Convorbiri Literare, 1903 (Anul 37, nr. 1-12)

1903-01-01 / nr. 1

N. Iorga Domniei, stringer! de dări. După ce eşi din familia dom­nească munteană şi din Divanul unde stătuse şi el pănă atunci, Marini trecu în Moldova, unde Petru-Vodă, un­chiul Iu! Mihnea, primi bine pe acest străin vorbăreţ şi dibaciu, căruîa-î încredinţa vămile sale. Cînd bătrînul Domn fugi în Apus, Ioan avea încă această ramură a venitului Scaunului şi, simţindu-se înşelat şah, mai cu­­rînd, voind el să înşele pe un biet bătrîn ce nu ştia si-şi spuie dreptatea, el culese recomandaţii în dreapta şi în stingă şi veni cu jalbă în Tirol, unde i se adă­postise pretinsul datornic Banui nu şi-i scoase, cu tot procesul ce deschise împotriva lui, dar el întrebuinţa şederea lui în străinătate şi pentru a unelti alte lucruri din care se putea hrăni. Se făcu mîna dreaptă a sur­dului pribeag Ştefan,căpoi, pe urmă, venind la Fraga, el începu să dezvăluească sfetnicilor împărăteşti, cu auto­ritatea pe care i-o dădea originea lui răsăriteană şi mul­tele legături ce le avea în ţerile noastre, mari planuri de răscoală a creştinilor supuşi Porţii, strălucitoare ta­blouri de închipuire mai puţin sincer zugrăvite decât ale unui Romulovic, bunăoară. Ajungea, fireşte, la pro­punerea ca lui să i se dea grija de a pune la cale lu­crurile şi de a le supraveghia1). îl crezură, pe o vreme cînd toată lumea era cre­zută şi, de exemplu, toţi Italienii cari se chemau Cigala puteau să se înfăţişeze ca rude ale vestitului renegat Cigala­zade şi să primească puţin costisitoarea asigu­rare că vor căpăta şi ei, ca răsplată pentru slujbele ce ar fi să aducă, „o părticică din împărăţia osmană“. La începu­tul lui Mart, la 3 şi 7, i se dădeau lui Marini scrisori de recomandaţie către Domnii din Moldova şi Ţara­ Romî­­nească, dintre cari cel d’intâiu era cunoscut prin ofertele ce făcuse, iar cel de-al doilea fu numit, după asigură­ ’­ contribuţiunî, p. 64 şi urm.; Hurmuzaki, XI, tabla; Doc. rela­tive la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul, pp. 7—11, 13—4.

Next