Contemporanul, iulie-decembrie 1978 (nr. 27-52)
1978-07-07 / nr. 27
Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român Mobilizarea energiilor creatoare ale naţiunii REPER esenţial pe drumul larg al dezvoltării economico-sociale a României, pe drumul traducerii în viaţa a istoricelor hotariri ale Congresului al XI-lea, ale Conferinţei Naţionale a partidului, Planul naţional unic de dezvoltare pe anii 1979-1980 reprezintă imaginea etapei finale, hotăritoare în îndeplinirea cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice, în concentrarea eforturilor pentru trecerea la o etapă superioară a dezvoltării ţării : intrarea României în rîndul statelor cu nivel mediu de dezvoltare economică. Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 5 iulie a adoptat în unanimitate proiectul acestui document ca şi proiectul Bugetului de stat pe anul 1979. Cînd o inaltă apreciere contribuţiei esenţiale a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la elaborarea complexului de măsuri supus dezbaterii, subliniind rolul determinant al secretarului general al partidului în opera de perfecţionare continua a organizării conducerii societăţii, Comitetul Central al P.C.R. şi Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale au relevat contribuţia sa hotăritoare la elaborarea şi transpunerea în viaţă a complexului de măsuri menit să ducă la o valorificare superioară, deplină a potenţlului economiei noastre, la sporirea eficienţei în toate ramurile economiei naţionale, la creşterea nivelului de trai material şi spiritual al celor ce muncesc. Participanţii la dezbateri au înfăţişat tabloul muncii creatoare a întregului nostru popor—români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi —, realizările obţinute în activitatea însufleţită pusă în slujba progresului şi civilizaţiei socialiste, perspectivele pe care fiecare unitate de producţie, fiecare unitate teritorială le are în contextul înfloririi economico-sociale a ţării. Exprimîndu-şi acordul deplin cu documentele supuse dezbaterii, ei au subliniat valoarea principială şi practică a hotărîrilor Plenarei C.C. al P.C.R. din 22-23 martie a.c. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economico-sociale, a măsurilor stabilite de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. în şedinţa din 23 iunie a.c. A fost relevată importanţa prevederilor vizînd îmbunătăţirea laturilor calitative ale activităţii economice, trecerea de la acumulări cantitative la o nouă calitate, superioară - condiţie esenţială pentru înfăptuirea sarcinilor actualului cincinal. În luările de cuvînt s-a evidenţiat marea însemnătate a aplicării noului mecanism economico-financiar pentru orientarea eforturilor îndreptate spre creşterea eficienţei investiţiilor, spre valorificarea complexă, intensivă a capacităţilor de producţie, spre creşterea continuă a productivităţii muncii, pentru gospodărirea judicioasă a fondurilor materiale ale fiecărei unităţi. Prevederile Planului naţional unic şi ale Bugetului de stat — s-a arătat în cadrul plenarei — sunt o expresie a politicii consecvente a partidului şi statului de dezvoltare în ritm susţinut a întregii economii naţionale prin înfăptuirea fermă a revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi crearea bazei materiale necesare progresului mai rapid al ţării, asigurîndu-se astfel ridicarea continuă a bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Plenara Comitetului Central a aprobat in unanimitate politica externă şi activitatea desfăşurată pe plan internaţional de partidul şi statul nostru, de secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. De asemenea, plenara a stabilit să se acţioneze în spiritul aprecierilor şi orientărilor cuprinse în cuvîntarea de încheiere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu corespunzătoare liniilor directoare stabilite de Congresul al XI-lea şi de Conferinţa Naţională , pentru participarea ţării noastre