Convorbiri Literare, 1894-95 (Anul 28, nr. 1-8)
1894-05-01 / nr. 1
Născut la Iaşi în Ianuarie 1829 (înnaintat în vîrstă vii în mijlocul nostru, iubite Coleg!), ai avut nefericirea să pierzi amendoi părinţii, pe când erai încă în copilărie. Tatăl D-tale, român macedonean de origine, a agonisit din comerţul său o mică avere, care te-a pus în stare, după terminarea învăţământului secundar în Academia Mihăileană din Iaşi, să urmezi timp de 9 ani la Şcoalele mai înalte din Paris. Acolo, la Facultatea de Litere şi la College de France, ai dobîndit acea cunoştinţă a clasicităţii antice şi a clasicismului francez, care transpiră din toate scrierile D-tale, ca şi din discursul de recepţiune, ce ni l-ai rostit astăzi, care te-a îndemnat să traduci în româneşte Arta poetică de Boileau, Filemon şi Baucis de La Fontaine şi unele poesii de André Chénier, dar care nu te-a oprit să fii impresionat şi de lirismul Şcoalei romantice şi să ne traduci poesii de ale lui Victor Hugo, Alfred de Musset şi Lamartine, pînă şi contestabila comedie mai modernă a foarte contestabilului Francois Ponsard. Reîntors la Iaşi în anul 1865, ai găsit mai toată moştenirea părintească risipită prin neîngrijirea celor ce te-au epitropisit şi, te-ai ales numai cu o mică vie la Copou — mângâiere prea anacreontică pentru o epocă, în care mulţi oameni îşi închipuesc cu tot dinadinsul, că religia şi poesia vor putea fi înlocuite cu economia politică. Ai fost dar şi D-ta silit să-ţi asiguri traiul vieţei printr'o funcţiune, şi la vîrsta de 39 de ani te vedem numit provisor al liceului din Iaşi, apoi profesor la Şcoala militară, şi astăzi propui şi literatura franceză în Şcoala normală superioară alăturată pe lingă Universitatea din Iaşi. Profesor conştienţios şi respectat, ai rămas însă mai ales impresionabil pentru poesie şi din când în când ai căutat să-ţi şi exprimi impresiile. Multe pagine ale «Convorbirilor Literare» cuprind lucrări de aler-tale, fie traduceri, fie poesii proprii, şi chiar în numerele din urmă ale acestei reviste se publică epopea eroi-comică «Povestea Vulpei».— Ce izvor de tinerețe este arta, chiar la vîrsta de 65 de ani! In afară de citatul poem care nu a apărut încă întreg, lucrarea D-tale literară se resumă în cele două volume, tipărite