Convorbiri Literare, 1868-69 (Anul 2, nr. 1-24)
1868-07-15 / nr. 10
îi p. 10. — Anul II. lassi, 15 Iulie 1868. Apare la 1 și 15 a flec&rei luni. Abonamentul pe unu anu in România liberă unu galbenu; in Austria 4 fl. — Abonamentele se făcu in lassi la Tipografia Societăţii Junimea; in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Primblări, de D. I. Negruzzi. (Urmare.) Cultura naţională de 1). A. D. Xenopolu. Din „Suspinele primăverei“ de D. N. Pruncu. Notiţe literare. PRIMBLĂRI. (Urmare.) XIII. Eram ear singuru. Catârul meu păşea incet cu capul plecatu, părându a fi preocupatu de o idee. Oare şi catarii au idei? . Gândul meu se reintorcea la tovarășii mei. îmi părea rău că Edgar me părăsise. In soțul seu elu era unu originalu. Fără a se preocupă de viitoru, elu se aruncă cu ochii incluși in orice aventură, lăsăndu asupra destinului sarcina de a-lu conduce unde va voi. Elu nu avea cale bătută inaintea lui pe care ar fi voitu s’o urmeze nici unu planu hotăritu pe care ar fi voitu să-lu împlinească. Pentru ce aceste toate ? Destinul dispune. Ce diferinţă intre densul şi mine? Eu me acufundu in visuri şi zidescu şi zidescu fără temelie şi închipuirea mea sboară intr’o lume fantastică păn ce isbindu-se de realitate zidirile mele se sfarmă şi se spulberă. Precum spectatorul se acufundă in privirea unei drame şi uită şi locul in care se află şi publicul care-l incunjură şi, identificăndu-se cu persoanele ce vede pe scenă inaintea ochilor sei, se bucură şi sufere ca densele, pănă in momentul cănd cade cortina şi elu privindu in jurul seu se desceaptă ca dintr’unu visu, tot astfeliu şi eu cănd cade cortina realităţii şi-mi acopere scena închipuirilor mele. Care este celu mai fericitu ? Acelu ce in tot momentul işi crează visuri nerealizabile pentru ca unu momentu mai tănlcu să sufere descepţiuni, şi să fie astfeliu intr’o schimbare continuă de plăcere şi de durere, sau acela care abdică in folosul intemplării cărma luntrei sale, lăsăndu ca acesta pilotu să-lu conducă unde-i va plăce şi primindu cu mulţămire ori ce-i aduce înainte?....................... Eră amiadi cănd sosii pe Col de Balme. Acestu munte ca şi cei care-lu incunjură imediat, sunt goi şi selbatici. Pe coastele lor sunt presurate stânci şi omături in care se perde cararea şi călătorul se vede silitu a merge după instinctii. De pe culme, unde se