Contemporanul, iulie-decembrie 1971 (Anul 25, nr. 27-52)

1971-07-02 / nr. 27

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! SAPTĂMÎNAL - POLITIC - SOCIAL - CULTURAL IN UNANIMITATE ( A construi­ ­) POLITICA externă creatoare re­­prezintă o continuă, neobosită, ac­ţiune de a construi, de a lărgi şi consolida baza edifi­ciului, intr-o perspectivă de pregnantă certitudine, cu o finalitate tot mai dinamică, într-o viziune tot mai luminoasă , de pace, de securitate şi colaborare intre toate popoarele lumii civilizate. Este dimensiunea de universalitate pe care o concretizează, in stimă şi afecţiune, România socialistă, in frunte cu preşedin­tele ei, Nicolae Ceauşescu. Identificîndu-se cu ţelurile cele mai înalte ale in­ternaţionalismului proletar, dar tocmai prin aceasta concretizînd voinţa de demnitate, de independenţă na­ţională, de colaborare sinceră, în deplină egalitate, Ro­mânia reprezintă astăzi, în faţa întregii lumi, un factor de acţiune pozitivă, generator de multiple iniţiative, ferm în principiile sale directoare, realist şi concret in aplicarea lor. Elaborată de Congresele IX şi X ale Partidului, aceas­tă politică are ca finalitate promovarea continuă a tot ceea ce poate contribui la instaurarea şi consolidarea unui climat de încredere între naţiuni, de coexistenţă paşnică între state cu orînduiri sociale diferite, de co­laborare în toate domeniile de activitate, pe baza res­pectării independenţei naţionale, a integrităţii terito­riale, a neamestecului în treburile interne, a respec­tării normelor legalităţii internaţionale, — norme po­trivnice dictatului, ameninţării cu forţa. In această direcţie se înscrie activitatea prodigios desfăşurată de conducerea de partid şi de stat, de preşedintele nostru Nicolae Ceauşescu, pentru întro­narea in viaţa internaţională a acestor principii, frec­ventele întîlniri cu conducătorii unor state din diferite continente ale lumii, dialogul sincer, deschis, purtat de pe poziţiile marxist-leniniste, cu un adine ecou în opi­nia publică mondială. In acelaşi timp, conştient că pentru asigurarea vic­toriei păcii şi socialismului este de cea mai mare im­portanţă realizarea unităţii partidelor comuniste şi muncitoreşti, animat de un veritabil, profund spirit in­ternaţionalist, Partidul Comunist Român militează pen­tru crearea unui climat de încredere între partidele frăţeşti, pentru aplanarea divergenţelor, pornind de la convingerea că un asemenea climat de unitate şi colaborare tovărăşească poate fi restabilit respectîn­­du-se dreptul fiecărui partid de a-şi făuri politica sa internă şi externă, eliminindu-se metodele etichetării şi blamării, punindu-se mai presus tot ceea ce le uneşte in lupta comună împotriva imperialismului, pentru consolidarea poziţiilor socialismului in lume. Vizita în ţările socialiste ale Asiei — vizită de im­portanţă istorică — constituie o strălucită demonstraţie a principiilor internaţionaliste care călăuzesc politica noastră externă, întărirea continuă a prieteniei cu po­poare totalizînd aproape un miliard de locuitori, care, într-una din zonele cele mai fierbinţi ale globului, par­ticipă nemijlocit la lupta împotriva imperialismului, răspunde realmente intereselor sistemului mondial so­cialist, necesităţii ca toate statele socialiste să se afle in­tr-un singur front unit. Entuziasmul cu care a fost în­­timpinat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de către marele George Ivaşcu „România situează în centrul politicii sale externe dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi solidaritate cu toate ţările socialiste, depune eforturi susţinute în direcţia unităţii şi colaborării dintre ele, văzînd în aceasta o condiţie fundamentală a întăririi forţelor socialismului, a frontului revoluţionar antiimperialist.