Convorbiri Literare, 1903 (Anul 37, nr. 1-12)
1903-01-01 / nr. 1
N. Iorga Domniei, stringer! de dări. După ce eşi din familia domnească munteană şi din Divanul unde stătuse şi el pănă atunci, Marini trecu în Moldova, unde Petru-Vodă, unchiul Iu! Mihnea, primi bine pe acest străin vorbăreţ şi dibaciu, căruîa-î încredinţa vămile sale. Cînd bătrînul Domn fugi în Apus, Ioan avea încă această ramură a venitului Scaunului şi, simţindu-se înşelat şah, mai curînd, voind el să înşele pe un biet bătrîn ce nu ştia si-şi spuie dreptatea, el culese recomandaţii în dreapta şi în stingă şi veni cu jalbă în Tirol, unde i se adăpostise pretinsul datornic Banui nu şi-i scoase, cu tot procesul ce deschise împotriva lui, dar el întrebuinţa şederea lui în străinătate şi pentru a unelti alte lucruri din care se putea hrăni. Se făcu mîna dreaptă a surdului pribeag Ştefan,căpoi, pe urmă, venind la Fraga, el începu să dezvăluească sfetnicilor împărăteşti, cu autoritatea pe care i-o dădea originea lui răsăriteană şi multele legături ce le avea în ţerile noastre, mari planuri de răscoală a creştinilor supuşi Porţii, strălucitoare tablouri de închipuire mai puţin sincer zugrăvite decât ale unui Romulovic, bunăoară. Ajungea, fireşte, la propunerea ca lui să i se dea grija de a pune la cale lucrurile şi de a le supraveghia1). îl crezură, pe o vreme cînd toată lumea era crezută şi, de exemplu, toţi Italienii cari se chemau Cigala puteau să se înfăţişeze ca rude ale vestitului renegat Cigalazade şi să primească puţin costisitoarea asigurare că vor căpăta şi ei, ca răsplată pentru slujbele ce ar fi să aducă, „o părticică din împărăţia osmană“. La începutul lui Mart, la 3 şi 7, i se dădeau lui Marini scrisori de recomandaţie către Domnii din Moldova şi Ţara Romînească, dintre cari cel d’intâiu era cunoscut prin ofertele ce făcuse, iar cel de-al doilea fu numit, după asigură ’ contribuţiunî, p. 64 şi urm.; Hurmuzaki, XI, tabla; Doc. relative la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul, pp. 7—11, 13—4.