la soluţionarea problemelor complexe ale vieţii internaţionale actuale, pentru dezvoltarea continuă a prieteniei şi colaborării României cu toate ţările socialiste, adîncirea solidarităţii şi cooperării cu ţările în curs de dezvoltare, cu toate statele lumii în spiritul principiilor coexistenţei paşnice, egalităţii şi respectului reciproc, independenţei şi suveranităţii naţionale, pentru întărirea unităţii cu toate forţele revoluţionare, democratice, în slujba cauzei progresului, păcii şi prieteniei între popoare. Documentele aprobate de plenară, materializînd gîndirea creatoare a partidului nostru comunist, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, dînd glas hotărîrii de a traduce neabătut în viaţă prevederile stabilite de Congresul al XI-lea şi de Conferinţa Naţională, sunt primite cu satisfacţie şi deplină aprobare de întregul popor. Mobilizînd energiile creatoare ale naţiunii noastre socialiste, ele constituie un viguros îndemn la acţiune, la noi şi noi realizări pe drumul edificării bunăstării materiale şi spirituale a celor ce muncesc, pe drumul construirii civilizaţiei socialiste şi comuniste pe pămîntul României, în amplul efort în care sînt angajaţi toţi oamenii muncii de îndeplinire a măreţelor obiective ale Programului partidului, cincinalul 1976-1980 reprezintă o etapă deosebit de importantă. Aprobarea documentelor supuse dezbaterii plenarei C.C. al P.C.R. confirmă pe deplin justeţea politicii partidului îndreptată spre creşterea în ritm înalt a forţelor de producţie, de industrializare socialistă pe baza cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane, de dezvoltare armonioasă, echilibrată a tuturor ramurilor economiei naţionale, de amplasare raţională a forţelor de producţie pe întregul teritoriu al ţării. Oamenii muncii din industrie şi agricultură, din toate sectoarele vieţii economice şi sociale, sînt hotărîţi să acţioneze strîns uniţi în jurul forţei politice conducătoare a naţiunii. Partidul Comunist Român, al secretarului său general, pentru a-şi aduce o nouă contribuţie la sporirea avuţiei naţionale — baza prosperităţii tuturor, la mersul viguros înainte al României socialiste. Alex. VASILESCU '' ' x\<: if:. ■ ii fctUP biili CONSTANTIN LUCACI : Obelise in memoria partizanilor români executaţi in 1917 de ocupanţii germani Rememorări Brevis Historica Notitia — 200 INTR-O diversitate si complexitate de optiuni istoriografice, ce alcătuiesc o cuprinzătoare bibliotecă a veacului al XVIII-lea, isi găseste locul si cartea deschizătoare de drumuri a aceluia pe care Iorga l-a numit „începător al erudiţiei româneşti în Ardeal“, în 1778 Samuil Micu încheia o ampla istorie intitulată : Brevis histories notitia priennis et progressu nationis Daco-romaniaiae seu ut quidem barbare vocabule appelant valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII. Redactată în limba latină şi adresată opiniei ştiinţifice, cartea urma să informeze, cu argumente temeinice, despre trecutul şi prezentul unei naţiuni care se pregătea să-şi ocupe locul în viaţa politică a timpului. „Auzind că se reproşează din partea unora naţiunii daco-romane... că n-ar avea nici o istorie a originii lor... mi am pus in gînd să scriu pe scurt originea daco-romanilor si petrecerea lor pină în secolul acesta în care trăim si să dau cel puţin o scurtă cunoştinţă a istoriei lor, pentru ca să apară mai bine si să se facă cunoscut tuturor neamul lor vestit odinioară pe întreg rotundul pământului“. Deci o istorie izvorîtă din dorinţa de a face cunoscut neamul, originea lui, permanenta pe teritoriul Daciei, o operă de largă informare si cercetare, adresată cercurilor ştiinţifice si politice europene, dar si românilor „bărbaţi iubitori de cunoaşterea istoriei“ care i-au cerut s-o dea la lumină. Gindită în deceniul 1770—1780, decisiv pentru organizarea luminilor româneşti, de fixare a reperelor vastei lucrări culturale şi politice. Brevis historic» notitia datează