“ (Continuare in pag. 8) G­I­N­D­U­L v­ÍNTUL se ia la întrecere cu pasărea şi, adeseori, o întrece, după cum glonţul îşi poate bate joc, nu o dată, de vînt. Decît vîntul şi decît pasărea şi decît bătaia armei, infinit mai rapidă este o rachetă (nu de tenis). Iar o navă spaţială — ce să mai spun... Globul nostru pămîntesc se învîrteşte din ce în ce mai repede, distanţele dintre continente se comprimă într-una. Nici vîntul, însă, nici glonţul, nici rachetele, nici rotaţiile din ce în ce mai rapide ale acestei splendide şi, încă — pe atîtea imense întinderi —, nefericite planete nu izbutesc să facă mai mici, mai suportabile rănile şi neliniştile umani­tăţii. Proiectilele scurtează, în atîtea părţi ale lumii, nu numai distanţele, ci multe vieţi nevinovate... Oamenii seceraţi cu atîta rapiditate şi într-un Interval uluitor de redus, alcătuiesc imense co­voare însîngerate... Vînturi furioase răvăşesc acolo şi acolo faţa pămîntului, şi gloanţele se iau la întrecere cu vîntul, şi rachetele se întrec pe ele însele. Ce poate, cu toate acestea, să întreacă viteza glonţului, şi a vîntului şi a rachetelor ? Desigur, GTNDUL. Şi cînd gîndul se naşte dintr-o irepresibilă sete de libertate (libertate născută ea însăşi din mari elanuri şi din suferinţe cu demnitate îndurate) — el scurtează distanţele nu numai dintre conti­nente, ci mai ales dintre oameni. Gîndul că toţi oamenii trebuie să trăiască li­beri şi că distanţele trebuiesc mereu micşorate, dar distanţa nu de la proiectil la proiectil, ci de la inimă la inimă. — iată ceva pentru care merită să trăieşti şi să faci să trăiască şi alţii. E gîndul lui, al tău şi al meu, şi cine-i acela care l-ar putea întîmpina altfel decît cu snopii griului şi cu o ramură de măslin ?... Eugen Sebeleanu PERSPECTIVE ÎN A nu de mult , relaţiile poporu­lui român cu popoarele Chinei, Co­reei, Mongoliei şi Vietnamului erau sporadice. Abia în ultimele două dece­nii aceste relaţii au început să se dez­volte în cadrele marii unităţi a po­poarelor socialiste. Urmăream cu în­frigurare lupta lor de eliberare. Am început să primim revistele ştiinţifi­ce publicate în aceste ţări şi să fim informaţi asupra marelui efort pe care aceste popoare îl fac pentru a-şi construi o viaţă nouă. Oameni de ştiinţă chinezi au vizi­tat ţara noastră făcînd conferinţe. Studenţii coreeni şi vietnamezi care au venit să înveţe la noi ne-au do­vedit calităţile popoarelor lor. Un as­pirant vietnamez îşi susţine chiar în săptămîna aceasta o frumoasă Teză de doctorat în Matematici, lucrată sub conducerea profesorului A. Ha­­lanay. Un altul îşi pregăteşte o Teză de istoria Matematicilor sub condu­cerea profesorului M. Neculcea. Acad. Gh. Vrânceanu şi tînărul pro­fesor de Teoria plasticităţii, N. Cris­­tescu, care au făcut conferinţe şi cursuri în universităţile chineze, ne-au vorbit despre ardoarea cu care oamenii de ştiinţă chinezi îşi duc munca lor de informare şi de creaţie. Acad. Tiberiu Popovici, care a fost în delegaţie în China, Coreea şi Mon­golia, ne-a povestit primirea priete­nească de care s-a bucurat. Eu în­sumi am avut ocazia să cunosc lucră­rile lui Hu Shih-hua, asupra logicilor cu mai multe valori şi am întîlnit pe cunoscutul specialist în Teoria nume- Gr. C. Moisil (Continuare in pag. 9) ŢELURI NOBILE S -AU PUS pe­­ seama unui vechi politician de la noi, în timpul celui de-al doilea război mondial, cuvin­tele : — Ce ne-om face, cind va izbucni pacea ? Mult dorita pace s-a încheiat de aproape un sfert de veac şi ţara noastră se bucură de ea, ca de o con­diţie esenţială a muncii constructive. In multe părţi ale lumii, cu totul alta este situaţia. Se cheltuiesc încă sume mult mai mari pentru reînarmare decît în folosul culturii şi al sănătăţii publice. S-au aprins focare noi şi unde bîntuie războiul, pacea se lasă mult aşteptată. îngrijorarea generală pare a fi regimul psihic universal. Marile ziare occidentale întreţin prin rubricile lor de politică externă o atenţie încordată asupra tot ce s-ar putea întîmpla pe planeta noastră, ca şi cum am fi în ajunul unei catastrofe. In această conjunctură de nesigu­ranţă, cînd bunele relaţii dintre state oscilează febricitant, ţara noastră