodă, agreabilă şi neobositoare. Astronauţii au la îndemînă, gata spre a fi îmbrăcate în cîteva secunde, „combinezoanele cosmice“ etanşe, cu rezerve de aer şi căldură, destinate eventualelor evoluţii în vid. Nava se afla la încheierea ediţiei de faţă pe o orbită foarte puţin ovalizată. Parametrii săi erau, ieri, 4 iunie, de 266 kilometri depărtare de sol la apogeu şi 247 kilometri la perigeu. Planul de zbor avea o înclinare de aproximativ 51 de grade faţă de planul Ecuatorului. O rotaţie circumterestră dura 89 de minute şi 30 de secunde. După patru zile de la lansare „Soiuz-9* a totalizat aproape un milion şi jumătate de kilometri de zbor In Cosmos. Principalul aspect al acestei interesante performanţe este activitatea utilă pe care o prestează zburătorii. Ea poate fi urmărită şi apreciată pe două planuri ştiinţifice : o amplă şi minuţioasă analiză fiziologică şi psihologică, concomitent cu investigaţiile geofizice. Pentru obţinerea informaţiilor complete despre comportamentul psiho-fizic al oamenilor aflaţi de zile întregi in Imponderabilitate şi un zbor cosmic, Nikolaev şi Sevastianov au fost supuşi unor telecontroale continui, nu numai in cursul operaţiilor rutiniere ale zborului, ci şi în timpul unor exerciţii fizice impuse, a unei forme noi de gimnastică a corpului imponderabil cu stimularea muşchilor spre obiective şi lucrări precise. Rezultatele de pînă acum, înregistrate la centrele de control de pe Pămînt, sînt foarte interesante şi constituie un capitol ştiinţific important pentru antrenarea oamenilor în vederea instalării lor în staţiile circumterestre. Cu aceeaşi atenţie sunt urmărite şi observaţiile ştiinţifice făcute de astronauţi în domeniile geofizicii. „Soiuz-9“ este echipat pentru observaţii meteorologice de amploare. Mişcarea maselor de nori, repartizarea ploilor, determinarea principalilor curenţi de aer pe arii uriaşe de pe glob şi din atmosferă vor fi studiate, fotografiate şi înregistrate, pentru a se face un mare pas înainte în dominarea capriciilor naturii şi obţinerea unor prognoze mai sigure. Tot in domeniul geofizic, astronauţii sunt in măsură să studieze suprafeţele acoperite de zăpezi şi gheţuri, înregistrînd, prin fotografieri succesive, cu mijloace teleoptice speciale, cu pelicule sensibile la infraroşu, mişcarea gheţarilor. Studii importante, inedite, pot fi realizate in domeniul geografic al prelevărilor telefotografice precise pentru Întocmirea unor hărţi exacte. Paralel cu aceste lucrări, o „navă cosmică utilitară* cum este „Soiuz-9* poate contribui, cu rezultate excelente, la cercetările geologice şi la prospecţiunile mineralogice. Examinarea îndelungată şi amănunţită a scoarţei terestre va avea, fără îndoială, efecte rodnice şi in agricultură, pentru proiectarea unor lucrări eficiente de protejare şi fertilizare a solului. Apropiată din ce în ce mai repede şi mai mult de Interesele colectivităţii, cosmonautica, ştiinţă utilă, a prezentului şi a viitorului, îşi face un loc larg şi fecund în viaţa de toate zilele. M. Rîmniceanu În preajma vizitei tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în Franţa Joi ACESTE zile, în Franţa au loc numeroase şi variate manifestări consacrate României, organizate cu prilejul apropiatei vizite a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Astfel, în colecţia „Scrieri politice“ a editurii Nagel, a apărut cartea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Pentru o politică de pace şi de cooperare internaţională. Duminică s-a transmis, în România, interviul acordat de preşedintele Franţei, Georges Pompidou, Televiziunii Române, iar marţi, preşedintele Nicolae Ceauşescu a primit pe ziariştii francezi Claude Manuel şi Claude Brovelli, cărora le-a acordat un interviu pentru Televiziunea Franceză. Academia de ştiinţe morale şi politice a Franţei a invitat în şedinţa sa lunară pe prof. univ. Miron Constantinescu, care a rostit o alocuţiune în care a evocat tradiţia relaţiilor ştiinţifice şi culturale româno-franceze, subliniind cu acest prilej semnificaţia apropiatei vizite în Franţa a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Organizată