Convorbiri Literare, 1907 (Anul 41, nr. 1-12)
1907-01-01 / nr. 1
Cătră Onor. Public. Convorbirile literare, cea mai veche revistă românească, păşesc în al 41-lea an. Sprijinită cu desinteresare de toţi colaboratorii săi de la cei mai tineri, până la membrii Academiei , revista de care e legată renaşterea literaturei noastre va continua să apară fără întrerupere, ca şi în acest lung timp de patruzeci de ani. Pentru a corespunde nevoilor prezente, pe lângă articolele de literatură şi ştiinţă, ea va desvolta şi partea sa de informaţie. O cronică lunară va da cetitorilor fapte mai însemnate din toate ramurile ştiinţei, arătând valoarea lor pentru cugetarea omului iubitor de a se cultiva. Timpul se poate „omori“ cetind ziare şi alte publicaţii trecătoare. O revistă cu cuprins bine ales, poate rămâne, însă, şi trebue să rămână, folositoare pentru educaţia unei generaţii întregi. In al doilea rând, cronica aceasta va cuprinde dări de seamă despre cărţile de curând apărute şi va ţine în curent pe cetitori cu cele scrise în câteva mari reviste streine, mai cunoscute, atrăgând atenţiunea şi asupra articolelor mai însemnate din revistele româneşti. A doua cronică se va ocupă cu arta. Având colaborarea unuia dintre specialiştii cei mai bine informaţi despre arta noastră, revista, prin articole şi ilustraţii, va împărtăşi publicului din materialul foarte bogat ce-i stă la îndemână, tot ce va fi de trebuinţă spre a informă pe Români asupra manifestării artei lor naţionale. A treia cronică se va ocupă cu mişcarea economică. Vor fi aduse la cunoştinţa cetitorilor faptele cele mai însemnate privitoare la economia noastră naţională.—In deosebi, chestia rurală va forma subiectul unei discuţiuni cât se va putea mai largă. In fine, o rubrică deosebită va fi rezervată informaţiunilor privitoare la Românii de peste hotare. Mai mult decât ori şi când, viaţa lor e în plină prefacere. Revista, care a luptat pentru unitatea culturei tuturor Românilor, începând de la ortografie şi până la literatură, şi a legat necontenit firul relaţiunilor literare peste hotar, consideră ca o datorie de a continuă şi desvolta buna sa tradiţie şi în această privinţă. Şi prin vechime şi prin nepărtinirea sa — căci se adresează tuturor scriitorilor—revista care aminteşte numele lui Alexandri, Creangă, Eminescu şi alte nume mari a celor din viaţă, credem că va fi şi de aci înainte primită de publicul românesc cu simpatia ce se cuvine unei publicaţii, care încetează de a mai fi legată de câteva persoane şi rămâne să fie legată de istoria desvoltării culturale a întregului nostru popor.