are norocul de a-şi fi găsit în partid şi în secretarul general al acestuia, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, expresia elocventă a voinţei de pace şi de bună înţelegere între popoare. In re­petate rînduri, Republica Socialistă România şi-a exprimat dorinţa des­fiinţării pactelor militare, a făcut propuneri concrete pentru dezarma­rea generală şi pentru creşterea tine­retului într-un climat de prietenie între toate popoarele lumii, indife­rent de structura lor politică. Glasul tovarăşului Nicolae Ceauşescu s-a fă-Şerban Cioculescu TEMELII I­N CALENDA­RUL politic in­ternaţional al anului 1971, solstiţiul de vară, cu ziua cea mai lungă, mai luminosă şi mai rodnică, a fost şi va rămîne însemnat cu numele Româ­niei şi al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. întreaga lună iunie a fost sub semnul unei acţiuni generoase, eficiente, ne­obosite, şi a unui cuvînt sincer, răs­picat şi vibrant: în slujba adîncirii şi consolidării solidarităţii interna­ţionaliste a ţărilor socialiste ; în sluj­ba colaborării tuturor statelor şi po­poarelor lumii, pe singura temelie posibilă, a respectului suveranităţii şi neamestecului, de nici un fel, în viaţa internă a altuia , în slujba pă­cii universale, a unei păci în libertate şi demnitate, a tuturor şi a fiecăruia. Despre drepturile ţărilor mici s-a mai vorbit, se vorbeşte de mult. Dar despre forţa ţărilor mici, despre ca­pacitatea lor de a impune — prin demnitate, prin raţiune, prin exem­plul şi acţiunea credinţei în conlu­crare, în comunicare, în dezbatere, pe picior de egalitate, a tuturor proble­melor, divergenţelor şi conflictelor — respectarea acestor drepturi, s-a vor­bit mai puţin, se vorbeşte foarte de curînd. Şi mai de curînd se vorbeşte despre capacitatea ţărilor mici de a acţiona direct în sfera problemelor interna­ţionale care depăşesc interesul lor imediat, găoacea lor de ţări „mici“ , în sfera politicii internaţionale a tu­turor ţărilor mari şi mici, în sfera tuturor neînţelegerilor — cu scara lor imensă, de la divergenţă pînă la în- Radu Popescu (Continuare in pag. 8) (Continuare in pag. 9) IARA Ş­I TOTUŞI e vară ţi, orice ar fi, griul se coace. Nu ştiu cit se înţala de obicei meteorologii, dar acela pe care l-am urmărit, in timpul solstiţiului, nu s-a înşelat El vestea, luind martoră o hartă a continentului pe care arăta Groenlanda, ploaie şi frig. Iar ploaia şi frigul au venit şi au ţinut trei zile. Un vînt a bătut şi el, violent şi besmetic, incit plopii, îndelung zbuciumaţi, mai mult decit oricînd păreau catarge, ale inimii omeneşti, ale marii corăbii a lumii, mereu con­fruntate de furtuni. Şi totuşi în acest timp, griul — marele temei de bucurie al verii — s-a copt. II lăsasem verde şi, dar în prig, se pregătea pentru ultima lui culoare, sonoră şi triumfală. Atunci mi-am dat seama că, odată trecuţi de solstiţiu, griul se coace. Ploi şi unde de frig pot veni, tocmai din Groenlanda. Dar e vară şi, orice ar fi, griul se coace. Şi poate niciodată țara nu e atît de ţară — frumoasă și ea însăşi — ca atunci cind se coace griul. Geo Bogza NICOLAE CEAUŞESCU Fotografie de ION MICLEA ECOUR TONICE­ ­-*­IND dus într-o ţară străină, în­­­­tr-un grup de străini de multe nea­muri, cu care făceam împreună o că­lătorie culturală, mi-a fost dat într-o dimineaţă ca unul să-mi spună, cu un spor de interes : — Ştiţi că şeful dumneavoastră a plecat în Extremul Orient, într-o vizită mai lungă ? — Ştiu, i-am spus , e în obiceiul lui şi al nostru, să ţinem legătura cu po­poarele lumii. A doua zi, altul : — Ştiţi c-a fost primit cu multă căldură, şi i s-a dat o mare cinste ? — Ştiu, am spus, aşa e bine şi frumos, pentru calităţile lui şi ale poporului pe care-l reprezintă. Peste un timp au venit alţii să-mi aducă ştiri : — Ştiţi că i s-a făcut o manifestaţie cum nu se întimplă des ? Şi privirile lor se uitau acum la mine cu şi mai multă curiozitate. — Ştiu, am zis liniştit, şi nu mă mir : el a fost totdeauna cordial şi deschis, a