de Radio-Televiziunea Română în colaborare cu O.R.T.F., Săptămîna culturală românească (31 mai — 7 iunie) a cuprins o serie de manifestări la care şi-au dat concursul personalităţi de prestigiu din ambele ţări. Săptămîna a început cu alocuţiunile ambasadorilor României la Paris şi al Franţei la Bucureşti. Luni, Radiodifuziunea Franceză a transmis o discuţie de două ore, despre istoria României, la care au participat prof. univ. Miron Constantinescu, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice a României, şi profesorii universitari Pierre George şi Georges Castelan, precum şi Alphonse Dupront de la Sorbonia. Au urmat, în primele patru zile, spectacole de teatru. Comedia Franceză a prezentat emisiunea „Omagiu artiştilor români“ de Maurica Escande, urmată de interpretarea piesei O noapte furtunoasă. Clasicul român a fost prezent şi în emisiunea „De la Caragiale la Marin Sorescu“, în cadrul căreia au fost interpretate extrase din Momente şi din piesa Iona. Din teatrul românesc au mai fost oferite ascultătorilor francezi piesele Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu (în rolul principal, Emmanuelle Riva), Fii cuminte, Cristofor de Aurel Baranga, Există nervi de Marin Sorescu. Se întimplă de Romulus Vulpescu. Numeroase emisiuni ale Radiodifuziunii Franceze au fost consacrate în aceste zile muzicii româneşti. Azi, 5 iunie, se transmite opera Oedip, de George Enescu, în interpretarea unor mari artişti francezi, sub conducerea muzicală a lui Charles Bruck. Arta plastică românească a făcut obiectul mai multor emisiuni printre care un Interviu cu Vincenţiu Grigorescu despre pictura românească, emisiunea „Artişti români contemporani“, semnată de Dan Hâulică, o discuţie cu pictorul Ion Gheorghiu. „Literatura română contemporană“ a cuprins mărturii de Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Eugen Jebeleanu. Radu Popescu, în cadrul emi- siunii „Arta spectacolului“ au participat Radu Beligan, Liviu Ciulei, Dinu Cernescu, Margareta Niculescu, Lucian Pintilie. Tot astăzi, vineri, mai este programată emisiunea „Romancieri români contemporani" (Nicolae Breban, Aurel Dragoş Munteanu, Teodor Mazilu, D.R. Popescu, Ivan Denes), iar mîine, în ziua de încheiere, „Poezie română de la A la Z* de Alain Bosquet şi Interpretarea unor fragmente din poemul Suri*tul Hiroșimei de Eugen Jebeleanu, de către un grup de artiști români. 40044 Abonamentele se fac la oficiile poştale prin factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Redacţia şi administraţia: Bucureşti, Piaţa Scinteii nr 1, telefon :17.60.10. Căsuţa poştală 4103. TIPARUL , Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Anunţurile de PUBLICITATE A (reclamă) se primesc la următoarea adresă: Agenția de publicitate I.S.J.A.P. — București, Str. Eforie 6, tel. 16.79.45. Cele şase zile ale cărţii la Nisa • SAPTAMINA trecută s-a deschis la Nisa al 2-lea Festival internaţional al cărţii. Deosebit de remarcată este participarea masivă a editurilor americane (care anul trecut au trimis doar cîţiva observatori) : Bacon Press, Doubleday, Bell, Dove, Fancet etc., precum şi vreo trei sute de agenţi literari din S.U.A. Sunt expuse peste 500.000 de volume reprezentînd producţia majorităţii editorilor francezi (cu excepţia lui Gallimard, care preferă să nu participe), precum şi a editurilor din alte 18 ţări din Europa (inclusiv România, care a participat şi la concursul pentru cele mai frumoase cărţi). America, Africa şi Alături de festival şi colocvii, cărţilor le sînt consacrate şi cîteva expoziţii de mare interes o retrospectivă a cărţii şcolare, de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi pînă în anul 19141 o expoziţie a cărţii poetice, incluzînd şi manuscrise de Eluard, Claudel etc. un ansamblu de cărţi-obiecte, semnate de artişti ca Duchamp, Man Ray eta Premiul de psihanaliză • PREMIUL Maurice Bouvet 1970 pentru psihanaliză a fost atribuit doctorului Michel Neyraut, autorul studiului Singurătate şi transfer (Solitude et transferi), apărut în „Revue franţaise de la Psychanalyse“ (nr. 1/ 1970). Pentru Anul Dürer • COMPOZITORUL iugoslav Milko Kelemen