Convorbiri Literare, 1926 (Anul 58, nr. 1-12)
1926-01-01 / nr. 1-2
DESPRE CREDINŢĂ Se spune: „Credincios ca un câne“. Să fie din pricină că întrupează cânele mai bine decât omul această însuşire aleasă? Poate ! Totuşi eu ştiu că şi la fii şi fiicele oamenilor, se întâlneşte „credinţa“. Cei cari, după cum spune poetul, „se află pe culmi singuratice“ au prilejuri destule pentru a cugeta asupra însemnărei cuvântului „credinţă“. Noi, capetele încoronate de pe acest pământ, vedem toate lucrurile dintr’un alt unghi decât cei de pe stradă. Mulţi îşi fac o plăcere de a hotârâ că este un unghi greşit, deviat prin faptul că ne uităm de sus în jos, şi nu faţă în faţă sau de jos în sus. Totuşi poate că tocmai faptul de a nu sta faţă în faţă cu lucrurile, de a nu fi înghesuit şi împins în mulţime, de a nu fi fără răsuflare din cauza urcuşului, ne dă nouă un răgaz pe care cei ce trăesc în vâltoarea vieţii nu-l pot avea niciodată. De pe un munte înalt privind jos în vale, totul ni se arată neted ca o hartă — ca un plan. Poate că nu se mai pot bine recunoaşte diferenţele de nivel, însă vederea este mai largă, mai puţin stânjenită