Paul Everac (Continuare in pag. 9) LEGEA PRIETENIEI ŞI SOLIDARITĂŢII D­­E CE am întins mîna noastră prie­tenească peste mări şi ţări ? De ce am susţinut şi susţinem cauza dreaptă a Vietnamului, cauza unui popor mic, sugrumat în decursul istoriei între trufiile mai multor imperii ? De ce sun­tem alături cu gîndul şi cu inima de primii paşi ai democraţiei chiliene ? De ce am salutat victoria revoluţiei populare în China, iar mai apoi în Cuba ?... Pentru aceleaşi motive pentru care am salutat şi Marea Revoluţie din Octombrie, marea victorie din toamna de foc a anului 1917, prin care a luat fiinţă primul stat al muncitorilor şi ţăranilor de pe pămînt. Pentru aceleaşi realităţi istorice noi nu avem două măsuri. Pentru ace­leaşi fenomene sociale noi nu avem două interpretări, atîta vreme cit a­­devărul e unul, atîta vreme cit son­dăm adevărul cu instrumentele sigure ale marxism-leninismului, singura noastră ideologie, singura noastră fi­lozofie despre lume. Şi fiindcă cuge­tarea lui Marx—Engels—Lenin nu este proprietatea unor profesori de oriunde ar fi, ci un bun comun al mişcării re­voluţionare de pretutindeni, ne desfă­şurăm activitatea, construcţia, lupta, sub flamura acestei cugetări, care este şi a noastră, a partidului nostru co­munist, partid ce a îmbogăţit cugeta­rea marxist-lenin­istă prin experienţa proprie, prin tezaurul propriei sale experienţe, de jumătate de secol. Ma­turitatea politică e semnul experien­ţei, dar maturitatea politică e şi certificatul răspunderii. Nu putem încredinţa nimănui mandatul respon­sabilităţii noastre istorice, fiindcă în­­credinţîndu-l încetăm de a mai fi noi. Nu putem încredinţa nimănui privile­giul de a cugeta pentru noi, fiindcă astfel am rămîne fără cuget. N-am în­credinţat nimănui datoria de a munci pentru noi, deşi noi am făcut-o pen­tru alţii, în decursul istoriei, în vre­mea cînd acest popor era şerbit, a­­servit, strîns în lanţurile dominaţiilor străine. Au trecut vremile acelea. Ma­rea victorie a revoluţiei socialiste a însemnat la noi — şi pretutindeni — nu numai libertatea socială, dar în egală măsură, şi libertatea naţională, dreptul poporului de a-şi fi sieşi su­veran, prin aleşii săi, dreptul poporu­lui de a-şi elabora de sine stătător propria sa politică internă şi externă, de a se conduce, de a decide, de a fi el însuşi, fiindcă e liber şi stăpîn pe soarta sa. Am notat aceste consideraţii: — In­­tr-o convorbire cu un gazetar străin, interesat de problemele politicii româ­neşti, dar neînţelegător faţă de sensu­rile nobile ale acestei politici. Neînţele­gător cu bunăvoinţă, neiniţiat în texte­le marxist-leniniste după care ne con­ducem, pe scurt un vînător de particu­larităţi, de „originalităţi“. I-am spus : domnul meu, politica noastră nu e „originală“, în înţelesul dumitale îngust; ea se bizuie pe nişte temeiuri generale ale învăţăturii marxist-leniniste, la îndemîna oricui. Am lichidat în România clasele ex­ploatatoare. Am trecut principalele a­­vuţii ale solului şi subsolului, cum şi mijloacele de producţie, în proprieta­tea întregului popor. Avem o econo­mie planificată, dinamică, solidă, pros­peră, care nu îngăduie renaşterea ca­pitalismului sub nici o formă. Am transformat învăţămîntul, ştiinţa, cul­tura în bunuri ale întregii societăţi. Avem o viaţă spirituală sănătoasă, stenică, scutită de marasme, de in­fluenţe dizolvante, omul nostru e ro­bust şi optimist. Avem o viaţă politi­că chibzuită, dirijată de legi ferme, cunoscute de toată lumea, iar politica Paul Anghel (Continuare in pag. 8) In pag. 9 şi 10 — mărturia altor reprezentanţi ai intelectualităţii exprimînd adeziunea la politica de înaltă principialitate mar­­xist-leninistă a partidului nostru : Nicolae CAJAL, Ion FRUN­­ZETTI, Gheorghe DUMITRESCU, Ovidiu MAITEC, Pop SIMION, Ovid S. CROHMALNICEANU, Aurel AVRAMESCU, KOTAY Pál, Mihaela MINULESCU, Ştefan Aug. DOINAŞ, Marin RADOI, Cezar LAZARESCU, N. COPOIU, Constanţa BUZEA, Irina RACHIŢEANU-ŞIRIANU, Arnold HAUSER.

Next