compune, pentru Anul Dürer 1971, o operă pe un libret de Fernando Arrabat, scrisă la cererea Operei municipale din Nürnberg. Substanţa eori împinge la crimă . • TREI cercetători de la Princeton University au demonstrat că, la fel ca foamea, setea sau comportamentul sexual, instinctul crimei îşi are sursa în chimia creierului, şi anume în acţiunea acetilcolinei asupra unei zone bine delimitate a hipotalamusului. Ceea ce înseamnă că, folosind substanţe adecvate, se poate acţiona asupra lui. Cei trei cercetători au reuşit, deocamdată, să neutralizeze agresivitatea şobolanilor, şi, in altă serie de experienţe, să transforme şoricei placizi în ucigaşi feroci. Oceanul, lumea nouă a... Statelor Unite • AMERICANI! Au descoperit Oceanul — scrie trimisa specială a ziarului „Le Monde“ (21 mai) în Statele Unite, Yvonne Rebeyrol, precizînd că preocuparea pentru explorarea mării este susţinută de trei considerente: strategia, profitul şi poluarea, adică unul militar, altul economic şi un altul social-ecologic. Un raport din 9 ianuarie 1969 redactat de Comisia pentru ştiinţa, tehnica şi resursele marine, cerea crearea, după modelul NASA, a unei agenţii federale pentru cercetarea mării : NOAA (National Oceanic and Atmospheric Agency). Sculptură braziliană la aeroportul Orly • AEROPORTUL Paris-Orly posedă o galerie de artă care a expus de curind operele sculptoriței braziliene Luiza Miller, fostă elevă a lui Zadkine. Sunt lucrări realizate din elemente metalice, cărora autoarea le-a dat destinaţia de uşi. „N-am sculptat uşi — a spus artista —, ci sculpturi care au de-,venit uşi“. Festivalul de la Bayreuth dINTRE 24 iulie şi 27 august vor fi prezentate cele 24 de spectacole de operă care vor alcătui ediţia din acest an a celebrului festival wagnerian de la Bayreuth. In program : Tristan, Parsifal, Inelul Nibelungilor, Vasul fantomă, Maeştrii cîntăreţi din Nrnberg. Singura montare nouă este aceea a Inelului Nibelungilor, semnată de Wolfgang Wagner, conducerea muzicală aparţinînd lui Lorin Maazel. Ca dirijori au mai fost angajaţi : Horst Stein (pentru Maeştrii cîntăreţi), Karl Böhm (pentru Tristan) şi Pierre Boulez (pentru Vasul fantoma şi Parsifal). Colette, dupâ Chanel _ • DE mare succes se bucură, în aceste zile, pe Broadway, noul spectacol muzical inspirat de personalitatea celebrei scriitoare franceze Colette. Ca şi Katherine Hepburn în personajul Coco Chanel, Zoe Caldwell se identifică acum cu personajul Colette, transformîndu-l, pentru publicul american, dintr-un nume de romancier, intr-o prezenţă complexă şi îndrăgită. „A citi pentru a te cultiva" • TEMA Tîrgului International de carte desfășurat recent la Bruxelles a fost „A citi pentru a te cultiva“. Ministerul belgian al culturii a decernat un premiu editurii franceze „Editions ouvrières“, ca fiind participanta care a răspuns cel mai bine la tema tîrgului. Două dintre lucrările expuse de această editură au fost in mod special remarcate : Tainele vieţii explicate copiilor de dr. André Arthus, şi Mecanismele economiei naţionale, Primii paşi in economie de Jean-Marie AlbertinL Jazz din Est şi Vest • LA Nürnberg s-a desfăşurat timp de trei zile (29—31 mai a.c.) al treilea Festival european de jazz intitulat „Jazz Ost West 70“. Au participat formaţii din Anglia, Franţa, R.F. a Germaniei, Olanda, Italia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Polonia, ţările scandinave etc. Punctul culminant al manifestării a fost concertul simultan al diferitelor grupuri de Jazz care au evoluat în toate sălile clădirii Meistersingerhalle. Publicul s-a putut mişca liber de la o sală la alta, alegîndu-şi interpreţii preferaţi. Zqe Caldwell in rolul romancierei Colette Săptăminal politic-social-cultural EDITAT DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA SI ARTA Redactor-sef : GEORGE IVAŞCU IN COLEGIUL REDACTIONAL : A. BARANGA, MARCEL BREATU, ROGER CIMPEANU (secretar general de redactie), C. N. CONSTANTINIU (redactor sef adjunct), ION DRAGAN, IOAN GRIGORESCU, HORIA HULUBEI, ION MIHAILEANU (redactor jel adjunct), SZEMLER FERENC, CICERONE THEODORESCU, ZENO YANCEA. Prezenlfttea tjtafici ELENA MARINESCU