Convorbiri Literare, 1870-71 (Anul 4, nr. 1-24)
1870-07-01 / nr. 9
138 CRISTACIH VĂICĂRESCU. — Ei bine ce-ţi lipsesce ? „Ah! Sunt bolnavu, sunt foarte bolnavu. — Grlumesci, tu bolnavu? Arăţi tare şi voinicu căt unu ursu. „Asta me nenorocesce, striga elu, nime nu vra să me creadă. Toţi işi inchipuescu că glumescu, sau că sunt nebunu. O! Doamne, Doamne! Rea e lumea asta! Ce am făcutu eu de nu meritu crezare, nici macar de la tine cu care am fostu amicu odată? Ce am greșitu eu oamenilor, de mereu nu risu cănd le spunu durerile mele? spune, esplică-mi . . . — Nu te burzului, Christachi, nu voeam să te superu; te vedeam rumenu și sdravenu și gândeam.. judecăndu după aparenţă . . dar ce-ţi este, ce boală ai? „Ce boală — boală in singular — intreabă-me ce boale am, şi lasă multu să me găndescu ca s’adunu numerul lor, căci cifra e ingrozitoare. Ear zimbesci? Me nenoriciţi cu zimbetul vostru. Cănd ţi-oiu spune boalele mele ai să ridi. Dă-mi parolă că nu-i ride şi ţi-le spunu. — N’oiu ride. „Pătimescu mai ăntei — e ridicul a spune — pătimescu de inimă. — De inimă? D’o durere ascunsă, vr’unu amoru nenorocitu . . . „Ce vorbesci copilării? Găndescu eu la aceste? potu eu găndi la aceste? Aşa vra să am asemene suferinţi dar nu. O! nu. Pătimescu de inima materială, de astă bucată de carne care stă ici la mijlocii şi-i cam plecată spre stingă. Am bataie de inimă. — Bataie de inimă? Ai avutu v’o supărare, vre o grijă mare . . . „Ba nu, asta-i mai a dracului: n’am avutu nici o supărare, mi-a venitu dintr’o friptură de curcanu. Ne mai putăndu-me opri, lăsai iisului meu cursul celu mai liberu. Christachi ănse veejeudu aşa imi întoarse spatele şi voi să se depărteze fără a mai perde o vorbă cu mine. Abie ilu putui opri ţiindu-lu de braţu. „Nu te supera, Christachi, mărturisesce singuru că pare foarte curios de a suferi de inimă dintr’o friptură de curcani. — O! Cei fericiţi nu credu niciodată in suferinţele altora! esclama elu. Şi nu mi-ar fi ciudă dacă ar spune-o unu omu specialu, dar voi mirenii in doftorie, pentru ce ve amestecaţi unde nu ve precepeţi? Am să-ţi esplicu totul ca să înţelegi şi tu, pentru ca dacă vei suferi v’odată de ceva să scii causa şi împrejurările. „Esplică, am respunsu. Christachi Văicărescu tuşi şi începu a-mi ţine următoarea cuvântare: „Vedi, ici in dreapta şi in stingă sunt plămăiele (pulmones); aceste sunt ca doi băieţi care se stringu şi se intindu după cum intră sau ese aerul. In mijlocu intre densele este inima (cor) impărţită in doue chilii. Neincetatu sângele intră şi ese şi in totdeauna se închide şi se deschide unu căpăcelu, a cărui mişcare o numimu bataia inimei. Această parte superioară a trunchiului este dispărţită de partea inferioară printr’o pele groasă (diaphragma). In partea aceasta se află ca organe principale stomahul (vantriculus, stomachus), şi maiul (hepar, recur). Stomahul este unu felin de sacii elasticii. După mâncare se întinde, apoi după mistuire se stringe la locu și intră in starea sa normală. Elu joacă «*1