Contemporanul, iunie-decembrie 2002 (Anul 12, nr. 27-52)

2002-06-11 / nr. 28

I — HÄPfiani > ^ - •__>: Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă director Nicolae Breban EDITORIAL Nicolae BREBAN NIETZSCHE (53) Afirmam, de curând, ca am fost atras din tinereţe de principiul „veşnicei întoarceri" nietzscheniene şi pentru ca acest mod de a gândi lumea se opunea gândirii „de stânga", „progresista", ce credea, în câmpul moralei într-o perfectibilizare infinita a individului, iar în cel materialist-ştiinţific într-o cunoaştere infinita, într-o lume, de asemeni (într-o posibilitate a cunoaşterii!) infinita. Accentul, în acest mod de a privi lucrurile, era pus pe „mişcare" şi în acest sens, atât Hegel - pe care Nietzsche îl critica! - cât şi Nietzsche sunt elevii lui Heraclit. „Mişcarea" la Hegel era interpretata de dialectologii marxisti ca o „spirala a cunoasterii" sau ca o „lupta a contrariilor", spus grosso modo. Dar, când marxistii sau pozitivistii materialisti afirma o „lupta a contrariilor" ei gândesc cel mai adesea la o „finalitate" a acestei „lupte", au, vrând-nevrând un fel de gândire teleologica: „lupta" se duce în vederea unui „ţel" ce este „treapta superioara" sau „sinteza", dupa „lupta contrariilor", etc. Nu neg ca se poate gândi si în ..„est fel citindu-1 pe Hegel dar, ceea ce ma interesează sau cum înţeleg eu dialectica hegeliana este într-un fel o „rămânere pe loc" rezultata tocmai din aceasta „contrarietate vie, dinamica a eului"! Geneza fiinţei, a subiectului, a eului, „continua geneza" rezulta numai din aceste principii contrare ce, prin adversitate ating un anume echilibru viu, dinamic! (De altfel, deși îl critica pe înaintașul sau, pe Hegel, Nietzsche nu operează oare la fel când, în primul sau op, „Nașterea tragediei..." indica cea de-a „doua faţa" a civilizaţiei greceşti, opunând lui Apollo pe Dyonisos, creând deci, în acest fel adevăratul echilibru al miraculoasei arte şi gândiri greceşti! Mai putem noi oare gândi, azi, pe Greci, cu o singura „faţa", cea a lui Apollo, aşa cum şi-o închipuiau clasiciştii, până la marele Burckhardt, colegul la Basel al filozofului?! Apolinicul şi Dionysiacul se afla în acest echilibru dinamic şi luptător nu pentru a izvodi o „Grecie superioara", ca indestructibile forţe, vii, ale Greciei, vazuta în esenţa ei istorica şi creatoare! E adevărat ca „gândirea în spirala" si cea „ciclica" - pentru a simplifica încă o data, nepermis, lucrurile! - pare a se opune în gândirea curenta. Ele sunt „adevarate" amândouă si, uneori, se găsesc împreuna, întro contradicţie ne-antagonica la acelaş filozof, precum Hegel; în acest caz cred ca intră şi trebuie sa intre în discuţie înclinarea fireasca, subiectiva, „părtinitoare" a lectorului aşa cum am facut-o, cum aminteam, de la începuturile, lecturilor mele nietzscheniene, din tinereţe, când în România subiectul Nietzsche era prohibit şi nu aveam prea multe surse de informaţie: m-am „ascultat" pe „mine-însumi" şi înclinarea-mi spre „static", (mai târziu, tot la incitaţia lui Nietzsche aveam sa-i descopăr pe Parmenide şi şcoala Eleata), spre ceea ce este „fix, imuabil" în fiinţa şi, inevitabil, sa-mi structurez întreaga-mi opera pe motive obsesive neschimbate, aceleaşi mereu, fixe, „statice", ce înaintează în epica mea învăluite de tone de „realitate", mereu „alta", e adevarat! • Repere valorice în creaţia lui Lucian BLAGA de Ion BĂLU • Ucenicul de apa de Traian T. COŞOVEI • Un poem de Constantin ABĂLUŢĂ • Vremuri în tranziţie de Marin Radu MOCANU • Eseu filosofic de Ionel NECULA • Masca de Victor SCORADEŢ • Cronica plastică de Luiza BARCAN • Cu nostalgie despre cinecluburi de Călin CĂLIMAN • O săptămână „chic” şi „choc” la Monte Carlo de Lucia HOSSULONGIN • Cibernetică, cibercultură, ciberidentitate Aa A A-rî on A ATU A T A f^Un Duitrim acest numit cu fotografii și reproduceri după lucrările lui BRÂNCUŞI (Mircea Deac, Constantin BRĂNCUŞI, ed. Meridiane, 1966) viziune grafici * Mircia DIMTRESCU