timpul forte al iluminismului nostru. Ea este evident anterioară gramaticii lui Micu (Elementa linguae daco-romanae sive valachicae), fiind cea dinţii manifestare de amploare a istoriografiei iluministe româneşti, venind în prelungirea fundamentalului Hronicon al vechimii romano-moldo-vlahilor, operă deschizătoare de drumuri a principelui Dimitrie Cantemir. Prin dimensiunile naraţiunii şi îndrăzneala planului, datorită îmbelşugării surselor, Samuil Micu a închegat, aşa cum mărturisea Nicolae Iorga, cel mai frumos plan istoric care fusese vreodată alcătuit, ducind mai departe firul istoriei româneşti din preajma întemeierii statelor feudale, de unde îl lăsase Cantemir, de-a lungul epocii medievale, pină in secolul al XVIII-lea. Preliminată de un Cuvînt către cititor şi de un Prolog cu privire la istoria daco-românilor. Brevis historica notitia... ne înfăţişează o vastă expunere a istoriei românilor, ca reconstituire şi interpretare. Redactată pe cărţi şi capitole, în maniera istoriografiei barocului, istoria lui Micu explorează originile neamului, continuitatea de pe teritoriul Daciei, individualizarea romanităţii orientale prin organizarea instituţiilor medievale, statul si biserica. Urmind o expunere cronologică a evenimentelor. Mica o întretaie de ample capitole in care tendinţa evenimentialului este estompată de interesul pentru dezbaterea problematicii originilor, de argumentarea permanenţei româneşti sau de capitole în care ascuţişul spiritului critic se îndrumă spre infirmarea aserţiunilor neistorice. Beneficiar al unei informaţii copleşitoare, fără precedent în istoriografia românească, in care cititorul de astăzi constată nu fără surprindere că a cunoscut majoritatea referinţelor antice şi umaniste privitoare la ideea latină, a durat cu nouă sensibilitate istorică un fundal istoriei poporului român. S-a oprit, firesc, în acord cu viziunea umanistă, la romanizarea Daciei. La nivelul documentaţiei accesibile atunci, detectată în izvoarele narative şi inscripţii, a acordat spaţiu, alături de evenimentele militare, elementelor constitutive ale unei civilizaţii care însuma aşezări civile şi militare, căi de comunicaţii etc. Astfel el a contribuit substanţial la redescoperirea şi reconstituirea trecutului, văzut din unghiul unor noi categorii de fapte istorice. Celor de ordin militar le-a asociat pe cele care dimensionau civilizaţia provinciei, în comparaţie cu textul cantemirian, Micu invocă noi argumente, sprijinite pe izvoare tradiţionale, narative, la care adaugă inscripţii, monumente, monezi, investigînd, totodată, pe terenul limbii, a numelui poporului, în spaţiul obiceiurilor româneşti, comparate cu cele ale romanilor. Pornind de la modelul stabilit de Cantemir, Micu a îmbogăţit expunerea cu rezultatele cercetării secolului al XVIIllea, tot mai mult interesat în investigarea moravurilor şi spiritului naţiunilor. El se integra, prin această preocupare, unui curent mai larg european, în cadrul căruia cercetarea istoriei popoarelor continentului şi descifrarea originilor acestora năzuiau la stabilirea unei legături între antichitate şi naţiunile ce populau continentul. Pretutindeni în această scriere ne întîmpină aceeaşi sete de origini. Prin aceste capitole întinse, dense ca informaţie, istoricul a înscris o amplă dezbatere a problemei continuităţii. Principalul merit istoric, relevat de Cartea a doua (Demonstratur romanorum in Dacia continua habitatio) a fost acela de a fi năzuit la racordarea istoriei antice a ţării aceleia a evului mediu. Destinată în întregul ei dovedirii traiului neîntrerupt al autohtonilor în Dacia, cartea a doua este o încercare ce mărturisea tendinţele de care era animată, istoriografia românească şi intuiţii adeseori remarcabile. Avînd la îndemină cronicile medievale, Micu a oferit, cel dinţii în istoriografia românească, imaginea formațiunilor politice voievodale prestatele Pompiliu TEODOII Continuare în pag. 4 CONTEMPORANUL 3