Convorbiri Literare, 1869-70 (Anul 3, nr. 1-24)
1869-09-15 / nr. 14
LEI PARALEI, gesticulează intr’unu modu cu totul contrara celor ce le impusese scena, astfeliu şi paraleii, se simtu atunci bucuroşi de a se lepădă de formele neplăcute ce le impunea societatea. După dejunu, paraleoaica sfărşindu-şi toaleta face sau primesce visite. Paraleul face numai visite, elu nu primesce niciodată. Pe fiecare dielu are o mulţime de visite de lafăcutu. Aici are se feliciteze de clipa onomastică, sau de clipa nascerei, sau de aniversarul cununiei, sau a botezului copilului, căci paraleul cunoasce aceste foarte bine: dincolo are să ceară sau să dec o esplicaţiune unei dame despre alusiunea ascunsă in cutare trasă, pronunţată de cutare cavalerii in cutare adunare; in altu locu se duce cu o listă rugăndu ca să se contribue la unu ajutorii ce se dă unei persoane germane — însărcinare importantă ce a primitii de la o damă; in altul earăşi duce unu buchetu de fiori, sau unu biletu de teatru, sau o poesie. Paraleul e foarte mare amatoru de poesie, şi chiar face singura versuri, cel puţin declară că versurile sunt făcute de densul. Adeseori ai cetitu poate versuri asemănătoare in o carte, sau in albumul vie unui altu muritorii obscura care le compusese pentru densul şi ţi se pare că compunerea paraleului nu e tocmai originală, atunci ănse paraleul încredinţează că versurile sunt de densul; că acea carte nu a vecikit’o niciodată; că se poate pre uşor ca spirite asemenătoare să se fi intălnitu și la urmă dacă nu are o altă probă că elu e autorul, atunci o afirmă pe parola hii de onoare. Se scieănsa că parola lui de onoare e sfintă, și contra unei asemene probe evidente ne mai putendu-se întâmpină nimic, paraleul remăne 231 autorii. Și paralaoaicele iubescu mult să li s’aducă poesii, mai ales cănd aceste sunt scrise caligrafie și lutrița e parfumată. Ele laudă fără deosebire orice versuri li s’aduce, dar dacă din întâmplare au să iasă tocmai la visite, sau la primblare, sau la spectaculu, biata poesie care a făcutu atătu efectu e uitată pe o masă oare şi care, de unde apoi cameriera o stringe pentru densa, căci şi camerierile paraloaicelor sunt mari amatoare de poesii. — Poesiile aduse şi primite sunt toate de amoru. Paraleii le compune inspiraţi de această puternică simţire, care la dânşii ca şi la paraleoaice de o stare sufletească chronică, şi la care nu renunţă niciodată fiindcă este unu semmi de inocenţă a inimei. — O! sermane amoru! — Paraleii cari sunt aşa de des in posiţiune de "a recurge la serviciele numeroşilor lor amici, şi prin urmare ar fi siliţi a se supune legilor reciprocităţii, sunt totdeauna dispuşi a face, dacă nu altele, cel puţin doue specii de serviciuri deosebite. Ii primescu cu plăcere a fi postilioni de amoru şi secundanţi la duelu. Când vre unu amicu roagă pe unu paraleu a fi secundantul seu, atunci acesta, inţelegându toată gravitatea misiunei, dă figurei sale o despresiune cu desăvârşire solemnă. Elu intră la secundanţii adversarului cu paşii gravii, dar hotărita, fisionomia sa este politicoasă, dar teribilă. Se citesce in faţa sa că elu nu va cedă asupra nici unui punctu. Elu nu uită nimica din cele prescrise de regulele onoarei in această materie; n’ar lasă doamne feresce! se treacă o singură minută peste cele douedeci și patru de ore, căci altfeliu onoarea ar fi in veci pătată. Causa a